182 matches
-
subțiri o floare pământească de nufăr, degetele i s-ar fi veștejit pe loc, ca niște petale. Am înțeles toate acestea! Această fecioară, nu, acest înger, era pentru mine sursă de uimire și de inefabilă revelație. Ființa Ei subtilă și impalpabilă trezise în mine adorația și nu mă îndoiam că privirea unui străin, a unui om normal ar fi întinat-O și ar fi veștejit-O. Din momentul în care am pierdut-O, iar între noi s-a ridicat un zid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
mi-e frică. Și imediat ce-a fost rostit acest cuvânt, frică, starea pe care o desemna a coborât asupra noastră; mai mult decât vecinătatea vremelnică a unui blocaj de trafic ne unea acum existența În interiorul aceleiași temnițe cu granițe impalpabile, dar imposibil de trecut. Ciudat cum o simplă Înșiruire de sunete articulate poate pătrunde În straturile cele mai adânci ale ființei noastre, instalându-se acolo cu autoritate pentru a acționa, asemenea unui manipulant de macara, comenzi despre existența cărora habar
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
operei în jurul căruia se învârte tot restul. Sau ca golul în fundul unui vârtej, care aspiră și înghite curenții. Prin aceste deschideri, prin sclipiri abia perceptibile, se manifestă adevărul adus de carte, substanța sa ultimă. Mituri și mistere consistă din grăunțe impalpabile, ca polenul rămas pe picioarele fluturilor; numai cine a înțeles asta se poate aștepta la revelații și iluminări. De aceea, atenția mea, spre deosebire de ceea ce spuneați dumneavoastră, domnule, nu se poate desprinde de rândurile scrise nici măcar pentru o clipă. Nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
era o consecință firească a acelui sentiment îngrozitor pe care îl încercase în acele clipe. Poate nici nu era prea bine spus "consecință", mai exact ar fi fost "prelungire", chiar așa, o prelungire firească a sentimentului, o continuare normală din impalpabil în palpabil a îngrozitorului sentiment pe care îl crease istorisirea lui Radul Popianu despre noutățile introduse în Vladia de către Comitetul de Acțiune al colonelului Stoicescu. "Nu știu dacă răposatul Bîlbîie a făcut bine, acum că nu mai este nu vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
era destinat copilul iubirii noastre. Dragostea noastră nu se mai putea bucura de libertatea simțămintelor frumoase, eram conștienți că ea era cauza unei greșeli ireparabile și extrem de dureroase. Și tot sub liliacul în floare, într-o noapte în care ceva impalpabil ne oprea să dăm frâu liber simțămintelor la care tinerețea și iubirea noastră aveau dreptul, Simion mi-a împărtășit planul pe care îl făcuse : "După cum bine știi, trebuie să plec și nu mi-e deloc ușor. Odată ajuns la familia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
-mi spună încă și mai multe. Știam despre existența lui înainte de a-l fi văzut, mi-a vorbit despre el bătrânul fotograf. El, acest aparat, este, în bună parte, la originea deciziei mele de a pleca în căutarea a ceva impalpabil care părea să fie doar rodul imaginației mele, sau mai curând al halucinațiilor date de anestezice. Și iată, pas cu pas, avansez pe un drum în care urmele lăsate de oameni, de obiecte, de locuri și întâmplări sunt atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cîțiva delatori netrebnici. Și contra-ofensiva noastră teoretică, mobilizînd personalități de autentic orizont intelectual, în frunte cu doamna Zoe Dumitrescu-Bușulenga, își spațializa dezbaterea în jurul acestor neîntinate verticale ale memoriei istorice, pe care i le datoram lui Mircea Spătaru. Onoarea creatorilor de impalpabil zenit, prezenți în expoziție, - un Ion Nicodim, un Virgil Almășanu - fu atunci decisiv apărată. El, totuși, sculptorul extraordinar, purtînd sensibilitatea dureroasă a unui jupuit de viu, nu înregistră fără consecințe penibilul acestei reiterate încercări de intimidare, de reducere la tăcere
Patior ergo sum - Pentru sculptorul MIRCEA SPATARU by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5256_a_6581]
-
face cu o voce pe care nu se sfiește să arate că o detestă, cu vocea publică adică, singura la care, prin forța lucrurilor, are acces. (Cealaltă, interioară și vibrantă, nu e implicată în redactare. Sensibilitatea acesteia e reală, dar impalpabilă. Iată încă o dovadă a invaziei la care mă refeream mai sus.) Câte din sursele pe care, cu franchețe, Elena Vlădăreanu le indică într-o notă finală sunt oare preluate necritic? Ce au în comun Jamie Oliver, cataloagele Ikea, presa
Poezie cu virgulă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6732_a_8057]
-
seama/ iar pe tastatură se așeza mătreața/ și tăceam din gură/ căci nu-mi permiteam să tac din altceva." (p. 101) N-aș vrea să-i omit pe Alexandru Buruiană (născut în 1980, autorul unui straniu poem despre o ipotetică, impalpabilă cameră 34), nici pe foarte tânăra Corina Ajder (născută în 1989), al cărei debut, când se va produce, nu-i va lăsa indiferenți pe critici: „cât mi-am dorit să pot fuma în casă/ și mama să-mi spele scrumiera
Altă generație by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6400_a_7725]
-
prin autenticitatea trăirilor, ca și prin fermitatea articulării lor într-un univers poetic coerent. Erosul, natura, tribulațiile ființei umane sau Divinitatea constituie arealul tematic al acestei cărți de o percutanță metaforică și ideatică remarcabilă. Versurile transcriu un hieratism al gesturilor impalpabile, o mistică sui-generis a unor stări existențiale expurgate de orice imixtiune a realului impur. Accentele aglutinante ale unei materialități opresive sunt topite într-o retorică a diafanității, iar meditația asupra ființei și a rosturilor sale în lume își esențializează direcția
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4723_a_6048]
-
înger, arde-n albă pală! / În lacrimi simple, - Daniel”. De o rară pregnanță e un poem în care sunt inventariate nuanțe cromatice vagi, reflexe ale lumii greu descifrabile, insesizabile semitonuri ale unui univers ce îți trăiește, în pură așteptare, prezența impalpabilă: „Lumina albă, în reflux,/ filtrată printr-o copertină,/ ca să nu doară la retină,/ făcea cleriere, de un lux/ sau doi, pe pavilionul tern/(ca într-un pod cu obosită/ șindrilă, prin a cărei sită/ făinurile zilei cern)/ al unei mici
Livrescul în stare pură by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4349_a_5674]
-
un fiu și mama muribundă, o relație în care lirismul și tandrețea se amestecă cu un fel severitate tăiată în diamant. Neputincioasă fizic, mama însă deține puterea asupra fiului, detașată și aproape hieratică în proximitatea morții, privind într-un dincolo impalpabil pentru acesta din urmă. Puterea Corneliei (Luminița Gheorghiu), mama din filmul lui Netzer, vine dintr-o deplină ancorare în prezent, dintr-o tenacitate care-și are momentele ei dramatice, la propriu și la figurat, pentru că mama știe să se pună
Mama și fiul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3426_a_4751]
-
unui sens: ,fragmente ce se destramă/ cerșind îndurarea întregului" (Puzzle); ,într-un întreg/ se adună miniaturile clipei" (Pânza de păianjen). Semnificația aceasta scapă însă mereu, de unde senzația de lax, de indeterminare, iar atingerea sa (privilegiu arareori experimentat) ține de zonele impalpabile ale spiritului, situate dincolo de formă, de febrilitatea gesticulației, de orice ostentație: ,Prea multă rostire/ vorbe sălbatice culori la care/ nu ajung nici văzul/ nici timpanele șubrede// ochii adulmecă/ alte înțelesuri// vocale pun o peliculă peste lucruri/ și taine/ adulmecă miezul
Caligrafie de iarnă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/11113_a_12438]
-
ceva mai atent și mai curios. Filip Florian are intuiția de a nu transforma relația aceasta într-una de supunere (exercitată de maestru asupra discipolului). Ceea ce-i leagă pe cei doi, sfidând diferența de vârstă, e chiar un soi de impalpabilă prietenie. Foarte greu descriptibilă și, de bună seamă, sensibilă la fiori pedagogici. Copilul „fură meserie” de la adultul pe care-l vizitează frecvent: îi răsfoiește clandestin însemnările; îi studiază discret preferințele muzicale (Mozart și Janis Joplin în primul rând) și literare
Breaking news? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4008_a_5333]
-
nepotrivită pentru un om bine cunoscut pentru sângele său rece. Soarele ăsta blestemat mi-a ars ochii. Despre Bruno Serafian s-ar fi putut spune orice, doar că era prost nu, și orele petrecute pe o căldură ce părea o impalpabilă ploaie de plumb topit îl făcură să se gândească la numeroasele greșeli pe care le comisese atunci când plănuise ceea ce, la început, părea a fi o obișnuită operațiune de cercetare și capturare. Era evident că recunoscuta sa experiență în nesfârșitul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
loviți. Poetul se ridică Îndurerat. - Eretici blestemați, o să vă omorâm pe toți! zbiera lângă el bargello, vânăt la față. Stătea acolo, În șezut, cu picioarele desfăcute, gâfâind de mânie și de frică. Dintr-o dată, un adversar până atunci obscur și impalpabil ieșise din umbră, dovedindu-se la fel de periculos ca un dușman În carne și oase. - Credeai că vor sta cuminți să se lase străpunși de soldații tăi, ca turcii de mucava de la Întrecerile cavalerești? Îl zeflemisi priorul. Celălalt tuși violent, Încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
criteriu de reușită. Maestrul Liviu Lăzărescu, profesor emeritus la Institutul „Nicolae Grigorescu" din București, este de părere ca portretul este cel mai greu de pictat. Pentru că el are (trebuie să aibă) ceva în plus față de alte transpuneri pe pânză: prezenta impalpabila numită suflet. - Portretul este, în ultima vreme, mai puțin cultivat. Ultimul mare portretist a fost Maestrul meu Corneliu Baba. Probabil „molipsit" de el, am cutezat să pictez oameni. E o încercare dificilă... Liviu Lăzărescu a fost mulți ani de zile
PORTRETELE PICTORULUI LIVIU LĂZĂRESCU de DOREL SCHOR în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363938_a_365267]
-
plecat să sufle, s-au evaporat în aburi de chemare pentru a mă găsi... și au sărit doar scântei de tăcere, nu au putut în așteptarea lor să afle în care clipă a universului pot fi. Fiindcă flăcările-mi sunt impalpabile, nu m-au priceput ce cuget, intuind că în adânc sunt un crater, cineva a început să sufle mai mult, dar când lava albastră a început să curgă, revărsând lumini și peste alții, nimic nu a mai priceput. Și viața
ÎNCOTRO ROMÂNIA? ÎNCOTRO CULTURA EI! de MARIA COZMA în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361217_a_362546]
-
formă precisă și destin exact în fața mea. Emoția discursului dramatic interpretat de actor își întinde complet istovită trupu-i subțiat pe catafalcul negru al unei tăceri cu iz aproape monastic, dispărând cu o repeziciune devastatoare pentru sufletul privitorului mut în unda impalpabilă a luminii venite înspre scenă din spațiul acela exact și singur, situat întotdeauna deasupra gloriei etern trecătoare a oricărui artist. O parte semnificativă din noi mereu se stinge și ea, încetul cu încetul, o dată cu moartea fiecărui personaj închipuit pe scenă
TAMARA BUCIUCEANU-BOTEZ de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350415_a_351744]
-
printr-un labirint al formelor în căutarea unei himere... „ești o parte din mine,/ te-arunc lipsit de remușcăr/ într-o lume a esențelor / în care forma ești tu / iar conținutul sunt eu,/ vezi, eu sunt mai multe esențe/ paralele,/ impalpabile dorințe,/ nevăzutele mistere, / acest adevăr te-nfioară,/ acest adevăr oscilează mai mult decât trebuia,”... ( Te am în palmă) „trecutul meu - gene pleșuve” Trecutul este globul de cristal în care sunt închise toate visele frumoase, tot ce viața a scos în cale
CRONICA. VOLUMUL “UNDEVA LA POARTA RAIULUI”, EDITURA EX PONTO, 2010, AUTOR IOAN GHEORGHIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366646_a_367975]
-
nu pasivă, dinamică și nu statică a cititorului, dar și caracterul ei anterior și nu posterior lecturii-trebuie adăugat- caracterul ei interior și nu exterior poemului. Cititorul intervine în crearea poemului începând cu momentul însuși al conceperii sale, acționând în mod impalpabil dar convingător din chiar interiorul poetului, de vreme ce acesta trebuie să-și organizeze ceea ce vrea să spună ținând seama de el.. Paradoxal o să vi se pare cele ce spun acum, este că, cititorul colaborează la opera literară nu pentru că o citește
ROLUL EMOŢIEI ÎN CONSTRUCŢIA POEZIEI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351202_a_352531]
-
zile ne-au îmbogățit spiritual. A fost nu numai o experiență, ci și o călătorie, o afirmare sub cerul Vienei, mereu schimbător dar fascinant. A existat, însă și o acumulare a “ceva” inexplicabil din ritmul existenței acestei capitale europene, uneori impalpabil, greu de transmis doar prin cuvânt , poate, printr-o carte. A fost o călătorie în timp dar și în prezent. Cezar Petrescu spunea că “o călătorie formează uneori omul mai mult decât de trei ori același timp de învățătură. Pentru
VIENA, MAI, 2013 de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 869 din 18 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354902_a_356231]
-
pestriță cât cuprinde căreia caută să-i satisfacă dorințele și să-i împlinească interesele pe cât se poate. În pofida crizei generalizate din ultima vreme, Las Vegas este o metropolă a luminii și a jocului ei misterios și de basm feeric, eteric, impalpabil dar și impasibil, pentru care devii o insignifiantă fantă, abia un licăr care nici măcar nu păstrează atributul propriei surse ci proprietatea luminii artificiale, nu este a ta cu toate că faci parte din întregul pe care-l întreține și te călăuzește, ești
SPERIETURĂ LA O CASĂ DE MODĂ DIN L.A. (XI) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354070_a_355399]
-
repudia într-un peisaj de umbre de dincolo de moarte Cade picătură cu picătură o ploaie ce-mi dezgolește cu tânguirile-i sufletul și teama de inexistentă supraviețuiește Se cabrează vertijul și-ating cu buzele frumusețea, cea care se pierde în impalpabila lumină a negarii LA ETERNIDAD Suspendidas en la duración de Zeus, deslumbrantes estatuas entonan panegíricos a los dioses del Olimpo Erectas, con los ojos saturados de belleza inacabada semejan espiras que gritan o susurran en función de un viento despiadado
FERNANDO SABIDO SÁNCHEZ, POEME de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 751 din 20 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359368_a_360697]
-
copilul, l-am prins în mâinile mele, l-am ridicat și am întrebat doar: - Este băiat sau fată? - Fată, a răspuns ea. Tot fără să-i văd fața. Și apoi m-am trezit. Decor de un alb marmorean, inefabil și impalpabil, de parcă m-aș fi rupt dintr-un grup statuar, ca să-mi reiau locul printre pământeni. Totul părea atins de aripa unui înger, ca un ideal de frumusețe la care știi că nu vei ajunge, oricât te-ai strădui, pentru că acesta
VISELE, 10 de ION UNTARU în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359461_a_360790]