564 matches
-
România, ci doar reflectarea acesteia în presă. Naivă iluzie! Statisticile arată exact contrariul: ziarele nu amplifică, ci prezintă selectiv multitudinea de situații criminale petrecute într-o singură zi în țară! De la furtul mărunt al poșetei, în plină stradă, sub privirile impasibile ale trecătorilor, la agresiunea din tramvaie, autobuze și metrouri, până la cerșetoria combinată cu violențe bestiale și la pătrunderile prin forță ori șiretlic în casele bătrânilor neputincioși, românii au epuizat toată gama atrocităților. Abia începusem să scriu acest articol, când privirile
Indici ai bunăstării: astăzi, pubela by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17347_a_18672]
-
episoade de o rapiditate isteroidă. Întrupări ale unor idei de morală, eroism, patriotism și pasiune potrivite, cel mult, unei structuri românești a anilor '20, cînd sînt puse să vorbească - imprudenta de care cartea este saturata -, personajele lui A. Calafeteanu execută, impasibile și patetice, partiturile unor conversații cu fraze lungi, ceremonios-didactice, care se străduiesc (deseori în van) să fie și corecte gramatical, si dezbat, cu un aer important și responsabil, situația politică a țarii sau rezumă confuz o cantitate impresionantă de clișee
O lecturã-pedeapsã by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17446_a_18771]
-
secvență dintr-un film realizat ulterior de același regizor. În Ultimul jidan, protagonistul, un evreu din Fălticeni, închis cu camera de filmat într-o mașină înconjurată de rromi cu care se află într-o relație tensionată, se roagă, sub privirea impasibilă a camerei tăcute, să fie dus de acolo. Am ajuns întîmplător nu la falsitatea sau absența relației, ci la refuzul ei, cu atât mai trist și mai frustrant pentru spectator(-ul crescut la o altă școală decît aceea a "documentării
Iepan (despre curățirea privirii) by Adina Bră () [Corola-journal/Journalistic/17008_a_18333]
-
a întrerupt premierele proprii timp de un an și jumătate, reconfirmînd la reluare că nu cauzele economice ale crizei sînt determinante, ci nivelul culturii profesionale, deontologice și politice a organismelor publice abilitate; și să glosăm mai mult sau mai puțin impasibil (nu știu dacă voi reuși, mă tem că nu) pe marginea a două noi producții S.U.A., de data aceasta de interes privilegiat prin autorii lor: Marea hoinăreală (alternativă în derizoriu la gravul titlu original: O, Brother, Where Art You) de
Insurmontabila barieră by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16179_a_17504]
-
bîntuie pe agentul FBI, înfățișat de către James Spader ca o natură maladivă, cu o inchietantă vulnerabilitate ce frizează chiar o ipotetică - nici în final elucidată! - culpabilitate. Tară pe care mizează și serial killer-ul interpretat cu o seninătate enervantă de către exoticul impasibil Keanu Reeves. Personaj obsedat pînă la demență de polițistul cu nervii la pămînt și ore la psihiatră! Dincolo de uși (coproducție Marea Britanie - S.U.A., 1998) are parte de nu o tocmai inspirată versiune românească de titlu pentru că în original la Sliding Doors
Investigații, supoziții, alternative by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16340_a_17665]
-
departe că Funar e nebun. Asta e partea plină a paharului. Partea goală e că, la un moment dat, el va da seamă pentru dezordinea sistematică, pentru incitările la ură interetnică și pentru abuzurile "în numele limbii române" petrecute sub privirile impasibile ale unei clase politice tembele și iresponsabile. Evident, patriotismul lui Funar mizează, ca la bâlci, pe reacțiile viscerale ale populației needucate, refulate, prăbușită sub nivelul de trai al oazelor sahariene. Funar n-a furat nimic, el s-a așezat pe-
Fecioara Nuți și păsăroiul Cristi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16367_a_17692]
-
ținută la Focșani cu ocazia sărbătorii unirii principatelor a susținut, pe lângă o serie de "mofturi" despre proprietate, că domnitorul Cuza a fost primul președinte din România! Alături de Președinte se aflau doi istorici de marcă, membri ai Academiei Române. Ei au rămas impasibili față de o asemenea inepție. Probabil se gândeau la niște studii cu titlul: Vodă Alexandru Ioan Cuza, Președintele Republicii România. Ce frumos ar suna un document în care să apară formula: "Io Cuza Voevod, Președintele..." - în loc de Cuza ar putea fi pus
Sensul istoriei by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/16386_a_17711]
-
lucrurile. Ușa nu era blocată și cunoștința mea nu avusese nici un accident locomotor, ci pur și simplu demnitatea de ministru nu-i mai permitea să deschidă singur ușa mașinii, cu gestul reflex al oricărui muritor. Deprinderea demnitarilor de a aștepta impasibili să li se deschidă ușa - reprimându-și astfel nu numai reflexul fizic al mișcării, ci și reflexul democratic al egalității - este pentru mine semnul simbolic al dependenței lor de privilegii și al nelibertății de mișcare. [...] Indiferent dacă explicațiile acestei deprinderi
Aplauze pentru Ana Blandiana by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16588_a_17913]
-
schimba istoria. Constituit din imagini antitetice, sensul metaforelor de atunci a căpătat, astăzi, dimensiuni terifiante. Opincilor șonticăind în întâmpinarea istoriei li se opun șenilele cadențându-și impecabila înaintare. împușcăturile care vor "schimba istoria" sunt urmărite de bufnița policandrului, rotindu-și impasibilă capul mecanic. Cavalcada cailor este preluată de învârtitul unor roți de biciclete, multiplicate la nesfârșit, cu ritmuri amețitoare. Și ritmul sacadat al mișcărilor tuturor. Aparatul și operatorul de demult par să fi imortalizat istoria călcând pe jăratec, țopăind și grăbindu
Calul și revoluția by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/11945_a_13270]
-
fericirii iluzorii (ori, cine știe?, al fericirii supramundane, “paranormale”). Acum începe inițierea grea, temeinică, stăruitoare în suferință. Acum începe confruntarea cu cea mai teribilă prezență: absența. Acum, începe, de fapt, agonia (sufletească) a personajului, sub loviturile acestui torționar necruțător și impasibil: absența. Acum se inițiază ravagiile dorului. Corina își dă seamă că vă avea un copil de la Tudor, și acesta - o fetiță, Nathalie - vine, prematur, pe lume, eveniment ce declanșează mari îngrijorări, ce o tulbură peste măsură, dar îi trezește și
EUGEN DORCESCU, DESPRE INIŢIEREA ÎN SUFERINŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382706_a_384035]
-
o populația abrutizată, niște humanoizi ce ies din starea de toropeală extatică doar la auzul manelei (corespondentul vechiului bici aplicat pe spinarea vitelor) și la țâpuritura scabroasă a politicienilor naționaliști se poate mulțumi să viețuiască în non-cultură. Sau poate privi impasibilă insulta înveninată la adresa culturii veritabile a unui personaj precum dl. Simirad, multi-primar al dulcelui târg al Ieșilor.
Pamflet cu primari by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16110_a_17435]
-
sprijin, ultima speranță a necăjiților (în ciuda tuturor dovezilor de corupție și de comportament nepermis). Altfel spus, Biserica preia deznădejdile celor fără glas în istorie. Cine a parcurs Italia de sud, din Campania în Puglia și Sicilia a putut vedea măreția impasibilă a edificiilor palatine, a catedralelor, a Domului față de modestele locuințe ale celor dimprejurul lor. Sub acest aspect, deosebirile dintre noi și italienii de sud nu sînt atît de mari; încetăm a fi... „altfel“. Asemenea observații merită a fi luate în
O incitantă lucrare incompletă by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/2578_a_3903]
-
mi s-au tocit, dimpreună cu cele ale unei masive părți a populației. S-au întâmplat și s-a vorbit despre atâtea bazaconii, încât nimic nu ne mai scoate din indolența care se lăfăie în mințile și sufletele noastre. Trecem impasibili pe lângă drame, tragedii și catastrofe, ca niște roboți fără senzori, ca niște mutanți rătăciți pe o planetă pustie. Din acest motiv, sunt complet defazat în privința informațiilor deținute de cetățeanul obișnuit. Nu știu aproape niciodată ce se petrece în țară, cine
Republica Bicicletelor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2593_a_3918]
-
gînduri, fără dorință de acțiune. Întins. Ca o piele. Nimic interior. Doar decoruri. Transpir în umbra clădirilor voievodale. *** În parcul de sus al orașului, nimic suspect, bătrîni și adolescente. Piele încrețită, ochi lăcrimoși, gambe înnebunitoare, priviri și rîsete sub tei impasibili. Miresmele vieții coboară întrun oraș de dedesubt. Fluviu invizibil al unei dezagregări lente. Scriu aritmic. Mă livrez capriciilor memoriei. Memoria e, ea însăși, discontinuă. Singurele momente de eventuală construcț ie sunt scenele. Scriu, ca să zic așa, pe scene. Stau în fața
Poeme din turnir by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/2377_a_3702]
-
linșată. S-au adunat asupra mea, mi-au smuls hainele, mi-au tăiat pantalonii cu o secure. Și asta până când doi elevi polițiști m-au ridicat și m-au pus să alerg până dincolo de coloanele de jandarmi care se uitau impasibili la spectacolul mineresco-patriotic. Nu scăpasem încă. Mă aștepta muncitorimea și pensionărimea fesenistă. M-au tras de păr, mi-au turnat lapte în cap, mi-au spart și o sticlă în cap, iar un bătrânel nefericit striga pițigăiat:”Lăsați-mă și
13-15 iunie – Mărturii ale victimelor by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20342_a_21667]
-
2016 Toate Articolele Autorului DIN TOT SUFLETUL Zilnic avem ocazia să vedem la televizor pe aproape toate canalele că se prezintă cazuri sociale cu bătrâni pensionari care sunt lăsați în voia sorții. Cei care ar putea ajuta cu ceva rămân impasibili. Un cetățean oarecare - nu a dorit să fie nominalizat - a auzit despre o persoană trecută de prima tinerețe că este într-o situație delicată ducându-și viața destul de greu. În acest mini reportaj o vom denumi Persoana Zet. Persoana Zet
DIN TOT SUFLETUL de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384223_a_385552]
-
bugetul sărac al orașului, încât a fost redusă la 100 de lei, și numai pentru perioada Iulie 1887- Aprilie 1888. Să nu se înțeleagă de aici, cum greșit a interpretat G. Călinescu, că locuitorii orașului Botoșani sau Iași au asistat impasibili la agonia și chinurile lui Eminescu. În acel fatidic an 1887, un incendiu mistuitor a transformat în ruine o bună parte a orașului, încât bugetul era în mare suferință, dată fiind situația disperată a celor rămași fără locuință. Cu toate
O nouă ipoteza privind cauzele morții lui Eminescu- tratamentul cu morfină ! [Corola-blog/BlogPost/93467_a_94759]
-
oamenii sunt...Nu...nu! Trebuie să fie mai buni. Ia să vedem! Și se duse la primul bloc cu holul luminat și o ușă mare, frumoasă, cu geamuri termopan. Se repezi să deschidă frumoasa ușă, dar termopanele ei se dovediră impasibile la elanul său și generoasa dorință de a-i colinda pe gospodarii cumsecade. Numai că respectivii gospodari își dotaseră frumoasa intrare cu interfon. Ușa încuiată nu se deschidea dacă nu introduceai în cutiuța ei misterioasă o bucățică de plastic fermecată
FLORICICA MAMEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382042_a_383371]
-
ușurare și-o piatră de mormânt. Dar oricât umor ai avea, oricâtă detașare, oricâtă filozofică înțelepciune ai fi dobândit, nu poți să nu constați un lucru: că formula non-ființei e reprezentată, finalmente, de masca banală a unui contabil fără scrupule. Impasibil și implacabil, el te obligă să decontezi diferența dintre ceea ai primit și ceea ce dai mai departe.
V-ați făcut testamentul? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8507_a_9832]
-
mai grav, când ești servit în loc de un dumicat de pâine, cu un vas de lichid antigel și mori în chinuri sau rămâi să trăiești cu sechele și dureri inimaginabile, cum poți reacționa? Cei care astăzi ordonă crima în masă sunt impasibili la astfel de explicații, sunt impasibili la durere, cu excepția durerii lor sau a apropiaților din familie, de unde și groaza mea la gândul cât suntem de diferiți, chiar dacă am presupune că suntem cu toții oameni.
Blănculescu: Iubitorii de animale trăiesc un coșmar, UE este oripilată by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/68977_a_70302]
-
un dumicat de pâine, cu un vas de lichid antigel și mori în chinuri sau rămâi să trăiești cu sechele și dureri inimaginabile, cum poți reacționa? Cei care astăzi ordonă crima în masă sunt impasibili la astfel de explicații, sunt impasibili la durere, cu excepția durerii lor sau a apropiaților din familie, de unde și groaza mea la gândul cât suntem de diferiți, chiar dacă am presupune că suntem cu toții oameni.
Blănculescu: Iubitorii de animale trăiesc un coșmar, UE este oripilată by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/68977_a_70302]
-
fluier, fluier“ a avut cronici pozitive și în New York Times. Astfel, , în articolul său de marți, scria că „Eu când vreau să fluier, fluier“ este un exemplu de povestire cinematografică realistă, iar actorul George Piștereanu creează un personaj sensibil și impasibil în același timp.
„Eu când vreau să fluier, fluier“ cucereşte America. Indie Wire: un film de debut puternic () [Corola-journal/Journalistic/70814_a_72139]
-
Filmul „Eu când vreau să fluier, fluier“, de Florin Șerban, este un exemplu de povestire cinematografică realistă, iar actorul George Piștereanu creează un personaj sensibil și impasibil în același timp, scrie criticul A.O. Scott de la New York Times, în articolul său de marți. De altfel, „Eu când vreau să fluier, fluier“, propunerea României la Oscarul pentru cel mai bun film într-o limbă străină pentru ediția din
„Eu când vreau să fluier, fluier“, dat ca exemplu de cinematografie realistă în New York Times () [Corola-journal/Journalistic/70824_a_72149]
-
Cristian Mungiu și «Boogie» de Radu Muntean, povestea urmărește un tânăr protagonist, ale cărui alegeri sunt limitate drastic și nu sunt foarte promițătoare“, scrie criticul NYT. „Jucat de un actor neprofesionist, George Piștereanu, ai cărui ochi sensibili umanizează prezența sa impasibilă, Silviu este la finalul copilăriei sale, care l-a înrăit, distrugându-i umanitatea. El este dur și furios, dar pare mai blând decât colegii săi din închisoare“, mai scrie în cronică. Criticul mai notează: „Pentru mare parte din film, Florin
„Eu când vreau să fluier, fluier“, dat ca exemplu de cinematografie realistă în New York Times () [Corola-journal/Journalistic/70824_a_72149]
-
în frunte, privește, pe gînduri, departe... / Între el și oi, sub dăsăgi un asin se-ndoaie. Printre căldări și sumane doi miei tineri / Scot din dăsăgi oacheșe boturi pe care apa șiroaie. // Și alți doi ciobani pășesc după turmă. Pășesc impasibili, dar cînd / vre un camion se ivește, auzi-i cum strigă la oi, bîtele ude săltînd! / Trei cîini bătrîni pe trotuare se-ațin și-n urmă. // - Unde vă duceți, măi români? / - Pînă la Sibii ne ducem noi, / - Dar pînă acolo
Poezia lui Aurel Rău by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6948_a_8273]