100 matches
-
ascultătorul rămâne impasibil și dă semne de oboseală” În momentul în care ascultătorul nu este interesat sau nu-și arată interesul trebuie să cercetăm și să vedem care este cauza acestei impasibilități. În cazul în care se deduce faptul că impasibilitatea se află într-o frică mare sau în faptul că i se par foarte cunoscute ceea ce i se spun, trebuie acordată o atenție deosebită fiecărei stări. Cel ce se teme trebuie să fie încurajat și trebuie să fie conștientizat de
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
legat de istoria familiei maternale. Într-o seară, are loc o altercație între Sylvie și mama sa în legătură cu sarcinile sale școlare (repetare a celei care a provocat gestul suicidar?). Mama sa se dovedește din ce în ce mai enervată, înfuriată, în timp ce Sylvie accentuează indiferența, impasibilitatea, devenind spune ea „dură ca un bloc de ciment”. Mama sfârșește prin a se înfuria, aruncând caietele și cărțile fiicei pe fereastră. În același timp aceasta simte că devine din ce în ce mai violentă: simte impulsul de a-i face rău fiicei sale
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
starea aceea revine, că monstrul se pregătește să iasă din grotă, mă duc într-un suflet să văd păsările în zbor, să-mi regăsesc câinii și vacile. Îi privesc, îi ating, îi mângâi, le văd naturalețea, greutatea de a fi, impasibilitatea, iar acest spectacol mă liniștește neîntârziat, îmi redă pacea. Deficitul de conștiință este prezentat (de majoritatea filosofilor) drept un handicap. Dar, la urma urmei, faptul că natura nu le-a acordat decât această doză mică de conștiință e o șansă
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
îndoielii, fidel indolenței sale filosofice și indiferenței sale existențiale, l-ar fi lăsat pe Anaxarh cu necazul lui, continuându-și drumul ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat... În loc să se supere, să se simtă jignit ori măcar contrariat, Preafericitul elogiază impasibilitatea, flegma și marea înțelepciune a lui Pyrrhon, care a plecat de acolo - să-și spele purceii, cum făcea de obicei... Să convenim deci că hedonismul lui Anaxarh, ca și al multor eudemonisme grecești - cele ale lui Apollodor din Cyzicos, Nausiphanos
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
ca și al multor eudemonisme grecești - cele ale lui Apollodor din Cyzicos, Nausiphanos din Theos ori Diotim din Tyr, de exemplu, din care nu mai subzistă decât ici o vorbă, colo o frază sau o amintire... -, situa binele suveran în impasibilitate, în capacitatea de a nu te lăsa afectat de lume, de micimile și meschinăriile ei. Foarte probabil, bucuria filosofică este aceea de a trăi deasupra contingențelor obișnuite, alături de preocupările celor mulți, în alt loc decât pe scena trivială a cotidianului
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
ale unui trup Împietrit În candoare - mut, nemișcat, imperturbabil și inexpresiv. Un sfinx care nu vrea să-și trădeze În niciun fel nici intențiile și nici umorile. Și afișează morga monumentală a unei statui. Un dandy ar invidia-o pentru impasibilitatea ei. Buster Keaton ar fi putut lua lecții de placiditate de la ea. Fiecare oprire este parcă o poză provocatoare care se oferă mai totdeauna, doar o clipă, unor paparazzi nepregătiți. Flash-urile sînt mereu ratate. Diva o zbughește Înainte ca
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
-și poate lua zborul spre înălțimi, sufletul se închide în sine ca într-un cavou și poetul face gesturi ciudate. Alături de un substantiv abstract ("amor de plumb", "aripi de plumb"), cuvântul plumb sugerează o meditație profundă asupra condiției umane, asupra impasibilității în comunicarea cu universul de afară. Cu exteriorul se poate comunica, doar prin prezența vântului, iubirea se manifestă doar în intenție, amplificând tensiunea interioară. Neputând "zbura", omul tinde spre desființare: "stam singur lângă mort", într-o atmosferă de doliu: "funerar
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
copil la orice figură mai dificilă executată la trapez, rîde în hohote și are un rîs tare frumos! la năzbîtiile clovnilor și se vede că participă cu tot sufletul la tot ce se petrece în arenă. Partenerul ei își păstrează impasibilitatea, o mînă se odihnește pe umărul fetei, alta pe mînerul umbrelei, iar pe chipul galben, atît cît îl pot vedea dintr-o parte, se citește mai curînd indiferență decît entuziasm față de ceea ce se petrece sub ochii lor. Astfel s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
partinică, Alhimia exilului. Alexandru Busuioceanu), autorul fiind interesat în special de situațiile-limită ivite în peisajul literar contemporan. Analiza lor conduce, ca în Cazul Noica (1961), la punerea în discuție a atitudinii românilor din exil față de situații concrete, condamnând, cu vehemență, impasibilitatea unora, printre care Emil Cioran, Mircea Eliade sau Brutus Coste. Publicat sub genericul „Din dosarele exilului”, Cazul Noica se convertește - pornind de la Lettre à un ami lointain (scrisoare adresată de Cioran lui Constantin Noica și publicată în „Nouvelle revue francaise
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286456_a_287785]
-
din urmă. De altfel, același continuum ar putea fi observat între cele trei niveluri de indiferență afectivă. În primul rând, trebuie spus că anumite comportamente - „detașarea, rezerva, hipoactivitatea” - au „o valoare exemplară în societatea noastră” (Devereux, 1970/1977). Răceala și impasibilitatea, calități apreciate în lumea occidentală, sunt preconizate în special de educația englezească. Încă un grad, și ajungem la retragerea apatică - mecanism de apărare ce protejează individul, dar îl și separă de mediul înconjurător. Autismul schizofrenului îl exclude însă în mod
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
tot în afară de iubire" în off pe o imagine cu un cuplu care face dragoste. Pe scurt, ați înțeles că tehnica zvonului în enunțul incomplet, privativ, nu este de viitor. Abstinența stoică nu poate merge alături de promisiunile împlinirii creștine. Îndemnul la impasibilitate este înțelept, însă nu stîrnește pasiuni. O, voi care vreți să transmiteți, ascultători ipocriți, frații mei întru curierat, ascultați-mi sfaturile. Spuneți povești și nu dați lecții. Faceți-o pe scurt ca să fie ușor de preluat. Fiți pozitivi, afirmativi, optimiști
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
fusese chinuit de boli grele și de sfâșierile produse de o mare dramă familială. Din orgoliu nu divulga aceste lucruri, știute totuși de apropiații săi. Prefera să ofere despre sine, acționat de același orgoliu, o imagine a egoismului și a impasibilității decât să se știe că este om ca și ceilalți, expus prea umanelor dureri și necazuri. Lui, lucruri din astea, comune, nu i se întâmplau. Ecourile lor,dramatice, pătrund însă în poezie: Toată viața mea nu a fost decât boală
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Totul este bine-venit! 13 octombrie 1952 Întâlnirea cu Giglio și povestea nenorocirilor sale m-au tulbu rat nespus. Din nou m-a cuprins simțământul copleșitor al fatalității ce ne amenință... Azi, starea aceasta s-a preschimbat într-un soi de impasibilitate și de indiferență... În schimb, după-amiază inspirația mă cuprinse și am scris dintr-o singură trăsătură de condei prima parte a celui de al treilea tablou din Infanta, care mă chinuise atât acum câteva zile. Mi se pare că tabloul
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
un popă jucând pocher. Unul din cei ce jucau, maiorul Calmuschi, o adormită și lâncedă figură de calmuc avea un ghinion teribil. Într-un ceas nu i-a venit o singură carte. Și zicea la fiecare joc: pas! cu o impasibilitate grozavă, parcă-i venea să doarmă, și ași fi crezut că doarme chiar dacă nu se prefăcea că vrea să fluere, ca să dovedească adică că nu-i pasă că pierde... Popa Alexandru se apropie într-un rând și eu îi spun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
care se face în jurul lui. Urmîndu-și vechea pasiune pentru detalii cîș, Coenii l-au căptușit cu o freză potențial ridicolă, dar, cu sau fără pleată, Chigurh numai ridicol nu e. Din păcate, nu are nici cine știe ce realitate fizică sau metafizică. Impasibilitatea cu care se repară singur după o bătălie, într-o cameră de motel, amintește de a Terminatorului, însă Terminatorul avea o realitate în convenția lui, în timp ce Chigurh e la mijloc între convenția thriller ului și un altceva pe care filmul
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
întunecoasă și dulce durere... Asta-i voluptatea cea crudă a chinului... așa voi să mă iubești. Ea surâse așa ca și când gura i s-ar fi-ncrețit spre sărutare. Dar acum se stârni * mândria lui veche... El recăzu în răceala și impasibilitatea sa... - Să vedem... zise el... Îi era somn de osteneală și poate că această oboseală îl făcea imperceptibil pentru nouă dureri și nouă delirii... - Haide, zise ea, să ieșim de - aici... Ea-i legă ochii... și ieșiră iute în aerul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
melodiindă a fulgerelor”, mulțumindu-se să „architectonizeze” sărăcia, „în forma banalului același”. În ce privește „eternul scâncet pentru ceea ce a fost”, neputința autodepășirii, asimilată neronianului qualis artifex pereo!, soluțiile converg: „Simfoniști de-ai lui Barrès, țintuiți ceea ce-a fost în cavoul impasibilității; turnați mirodenia vieții peste veninul efemer al îngropării; așterneți pânza fluturândă a imaculatelor avânturi peste cenușa inactualului; trâmbițați imnuri triumfale, sărbătoriți grandoarea eternei primeniri.” Această retorică juvenil-teribilistă reflectă, în felul ei, acel climat de depășire a simbolismului programatic înspre iconoclastia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287096_a_288425]
-
inalterabil decît înțelegîndu-l ca pe o iluzie. Adevărata noastră ființă nu se supune probei timpului, ci pregustării eternității. Suntem fii ai Cerului, înainte de a deveni și ai Mamei Pămînt, iar calea noastră e sacră : eliberarea de sub robia pămîntească prin simpla impasibilitate metafizică. Spiritualitatea hindusă ne învață cum să devenim divini încă de pe pămînt, renăscuți diamantin, identici cu Brahman dar trăind din el. Gîndul director al filosofiei indiene este unul foarte practic, după cum o demonstrează acest summum bonum numit Arthasastra, tratat de
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
lui Benvenuto Cellini, care era giuvaergiu înainte de a deveni sculptor". Cu toate că bardul român reține din biografia unor Gautier și Leconte de Lisle și condiția lor de "genii neînțelese". În mod cert, "olimpianismul" posturii macedonskiene în raport cu contemporaneitatea filistină e tangent la "impasibilitatea" și "seninătatea majestuoasă" a poeților Parnasului. O prelungire a demoniei romantice are loc la Macedonski sub influența lui Baudelaire, "capul decadenților", și sub cea a unui discipol baudelairian, Maurice Rollinat, care l-a impresionat și pe Bacovia: "Împrejurarea se poate
Un conspect Macedonski by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16172_a_17497]
-
feresc să părem mai goi decît sîntem./ Femeia fără să vrea își lăsase pardesiul cu fața deschisă spre interior/ obligată să asiste la ritualul/ ce avea să se desfășoare. Cealaltă haină mai discretă și mai temătoare,/ dar cine știe cîtă impasibilitate ascundea,/ era întoarsă cu spatele, vorbind de niște umeri puternici, bărbătești./ O tăcere dușmănoasă ne încleștase gurile, priveam inexpresiv,/ mîinile erau antrenate în gesturi/ cărora nu voiam să le dăm nici o semnificație” (Drumul cel mare). “Inima” blamată, într-o formulă
Lupta cu artificiul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13060_a_14385]
-
ultima dezintegrare și cu miros greu, de corp de multă vreme nespălat. A fost căpitan, taică-său, ziarist la Argus, e căsătorit cu o cancer " Filozofia" acestui monolog grav este obiectivitatea, față de care atitudinea receptivă cea mai convenabilă e aparenta impasibilitate: "Ca să glumești, nu-ți trebuie cine știe ce inteligență, ba aș zice că lipsa acesteia este o condiție. Omul inteligent nu rîde (dar nici nu se lamentează), fiindcă pentru el toată lumea e coerentă, fiecare mișcare justificată, scutită de ineditul grosolan. În același
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]
-
în prelungirea expresiilor fenomenologului neamț. Tot ce a urmat după Heidegger, de la Lévinas și Derrida pînă la Sartre și Merleau-Ponty n-a fost decît o reverberație speculativă iscată de ecoul noțiunilor introduse de neamț. Heidegger vorbește despre moarte cu aceeași impasibilitate cu care un anatomopatolog descrie aspectul unui cancer: cu o distanțare teoretică pe care știe să și-o sprijine pe o armătură conceptuală ce l-a făcut celebru. Iar cartea lui Cristian Ciocan, Moribundus sum: Heidegger și problema morții, este
Spinul morții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9072_a_10397]
-
ochi transmitea o stare de beatitudine și lene paradisiacă. Tata ar fi dorit - mi-a spus - să fie ca acel hipopotam, care reprezenta un ideal greu de atins, și anume, să te poți bucura de existență în totală destindere și impasibilitate." }inta, mai complicată, în fapt, decît o închipuie concretețea imaginii, a cuiva "cu harul detașării și al transcenderii". Care, și "dacă era cioban și păzea oile, tot filosof ar fi fost". George Banu scrie despre "limba brutală", în teatru, cu
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7724_a_9049]
-
bunăvoință, ofrande aduse de un timid obiectelor inanimate ce ar putea protegui factorii vieții lăuntrice. Avem a face cu un soi de alegorii intime, scăldate într-o subiacentă autocompasiune (autobiograficul absoarbe nesățios materiile din preajmă, ca spre a-și însuși impasibilitatea, misterioasa lor rezistență la intemperiile moralului): "amintirile mele sînt mingi - / nu se sparg niciodată. numai că dacă-mi scapă,/ din mîini, se pot rostogoli foarte departe -/ și mi-e lene să mai alerg după ele, sau chiar/ să mă întind
Jocul de-a impersonalizarea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10432_a_11757]
-
Și întotdeauna mi-am spus: Am greșit. / Nu trebuia să vin pe lume? / Aici pînă și aerul mă transformă în păcat" (Orice memorie poate să fie eronată...). Idealul e așadar increatul. Însă incapabili a-l mai realiza, ne regăsim în impasibilitate, în absență: "Mă aflu iar pe locul morții mele. / E înflorit, aproape de însinguratul testament / Al ploii peste seninătatea urnelor. / Dar eu lipsesc din toate, / Pînă și vîntul ce m-a risipit mă uită. O frunză parcă dă din umeri / Cînd
Un avatar romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7125_a_8450]