136 matches
-
consultarea oracolului cu ajutorul experților care cunosc legile imanenței. Arhangheli nevăzuți ai istoriei emancipării, ideologii legitimează acțiunea străzii. Pentru răzvrătitul de profesie lumea pare, în mod fundamental, prost rânduită. Umanitatea nu este înzestrată decât cu un echipament incomplet de salvare. Materialist impenitent, comunistul nu crede în posibilitatea dezvoltării lineare a societății și nici în transformarea organică a comunităților. Vânătoarea țapilor ispășitori dinăuntrul elitei e tot ce poate sacraliza manifestul proletar. Din aceste motive, Sartre a putut deveni „primul filozof occidental care a
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
natale din Poveștile bălții (1959), ca și un număr remarcabil de erotice, cutreierate de himera Neranțulei și a Chirei Chiralina - figuri ale mitologiei brăilene ce se aștern peste propria aventură a iubirii. Conformarea la imperativele comuniste, de care acest entuziast impenitent s-a lăsat sedus, ca și dispariția lui prematură au făcut ca D. să nu-și valorifice decât prea puțin potențialul revelat de ciclurile tinereții, care indicau un liric de speță pură. A tradus din E.A. Poe, din Maiakovski și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286855_a_288184]
-
unde se afla în 1988, S. expediază câteva poeme revistei „Cuvântul românesc” din Hamilton (Canada). În „Mele” (Honolulu), publicația lui Ștefan Baciu, îi apar câteva poezii inedite, citește versuri la cenaclul de la „Apoziția” din München. După 1989 editează cu asiduitate, impenitent, în țară și peste hotare, mai multe jurnale și cărți de poezie. Placheta Formule pentru spirit relevă dispoziția romantică a lui S., familiarizat cu tehnicile moderne ale versificației: „Melancolia unui apus / mă învăluie / în unde palide, / simțurile coboară lin / din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289731_a_291060]
-
de Litere a Universității ieșene, debuta cu versuri în „Arhiva” lui A.D. Xenopol, semnând Emilgar, pseudonim întâlnit anul următor în ziarul „Evenimentul”. Schițele, notele literare și plastice îi atrag însă, din partea unui comandant obtuz, mutarea disciplinară la Bârlad (1902), unde, impenitent, înființa, împreună cu G. Tutoveanu și D. Nanu, revista „Făt-Frumos” (1904-1906, 1909). Din textele apărute aici și în „Sămănătorul” va fi alcătuit volumul Bătrânii. Schițe din viața boierilor moldoveni (1905), de factură idilic-sămănătoristă. Demisionat din armată, fiindcă nu i se aprobase
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287168_a_288497]
-
traducătorul acestuia - cu sintagma: „Voilà ce Monsieur Mihăieș, mon détracteur personnel”! Mircea Mihăieș: Se uită, Însă, că foarte multe dintre lucrurile menționate au fost „date În lucru” pe vremea lui Emil Constantinescu. Trebuie s-o spunem răspicat. Iar eu, critic impenitent al epocii Constantinescu, sunt dator s-o fac. Vezi, de asemenea, cazul Pacepa. Vladimir Tismăneanu: N-am să uit cum, În prima perioadă de după alegerile din 1996, Dorel Șandor spunea că problema cea mare a noii administrații nu este neapărat
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
extrem de destinsă, nici pe departe una În care transpărea vreun resentiment. S-au discutat multe și au apărut teme foarte interesante, inclusiv - era Înainte de apropierea oficială de familia regală - tema relației cu monarhia. Îmi apărea un Ion Iliescu mai puțin impenitent decât cel pe care Îl cunoscusem, capabil de - sau măcar dispus, până la un punct, la - anumite revizuiri. Nu era un Ion Iliescu care se angajase pe Drumul Damascului, nu acesta era scopul său, dar era În stare de un anumit
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
un fost membru al Securității care a ajuns omul de Încredere al premierului. În același timp, au fost readuși la lumină foști colaboratori ai Securității: a existat un mare scandal legat de liderul liberal Dan Amedeo Lăzărescu, dovedit ca turnător impenitent. Însuși liderul din epocă al partidului, Mircea Ionescu Quintus, a fost pătat de colaborarea cu Securitatea. Ar trebui, de asemenea, menționat că organismele internaționale continuă să trimită semnale către București. Aceeași baroneasă Nicholson cere suspendarea negocierilor pe motiv de nerespectare
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
măcar un "articol științific". Nu, este vorba pur și simplu de o acuarelă în cuvinte simple (pentru că tot ne plimbă deasupra apelor) în tușe lexicale, portretul discret al unei studente la Agronomie ajunsă la Iași din spațiul natal, sub care impenitentul utilizator de cuvinte îngroșate, de povestiri deșucheate, așează un poem stângaci: Eh bien, oui, les amis J'ai croisé la pureté Dans ma mûre jeunesse Elle était tristounette, sinon codréenne112 Et je n'allais pas l'oublier de sitôt. Metatextul
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
Koulakoff: cuvintele nu au fost verificate de Master X (dacă apar sau nu în inventarul de vocabule pitzulineze), deci folosirea lor este un abuz asupra urechilor receptorilor pentru versiunea vocală a cărții. 86 Observația aceluiași: Sper că intervenientul inoportun și impenitent (care a scris în tinerețe un eseu despre triunghiul crimei la Racine și ar putea folosi un limbaj mai decent) nu derivează "belea" de la nepronunțabilul a "beli", asociat de golănezi cu dispozitivul de inseminare din dotarea masculelor mamifere. De fapt
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
nenumăratelor emisiuni de analiză politică televizată. Vechiul instigator al mâniei proletare găsea totodată spațiu de reflecție și expresie - desigur, civilizată - în revista Dilema. Ion Iliescu face noi adepți prin incriminarea „vânătorii de vrăjitoare”. Sergiu Nicolaescu câștigă mai departe competiții cinematografice. Impenitentul Adrian Păunescu își meșterește nestingherit filozofia ciolanului din postul de șef al Comisiei pentru Cultură a Senatului. La fel, Ioan Biriș, ex-propagandist din Arad, coordonează astăzi doctorate de Filozofie la Universitatea din Timișoara (minus punctul opt). Reptile de tot soiul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
se recurge la invectivă, la ridiculizarea oponenților pe baza defectelor lor fizice, într-o viziune grotescă (Cioflecării și hilariante), dar predominantă e zeflemeaua subțire, condescendentă și totuși incisivă. O emfază subtil autoironică dă farmec posturii de toreador ori de duelgiu impenitent (Corrida, Racheta, Mănușă). Treptat, pornirile polemice se calmează, făcând loc unui discurs confesiv, liric, în care fantezia, nonșalanța și umorul polizează asperitățile sincerității. Veritabilul roman autobiografic în versuri are, în chip vădit, ca erou pe A. Relativ puține, unele însă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285370_a_286699]
-
erou de anecdote, plasat de cei care-l evocau în situații dintre cele mai năstrușnice, stârnitoare de râs. Am fost însă mirat când l-am auzit la Capșa povestind despre el pe Tașcu Gheorghiu, pe la începutul anilor ’70. Fostul suprarealist, impenitentul boem și noctambul, devot al lui Mateiu Caragiale și traducător inspirat al lui Lampedusa, își amuza copios convivii mai tineri cu istorisiri despre profesorul Ciuntu. De unde să-l fi cunoscut? Eu știam că Tașcu Gheorghiu era constănțean, fusese elev la
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
o tară a vieții lor de frumoasă risipă studențească la Paris, spre superfluitățile prea plăcute ale vieții, după care toți tânjim - dar ajunși, mai Înspre bătrânețe, fără nici un rost pe lume, nici măcar politic, lucru atât de ușor pe atunci; burlaci impenitenți, „mizoghini“ și mizantropi cu vremea, triști pen sio nari ai hotelurilor-garnis și consumatori amarnici de șvarțuri și țigări sau trabuce mestecate cu nervozitate Între buzele lor totdeauna veștede; altfel, băieți buni, amabili și simpatici, inteli genți și cultivați, interesanți și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
odată, din recunoștință, punându-și furoul roșu ca focul și adu nându-și șuvițele ei negre răvășite sălbatec: „Tu n-ai să-mbă trânești niciodată, Beldie! Ar fi păcat să-mbătrânești!“ Cuvinte memorabile, vrednice a fi săpate pe lespedea tombală a libertinului impenitent și rocam bolesc. Am chemat-o deunăzi la telefon pe această nimfă de odinioară din redacția Ideii Europene, vrând să-i citesc din aceste amintiri, și m-a primit la ea cu aceleași farmece nealterate până la ai ei peste cincizeci
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
un coureur fără pereche, pasiunea lui pentru escapade cinegetice (binefăcătoare nouă, căci datorită ei și masa noastră se încărca adesea de vânat: iepuri, căprioară, mistreț, chiar urs, ca să nu mai vorbesc de prepelițe, becațe, fazani) contribuind la incitarea permanentă a impenitentului Don Juan. Eu l-am ținut mereu pe unchiul Toader de prost (nu făcea nici un haz de mine), dar în vremea războiului colonelul și-a arătat din plin capacitatea, mai ales în retragerea din Rusia, când și-a salvat cu
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
și curtoaziei. Cu vremea, Sartre și alături de el Simone de Beauvoir au început din ce în ce să aibă mai puțină dreptate și deci mai puțină grație, în schimb s-au pronunțat din ce în ce mai autoritar „în sensul istoriei”, adică al nedreptății impenitente și copleșitoare. În romanul Simonei de Beauvoir, Les Mandarins, mediocru, dar lizibil (spre deosebire de Les chemins de la liberté al lui Sartre, mediocru și ilizibil), apar, sub nume transparente, o mulțime de personalități ale vieții intelectuale, artistice și mondene a Parisului, între
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Îi comentează, nu rareori răutăcios, faptele sau ideile și luând ca Proteus felurite chipuri, luciditatea morții, a realității ei, aș zice a necesității ei!, Îl urmărește aproape În toate posturile și ceasurile. Și dacă, uneori, acest „spiriduș” ascuns și „vorbăreț”, impenitent și ubicuu, care este Eul sau sunt eurile noastre, dintr-o poziție subalternă și fals umilă, ia proporții formidabile, uneori postându-se În forma unei zeități, judecătoare și ultime, tot astfel și această luciditate a morții se instalează la unii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cu ceva umor, spus cu pufneli pe nas și bîlbîieli. Nu s-a dedat la judecăți asupra confraților și nici la promisiuni; dimpotrivă, a invitat la răbdare. Inutil să mai adaug, dibăcia lui n-a fost gustată de cenacliști, persoane impenitente și, nu o dată, impertinente. Am plecat cu o irepresibilă silă, ca după executarea unei pedepse, hotărît să nu mai calc pe-acolo o lungă vreme, dacă se poate deloc! *„Te-am văzut în «Tribuna»”. „Mi-ai văzut semnătura sau m-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
este acela care a făcut din opera lui Caragiale, decupată procustian și bricolată brutal, un instru- ment ideologic, dialectic, un material propagandistic. Astfel apare în critica și teoria literară a anilor ’50, sub semnul realism- socia- lismului, un Caragiale ca impenitent antiburghez și antijunimist, acid critic social pe nemărturisite, dar presupuse criterii ideo- logice. Îl avem în film astfel, cum o și demonstrează criticul de film Valerian Sava, îl avem în teatru la fel. Indicele de deformare este enorm, generând diformități
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
să se agațe de scena publică împotriva tuturor evidențelor. Ce altceva să facă? Degeaba obține la alegeri procentaje stingheritoare, degeaba nu-și găsește locul în nici o gașcă, degeaba îi întorc spatele și foști aliați, și foști adversari. Omul va gravita impenitent în jurul puterii, cu singura energie și justificare pe care o mai pot da inerția, încăpățânarea și o falsă imagine despre sine. Când nu știi să faci nimic, nu-ți rămâne decât să-ți confecționezi un destin politic. Cu atât mai
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
perete o icoană și cad la loc, răpuși de dictatura creștină. Parlamentul nostru - mai e nevoie s-o spun? - e ciuruit de vicii, derapaje și neputințe. Aș, zici dumneata, e intoxicat de însemne mistice. Parlamentarii vorbesc în bobote, sau dorm impenitent, din cauza câte unui crucifix, iar miniștrii sunt proști fiindcă jură pe Biblie. Musulmanii visează la semilună, evreii la candelabrul cu șapte brațe, ateii la portretul lui Lenin. Criză teribilă, monșer! Să ne trezim! Să ieșim la bă taie! Cu drepturile
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
un fragment de roman, este „Ovidiu”, editată la Constanța între 1898 și 1910, în jurul căreia organizează și un cerc literar. Inițiativa venea din credința că ar putea ajunge un reformator al literelor românești. V. este un publicist infatuat, un poligraf impenitent, care nu poate fi descurajat de nimeni și de nimic. Versurile cuprinse în placheta Zori sau în Limba iubirei și Raiana (1892), Pontice (1898), împovărate de stângăcii și de sărăcie imaginativă, îi imită palid pe Mihai Eminescu, Al. Vlahuță și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290663_a_291992]
-
invadându-le pe cele de la Bruxelles sau cu întâlnirile de la Lille scurtcircuitând programul de la Lisabona, orașul din care a început periplul nostru. De acest dezastru nu te poate salva decât jurnalul personal, acest „fir al Ariadnei” pe care tu, cronicarul impenitent, trebuie să-l împletești fără odihnă, ca să nu te servească la masă, pe post de terci, Minotaurul uitării. VASILE GÂRNEȚ: La Hanovra ajungem pe la 16.30. Suntem cazați în hoteluri diferite. Din nou avem noroc (perspicacitatea lui Lascha Bakradse!), nimerim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
o cameră în alta, interminabile - refectoriu, capelă, dormitoare, iatacuri de taină, odăi de consiliu, sală de ceremonii, șeminee înalte, bolți împodobite cu blazoanele Ordinului -, îmi dau o senzație de singurătate abisală; este, cu siguranță, una dintre perfidiile castelului, arătată exploratorilor impenitenți. Dacă reziști acestei încercări, ai parte de revelații pe măsură. Tot urcând scări cu paliere întunecate, ajung într-o sală cu o panoplie, pe drept cuvânt, extraordinară: arme și platoșe din Orient din secolele al XII-lea și al XIII
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
tentativa de a-și construi singur destinul. Machiavelli, Guicciardini, Pietro Aretino, Benvenuto Cellini, Baltasare Castiglione, Isabella d’Este sunt figuri reprezentative pentru tiposociologia Renașterii. Contemporane, aceste „vieți paralele” întrețin un dialog subtil, luminându-se reciproc. Se ilustrează astfel ipostaza individualismului impenitent, infinit adaptabil și indiferent la sensul transcendent al valorilor. Amoralitatea personajelor, deși senină ca a zeilor, îi aliniază unui destin comun, epoca însăși fiind astfel. Cu zâmbet detașat, biograful își urmărește eroii, integrând acțiunile lor în mentalitatea timpului, pe pânza
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285393_a_286722]