3,653 matches
-
se va vedea dacă el are forța să sustragă învățământul românesc politicului și birocratismului și să-l reașeze pe coordonate europene. Pentru aceasta, revenirea, sigur cu corecțiile pe care experiența le impune, la reformele introduse de Andrei Marga este un imperativ. De altminteri, ministrul Alexandru Athanasiu este el însuși profesor al Facultății de Drept, Universitatea din București, cu alte cuvinte un umanist conștient de importanța disciplinelor spiritului în formarea personalității. În ceea ce privește reforma declanșată de Andrei Marga, la timpul ei actualul titular
Disciplinele umaniste () [Corola-journal/Journalistic/13611_a_14936]
-
cît de simpli, îi îndeamnă mai ales pe tineri, acei intelectuali în devenire, considerați ca fiind reprezentativi pentru "țara nouă, imensă". Acestora din urmă le va da el numele de "cărturar american," "om care gîndește", dar deloc o excepție de la imperativul mai general de a-și îndrepta privirea în direcția naturii, fie numai pentru motivul că studiind-o, se poate cunoaște pe sine, potrivit corespondenței în plan spiritual dintre om și natură care face ca "ș...ț preceptul antic: «Cunoaște-te
Reînnoirea Americii by Geta Dumitru () [Corola-journal/Journalistic/13828_a_15153]
-
puținătatea forței care-i animă apelul la un fel de solidaritate problematică, sumă de anxietăți, "vine o neliniște/ a fost și la tine/ acum e la mine? asociere de așteptări dominate de același sentiment de incertitudine, care se impune dincolo de imperativul învățării, ca pe un slogan, a datoriei de a comunica: "ține minte că faptele tale/ sunt legate de ale mele/ într-o rețea/ care ne poate salva/ sau ne poate mânca/ ești un frate al meu și împotriva voinței tale
Elegii minimaliste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13869_a_15194]
-
totul se reduce la completarea unor tabele stufoase, care în fond nu interesează pe nimeni, deoarece nu au nicio relevanță. Continuăm să ne jucăm de-a raportările, așa cum se făcea în timpul socialismului biruitor. O schimbare imediată de mentalitate este un imperativ categoric. Altfel, vom continua să beneficiem de un sistem bine pus la punct pentru realizarea unor roboți cu o seamă de cunoștințe, dar nu personalități creative și oameni de caracter. în Ministerul Educației și Cercetării, de fapt în întregul învățământ
Asanarea vieții academice by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10403_a_11728]
-
de azi sunt ceea ce ar trebui să fie, adică centre unde activitatea didactică se îmbină cu cercetarea științifică de înaltă performanță? O evaluare serioasă se impune, urmată de măsuri energice pentru instituirea unui sistem de învățământ sănătos în concordanță cu imperativele epocii. Situația actuală nu poate fi rezolvată peste noapte: dar procesul trebuie inițiat fără întârziere pentru instituirea definitivă a premiselor care să permită generației viitoare saltul în Europa și din acest punct de vedere. Domnul Baumgarten atrage cu dreptate atenția
Asanarea vieții academice by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10403_a_11728]
-
plăcut. Atît de digresiv și anarhic, că autorul a fost listat la precursorii postmodernismului (în special din cauza hibridității pe care o practică la scară largă). Cartea lasă să se întrevadă breșa unei ecranizări care trebuie să se supună unui singur imperativ: auto-referențialitatea (proza povestește despre cum e scrisă). Ca atare Winterbottom merge pe ideea - scuze, chiar e intraductibil - unui "layer cake": primul strat, textura cărții, al doilea strat, adaptarea ei cinematografică. Protagonistul e același, și din adaptarea lui la nevoile producției
TIFF-ul dulce și te duce by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10501_a_11826]
-
scenă indignarea și argumentând ritos că membrii publicului, chiar aflați în suferință, chiar zbătându-se între viață și moarte, au dreptul la adevăr (ceea ce strict teoretic, nu poate să fie contrazis. Ce este însă de discutat este dacă invocarea logicii imperativului categoric kantian este utilă în toate situațiile.). În acest punct, tăvălugul tolontanesc devine necruțător. Mari medici, uriașe eforturi, impresionante momente de dăruire profesională și umană devin sub tirul său nemilos, păcate capitale. Or, Tolontan Cătălin, mânat de intransigența lui care
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94282_a_95574]
-
să aprecieze „calmul valorii” și să respingă, instinctiv, „zgomotul” mediocrității, hidoșenia kitsch-ului cu ștaif și pe gureșii propagandiști care-l cultivă. Ziarista Mariana Cristescu, președintele Asociației Culturale „Punți de lumină”, se numără, cu siguranță, printre cei care au înțeles imperativele momentului, nevoia de mobilizare a competențelor, de reviriment al discursului artistic, de selecție a ofertei, a unui nou tip de management al evenimentului cultural, menite a stârni energii creatoare autentice și a reconfigura interesul publicului, orientându-l către reconsiderarea virtuților
„PUNŢI DE LUMINĂ” – UN PROIECT CÂŞTIGĂTOR! [Corola-blog/BlogPost/94308_a_95600]
-
forță ai studiilor marelui istoric italian: Geto-Dacii, Goții, Facilități istorice: vandalii și hunii, Goții în Sud-Vest, Creștinarea geto-goților, Drumul spre Nord al ostrogoților, Despre arhitectura geto-gotică. Percutant, primul paragraf al exegezei - scrise cu profesionalism și aplomb de Dumitru Ioncică - respectă imperativul absolut cerut de scriitorul american Paul O’Neil: ,, Întotdeauna, apucă cititorul de gât în primul paragraf, afundă-ți degetele în beregata lui în cel de-al doilea și țintuiește-l de perete până la ultimul rând”. Iată intro-ul editorului: ,,Publicăm pentru
CARLO TROYA a scris istoria europeană REALĂ ! [Corola-blog/BlogPost/94300_a_95592]
-
Cătălin Băicuș, Cosmin Dolea, Claudiu Mihail, Ștefan Mirea, Marian Politic, Anca Maria Ghiță, Eugen Titu, Cătălin Vieru -, dar din prestațiile scenice de calibru indiscutabil deducem că Valentin Mihali (urmat cu devoțiune de colegii săi) și-a însușit că pe un imperativ idealul lui Eugen Ionescu de a comunica incomunicabilul (“Descriu lucrurile care nu se lasă descrise”), propunându-și cât se poate de clar, încă din 1934: “Mai bine sa sfințesc fleacurile decât să compromit sfinții”. Într-o lume a tuturor vanităților
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
Ala Pugaciova Sugerându-mi mereu că nu mai există un timp al îndrăgostirii Iepurașilor le-aș zice iepurașii mei, dar aș fi trufaș, iar pe deasupra Nici nu mai pot rămâne multă vreme treaz teroarea obișnuinței Obișnuința ocupă și apoi inoculează Imperativele letale. Graba e o reacțiune a mea: vreau Să răspund imediat. Mă umple o trepidație sterilă. Aceasta E forma nebuniei mele. Un bou încălțat prin odăi: simt mizeria pe copite Praf, nisip, pe alocuri pete umede calendar, martie, 99 Joi
Timpuri crimordiale by Ioan Moldovan () [Corola-journal/Imaginative/4647_a_5972]
-
realităților culturale românești tezele în perpetuă mișcare ale ideologilor moscoviți, care recurgeau adeseori, spre a spori legitimitatea noilor estetici și a-i atenua inepțiile, la citate expresive din Gorki sau Maiakovski” (p. 15). O altă sursă de sugestii importante privind imperativele poeziei proletcultiste se poate deduce și din obiecțiile pe care critica de întîmpinare le face cărților epocii. Pornind de la premisa că poezia agitatorică este o formă a retoricii și o „știință a persuasiunii”, profesorul Negrici îi definește specificitatea prin intermediul teoriilor
Psalmii carnetului roșu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13208_a_14533]
-
să fie decodificate corect de către destinatar. Aici se produce principalul scurtcircuit cu evoluția întregii poezii a secolului XX pentru că noua estetică, de sorginte stalinistă, solicită ferm „o structurare a enunțului literar care să excludă orice ambiguitate în receptare” (p. 23). Imperativul momentului, dictat de autoritățile politice, era o poezie pur denotativă și orice îndepărtare de acest imperativ care contrazice însăși esența poeziei (cea mai firavă urmă de ambiguitate sau de pretinsă obscuritate) îl putea transforma pe poetul respectiv într-un „dușman
Psalmii carnetului roșu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13208_a_14533]
-
secolului XX pentru că noua estetică, de sorginte stalinistă, solicită ferm „o structurare a enunțului literar care să excludă orice ambiguitate în receptare” (p. 23). Imperativul momentului, dictat de autoritățile politice, era o poezie pur denotativă și orice îndepărtare de acest imperativ care contrazice însăși esența poeziei (cea mai firavă urmă de ambiguitate sau de pretinsă obscuritate) îl putea transforma pe poetul respectiv într-un „dușman al poporului”. Instaurarea cu entuziasm bezmetic a principiului inteligibilității a dus la o epurare pe scară
Psalmii carnetului roșu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13208_a_14533]
-
în acțiune pentru realizarea unei forțe puternice și durabile, compatibile cu Partidul Popular European. Timpurile sunt prea serioase pentru a ne mai permite penibile jocuri de intrigi, cum din păcate am făcut până acum. Construirea unei structuri puternice este un imperativ, indiferent câte eforturi și timp va necesita. Dacă nu vom reuși să constituim o structură solidă capabilă în viitor să se impună pe scena politică, ne vom mai lamenta încă foarte lungă vreme, asemenea lui Cicero, că “tirania trăiește, deși
Asasinarea lui Iulius Caesar by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13182_a_14507]
-
întâmplare în care piere sau supraviețuiește doar un singur suflet Remarca mă retrag din fiece răsplată ce mi s-a cuvenit toate să rămână celor ce au mai multă nevoie de ele bineînțeles că important este ceea ce se retrage în afara imperativelor metafizice sau pur și simplu omenești dincolo în exterioarele luminoase accesibile multora în unghiuri favorabile de existență și pricepere când dânșii au sentimentul plinătății dreptății ce li se face în adâncile canioane ale provizoratului de lungă durată ca ecou sau
Poezie by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/12102_a_13427]
-
nu înțeleg mă ucide./ Este o moartă cea care continuă/ Să ceară lămuriri,/ Și să nu le primească,/ Și să insiste,/ Pentru că nici în lumea cealaltă nu se poate trăi fără să înțelegi" (Ceea ce nu înțeleg). Conceput astfel precum un "imperativ categoric", eticul se manifestă în calitatea unui instrument rațional sui generis, care intră în impact cu misterele ultime, evident, fără ambiția vană de-a le dezlega, însă cu cîștigul poetic al revelării unor ambiguități tulburătoare, a unor complexități bulversante. în
Ethosul Anei Blandiana by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12087_a_13412]
-
-l trece prin vămi analitice, a-l testa dintr-o mare varietate de unghiuri, Ana Blandiana îl umanizează, grație harului poetic, îi acordă o armură inexpugnabilă. Datorită abordării libere care-i dizolvă caracterul apodictic, vulnerabilitatea i se preface în forță. Imperativul categoric e transpus în codul, universal la rîndu-i, al plăsmuirii lirice.
Ethosul Anei Blandiana by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12087_a_13412]
-
Omul de stat este personalitatea cu vederi largi, capabilă să judece situațiile în sine și să înțeleagă liniile de evoluție pe termen lung, personalitatea care în momentele cruciale, favorabile sau nu, acționează în sensul interesului național, adică personalitatea care, gândind imperativele timpului, reușește împlinirea cadrului politic pentru exprimarea cât mai deplină a spiritului și vocației naționale; pentru un om de stat interesul de partid și ambiția personală trec în plan secundar, iar în unele cazuri se estompează în întregime. Omul politic
Oameni de stat, oameni politici, politicianiști by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12126_a_13451]
-
șeful conservatorilor s-ar fi lăsat orbit de orgolii și ambiții personale, ar fi luat act de abdicarea principelui și s-ar fi bucurat să se afle în fruntea statului în calitate de locotenent domnesc. Dar, Lascăr Catargi a gândit în termenii imperativului național și a asigurat prin gestul său stabilitatea internă și continuarea procesului de "integrare europeană" a țării. ăuritorii unirii de la 1919 au acționat în convergență; inimicițiile politice și personale au dispărut atunci când țara s-a aflat în primejdie: Regele Ferdinand
Oameni de stat, oameni politici, politicianiști by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12126_a_13451]
-
împărțeau rolurile și precizau acțiunile care urmau să le întreprindă. Si-au transmis unul altuia ștafeta, și-au asumat responsabilități și riscuri, dând bărbătește bătălia pentru țară. în final, a câștigat România. Și ce dovadă mai puternică de înțelegere a imperativelor epocii decât ideea reformei agrare inițiate și susținute de Ionel Brătianu încă înaintea izbucnirii primului război mondial! Si asta în condițiile în care mulți fruntași ai partidului liberal erau mari moșieri interesați în menținerea latifundiilor! După încheierea războiului generalul Averescu
Oameni de stat, oameni politici, politicianiști by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12126_a_13451]
-
Constantin Țoiu Cred că ideea deșteptării - ca imperativ - să se deștepte, românul, adică, din somnul lui cel de moarte - în care-l adânciră nu mai zic ce fel de tirani - nu o are, în imnurile lor naționale, nici un neam de pe pământ. Numai noi, românii, convinși că dormim somn
Deșteptarea (variantă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12237_a_13562]
-
parte ca observator tăcut, totdeauna, la întrunirile literare, cel mult asumându-și acolo, cu discreție, postura de "scrib", C. Stănescu își decomprimă pe coala de hârtie firea activă și vocația polemicii. Este mereu ofensiv în textele sale, mobilizat de un imperativ al participării și al intervenției prompte. Se petrec în preajma noastră lucruri pe lângă care nu putem trece apatici. Se cuvine să intervenim, să luăm poziție față de ele, și dacă o facem să o facem la timp. Chestiunea revizuirii valorilor, care a
Foiletonul de sâmbătă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/12660_a_13985]
-
dacă erai capabil, numai îl intuiai, fără a fi ispitit să-l constați printr-o palpare concretă a privirii. Individualitatea era singura exaltare pe care și-o îngăduia Lovinescu, singurul relief pe care îl impunea percepției celorlalți. Era unicul său imperativ social. O viață întreagă Lovinescu a fost și a rămas un individualist. Un individualist de incontestabilă majoră calitate. Individualismul său avea prestanța pasului imperial care calcă peste așteptările supușilor. Aflându-mă în 1943 în camera sa de lucru într-una
Agendele literare ale lui E. Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12703_a_14028]
-
nepunâd în loc, deocamdată, decât produsele furnizate de cultura amuzamentului, a licențiozității și violenței. Nicolae Lupan a revenit la problema situației din Basarabia, schițând profilul "șarlatanului moldo-valah", al "unionistului de ochii lumii":, vorbitorul socotind că unionismul autentic trebuie să devină un imperativ comun al parlamentarilor de la Chișinău și București. Un proiect utopic. Mirel Brateș s-a referit la condiția specifică a scriitorului român israelian, făcând apel la "solidaritate într-o bună credință intelectuală". Scriitorul român din Israel există ca scriitor român prin
Unde se află literatura română by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/12742_a_14067]