834 matches
-
întotdeauna grija pentru ceea ce se află dincolo, și se pune întotdeauna în lumină relația uman-suprauman. (Po)căința, conștiința morală și trăirea apăsată gustând prezentul cu grija continuă a viitoarelor consecințe pe care gesturile de acum le determină, toate acestea definesc imperfect poemele din Călătorind în marea interioară: Imperfecțiunea mea se naște în fiecare zi/ din tulpina căinței o hrănesc chiar eu// mă mulțumesc cu prea puțin,/ schimbă-mi zalele astea, cearcănele// sînt grele și reci,// la icoană fă-mi oglindire/ oarbă
Prezentul de ieri by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/10235_a_11560]
-
purta (subiectivitatea criticilor e indicibil complicată, inclusiv, hélas, în cazul unor sancțiuni "pozitive"), dar la fel de greu mi-ar venit să accept că aș avea parte de... "ura celor mai mulți". Nu mai puțin decât de... "ură"! Oare de ce? Deși de-atâtea ori imperfect, cum aș fi meritat-o? îmi dau seama că cele câteva personaje care au format obiectul polemicilor mele mai insitente nu se bucură de-o foarte amplă simpatie. Nu mi-e jenă a mărturisi c-am primit destule mesaje epistolare
Fiziologie de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10273_a_11598]
-
electorale, mereu uzând de aceleași mijloace vexatorii și falsificatoare, ar reieși absența dimensiunii democrației în România. Ar fi, de s-ar trage această încheiere, o judecată pripită și neadevărata. Democrația și libertățile individuale erau realități indubitabile, dar, aș spune relativizant, imperfecte. Pentru că dacă excludem din ecuație modalitatea consultării electorale (dar e posibilă o astfel de eliminare integrală?), democrația a fost o realitate înfăptuita. Parlamentul funcționa după toate standardele internaționale, legile erau dezbătute, interpelările guvernului (evident, si răspunsurile acestuia) se produceau în
DOUă CăRTI DE Z. ORNEA by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17742_a_19067]
-
Eminescu." ("Dilemă", 269, 1998, versiunea pe Internet). Și mai puternică mi se pare această nuanță depreciativa în cazul femininelor cetățeana și în special cetățeanca. Ultimul e derivat cu sufixul -că, azi simțit că popular și învechit. (Oscilația formelor feminine este imperfect demonstrată de secvență următoare, în care apare mai întîi un derivat al substantivului cetățeanca: "Focșănenii o cinstesc pe marea lor concetăteancă"; "o stradă a orașului să poarte numele cetățenei sale de onoare" - RL 2692, 1999, 24). Oricum, conotațiile peiorative ale
Ca simplu cetătean... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17466_a_18791]
-
printr-o beție a simțurilor) și beatitudinea sfinților? Între beatificare/ extaz (în catolicism) și consacrare (în literatură și artă)? Fericirea telurică nu o poți despărți, așa de tranșant, de beatitudine, în cazul poeziei, sau mai precis al meu, ca individ (imperfect) care simte că văzutele sunt cifrul nevăzutelor. Devreme ce întreaga creație a ieșit din mâinile Creatorului, El și-a lăsat amprentele în lumea din jurul nostru. Sfântul Francisc are binecunoscutul Imn al Fratelui Soare, sau lauda creaturilor, a elementelor, dar și
Adrian Popescu - Echinox n-a fost o anticameră ci chiar salonul literar al generației '70 () [Corola-journal/Journalistic/17093_a_18418]
-
am urmări, au ralenti, stadiile metamorfozei unei lepidoptere de la omidă la fluture. Ceea ce fascinează este tocmai caracterul de eboșă al nuvelei noastre, banalitatea și stîngăcia acestui crochiu, pe scurt nedesăvîrșirea, căci se știe, "divina necesitate de imperfecțiune (...) divina prezență a imperfectului, a viciului și a morții în paginile scrise" de care pomenea Francis Ponge, poate deveni uneori surprinzător de productivă. Faptul că personajele sunt prezentate într-un mod foarte shematic (Lepré este, practic mai mult schițat, ca și doamna Lawrence, de
Editura Timpul nisiparniței by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15796_a_17121]
-
a fost" - implică o acceptare a limitelor transpunerii visului în limbaj. în Jurnalul lui Mircea Zaciu (vol. IV, însemnare din 22 ianuarie 1987) regăsim o formulă introductivă ("Vis cu C."), aproximarea ("era un fel de cîmp", "nu părea"), alternarea de imperfect și prezent; naratorul încearcă să disocieze planurile conștiinței ("știam din vis", "realizam asta încă din vis"). La Corin Braga (Oniria, Jurnal de vise, 2 septembrie 1985), observăm (în prima pagină a textului; materialul întregii cărți oferă multe alte exemple de
Realism politic și fantezie poetică by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15810_a_17135]
-
în prima pagină a textului; materialul întregii cărți oferă multe alte exemple de trăsături caracteristice) introducerea ("Să vedem visele"), dominația prezentului, tendința de interpretare ("ca și cum"). în Jurnalul lui Mircea Cărtărescu, în însemnarea din 8 noiembrie 1990 ("și am visat") domină imperfectul, întrerupt uneori de prezent și completat de mai mult ca perfect (care recuperează metamorfozele: "devenise") și de perfectul compus. Visul e tratat metatextual ("Visul are aici neclarități"), dar în interiorul relatării e adoptată de obicei perspectiva interioară, a momentului respectiv ("era
Realism politic și fantezie poetică by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15810_a_17135]
-
adoptată de obicei perspectiva interioară, a momentului respectiv ("era de fapt"; "eram căutat", "apoi", "mi s-a părut că știu cine e, dar nu mi-am dat seama"). în relatările cotidiene ale viselor noastre, cred că e folosit mai ales imperfectul, care marchează repetat raportarea la un reper ("atunci-acolo", "în vis"), poate și datorită afinității sale cu irealul (manifestată și în imperfectul jocului sau al propoziției condiționale ipotetice). în plus, apare și o formulă tipică, absentă din fragmentele din care
Realism politic și fantezie poetică by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15810_a_17135]
-
dar nu mi-am dat seama"). în relatările cotidiene ale viselor noastre, cred că e folosit mai ales imperfectul, care marchează repetat raportarea la un reper ("atunci-acolo", "în vis"), poate și datorită afinității sale cu irealul (manifestată și în imperfectul jocului sau al propoziției condiționale ipotetice). în plus, apare și o formulă tipică, absentă din fragmentele din care am citat. E vorba de construcția reflexiv-impersonală a verbului a face - "se făcea că": la imperfect; aceasta e o marcă inconfundabilă a
Realism politic și fantezie poetică by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15810_a_17135]
-
sale cu irealul (manifestată și în imperfectul jocului sau al propoziției condiționale ipotetice). în plus, apare și o formulă tipică, absentă din fragmentele din care am citat. E vorba de construcția reflexiv-impersonală a verbului a face - "se făcea că": la imperfect; aceasta e o marcă inconfundabilă a relatării de vise. E înregistrată de altfel ca atare în dicționarul academic al lui Pușcariu (Dicționarul limbii române, tomul II, partea I, F-I, 1934), cu explicația "a se ivi, a se arăta, a
Realism politic și fantezie poetică by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15810_a_17135]
-
a fost" - implică o acceptare a limitelor transpunerii visului în limbaj. în Jurnalul lui Mircea Zaciu (vol. IV, însemnare din 22 ianuarie 1987) regăsim o formulă introductivă ("Vis cu C."), aproximarea ("era un fel de cîmp", "nu părea"), alternarea de imperfect și prezent; naratorul încearcă să disocieze planurile conștiinței ("știam din vis", "realizam asta încă din vis"). La Corin Braga (Oniria, Jurnal de vise, 2 septembrie 1985), observăm (în prima pagină a textului; materialul întregii cărți oferă multe alte exemple de
Povestiri de vise by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15817_a_17142]
-
în prima pagină a textului; materialul întregii cărți oferă multe alte exemple de trăsături caracteristice) introducerea ("Să vedem visele"), dominația prezentului, tendința de interpretare ("ca și cum"). în Jurnalul lui Mircea Cărtărescu, în însemnarea din 8 noiembrie 1990 ("și am visat") domină imperfectul, întrerupt uneori de prezent și completat de mai mult ca perfect (care recuperează metamorfozele: "devenise") și de perfectul compus. Visul e tratat metatextual ("Visul are aici neclarități"), dar în interiorul relatării e adoptată de obicei perspectiva interioară, a momentului respectiv ("era
Povestiri de vise by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15817_a_17142]
-
adoptată de obicei perspectiva interioară, a momentului respectiv ("era de fapt"; "eram căutat", "apoi", "mi s-a părut că știu cine e, dar nu mi-am dat seama"). în relatările cotidiene ale viselor noastre, cred că e folosit mai ales imperfectul, care marchează repetat raportarea la un reper ("atunci-acolo", "în vis"), poate și datorită afinității sale cu irealul (manifestată și în imperfectul jocului sau al propoziției condiționale ipotetice). în plus, apare și o formulă tipică, absentă din fragmentele din care
Povestiri de vise by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15817_a_17142]
-
dar nu mi-am dat seama"). în relatările cotidiene ale viselor noastre, cred că e folosit mai ales imperfectul, care marchează repetat raportarea la un reper ("atunci-acolo", "în vis"), poate și datorită afinității sale cu irealul (manifestată și în imperfectul jocului sau al propoziției condiționale ipotetice). în plus, apare și o formulă tipică, absentă din fragmentele din care am citat. E vorba de construcția reflexiv-impersonală a verbului a face - "se făcea că": la imperfect; aceasta e o marcă inconfundabilă a
Povestiri de vise by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15817_a_17142]
-
sale cu irealul (manifestată și în imperfectul jocului sau al propoziției condiționale ipotetice). în plus, apare și o formulă tipică, absentă din fragmentele din care am citat. E vorba de construcția reflexiv-impersonală a verbului a face - "se făcea că": la imperfect; aceasta e o marcă inconfundabilă a relatării de vise. E înregistrată de altfel ca atare în dicționarul academic al lui Pușcariu (Dicționarul limbii române, tomul II, partea I, F-I, 1934), cu explicația "a se ivi, a se arăta, a
Povestiri de vise by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15817_a_17142]
-
măsură încît dimensiunea tainică, celestă, magică a pălit în fața aspectelor telurice, agresive, secularizante. Pe de altă parte, mutarea accentului de pe acele arhetipuri organice, constitutive, ca moduli ancestrali, universali, după care fenomenul sonor își edifică reprezentări mai mult sau mai puțin imperfecte, pe acele formule ori concepte seduse din lumea logicii și matematicii moderne, ne îndeamnă să ne gîndim dacă nu cumva este prea mult și prea abrupt ca grandoarea, oricît de abstractă și de logică ar fi ea, să nu necesite
Tentația vinovatului incurabil by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11868_a_13193]
-
ea se grefează pe tipare deja existente: alături de exclamații familiare (ei, aș!, sanchi! aiurea!) și de expresii figurate argotice (las-o jos că măcăne! ), poate fi amintită formula ironică "uite-așa o barbă-avea, și-uite-așa și-o pieptăna", în care apar imperfectul narativ și tonul de basm. Enunțul publicitar a intrat în acest tipar, căruia i-a adăugat exotismul situației și al lexicului: marmota și staniolul au puține în comun cu universul tradițional al poveștilor autohtone, dar tocmai de aceea alăturarea lor
"Și marmota...?" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11934_a_13259]
-
-i permite libertate de mișcare: "Literatura poate avea o acțiune determinantă asupra spiritului public"; Problema supraviețuirii este neliniștitoare pentru orice scriitor, sau "Mari zguduiri revoluționare ne-au dat "drepturile omului"".Îl ajută să convingă, uneori, chiar și timpul verbelor. Bunăoară, imperfectul unor amintiri care de mult s-au dus, despre profesorul Iorga, pasional imprevizibil, străbătînd trasee ideologice întortocheate. Lovinescu ne-a rămas, ca "referință" critică, un model mai curînd de moderație decît de exaltare. A fost, dominînd, în felul lui poate
Scris-cititul cutumiar by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12004_a_13329]
-
aparte este imprimată versurilor prin folosirea refrenului, ca și prin creditul artistic pe care îl acordă poetul neologismului: "geniu", "mit", "monolit", "demoni", "magic". Între dogmele comentariilor lingvistico-stilistice nu poate lipsi formula perfect greșită, dar perpetuată prin ani, de caracterizare a imperfectului: Remarcăm folosirea verbelor la imperfect: "dormeau", "stam" care sugerează acea atmosferă de dezolare, o acțiune trecută dar neterminată, în continuă desfășurare încă�. De ce imperfectul ar trebui să sugereze dezolarea, sau cum poate fi încă în desfășurare o anume acțiune evident
Referate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16117_a_17442]
-
folosirea refrenului, ca și prin creditul artistic pe care îl acordă poetul neologismului: "geniu", "mit", "monolit", "demoni", "magic". Între dogmele comentariilor lingvistico-stilistice nu poate lipsi formula perfect greșită, dar perpetuată prin ani, de caracterizare a imperfectului: Remarcăm folosirea verbelor la imperfect: "dormeau", "stam" care sugerează acea atmosferă de dezolare, o acțiune trecută dar neterminată, în continuă desfășurare încă�. De ce imperfectul ar trebui să sugereze dezolarea, sau cum poate fi încă în desfășurare o anume acțiune evident trecută (cînd de fapt ea
Referate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16117_a_17442]
-
dogmele comentariilor lingvistico-stilistice nu poate lipsi formula perfect greșită, dar perpetuată prin ani, de caracterizare a imperfectului: Remarcăm folosirea verbelor la imperfect: "dormeau", "stam" care sugerează acea atmosferă de dezolare, o acțiune trecută dar neterminată, în continuă desfășurare încă�. De ce imperfectul ar trebui să sugereze dezolarea, sau cum poate fi încă în desfășurare o anume acțiune evident trecută (cînd de fapt ea este doar prezentată durativ, din interiorul intervalului) sînt întrebări care nu par să tulbure prea mult liniștea discursului didactic
Referate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16117_a_17442]
-
unghiul retrospectiv de descriere a istoriei, evocarea à rebours luînd din tensiune episoadelor descrise, motiv pentru care dramatismul scenelor e atenuat. Tonul cărții e de evocare calmă a unor drame aspre, grație povestirii indirecte: nu la timpul prezent, ci la imperfect și perfectul compus, și nu oricum, ci dinspre capăt spre început. Cînd Perseu îi taie capul Gorgonei, știe că nu trebuie s-o privească direct, altfel ar împietri. De aceea o privește în reflectarea scutului, și aceeași reflectare (pe trei
Verigile trecutului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2613_a_3938]
-
Turnul Babel în aproape trei mii de sensuri înaintea lui Cristos și a neamurilor. Supușii încercărilor și-au jucat multe șanse care nu erau ale lor. De exemplu, fluxul elaborării, precedând și succedând poezia. Clocotul, vulcanul, haosul de unde ies formele, imperfecte; mereu inconștient, ignorat, ținut în întuneric, aproape ermetic. Un proces necesar înțelegerii, strâmbat prin lungi discuții, jocuri de noroc ale fanfaronului „intelectual”. Taciturnul este singur acum la marginea ceții. Textul, aparent alambicat, prin întorsăturile de caz și de macaz în
În vizorul modernității permanente by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/2753_a_4078]
-
prima vedere din opera literară "Omul din vis" de Cezar Petrescu, pe baza căruia au avut de dat antonime pentru două cuvinte, de explicat rolul unei cratime, de indicat două motive literare și perspectiva narativă, de explicat rolul verbelor la imperfect și de demostrat prin două argumente că textul aparține genului epic, precum și comentat o secvență. Vezi baremul de corectare de la Limba română, filiera REAL Vezi AICI subiectele de la Limba română, filiera Vezi baremul de corectare de la Limba română, filiera UMAN
BACALAUREAT 2014. BAREM la Limba română, REAL și UMAN by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/69733_a_71058]