32 matches
-
de foc". Budismul nu admite astfel nimic veșnic, neschimbabil, totul fiind impermanent, schimbător, lipsit de substanță. Astfel, budiștii nu pot vorbi despre un "eu" veșnic, despre un "sine" ca o entitate continuă, permanentă, ci despre "non-eu", "non-sine" sau "anatta". Această impermanență este totodată și foarte vagă, deoarece prin moartea omului, nu se realizează o distrugere totală a existenței lui, faptele sale, karma sa, fiind transmise într-o viață următoare prin reîncarnare. Astfel moștenitorul faptelor este același cu cel care le-a
Budism () [Corola-website/Science/296756_a_298085]
-
meditației o constituie "dhyăna" (ध्यानम्, sanscrită)/"jhăna" (pali), pătrunderea în sfera suprasensibilului, a inconștientului, contemplația pură. Practicantul se detașează de propriile simțuri și își îndreaptă atenția spre unuia din cele trei caracteristici ale existenței: "anicca" (impermanența), "anatta" (non-sineitatea), "dukkha" (durerea). Apogeul meditației presupune intrarea într-un spațiu aflat la limita dintre conștient și inconștient, o plutire la granița dintre lumea efemeră și Nirvana. Însă această stare nu înseamnă și pătrunderea în Nirvana, deoarece meditația, nesusținută de
Budism () [Corola-website/Science/296756_a_298085]
-
și celelalte religii dharmice, jainismul încurajează perceperea unui adevăr constant și transcendent. Dar realitatea se înfățișează în viziunea jainiștilor sub forme deosebit de neregulate și nestatornice: universul evoluează, se transformă, decade, se regenerează, intrând în contrast cu permanența lumii din filozofia hindusă și impermanența, inconsistența ei din cea budistă. De aceea, Mahavira a elaborat un sistem epistemologic numit Anekantavada (literal însemnând "doctrina lipsită de o fațetă unică", termenul se mai poate traduce prin "doctrina punctelor de vedere multiple") care susține că realitatea este percepută
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
effet" („Diferența între bunul simț și bunul gust este diferența dintre cauză și efect”) Conform lui Donald Keene, „efemeritatea” este caracteristica cea mai distinctivă a esteticii japoneze., ceea ce este în concordanță cu termenul budist "mujō", care poate fi tradus prin „impermanență”. Unul dintre puținii occidentali care a considerat conceptul de „impermanență” în context estetic ca fiind important a fost Vladimir Nabokov, care în prelegerea sa despre povestirea lui Franz Kafka "Metamorfoza" spune: "Where there is beauty there is pity for the
Estetica japoneză () [Corola-website/Science/317047_a_318376]
-
dintre cauză și efect”) Conform lui Donald Keene, „efemeritatea” este caracteristica cea mai distinctivă a esteticii japoneze., ceea ce este în concordanță cu termenul budist "mujō", care poate fi tradus prin „impermanență”. Unul dintre puținii occidentali care a considerat conceptul de „impermanență” în context estetic ca fiind important a fost Vladimir Nabokov, care în prelegerea sa despre povestirea lui Franz Kafka "Metamorfoza" spune: "Where there is beauty there is pity for the simple reason that beauty must die: beauty always dies..." („Acolo
Estetica japoneză () [Corola-website/Science/317047_a_318376]
-
poate fi văzut ca fiind la fel de atotcuprinzător ca și întreaga varietate de sentimente umane și poate fi înțeles ca o valoare umană, dar în felul în care este folosit în mod obișnuit are tendința de a se concentra pe frumusețea impermanenței și pe inima sensibilă care poate aprecia această frumusețe. Este originar un termen budist, care exprimă doctrina că tot ceea ce se naște trebuie să moară, și că nimic nu rămâne neschimbat. Fraza "shogyō mujō" („toate tărâmurile existenței sunt efemere”) este
Estetica japoneză () [Corola-website/Science/317047_a_318376]
-
care exprimă doctrina că tot ceea ce se naște trebuie să moară, și că nimic nu rămâne neschimbat. Fraza "shogyō mujō" („toate tărâmurile existenței sunt efemere”) este prima din cele „Trei legi ale Budismului”. În mod tradițional, japonezii sunt conștienți de impermanența lucrurilor, iar conceptul "mujō" este o temă majoră în literatura lor. "Yūgen" este un concept important din estetica tradițională japoneză. Traducerea exactă a termenului depinde de context. În textele filosofice chinezești din care a fost preluat însemna "îtunecat", "adânc" or
Estetica japoneză () [Corola-website/Science/317047_a_318376]