2,195 matches
-
străbătut de cuplul Prunaru-Elbil. în stilul ritualic de hronic se dă grai vieții și faptelor bucovineanului Moș Lostun, pilonul acelui sat de pe culmea mamelonului, asemănat cu o abație. Istoria lui Lostun I este opozabilă prin maiestuoasa ei statornicie, istoriei mari, impersonale, gata însă să-și iasă din minți, ciclic. Cu totul alta, meridională, este dicțiunea autorului în a-l evoca pe ofițerul de la Plevna, Vanghele, strămoșul din Cadrilater, senior în acel sud danubian, precum și pe urmașul său, grefierul Demetru, tatăl Mizei
În căutarea rădăcinilor pierdute by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12230_a_13555]
-
e invizibil, după cum proclamă Biblia: "Fața Mea nu vei putea s-o vezi". Spre a o face totuși vizibilă, artistul adoptă acea perspectivă numită panteism, care-l identifică pe Dumnezeu cu natura (Spinoza: Deus sive Natura), deci cu o forță impersonală, prezentă pretutindeni în univers și în noi. E o recunoaștere a unui Dumnezeu imanent lumii, iar nu transcendent. Credință heterodoxă, desigur, dar propice poeziei, creînd un mediu palpabil și contemplativ al contactului cu divinul, mediul limbajului liric. Astfel Dumnezeu e
Un poet religios by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12622_a_13947]
-
manipulează doar esențe și sugerează existențe fondatoare: cer/pămînt, întuneric/lumină, opacitate/transparență, jos/sus, gravitație/imponderabilitate, materie/spirit. Tonurile terne, terurile, nuanțele magmatice și feminine, se întîlnesc și se interpătrund deseori cu aurul incendiar și dizolvant, cu strălucirea lui impersonală și majestuoasă. Nici atunci cînd pictorul trece către lumea obiectelor, cînd interesul său merge către structurile constituite, către arhitectura intimă a formelor sau numai către semnificația morală a acestora, perspectiva nu se modifică esențial. Obiectul, sursa, reperul, sau oricum am
Un apel la memorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12651_a_13976]
-
nor și întuneric. 12. Iar Domnul s-a arătat de pe munte din mijlocul focului; și glasul cuvintelor lui l-ați auzit, iar fața lui n-ați văzut-o, ci numai glasul i l-ați auzit... (...) * Urmează două capitole dedicate Dumnezeului impersonal, abstract, contrar imageriei creștine, marelor arte plastice, - să nu-ți faci chip cioplit. Evreii nu ne dădură un Michelangelo... Al lor e Einstein, cu teoria relativității. * 15. Țineți, dar, bine minte că și ziua aceea, când Domnul v-a grăit
Deteronomul (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12676_a_14001]
-
viguros "pentru a pocni din bicele severității și ale independenței morale". Pînă tîrziu, cînd ecoul polemicii dintre ei mai stăruie doar în cenușa din "epoca primului Sburător", regretă cu înțeleaptă resemnare hotarîrea fostului colaborator de a se destina unei activități "impersonale". T. Vianu începe să-și manifeste vizibil tendința spre abstract, spre ideea bine așezată într-o ecuație filosofică, într-un sistem marcat de o gîndire revelatoare. După ce își ia licența în drept (1919) și în filozofie (1920), face un scurt
Mai by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12814_a_14139]
-
N. Breban publică al 80-lea eseu dedicat lui Nietzsche, N. Balotă alocuțiunea rostită la Unviersitatea din Sibiu la decernarea titlului de doctor honoris causa, Aura Christi scrie despre "beduinii spiritului", H. Zalis despre "argumentul memorialistic", Geo Vasile despre "tandrețea impersonală a naratorului", Mara Magda Maftei despre "filozofia apocaliptică", Monica Râpeanu despre "feminitatea fără alibi", articole care nu se citesc, chiar toate, cu sufletul la gură, dar toate sunt serioase, grave. Doar la p. 36 apare un mic element conturbant, ceva
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12804_a_14129]
-
occidentală pregătește, în America de Nord sau Europa, în laboratorele ei: refuză colocvialitatea postmodernă, patosul revoluționar sau sentențioziatea apocaliptică revărsate din angajamente estetice sau/și politice încă prizate în Europa - adesea un surogat. În schimb, intrigă la început cu fraze scurte, tăioase, impersonale și elegante, eliptice dar metaforice. Refuză să invite cititorul într-o atmosferă comod-retro sau ultraprezentă, pentru a puncta prin note de subsol datele unei istorii reale în adevărul căreia crede: invazia japoneză din Manciuria anilor 1930. Refuză să arunce priviri
Lumini și umbre by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12819_a_14144]
-
cele din ultimii ani, se poate vorbi de o schimbare a vocii lirice a lui Al. Mușina. Poezia în pijama roz, Stop-cadru cu adolescenți, Istoria pantofului mov, La vie en proze sau Lucrurile pe care le-am văzut evită maniera impersonală (un deziderat mărturisit al autorului) în direcția descoperirii unei "metafizici a contingenței ", cum spune Al. Cistelecan, în poeme cu o construcție rafinată, atent studiată, în exerciții de stil ce fac dovada dexterității în selectarea materialului lexical. Poemele de după Aleea mimozei
După douăzeci de ani by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/12883_a_14208]
-
cuveni să devină restituția personalității, factor activ, imprevizibil, în natural impact cu cel al impersonalizării, pasiv, codificabil: "Istoria criticii românești poate fi urmărită și ca o luptă a personalităților ei mai mari și mai mici întru contracararea acestei presiuni a impersonalului, care a căutat dintotdeauna să lărgească sau să mențină între viață și text Ťgolulť de biografie, de subiectivitate. Nu este - oare - așa-zisul impresionism al marilor noștri critici interbelici efectul unui astfel de efort al sustragerii de sub regimul Ťanonimatuluiť (care
Trei decenii de critică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12304_a_13629]
-
devin mai degrabă un "testament" de tinerețe. Un autodenunț reluat în fața nepoților parcă are altă miză. Ca un Pierre Menard, cititorul abia al ediției a doua va citi aceeași carte citind în același timp alta. Sigur că impresionează sinceritatea aproape impersonală cu care nu cruță nici o eroare, nici o stridență și nici măcar lașitățile - cu atât mai mult cu cât e greu acum de imaginat cum a apărut cartea în comunism -, dar mai important mi se pare nu actul autodenunțului în sine, cât
Confesiunea unei minți tinere by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12322_a_13647]
-
scriitorului ar constitui "o simplă culegere folclorică sau un medium întîmplător, prin care se rostește fantezia lingvistică a poporului (...). Zicerile tipice sînt în Creangă mijloacele unui artist individual. Prin ele ne vorbește un om al poporului, dar nu un exemplar impersonal și anonim". Iar I. Negoițescu îl vede drept un creator "condensat și exclusiv estetic", "un original, un outsider, potrivit pentru gusturile bizare formate prin cultură și blazate, care singure sînt în stare a-l prețui în chiar sensul voit de
Ion Creangă între natură și cultură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12326_a_13651]
-
păcăliți sau cei incapabili să se orienteze în această lume, iar uneori incapacitatea lor de orientare e explicată prin tulburări psihice. Acesta e și cazul lui Memento, care de altfel are multe dintre caracteristicile formale ale filmului noir: decorul (urban impersonal), personajele (polițist corupt, femme fatale), laitmotivele tematice (flashbackuri). Dar aici nu mai e vorba de convenționala amnezie; protagonistul, Leonard Shelby (Guy Pearce), fost investigator al unei firme de asigurări, suferă de pierderea memoriei pe termen scurt (minute), cu toate că pare a
Amnezii și anamneze by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12361_a_13686]
-
Nicolae Manolescu În noiembrie 1988, mă aflam nu mai știu de ce la Bacău. Era un sfîrșit de săptămînă. Decisesem să revin la București luni. Sîmbătă seara, citeam în camera de la hotelul Trotuș, impersonală ca toate camerele de hotel de pe vremea aceea, cînd a sunat telefonul. Vocea de la celălalt capăt al firului era ultima la care m-aș fi așteptat. Aparținea șefului meu de catedră. Am fost atît de uimit, încît nu mi-a
Dar Papa? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12359_a_13684]
-
ce dacă dă peste vultur? Nu are voie să țină o pasăre în casă? Unii țin un papagal. Alții chiar o cioară..." (p. 76) Asta e tot. Imediat după acest neașteptat clin d'oeil al vocii auctoriale tonul narațiunii redevine impersonal, iar poveștile își urmează cursul ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat. În La belle Roumaine, Dumitru Țepeneag a renunțat la decupajele de presă, extrasele din emisiunile informative de la posturile de radio și televiziune și introducerea în acțiune a unor
Un șaizecist postmodern by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12370_a_13695]
-
asemenea unui explorator mereu disponibil, se trezește în luxuria unor imagini dense și pline de circuvoluțiuni ca o infinită masă cerebrală. Sigur pe sine, atît în discursul suav și transparent al vîrfului de creion, cît și în retorica amplă și impersonală a printului electronic, Ioan Cuciurcă acoperă, în esență, întregul spațiu al creativității înseși. El imaginează o lume bogată și clară în același timp, ordonată după principii stricte și liberă prin propriile sale mecanisme de funcționare. Suveran fără a cădea în
Despre unitate și treime by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12388_a_13713]
-
manipulează doar esențe și sugerează existențe fondatoare: cer/pămînt, întuneric/lumină, opacitate/transparență, jos/sus, gravitație/imponderabilitate, materie/spirit. Tonurile terne, terurile, nuanțele magmatice și feminine, se întîlnesc și se interpătrund deseori cu aurul incendiar și dizolvant, cu strălucirea lui impersonală și majestuoasă. Nici atunci cînd pictorul trece către lumea obiectelor, cînd interesul său merge către structurile constituite, către arhitectura intimă a formelor sau numai către semnificația morală a acestora, perspectiva nu se modifică esențial. Obiectul, sursa, reperul, sau oricum am
Despre unitate și treime by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12388_a_13713]
-
face excepție. Regal de erudiție, profuzie de detalii (marginal clasificate), cartea devine un soi de ,1001 de călătorii fabuloase" ce se pot citi și cu răsuflarea tăiată de epicul și peripateticul istorisirii. Dacă, în neutralitatea unei limbi străine elegante dar impersonale, veți căuta particularitățile stilistice (românești) ale scrisului lui Corin Braga, eu cred că le veți afla cu deosebire la nivelul pasiunii povestirii, al fascinației auctoriale față de meandrele și pliurile narative ale propriului subiect. Pentru că vorbeam de echilibrul necesar ca despre
În librăriile pariziene - Un succes pe tema eșecului by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/11417_a_12742]
-
mate, dar alunecoase. Așa se face că am ajuns să-mi fie uneori frică să receptez un opus mozartian, chiar și atunci cînd lucrarea e mai puțin "vînturată", cum e cazul Concertului pentru fagot KV.191. Teamă de o interpretare impersonală, glacială ori, dimpotrivă, hiper-personalizată, incandescentă, marcată de voința instaurării unor noi tonalități emoționale sau de euforia unei libere plutiri, incapabilă să evite echivocul, ambiguitatea. Nici vorbă de asemenea intenții ori practici în restituirea opusului respectiv, oferită în concertul din 8
O carte, un concert, o orchestră by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11503_a_12828]
-
persoana a II-a există formele de imperativ, bine marcate, iar conjunctivul cu valoare de îndemn nu este folosit decît rar. În fine, am întîlnit chiar un exemplu în care hai precedă un verb la persoana a treia, o construcție impersonală - ,Hai să fie așa cum spuneți dumneavoastră" - cu sens de concesie. E o dovadă că hai a trecut de la îndemnul la mișcare, deplasare (,Hai la câmp") la unul mai general, de acțiune (,Hai la treabă"), apoi la acțiunea verbală (,Hai să
"Hai să zicem..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11564_a_12889]
-
acum, s-o spun pe șleau: Orașul păcatului este un film noir, în toată splendoarea acestui gen. Adică îi încorporează toate convențiile, și mai pune și de la el. Să enumăr: atmosfera expresionistă, filmat în mare parte în alb/negru, decor impersonal urban (și nocturn, și ploios), compoziția geometrică a cadrelor, jocul de umbră și lumină,eroi exclusiv masculi, alienați și izolați, femmes fatales, personaje cu o moralitate ambiguă și subversivă, crima, corupția și pasiunea ca teme majore. Mai mult, e o
Orașul Păcatului, zis și al Virtuozității by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11591_a_12916]
-
adesea nesimțitori pe lîngă gesturi aparent mărunte, pîndite mereu de anonimat și de prăbușirea în uitare, dar care inchid, în tușa lor invizibilă, sensul unei vieți și bogăția unei civilizații. Născute de cele mai multe ori din admirație și din devotament, aproape impersonale ca stilistică și ca ton, ele trăiesc mai întîi prin ceea ce invocă și abia ulterior prin ceea ce sînt de fapt. Pudoarea și surdina constituie stările lor firești, iar graba și scepticismul, reacțiile noastre naturale. Un asemenea gest, care intră perfect
Desenul și memoria by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11638_a_12963]
-
în sine devine pentru om un absolut, care-L exclude pe Dumnezeu și-I ia locul 127, iar din această pricină se ajunge la transformarea dorinței de absolut, care înainte era îndreptată spre Dumnezeu, într-o dorință exclusiv carnală, pătimașă, impersonală ce devine o formă de autoidolatrie 128. După păcatul originar, omul își îndreaptă atenția spre corpul său și îl consideră materie, simplă carne sensibilă, pradă pasiunilor și concupiscenței ce îi împiedică intrarea în Împărăția Cerurilor: Carnea și sângele nu pot
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
de sine rimbauldian "Je est un autre". Clasicismul se termină în franjurile romantice ale unui "dat nativ" (Philippide crede că romantic te naști, iar clasic devii prin cultură), în timp ce suprarealismul ŕ la Magritte, cu stranii colaje vizuale executate cu precizie impersonală, se amestecă, prin variația laturii formale, cu "imnele" de transfigurată elevație ale lui Hölderlin. Sufletul este un palimpsest: "Șterg scrisul proaspăt și deodată iese / Alt scris, cu slove ciunte, neînțelese". Ce impact afectiv are ideea, cînd ne gîndim la copilul
Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11796_a_13121]
-
sfatul lui, să te scoată din Institut și să facă Împreună cu D-ta o excursie de vreo 6 săptămâni spre sudul Alpilor, poate până la Venezia, Padua sau Florența. Are mijloacele bănești pentru aceasta... Așadar, fii fără grijă, redobândeste-ti acea filozofie impersonala ce o aveai totdeauna, adaoge-i ceva veselie și petrecere În excursiunea prin frumoasă Italie, si la Întoarcere mai Încalzeste-ne mintea și inima cu o rază din geniul D-tale poetic, care pentru noi este și va rămâne cea mai
Eminescu și Leopardi, mucenici ai neamului lor. In: Editura Destine Literare by Ioan Barbu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_298]
-
Într-un mod unic racla, care plutește pe apă, poetul scrie genial, ca un cititor pătruns de lecturile fidele din religiile lui Mircea Eliade: „Sfintele gratii de aur /.../ Voi curge de-a pururi Întins pe un plaur”. (Soarele, noaptea) . Un impersonal Îndemn de (auto) Încurajare descoperim În poemul În voie... Ca și când n-ar fi propriul eu, rostește apăsat, dar strângând din dinți, cu ochi oțeliți: „Pământului În voie să i intri / când vei pleca...// Și teamă nu-ți va fi / că
LÂNGĂ REGIE ȘI SCENARII, POETUL MODERN - note de criticã literarã -. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1446]