210 matches
-
obiective ale operei: "M-am sfiit totdeauna să scriu pentru tipar la persoana întîi. Hiperbolizarea aceasta a eului, rămășiță anacronică de la romanticii care, ei și atunci, puteau să se creadă buricul pămîntului, mi se pare puțin ridicolă". Scriitorul face din impersonalitate o profesie de credință, ce se armonizează parcă, avant la lettre, cu teza barthesiană că "opera se scrie singură": "Psihologia și obiectivitatea merg alături și presupun aceeași retragere a eului scriitoricesc în colțul cel mai modest al sufletului, spre a
Rebreanu în oglindă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6927_a_8252]
-
uzul falșilor indivizi (Editura Robert Lafont, Paris, 1989) spunea îndreptățit: „Niciodată nu s-au editat atîtea cărți, niciodată, poate nu au fost atît de prost citite... Mijloacele de informare și învățămîntul nu se mai adresează persoanei, individului: ele vizează Marile Impersonalități, sedimentul fiziologic și psihologic al speciei umane...”. În aceste condiții analfabeții nu mai sînt cei care nu știu să citească, ci acei care nu știu ce să citească. Civilizația europeană, precum gripa aviară ... ! Scriitorii români, de dinainte și de după Eminescu, ca să avem
Întoarcerea la literatură by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/4306_a_5631]
-
identici, și la p. 63. Avem a-i mulțumi, Bârna și eu, primii monografi ai lui Țepeneag, pentru reverența critică neechivocă din nota introductivă a autoarei. Ea vine din respect, dar poate și dintr-o înțelegere foarte largă, vecină cu impersonalitatea sau timiditatea critică. Totuși, Daiana Felecan se lasă atrasă uneori de o critică - inter dar și postbelică - de un "tiranic" impresionism: "Acest prim roman adevărat, cum place unei bune părți a criticii să considere Nunțile necesare." (81) Înnoirea pare astfel
Onirismul văzut azi by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/9970_a_11295]
-
ale reprezentării pe care timpul părea să le abandoneze ca învechite și ineficiente. Paradoxul acestei opțiuni este cu atît mai mare cu cît mediul ortodox în care artistul a trăit și s-a format, cu schematismul lui aproape de abstracție, cu impersonalitatea lui severă și cu naturala disciplină a formalizării, care a perpetuat în timp tiparele gîndirii orientale, ar fi putut să-l apropie, mult mai direct, de iconoclasmele momentului care, într-un fel sau altul, redeșteptau tocmai un asemenea tip de
Viziunea lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9976_a_11301]
-
pămînt stăteau/ bibliotecarii și cele/ peste 27 de milioane/ de cărți ale omului// și unii care păzeau totul/ nici ei nu știau ce:// metafizica sau fiziologia?" (13 decembrie 2005). în definitiv la ce e utilă Cartea? Cum am putea împăca impersonalitatea ei funciară, ca o expresie a Celuilalt, cu inexorabila sete de expresie personală a scriptorului? Soluția n-ar putea fi decît următoarea utopie grațios halucinantă: "Ca orice om// care a uitat cînd s-a născut// și nu știe cînd va
Reveria conceptelor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9992_a_11317]
-
o serie de definiții valéryene ale poeziei, mereu uluitoare, cum ar fi aceea de tehnică specifică prin care autorul reproduce în mod convențional mișcările, în realitate neformulabile, ale conștiinței. Încă o treaptă și survine o altă afirmație halucinantă: cea a impersonalității actului poetic, conform căreia autorul creației nu este o persoană, deși o presupune, ci "mașina de fabricat prin cuvinte starea poetică", un mecanism lipsit de identitate. Oricât de ciudată ar părea această afirmație hiperrealismului acaparant al contemporaneității noastre, ea semnifică
Ultima Thule a poeticului by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9059_a_10384]
-
recent Réouverture aprčs travaux (Paris, Gallilée, 2007, (tr. rom. în pregătire) privesc această articulație dintre poetic și antropologic. O articulație care enunță limitele omului contemporan: stăpân al tehnicii, al instrumentarului imagologic și, tocmai prin aceasta, deposedat de logos, expediat în impersonalitatea mersului Istoriei, a iraționalului pur. Domnia individualității și schimbarea categoriilor existentului nu prevestesc nimic bun, spune Deguy, întrucât nu oferă decât pustiul lui intellectio: o Lebenswelt caricaturală, unde vitalitatea kitsch-ului nu mai trimite "nici măcar" la simpla, dulcea prostie, ci
Michel Deguy:"Rațiunea care guvernează poemul este o rațiune pe care o numesc impură" by Luiza Palanciuc () [Corola-journal/Journalistic/9034_a_10359]
-
articolele publicistice are alergie, contribuțiile "parțiale" îl deprimă. Din Destinul criticului tânăr (1945) se vede frenetica lui dorință de documentare și ambiția, aproape dureroasă, de cultură maximă. Ceea ce frapează însă la viitorul arhitect al criticii ideilor literare este contrastul dintre "impersonalitatea temelor" și "subiectivismul atitudinii". Ar fi fost de așteptat, din partea lui, o supraetajare peste pulsiunile omenești, peste inflexiunile... publicistice și afectele ce debordează în ele. Dimpotrivă, Adrian Marino își prezervă și apără impulsivitatea, fiind pasionat și polemic, iar nu impersonal
Despre obiectivitate (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9118_a_10443]
-
E comic sau tragic să vezi cum lucrurile se repetă cu o exactitate din sfera fizicii sau a astronomiei? Aceleași și aceleași dispute (critica științifică vs. critica artistă, teoreticieni vs. practicieni, autori de monumentale sinteze vs. foiletoniști impresioniști, garanți ai impersonalității vs. adepți ai zig-zagului subiectiv, critica universitară, academică vs. publicistica la zi) se poartă și astăzi, cu virulență pamfletară și reducționism critic, de parcă n-am fi putut învăța nimic din vechile polemici. În prezent, se vorbește cu emfază despre alteritate
Despre obiectivitate by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9138_a_10463]
-
relativism și desăvîrșita lipsă de umor ne alimentează prompt puterea de a nu ceda în fața ispitelor credulității. însă această rezistență hotărîtă nu împiedică, finalmente, un alt șir de observații. Deși își refuză orice exterioritate și face o implicită apologie a impersonalității, una dintre cele mai grave slăbiciuni ale acestei geometrii cromatice este faptul că își inventează propriile sale exteriorități. Și cea mai evidentă dintre ele este goana după efect. Tonurile puternic saturate care țîșnesc realmente din bezna fundalului, exploatarea ostentativă a
Despre Arta concretă (o rememorare) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9366_a_10691]
-
trecut/ prezent pe acestă cale. autonomia consiliatului față de consilier; o acceptare și receptivitate mai mare a metodei la generațiile mai tinere, familiarizate cu activități de comunicare în mediul virtual. b. Dificultăți și dezavantaje ale consilierii mediate de computer impresia de impersonalitate, riscul de a rupe prematur relația; incapacitatea de a oferi feed-back, răspuns emoțional adecvat și prompt; lipsa de sinceritate în autodezvăluire. Anumite detalii pot fi omise, evenimentele distorsionate și afectele pot fi transmise în formă puțin nuanțată decât ar putea
Al treilea instrument de consiliere: Consilierea online prin “Centrul on-line de informare și comunicare elev – consilier: Întreabăne la orice oră”. In: Ghid de bune practici in orientare si consiliere profesionala by Ana Maria Hojbota () [Corola-publishinghouse/Administrative/1125_a_2377]
-
democratică. Lumea capitalei unui județ de munte nu sună atît bine, cît tare :Răcnetul Carpaților.[...] A te face auzit este o calitate În sine. Ea aparține răcnetelor și gazetelor” (pp.49-50); „Totul e comèdie, chiar tragedia” (p.70); ”Țara Miticilor - impersonalitate de oglindă. Cum te apropii de ea, se Însuflețește și te arată pe tine. Toți sun tem acolo. De aceea, fiecare vede altceva În ea”(p.129). Ar mai fi, În deloc voluminosul op, și alte observații intere sante. Important
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
instrucțiunile. „Mândrie“ n-ar fi un cuvânt pe care l-aș folosi În acest context. Cu toate acestea, În câteva săptămâni anonimatul convenabil al Întâlnirilor noastre Începea să-mi fie pe plac; Încetul cu Încetul, am Învățat să intensific această impersonalitate - și, spre surprinderea mea, lucrurile au Început să meargă destul de bine. Până Într-o vineri, când am auzit mațele Dorei chiorăind. Între timp trecuseră câteva luni de când ne cunoșteam și ne obișnuisem unul cu celălalt destul de mult, după cum era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
un afiș pe care l-am primit cadou. Cățelușul Snoopy e așezat în fața mașinii de scris și textul spune: „Era o noapte întunecată și furtunoasă...“ De fiecare dată când mă așez aici, citesc „Era o noapte întunecată și furtunoasă...“ și impersonalitatea acelui incipit pare să deschidă trecerea dintr-o lume într-alta, de la timpul și spațiul de aici și acum la timpul și spațiul paginii scrise; simt entuziasmul unui început căruia i-ar putea urma evoluții multiple, inepuizabile; mă conving că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
au adunat gâzele la praznicul trupului: câtă lumină în pântecele viermelui ce sfredele irisul, câte perisabilități în spatele unei furnici, cât confort pentru o conștiință de greier lenevind într-o ureche înfundată! Dumnezeu insuficiența omului singur, absolutul personal raportat mereu la impersonalitatea sfinților. În mânăstirea Fântânele, un Dumnezeu mic, uscățiv, pleșuv, ochi întunecați, barbă rară, frunte ridată, lăudat zi și noapte pe Sfânta Sfinților. Alți Dumnezei, la lumina opaițului, intermediau iluzii. Pe malul lacului, în livadă, Iuda împărțea lepădările. La ora două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cei doi scriitori, despre lumile și timpul în care au trăit, și totodată despre ei înșiși, ca identitate, dorințe și ambiții. Alternează astfel două planuri, unul al prezentului relatat de un narator ce-și schimbă, ca în joc, omnisciența și impersonalitatea, altul al trecutului (mijloc de secol XIX), recuperat rând pe rând din diferite confesiuni aparținând unor naratori diferiți, mai mult sau mai puțin creditabili (scrisorile trimise de Ash soției, jurnalul ținut de aceasta, corespondența celor doi scriitori, jurnalul prietenei lui
Romanul ca romance (sau invers...) by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7004_a_8329]
-
ceremonii Maartens), unde halucinația și ambiguitatea ontologică funcționează ca reguli principale ale ființării. Pornind, pesemne, de la un viciu personal (dependența de LSD), Aldous Huxley scrie, iată, un roman psihedelic, de foarte bună cali-ta-te estetică, acoperind toate cerințele de impersonalitate (și transpersonalitate) impuse de marea artă. Oare nu e acesta, pînă la urmă, drumul fiecărui efort literar?
O inițiere psihedelică by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7416_a_8741]
-
alte două variante ale oului, simbol al veșnicului început. Cu vădită discreție, spre părțile laterale ale încăperii, au fost poziționate câteva dintre tablourile olandezului Piet Mondrian, contemporan al lui Brâncuși, lucrări definind în linii geometrice, în culori esențiale, aceeași aparentă impersonalitate privind simplitatea formelor, armonia universală. Am făcut acest excurs pentru a observa văditele similitudini de ordin formal cu spațiile arhitecturale generoase, atât de funcționale, ale noului lăcaș de cultură, de muzică, anume Kimmel Center, realizat cu totul recent, la începutul
Artiști români la Philadelphia by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7833_a_9158]
-
sus, caracterizarea - texte nonliterare pe diverse teme Citirea operelor epice: structura operelor epice, sistemul de personaje, relațiile dintre personaje (personaje principale, personaje secundare, personaje episodice) Citirea operelor lirice - relația dintre vorbitor și autor în texte lirice: sinele liric; personalitate și impersonalitate Genuri literare: Genul epic - nuvela, narațiunea, romanul, balada Genul liric - cântecul, poemul descriptiv Citirea operelor epice - procedurile de creare a tiparelor de personaj: caracterizarea directă (de către narator, de către alte personaje) și indirectă (vorbire, acțiune, mediu); erou care acționează
ANEXE din 30 martie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/266784]
-
pe construct rațional, pe apelul la elanul intelectualist. Istoria poeziei românești (I-IV) e opera unui critic interesat în primul rând de avatarurile formelor, formulelor și convențiilor poetice, descrise cu obiectivitate, cu „răceală", cum s-a mai spus, în spiritul impersonalității. E limpede că Mircea Scarlat întrevede în istoria conceptului de poezie o anume evoluție, de la semnificant, la semnificat și la semn, de la versificație la lirism, de la începuturile poetice în slavonă, latină sau greacă până la cele dintâi forme ale lirismului în
„Uitatul“ Mircea Scarlat by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/6167_a_7492]
-
și mai mult dezlegarea. A vrut cumva Alexandru Jakabhazi să fie și Machedon? Micile pete de contrapunct cu albastru dau temporalitate demersului plastic, ca și când artistul ar vrea să pună la un adăpost ceresc strădania sa, într-un gest de o impersonalitate studiată. Recunoaștem aici un abstracționism transilvan ajuns, iată, la Timișoara, pe același traseu al școlii clujene, ce a repliat formulele amintite în preambulul acestui text. * Din informațiile pe care le avem, în zilele următoare, la Muzeul de la Mogoșoaia, vor fi
Niște succesori by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5172_a_6497]
-
Livius Ciocarlie Impersonalitatea mea e și nativă, și asumată. Pornesc de la părerea că e bine ca într-o cultură să existe cât mai multe orientări. Nu simt nevoia să-mi zdrobesc adversarii. Când merită, mă bucur că ei există. De aceea însă nici
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4632_a_5957]
-
cei care și-au plătit doar supraviețuirea. Nu este nici măcar patetică, deși de cele mai multe ori povestirile se bazează pe documente, pe fapte și personaje reale tragice. Nu este nici crudă, chiar când relatează din „subterană” orori de nepovestit. Are o impersonalitate care o face și mai vizionară, dar nu prin tonalitate, ci prin semnificație, prin semnificația globală a acestor povestiri și personaje, luate împreună. Răul și Binele nu conviețuiesc, cred că este sensul poveștii românești plasate la începutul romanului. Poate că
Un cer numit România by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/3716_a_5041]
-
singura lui dorință și semn de posibilă emancipare rămîne "primirea în partid". Respinsă mereu (!) ca un semn al deraierii sale totale într-un timp al deraierilor de tot felul, cererea i se acceptă printr-o scrisoare anonimă, semn probabil al impersonalității deciziilor. Dar numai în ziua care simbolizează prăbușirea idealului care, iată, acum i se împlinea, adică la 26 decembrie, o zi după împușcarea dictatorului român care se numește Yatagan. Lectura cărții lasă pînă la urmă o senzație ciudată și contradictorie
Povestea lui Prithvi by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Imaginative/15177_a_16502]
-
m-ar satisface să am din cînd în cînd asemenea ,fixuri" și-n paginile critice. Ar fi ca un soi de centri ai unei recepții sensibile personalizate, căci, să recunoaștem, critica nu țintește oare, asemenea poeziei, depășirea generalității incolore, a impersonalității sălcii, pentru a afirma o reacție individuală? ,Fixurile de artist" ale unui critic ar trebui să constituie un prilej de laudă, nu de blam. Dacă ați tipări, livre ŕ venir, un manual de ,defectologie" culturală românească, pe scurt, ce-ați
Interviurile româniei literare cu Gheorghe Grigurcu by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10725_a_12050]