84 matches
-
supuși unei terori epocale: „asediată cetatea și pălmile crăpate bătucesc / victoria, a cîta? / Cerne pre noi cenușiu și pustiu asudat” ( c a e ec). Autorul nu e decît un martor, un cronicar liric al unor grozăvii generalizate. Intervine uneori o impersonalizare ce se manifestă în tablourile care obiectivează dezechilibrul, degringolada, anomalia, așa cum e bunăoară un peisaj cu iz simbolic ( u e ). Pretutindeni se percepe „o așteptare îndelungată”, o tensiune cînd tăcută („Era tăcerea nefirească peste toate”), cînd clamoroasă („Strigăte mari în
„Intoarcerea” unui poet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5971_a_7296]
-
lîngă țărmuri / și toate apele lumii" (2). Dar obsesia trecutului blocat nu poate fi înlăturată. Ca urmare poetul face uz de cîteva soluții ale defensivei care-i îngăduie „să dea seama în fața toamnei", să se adune „în niciunde". Mai întîi impersonalizarea, contopirea neutră cu lumea obiectuală: „pînă a nu mai fi decît / substantive de frunze puse / în sîrg peste verde" (14). Apoi tăcerea „care adulmecă aerul", amortizînd simțămîntul „vinovăției", în măsură a euforiza: „beție a simțurilor / ca o îndelungă necredință/ uitată
O ipostază a iluziei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6065_a_7390]
-
epice este indiscutabilă, după cum în afară de orice discuție este și stilul ludic și fantezist ce le caracterizează. De altfel, și în aceste volume, nu doar în tetralogia Ingeniosul bine temperat, Mircea Horia Simionescu, utilizează procedeul inventarierii, al „listei”, ca modalitate de impersonalizare a scriiturii epice. În Paltonul de vară, de pildă, scriitorul realizează un inventar al propriei biografii, o tentativă de recuperare a propriei existențe, de salvare din anonimatul extincției printr-o preluare a evenimentelor și elementelor fundamentale ale propriei existențe. Cartea
Mircea Horia Simionescu – Dimensiuni ale prozei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5400_a_6725]
-
formule de expresie a devenit, într-un mod straniu, însăși forța propulsorie a unei întregi tradiții morale și culturale. Că limbajul „hard-boiled” se naște din defensiva psihologică a individului obișnuit, prins în capcana unei societăți ce tinde cu agresivitate spre impersonalizare și cinism, sau că e o construcție implacabilă, un instrument cerut de noi realități, se poate discuta. E limpede, însă, că din prima clipă când a început să folosească, din instinct sau din necesitate, noul limbaj, autorii americani de crime
Hard-boiled by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5197_a_6522]
-
la un capăt, e viața netrăită”. Lepădîndu-se de eu, socotind că povestitorul e doar o „prezență întîmplătoare”, deoarece în lipsa lui eposul tragic ar fi decurs la fel, Varujan Vosganian cinstește sacrificiul neamului căruia îi aparține prin sacrificarea orgoliului de creator. Impersonalizarea aceasta e modul d-sale impresionant de jertfă. Cartea șoaptelor: o operă de temelie a prozei noastre contemporane.
Un soi de epopee by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3377_a_4702]
-
trebui să facă abstracție de valoarea unică și irepetabilă a persoanei. O acțiune socială fidelă cu exigențele Evangheliei se va revendica mereu din Adevărul Persoanei dumnezeiești și a celei umane. Obiectivizarea valorilor morale în plan social nu înseamnă autonomizarea și impersonalizarea lor. Riscul existent în misiunea socială a Bisericii și a Statului constă în abdicarea de la principiul persoanei asumat în actele de asistență socială. „Biserica nu este indiferentă față de valorile și instituțiile vieții sociale. Dimpotrivă, ea recunoaște importanța acestora și are
DESPRE BISERICA, STAT SI FILANTROPIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366819_a_368148]
-
trebui să facă abstracție de valoarea unică și irepetabilă a persoanei. O acțiune socială fidelă cu exigențele Evangheliei se va revendica mereu din Adevărul Persoanei dumnezeiești și a celei umane. Obiectivizarea valorilor morale în plan social nu înseamnă autonomizarea și impersonalizarea lor. Riscul existent în misiunea socială a Bisericii și a Statului constă în abdicarea de la principiul persoanei asumat în actele de asistență socială. „Biserica nu este indiferentă față de valorile și instituțiile vieții sociale. Dimpotrivă, ea recunoaște importanța acestora și are
BISERICA IN DOMENIUL SOCIAL... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366933_a_368262]
-
trebui să facă abstracție de valoarea unică și irepetabilă a persoanei. O acțiune socială fidelă cu exigențele Evangheliei se va revendica mereu din Adevărul Persoanei dumnezeiești și a celei umane. Obiectivizarea valorilor morale în plan social nu înseamnă autonomizarea și impersonalizarea lor. Riscul existent în misiunea socială a Bisericii și a Statului constă în abdicarea de la principiul persoanei asumat în actele de asistență socială. „Biserica nu este indiferentă față de valorile și instituțiile vieții sociale. Dimpotrivă, ea recunoaște importanța acestora și are
DESPRE GANDIREA TEOLOGICA SI SOCIALA A BISERICII... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364714_a_366043]
-
trebui să facă abstracție de valoarea unică și irepetabilă a persoanei. O acțiune socială fidelă cu exigențele Evangheliei se va revendica mereu din Adevărul Persoanei dumnezeiești și a celei umane. Obiectivizarea valorilor morale în plan social nu înseamnă autonomizarea și impersonalizarea lor. Riscul existent în misiunea socială a Bisericii și a Statului constă în abdicarea de la principiul persoanei asumat în actele de asistență socială. „Biserica nu este indiferentă față de valorile și instituțiile vieții sociale. Dimpotrivă, ea recunoaște importanța acestora și are
DESPRE PARTENERIATUL STAT BISERICA IN DOMENIUL FILANTROPIEI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364700_a_366029]
-
trebui să facă abstracție de valoarea unică și irepetabilă a persoanei. O acțiune socială fidelă cu exigențele Evangheliei se va revendica mereu din Adevărul Persoanei dumnezeiești și a celei umane. Obiectivizarea valorilor morale în plan social nu înseamnă autonomizarea și impersonalizarea lor. Riscul existent în misiunea socială a Bisericii și a Statului constă în abdicarea de la principiul persoanei asumat în actele de asistență socială. „Biserica nu este indiferentă față de valorile și instituțiile vieții sociale. Dimpotrivă, ea recunoaște importanța acestora și are
DESPRE GANDIREA TEOLOGICA SI ACTIUNEA SOCIALA A BISERICII IN LUMEA CONTEMPORANA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 84 din 25 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350500_a_351829]
-
a voinței și a lucrării lui Dumnezeu Cel ce ființează în trei Persoane și sunt abordate ca valori religioase obiective. Încetează să aibă caracter personal absolut și devin deontologii absolute”. Obiectivizarea valorilor morale în plan social nu înseamnă autonomizarea și impersonalizarea lor. Riscul existent în misiunea socială a Bisericii și a Statului constă în abdicarea de la principiul persoanei asumat în actele de asistență socială. „Biserica nu este indiferentă față de valorile și instituțiile vieții sociale. Dimpotrivă, ea recunoaște importanța acestora și are
DESPRE GANDIREA TEOLOGICA SI ACTIUNEA SOCIALA A BISERICII IN LUMEA CONTEMPORANA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 84 din 25 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350500_a_351829]
-
trebui să facă abstracție de valoarea unică și irepetabilă a persoanei. O acțiune socială fidelă cu exigențele Evangheliei se va revendica mereu din Adevărul Persoanei dumnezeiești și a celei umane. Obiectivizarea valorilor morale în plan social nu înseamnă autonomizarea și impersonalizarea lor. Riscul existent în misiunea socială a Bisericii și a Statului constă în abdicarea de la principiul persoanei asumat în actele de asistență socială. „Biserica nu este indiferentă față de valorile și instituțiile vieții sociale. Dimpotrivă, ea recunoaște importanța acestora și are
BISERICA ORTODOXĂ ÎN FAŢA PROVOCĂRILOR LUMII CONTEMPORANE ŞI ROLUL EI SOCIAL – FILANTROPIC ÎN SOCIETATEA POSTMODERNĂ, SECULARIZATĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 100 din 10 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348223_a_349552]
-
solemn lapidară, poetul având fascinația tăblițelor cu înscrisuri cuneiforme și, ca Ion Gheorghe, a ocultelor litografii geologice. Un dublu demers, personalizarea unui discurs de factură didactic-sapiențială („Theodosie fiule înțelege/ această întindere de zăpadă/ care este scrierea despre moarte”) și înalta impersonalizare a unui scenariu intim („Se făcea deasupra mea/un cer de păsări//și păsările se așezau pe chip sau pe file - stare divină surpând omeneasca mea stare:/ un fel de scriere era/ pe mine numindu-mă/ pe mine scriindu-mă
DIACONU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286755_a_288084]
-
reprezintă un concept a cărui relevanță nu se limitează la domeniul teoriei narative. În contextul prezent cele două forme de bază diferențiate trebuie să fie mai întîi înțelese în natura lor de concepții diferite ale intermedierii întregii narațiuni: personalizarea și impersonalizarea procesului narativ. Impersonalizarea încearcă să trezească în cititor impresia nemedierii prezentării narative a unui eveniment și, odată cu ea, iluzia că ceea ce este narat trebuie perceput, să spunem, in actu. Paradoxul aparent întîlnit aici, o (iluzie de) nemediere a materialului mediat
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
a cărui relevanță nu se limitează la domeniul teoriei narative. În contextul prezent cele două forme de bază diferențiate trebuie să fie mai întîi înțelese în natura lor de concepții diferite ale intermedierii întregii narațiuni: personalizarea și impersonalizarea procesului narativ. Impersonalizarea încearcă să trezească în cititor impresia nemedierii prezentării narative a unui eveniment și, odată cu ea, iluzia că ceea ce este narat trebuie perceput, să spunem, in actu. Paradoxul aparent întîlnit aici, o (iluzie de) nemediere a materialului mediat, este de asemenea
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
o perspectivă evoluționistă asupra schimbărilor sociale, perspectivă din care vede lumea modernă industrială ca mișcându-se progresiv de la formele organizaționale care erau predominant orientate spre gemeinschaft la tipurile gesellschaft primare aduse de schimbările economice, politice și științifice. Comercializarea tranzacțiilor economice, impersonalizarea politicii și raționalizarea asociată cu gândirea științifică servea la erodarea bazelor comunității. În consecință, un larg spectru de patologii (crima, sinuciderea, afecțiunile psihice etc.) putea fi atribuit pierderii atașamentului de tip comunitar. La Maine este prezentată trecerea de la status la
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
modă „Vogue” din Paris. Publică, rar, versuri în revista „Limite”. L. a debutat cu poezie în 1961, la revista „Contemporanul”, și în volum în 1965, cu Amiaza mării, care anunță câteva dintre notele considerate de critică definitorii pentru poetă: luciditate, impersonalizare, capacitate de a esențializa, de a înscena abstracțiuni, într-o manieră lirică nespecific feminină, deși „amiaza” invocată e cea a intensității trăirilor. Tonul abrupt, crispat, monocord, amintind unora de „nervii” și obsesiile bacoviene, încifrările discursului metaforic sunt menite să țină
LUNGU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287923_a_289252]
-
de regulă din „anonimat”, ci oferindu-se „modele umane” accesibile și credibile care pot fi cu ușurință sau chiar imediat acceptate și imitate. În cazul nevrozei informaționale, personalizarea dispare, iar rezultatul „dependenței de calculator” este „individul robotizat” prin actul de impersonalizare sau, mai exact, dedepersonalizare, produs de impersonalizarea informației. Nevroza informațională prezintă un mare polimorfism de factori caracteristici, printre care: - comunicarea exclusivă cu calculatorul duce la o îngustare până la pierderea capacității de comunicare personalizată și utilizarea unui alt limbaj decât cel
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
modele umane” accesibile și credibile care pot fi cu ușurință sau chiar imediat acceptate și imitate. În cazul nevrozei informaționale, personalizarea dispare, iar rezultatul „dependenței de calculator” este „individul robotizat” prin actul de impersonalizare sau, mai exact, dedepersonalizare, produs de impersonalizarea informației. Nevroza informațională prezintă un mare polimorfism de factori caracteristici, printre care: - comunicarea exclusivă cu calculatorul duce la o îngustare până la pierderea capacității de comunicare personalizată și utilizarea unui alt limbaj decât cel informatizat; - se produce o concentrare pe „detalii
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
luciditatea, supravegherea stărilor afective, intelectualizarea emoțiilor. Se exclud exaltarea, patosul, redundanța, superfetația, tot ce ține de facilitate. Expresia trebuie să fie concisă, densă, exactă, funcțională, așadar poetică, dar fără înflorituri de prisos, iar ritmul și rimele perfecte. Alături de obiectivare, de impersonalizare, desăvârșirea formală e o condiție definitorie a p., prin aceste atribute esențiale deosebindu-se de romantism. Leconte de Lisle a construit, asemenea lui Victor Hugo, poeme ample (Poèmes antiques, Poèmes barbares), a edificat viziuni ale unor civilizații (greacă veche, indiană, iudaică
PARNASIANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288697_a_290026]
-
există o jubilație nezăgăzuită, o exuberanță atotcuprinzătoare, vizibilă în tehnica amânării secvențelor dramatice. Trei sferturi din carte nu ni se „oferă” nici un cadavru, iar când acesta e invocat, el rămâne - ca în The Little Sister - în afara razei vizuale a cititorului. Impersonalizarea (undeva, cineva, dintr-un motiv oarecare, e omorât), obiectivitatea rece, detașarea calmă se insinuează într-un decor în care Marlowe pare să fi scăpat cu totul hățurile propriului destin. Nu există o motivație profundă a implicării sale și nici o serioasă
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Rostirea poetică restituie sacrul și-l conservă. Finalitatea soteriologică se conjugă în Euridice și umbra (1988) și în Chemarea numelui (1995) cu un aflux biografic (dispariția prematură a soției poetului). Poezia de eteruri nelumești și de metafore ale distanțării și impersonalizării se individualizează în sensul cel mai propriu, fără a deveni în vreun fel anecdotică sau retorică, ci păstrându-și altitudinea zborului. Elegii, bocete, ritualuri incantatorii ale trecerii, toate acestea filtrate prin drama personală, versurile din ultimele două volume alcătuiesc totodată
BALTAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285591_a_286920]
-
circumscriere a spațiului confesiv forjează liniile de forță ale autoportretului. Din perspectivă analitică, obstacolele sunt mai numeroase decât impulsurile creatoare. Teatrul intimității, jucat de către autor pe tot parcursul scrierii jurnalului, râvnește, totuși, la obiectivitate și la o cât mai puternică impersonalizare a subiectivității. Din nefericire, toate aceste atuuri ale jurnalului intim se transformă În contrarul lor. Capcane mentale, ele Îl Înarmează pe autor cu credința că nu poate greși. Prin urmare, orgoliul de primă instanță devine o sursă a impreciziei, a
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
de alta - le așază În aceeași categorie. La urma urmelor, strategia jurnalului intim vizează dorința de comunicare. Or, paradisul comunicării se poate foarte bine realiza și printr-o simplă notație fugară, și rescriind aceeași scenă, aceeași secvență, până la deplina ei impersonalizare. Oricum ar sta lucrurile, scriitura zilnică, Înfruntarea cotidiană a timpului, rămâne un ideal. De pildă, Charles du Bos scrie de mai multe ori pe zi, notând ora, minutele și locul. La fel, Amiel. Cât privește datarea, ea este indispensabilă. Data
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
pozitive (prin reproșuri, critici etc.) sau a feței negative a locutorului (în scuze, acceptarea unei oferte) sau a feței pozitive (confesiune, mărturisire de culpabilitate etc.), strategia discursivă va încerca să minimalizeze agresivitatea actului prin mecanisme de indirecție (cereri, ordine indirecte), impersonalizare, ambiguitate etc. Unele glume hipertrofiază această tendință de neagresare a feței generînd situații absurde prin supralicitarea principiului conveniențelor (infra v, vi): v) Medicul adresîndu-se soției bolnavului: "Doamnă, soțul dumneavoastră a murit". Pacientul, lîngă al cărui pat are loc conversația, protestează
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]