84 matches
-
literală a informației; structurarea laxă a temelor și subtemelor; gradul scăzut de elaborare a semnificației; grad scăzut de coerență și coeziune textuală; redundanță informațională, tendință spre digresiune și tangențializare a semnificației; colectivizarea experienței individuale prin tendința autoincluderii în grup, prin impersonalizare și indeterminare. 1 Cercetarea s-a bazat pe următoarele corpusuri de limbă română vorbită: IVLRA: IV, CORV; pentru simplitatea și unitatea sistemului de transcriere, toate citatele din text sunt din IVLRA și urmează cu fidelitate transcrierea originală. Cifrele trimit la
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
și unealta de măsură, Întru Început fiecare l’a folosit pe al lui. Dar, pe măsura consolidării vieții sociale, pe măsura extinderii ei, pe al șefului hoardei, pe al regelui, În sfârșit un etalon impersonal, dar tot deget, cot, picior. Impersonalizarea a mai făcut un pas, când s’a luat ca etalon nu omul, ci planeta: metrul și prin el, litrul și kilogramul, dar și secunda; mai târziu etaloanele aveau să capete alte definiții, precum secunda oarece număr de oscilații ale
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
când s’a luat ca etalon nu omul, ci planeta: metrul și prin el, litrul și kilogramul, dar și secunda; mai târziu etaloanele aveau să capete alte definiții, precum secunda oarece număr de oscilații ale radiației unui atom, adică o impersonalizare dusă la nivel universal; nici ocaua lui Cuza n’a fost o excepție, ea fiind, În fond, tot o unificare. Poate era mai uman vechiul sistem, nu și mai natural, căci și planeta, și atomul sunt tot Natură. Dar oricum
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
modă „Vogue” din Paris. Publică, rar, versuri în revista „Limite”. L. a debutat cu poezie în 1961, la revista „Contemporanul”, și în volum în 1965, cu Amiaza mării, care anunță câteva dintre notele considerate de critică definitorii pentru poetă: luciditate, impersonalizare, capacitate de a esențializa, de a înscena abstracțiuni, într-o manieră lirică nespecific feminină, deși „amiaza” invocată e cea a intensității trăirilor. Tonul abrupt, crispat, monocord, amintind unora de „nervii” și obsesiile bacoviene, încifrările discursului metaforic sunt menite să țină
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287923_a_289252]
-
cred, bănuiesc, sper), prin adverbe, pronume și locuțiuni de aproximare (oarecum, într-un fel, cam, cineva) sau prin condițional (Aș zice să mai așteptăm), prin litotă, diminutive (Mi-ar trebui și mie o foicică de hârtie, nu mai mult); (iv) impersonalizarea expresiei prin folosirea verbelor impersonale, a unor verbe cu subiecte non-agentive sau a reflexivelor impersonale (trebuie, regula este să...; ni se cere să...); (v) reducerea la minimum a tuturor presupunerilor legate de interlocutor (prin structuri condiționale, temporale: Dacă vrei, pot
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
Rostirea poetică restituie sacrul și-l conservă. Finalitatea soteriologică se conjugă în Euridice și umbra (1988) și în Chemarea numelui (1995) cu un aflux biografic (dispariția prematură a soției poetului). Poezia de eteruri nelumești și de metafore ale distanțării și impersonalizării se individualizează în sensul cel mai propriu, fără a deveni în vreun fel anecdotică sau retorică, ci păstrându-și altitudinea zborului. Elegii, bocete, ritualuri incantatorii ale trecerii, toate acestea filtrate prin drama personală, versurile din ultimele două volume alcătuiesc totodată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285591_a_286920]
-
o perspectivă evoluționistă asupra schimbărilor sociale, perspectivă din care vede lumea modernă industrială ca mișcându-se progresiv de la formele organizaționale care erau predominant orientate spre gemeinschaft la tipurile gesellschaft primare aduse de schimbările economice, politice și științifice. Comercializarea tranzacțiilor economice, impersonalizarea politicii și raționalizarea asociată cu gândirea științifică servea la erodarea bazelor comunității. În consecință, un larg spectru de patologii (crima, sinuciderea, afecțiunile psihice etc.) putea fi atribuit pierderii atașamentului de tip comunitar. La Maine este prezentată trecerea de la status la
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
instauratoare de "criză", uzurpatoare, iconoclastă și, în cazurile fericite, fertilă. Romanul "clasic" fusese modern prin decizia de a depăși naivitățile începutului, stilul personal(izat), supus unei direcții lirice, ori artificial moralizatoare etc., etc. Realismul impusese modelul absolut în formula "obiectivă": impersonalizarea povestirii, al cărei ideal era să pară o istorie desfășurîndu-se de la sine, fără intruziunea autorului sau a vreunei "conștiințe" intermediare. Utopia romanului stătea în voința depersonalizării. Firește că, ieșit din sfera comentariului "auctorial", genul avea să-și creeze alte instanțe
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
percepție evidențială (a arăta, a suna, a mirosi) vor fi analizate individual, semnalând trăsăturile care le apropie sau care le diferențiază între ele. În ultima parte a capitolului, vom urmări comportamentul verbelor de percepție în legătură cu operațiile sintactice de pasivizare și impersonalizare. 2. Distincțiile percepție directă vs indirectă, fizică vs cognitivă, concretă vs abstractă În strânsă legătură cu distincțiile semantice menționate mai sus, s-a observat că în unele structuri cu verbul de percepție a vedea se poate exprima o inferență mentală
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
tuturor sensurilor metaforice și, în al doilea rând, "listarea" tuturor sensurilor contextuale este redundantă, multe dintre acestea fiind, de fapt, subsumate unui sens mai general, dar individualizate pe baza unei anumite organizări a enunțului - adăugarea unor determinări circumstanțiale sau modale, impersonalizarea etc. 70 Verbul a vedea poate fi repartizat în mai multe câmpuri lexicale în funcție de sensul actualizat: în contextele în care exprimă percepția fizică, face parte din câmpul lexico-semantic al verbelor de percepție (vizuală sau mai generală); ca verb care exprimă
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
Sinelui, îmi dau seama acum că obișnuim să vorbim despre Sine, despre Sinele nostru, la persoana a treia. La fel și despre Dumnezeu. Când, de fapt, Sinele - al nostru! - adică Dumnezeu, în noi sălășluiește! Cred că există această tendință de impersonalizare a Sinelui, a Dumnezeirii, tocmai pentru a I se recunoaște generalitatea, complexitatea. (Prelegere susținută la ședința publică din data de 1Mai 2004). SĂVÂRȘIND NESĂVÂRȘIND ÎN SAHAJA YOGA Pentru mine Sahaja Yoga a fost o revelație. Mie Sahaja Yoga mi-a
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
în zone de putere concurente, aceste zone de putere și de privilegii speciale vor constitui centre permanente de conflict, de frustrare și nemulțumire, cărora conducerea trebuie să le pună capăt printr-o creștere și mai accentuată a reglementării și a impersonalizării.") 86 Crozier și Friedberg, op. cît., p. 206. ("Bineînțeles, este un proces plin de constrângeri în măsura în care regulile de joc preexistențe structurează "raționalitatea" indivizilor și delimitează un prim evantai de soluții "raționale" posibile. Dar, nu este mai puțin adevărat că este
by Răzvan Enache [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
sporgersi ; în orice caz, dacă putem discuta cum stă Filantropica față de filmul de debut, un lucru pare evident : cu acest ultim titlu, Caranfil reușește să iasă din sfera sentimental-privată, cu un scenariu-perfect-ca de ceasornic, și, ajutat și de exercițiul de impersonalizare literară din Dolce far niente, să se aventureze cu succes în zona comicului social, pe care-l cam rasolise în Asfalt tango. Filantropica este în același timp un divertisment popular, un film subversiv și un (paradoxal) manifest de autor, acela
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
de regulă din „anonimat”, ci oferindu-se „modele umane” accesibile și credibile care pot fi cu ușurință sau chiar imediat acceptate și imitate. În cazul nevrozei informaționale, personalizarea dispare, iar rezultatul „dependenței de calculator” este „individul robotizat” prin actul de impersonalizare sau, mai exact, dedepersonalizare, produs de impersonalizarea informației. Nevroza informațională prezintă un mare polimorfism de factori caracteristici, printre care: - comunicarea exclusivă cu calculatorul duce la o îngustare până la pierderea capacității de comunicare personalizată și utilizarea unui alt limbaj decât cel
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
modele umane” accesibile și credibile care pot fi cu ușurință sau chiar imediat acceptate și imitate. În cazul nevrozei informaționale, personalizarea dispare, iar rezultatul „dependenței de calculator” este „individul robotizat” prin actul de impersonalizare sau, mai exact, dedepersonalizare, produs de impersonalizarea informației. Nevroza informațională prezintă un mare polimorfism de factori caracteristici, printre care: - comunicarea exclusivă cu calculatorul duce la o îngustare până la pierderea capacității de comunicare personalizată și utilizarea unui alt limbaj decât cel informatizat; - se produce o concentrare pe „detalii
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
luciditatea, supravegherea stărilor afective, intelectualizarea emoțiilor. Se exclud exaltarea, patosul, redundanța, superfetația, tot ce ține de facilitate. Expresia trebuie să fie concisă, densă, exactă, funcțională, așadar poetică, dar fără înflorituri de prisos, iar ritmul și rimele perfecte. Alături de obiectivare, de impersonalizare, desăvârșirea formală e o condiție definitorie a p., prin aceste atribute esențiale deosebindu-se de romantism. Leconte de Lisle a construit, asemenea lui Victor Hugo, poeme ample (Poèmes antiques, Poèmes barbares), a edificat viziuni ale unor civilizații (greacă veche, indiană, iudaică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288697_a_290026]
-
solemn lapidară, poetul având fascinația tăblițelor cu înscrisuri cuneiforme și, ca Ion Gheorghe, a ocultelor litografii geologice. Un dublu demers, personalizarea unui discurs de factură didactic-sapiențială („Theodosie fiule înțelege/ această întindere de zăpadă/ care este scrierea despre moarte”) și înalta impersonalizare a unui scenariu intim („Se făcea deasupra mea/un cer de păsări//și păsările se așezau pe chip sau pe file - stare divină surpând omeneasca mea stare:/ un fel de scriere era/ pe mine numindu-mă/ pe mine scriindu-mă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286755_a_288084]
-
întreb cine-i președintele, zise Eremia, dar bătrâna îl opri. - Intrăm așa, porunci ea. E casa noastră". Dar "casa noastră" s-a schimbat, și toate modificările ce se pot observa la o primă ochire sunt pe această direcție a oficializării, impersonalizării unui spațiu privat. Casa în care bătrâna a născut nouă copii și unde nepotul ei a deschis ochii pe lume s-a transformat acum într-o instituție golită de intimitate. Potcoava fixată pe treapta de la intrare, pentru a purta noroc
Istorie și metaforă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7842_a_9167]
-
Răul, responsabilă de ambele, precum în religiile orientale sau la Jacob Böhme. Neputînd idealiza o atare transcendență, bardul recurge la o ultimă soluție, cea a transcenderii eului nu pe calea mistică pe care o resimte ca fiind ambiguă, ci prin impersonalizare. Se desparte de structura sa somatică („mi-am văzut inima, bătea de tare departe,/ parcă nu era inima mea”), ajungînd a declara, precum Plotin, că „vine o vreme cînd ți-e rușine de propriul trup”, ca și printr-o sfidătoare
O criză a transcendenței by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4232_a_5557]
-
doilea rînd, evoluția inversă a formelor simbolice față de practică socială și de construcțiile politice. În timp ce acestea din urmă desfid disoluția, consacră diferența și multiculturalitatea ( a se vedea, în acest sens, chiar participările țărilor ,,tinere") formele simbolice tind către globalizare, catre impersonalizare, catre abolirea oricărui specific regional. Acest fapt este și mai puternic exprimat în secțiunea dAPERTutto în care, în mod programatic, domină autoritar artiștii asiatici și, în particular, chinezi. Faptul de a avea un statut de mare putere militară și politică
Bienala de la Venetia (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17804_a_19129]
-
practic a-l înlătura din cîmpul percepției sale. Adică a se delegitima. Din care pricină e foarte importantă ideea pe care și-o face practicantul criticii despre natura criticii. Să fie actul critic o instanță strict obiectivată, "rece" pînă la impersonalizare? "E limpede, afirmă exegetul în discuție, că răspunsul nu poate fi nicidecum Ťpozitivistť, ci mai degrabă Ťromanticť: actul critic e o formă de cristalizare a tensiunii creatoare. Valorizarea și interpretarea apar în felul acesta ca materializări ale aventurii interioare". Și
Trei decenii de critică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12304_a_13629]
-
omul concret" din spatele textului. Astfel autorii se pomenesc neluați în seamă în identitatea lor ireductibilă, puși în paranteză, anonimizați. Un obiectiv al cercetării luminate s-ar cuveni să devină restituția personalității, factor activ, imprevizibil, în natural impact cu cel al impersonalizării, pasiv, codificabil: "Istoria criticii românești poate fi urmărită și ca o luptă a personalităților ei mai mari și mai mici întru contracararea acestei presiuni a impersonalului, care a căutat dintotdeauna să lărgească sau să mențină între viață și text Ťgolulť
Trei decenii de critică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12304_a_13629]
-
lăuntrul cură / în necuvînt alunecînd în sus / cu îngerul din gînd" (Rugăciunea). Fiind, în aceste peisaje expresioniste, un delegat al unui păcat obștesc, d-sa renunță la orgoliul inițial al poeticii sonore, conținînd o mîntuire laică, scriitura, smerindu-se, impersonalizîndu-se. Impersonalizarea e o evacuare a contingentului pentru a face loc absolutului. Tot ceea ce Dumnezeu pretinde, în mod expres, este să ieși din tine însuți, în măsura în care ești creatură" (Meister Eckart). Relevantă e împrejurarea că această lepădare de sine are loc chiar în
“Memoria inimii“ (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7496_a_8821]
-
la figurat; manuscrisul este la propriu. Printul de computer nu mai oferă nici acea minimă notă de personalitate pe care o găseam într-o dactilogramă, rezultată acolo din felul particular în care fiecare dintre noi apasă clapele mașinii de scris. Impersonalizarea scrisului aruncă un aer de indiferență asupra textului. La prima vedere, el nu mai este al nimănui. Va trebui să căutăm în altă parte dovezi referitoare la cum scriu autorii și la geneza operelor lor. Mîna care scrie iese definitiv
Mâna care scrie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15740_a_17065]
-
variante. Dar sub această mască ( factor plastic) pulsează o viață lirică distinctă, pusă-n pagină în virtutea a ceea ce comentatorii postmodernismului numesc "personism" sau "biografism", adică o întoarcere la concretețea existențială, la experiența imediată a autorului care sfidează principiul modernist al impersonalizării actului creator. Nicolae Coande vădește o substanță individualizantă sfidătoare, împinsă pînă-n marginile sale cele mai inconfortabile care nu sînt ale unei poze, ci ale unui fel de-a fi. E o confesiune amară pînă la o duritate formal dar și
Șansa "biografismului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14037_a_15362]