1,908 matches
-
în celelate unghere ale lumii(și a celor mai multe colțuri de pe continentul nostru). Încrederea, optimismul robust, frumusețea și taina iubirii sunt armele neconvenționale care salvează umanitatea. Aerul lor însă (al liricii în discuție) cade în aceeași plasă întinsă de un destin implacabil, fatalmente predestinat: respiră parfumul devoalat și străveziu cețos și grețos al condiției noastre biologice și acțiunii vremelnice a omului, presupus de perisabilitatea speciei... Zicerea Ecleziastului „deșertăciunea deșertăciunilor, totul este deșertăciune!” dezarmează și anulează orice optimism dar, în același timp, cred
de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 by http://confluente.ro/Jurnalul_unui_om_neinsemnat_iv_fragmente_.html [Corola-blog/BlogPost/367388_a_368717]
-
tema timpului în inexorabilă curgere: „Se zbate ora .../ Se zbate ora între cadrane/ Și ticăie minutul .../ Și ticăie minutul nemilos .../ Sacadat/ Și cercul se închide sub cortină” („Continuitate”, p. 183). În aceeași notă persuasiv nostalgică este evocat, tot sub semnul implacabil al timpului trecător, peisajul mioritic, de „gură de rai” al satului și anilor de o nerepetabilă frumusețe ai unei paradisiace copilării: „Miroase a mioriță/ și-a cetină de brad/ și a cenușă-n vatră/ și-a stele care cad”. Nutrindu
DELICATEŢE, CANDOARE, SINCERITATE, DE VICTOR RUSU de IOAN ADRIAN TRIFAN în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 by http://confluente.ro/ioan_adrian_trifan_1444760161.html [Corola-blog/BlogPost/367986_a_369315]
-
să pactizeze curând la formarea guvernului dr. Petru Groza: „Declar că voi putea dovedi cu acte și cu relatări de fapte, răzimate pe documentări purtând garanțiile oficialității, că un guvern Iuliu Maniu nu ar fi putut întru nimic împiedica desfășurarea implacabilă a evenimentelor istorice din 1940. În schimb, însă, este sigur că dl. Maniu ar fi adoptat nu soluția guvernului meu, adică soluția păcii (sic!), ci, așa cum rezultă din toate declarațiile și manifestările sale, soluția rezistenței armate, adică soluția războiului, care
BASARABIA ŞI IAR BASARABIA! by http://balabanesti.net/2015/05/18/basarabia-si-iar-basarabia/ [Corola-blog/BlogPost/340025_a_341354]
-
parte (poate fi dorință, dar în egală măsură și ideal). Există în această construcție de tip rug-piramidal, într-o strânsă întrepătrundere, atât împlinirile, cât și neîmplinirile, nedumeririle și întrebările, tristețile, curiozitatea specifică inovatorului, iubirile (ca niște sălcii plângătoare) și trecerea implacabilă a timpului (o entitate cvasi-pușkiană, silențios de dureroasă). Conștient de perfectibilitatea construcției sale, poetul nu regretă pe cele făcute, ci pe cele rămase de făcut, în contratimp, în contrapartidă cu soarta: Stați puțin/ Așteptați-vă rândul/ Este rugul meu/ Și
NOI APARIŢII LITERARE LA EDITURA ARMONII CULTURALE de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Decembrie_2013_noi_aparitii_gheorghe_stroia_1387651582.html [Corola-blog/BlogPost/383145_a_384474]
-
adaptare liberă la exigențele universalului“: „Omul individual este sarea absolutului. Și atunci, împlinirea legii morale echivalează cu a da gust rețetei cosmice, eliberând-o de entropia unui legalism dietetic“ (p. 29). Printr-o intuiție extraordinară, creștinismul anulează porunca, simbol al implacabilului veterotestamentar ce suprimă individualitatea, înlocuind-o cu pilda, cu modelul personal, iar discursul etic devine un discurs articulat și motivat prin trei teme ce țin de ontologia fundamentală: tema ordinii, cea a timpului și aceea a libertății. Un postulat al
ANDREI PLEŞU, MINIMA MORALIA, EDIŢIA A IV A, EDITURA „Editura Humanitas”, BUCUREŞTI, 2008, 162 PAGINI. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 440 din 15 martie 2012 by http://confluente.ro/Recenzie_de_carte_andrei_plesu_minima_stelian_gombos_1331815162.html [Corola-blog/BlogPost/354806_a_356135]
-
nimic să nu fie omis, relațiile cu Occidentul vor fi blocate, astfel treptat țara devenea un ghetou sovietizat și înfricoșat. Cea mai spectaculoasă „realizare” a sistemului comunist a fost represiunea, care a atins dimensiuni înspăimântătoare, un malaxor de vieți omenești, implacabil și necruțător cu ajutorul căruia comunismul a reușit să se mențină ca regim politic în România cinci decenii, timp în care a operat o urâțire a interiorității naționale și personale ce se dovedește greu de remediat. Instaurată după model sovietic și
CATEVA REFERINTE DESPRE CREDINTA SI SPIRITUALITATE IN UNIVERSUL CONCENTRATIONAR COMUNIST de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 14 din 14 ianuarie 2011 by http://confluente.ro/Cateva_referinte_despre_credinta_si_spiritualitate_in_universul_concentrationar_comunist.html [Corola-blog/BlogPost/344934_a_346263]
-
se răsfață și ne răsfață căci, în ultimă instanță, picturile domniei-sale sunt, de fapt, vrăjitorii coloristice, unde harul liniei și al culorii, în mod misterios, nu-l părăsesc niciodată. Pictorul a știut să îmbine realul cu fantasticul, absurdul cu logica implacabilă, printr-un rafinament și o finețe a stilului, inconfundabile, puse, foarte bine, în valoare de către autoare. Și mai este un fel de mister pe care puțini îl bănuiesc. Un mister ce depășește cu mult problema formei perfecte, a coloritului generos
FLOAREA CĂRBUNE-ALCHIMIA FRUMOSULUI ÎN GRAFICA ŞI PICTURA LUI MIHAI CĂTRUNĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 693 din 23 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Floarea_carbune_alchimia_frumosului_in_floarea_carbune_1353685184.html [Corola-blog/BlogPost/364879_a_366208]
-
lumea; paradisul fanteziei, pedepsit de biciul silogismelor, îngheațăsub veghea nemiloasă a rațiunii.” Dialectica optimistă„ a lui Socrate distruge muzica tragediei.Combătându-l pe Rousseau, Nietzsche consideră că, de la natură, omul posedă o fire demonică, predestinată pentru tragic, că el este implacabil sortit să interpreteze veșnic pe scena lumii rolul personajului tragic.Simbolul lui Prometeu, învingătorul zeilor,exprimă la filosof sensul etic al pesimismului, o justificare a eternei suferințe, o imagine a zădărniciei condiției umane, față de orice speranță sau dorință de ameliorare
NIETZSCHE ÎNTRE RĂSĂRITUL ZEILOR ŞI AMURGUL LOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Nietzsche_intre_rasaritul_zeilor_si_amurgul_lor.html [Corola-blog/BlogPost/357050_a_358379]
-
azi, poate mai mult ca oricând): „-- O înrâurire totală. Teroarea, ca și puterea absolută, ca și tortura, cucerește totul, sterilizează, paralizează totul. Acesta-i secretul. Îl intuise și bătrânul, încă din secolul al XIX-lea, l-a sesizat perfect și implacabil și discipolul său de mai târziu. Teroarea e cancerigenă și invincibilă. Potopește literatura, o desființează. Eventual mai tolerează - câtva timp - simplele exerciții textualiste, ca neprimejdioase, ca pe niște fandacsii, apoi le va nimici și pe ele. O oarecare „cântare” proletcultistă
CENTENAR STEINHARDT. NICOLAE STEINHARDT. INTRE LUMI. CONVORBIRI CU NICOLAE BĂCIUŢ (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) by http://confluente.ro/Centenar_steinhardt_nicolae_steinhardt_cezarina_adamescu_1342592826.html [Corola-blog/BlogPost/355966_a_357295]
-
și să sloboadă/ din pântec poezia”. Extrem de important mi se pare că Gabriela Mimi Boroianu dovedește în acest nou volum de versuri al său că este surprinzător de inițiată în tainele sugestiei lirice, precum în acest notabil poem pe tema implacabilei curgeri a timpului: „Oftează pietrele/ scurgerea cenușie/ a timpului/ scrijelindu-și povestea/ în umbrele zidurilor.../ O pasăre fără odihnă/ sfâșie cu țipătul/ liniștea subțire/ a nopții.// Fântâna trecutului/ își sterge lacrimile/ de tristețea cetății”. În mod cert, volumul „Efemeride” de
O INSPIRATĂ SCHIMBARE DE REGISTRU EXPRESIV de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 by http://confluente.ro/gabriela_mimi_boroianu_1488701687.html [Corola-blog/BlogPost/374196_a_375525]
-
evrei, Gruber, după moartea Ahavei, slăbiți de foame și de frig, aproape goi și descurajați, fără nicio speranță. În doi ani de când fuseseră azvârliți în ghetou, fuseseră uciși 80.000 de evrei. Destinul celor doi: Maor și Philbert se leagă implacabil, familia nazistului mutându-se chiar în casa familiei Gruber, după ce aceștia fuseseră trimiși în ghetou. Ca să mai atenueze puțin din atmosfera sinistră, autoarea introduce și un element romantic, o notă de exotism: dragostea nazistului pentru țiganca evreică Raisa, deși neamțul
ULTIMA MEA CARTE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/cristea_aurora_1420145378.html [Corola-blog/BlogPost/368119_a_369448]
-
eu cândva în infinit Cuprinsă de magia unui dor Și-ntr-o zi pământul m-a oprit Chiar când crezusem că știam să zbor. Iubirea lui Prometeu Din iubirea asta doar vulturul a mai rămas și acum desenează pe cer, implacabil, golul rotund ca un ceas sau ca o secundă încătușată în carnea sărutului ars. Așteptarea îmbrățișării s-a preschimbat în așteptarea năpustirii. Și mai mult decât dorul de foc îl doare fiorul devorării când vulturul îi smulge în fiecare seară
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 by http://confluente.ro/baki_ymeri_1469131695.html [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
doar ea și acea teamă viscerală, care îi ține tovărășie cel puțin, pe care o caută și o invocă, în ciuda răutății ei. În creierul opacizat parcă, crește zi de zi un balon ce îi strânge tâmplele într-o menghină nemiloasă, implacabilă. Răspunde întrebărilor ce îi plouă în auz, cu o siguranță ce nu și-o poate explica, cu o îndrăzneală incredibilă, de care nu se știa capabilă, improvizând fără ezitare și mai ales, crezând cu tărie că e credibilă. Ea crede
AMNEZIE de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2190 din 29 decembrie 2016 by http://confluente.ro/silvia_giurgiu_1483018319.html [Corola-blog/BlogPost/369628_a_370957]
-
în românele sale. Fantasticul real ar fi termenul în care se îmbină în chip armonios povestea autoarei. O fascinantă poveste în care filozofia de viață, îmbinata cu un anume tragism specific firilor creatoare, sensibile, înclinate spre esoterism, devin lesne destin implacabil. Eroina, “este proprietara de drept a unei arhive de codecsuri pentru care ar putea fi invidiata”. Sufletul locului își cheamă strămoșii. “Dacă zidurile acelea ar avea gură, ar spune desigur și povești cu domnite ce au împletit cosita albă tot
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Taina_leoaica_flamanda_care_da_tarcoale_recenzie_la_romanul_melaniei_cuc_vara_leoaicei_cezarina_adamescu_.html [Corola-blog/BlogPost/356921_a_358250]
-
Boieroaica, amantă tatălui său, din pricina căreia mama lui a suferit cumplit, este acum la mâna lui și el ajunge s-o îngrijească și să-i dea ultimul ajutor. E o situație destul de stranie, tragic-comică, dar ei se supun parcă destinului implacabil, după un ritual neștiut încă, în virtutea evoluării lucrurilor: „Situația nu este comică. Este tristă și perfect posibilă pentru o poveste cu familii de boieri care nu au mai fost recuperate din filele unei istorii că și fără de memorie” - spune autoarea
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Taina_leoaica_flamanda_care_da_tarcoale_recenzie_la_romanul_melaniei_cuc_vara_leoaicei_cezarina_adamescu_.html [Corola-blog/BlogPost/356921_a_358250]
-
fetide viciază aerul, incitând Marea angoasă spre a-și flutura aripile cenușii. Cortegii șerpuitoare de proteze se precipită busculându-se, într-un lugubru scârțâit de balamale ruginite, către Ultimul Far, ignorând Nelimitata Crevasă ascunsă dincolo de el. Ultimul Far pâlpâie spasmodic atrăgând implacabil unduitoarea procesiune ce înaintează peste întinderea pustie pe care, din loc în loc, gnaisuri gigantice, diamantin șlefuite, le ațin calea. Undeva, în spatele Ultimului Far, perfid ascunsă, Nelimitata Crevasă își macină canin tăcerea spațială, așteptând cu răbdare Irevocabilul Dar. Bizara procesiune compusă
MARŞUL SUICIDAR AL PROTEZELOR de ION IANCU VALE în ediţia nr. 570 din 23 iulie 2012 by http://confluente.ro/Ion_iancu_vale_marsul_suicidar_al_pro_ion_iancu_vale_1343037142.html [Corola-blog/BlogPost/354722_a_356051]
-
damnării și trăiește un acut sentiment al limitei existențiale. Temporalitatea descoperă ascunzișurile și acoperă cu perseverență revelațiile. Moartea nu e decât transpunerea sufletului în absolut și încercarea definitivă a vieții. Iarna nu îți va mai vorbi surprinde presentimentul unui sfârșit implacabil și categoric, un sfârșit necesar pentru izbăvirea celor cauzatori de suferință și care reînvie ideea mesianismului: „așează-mi doar cuiele mai bine/ în mâini și în picioare/ iarna oricum/ niciodată/ nu îți va mai vorbi”. Poemul (în)trecere este o
VOLUMUL ANTOLOGIC VADE MECUM (VINO CU MINE)! de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 by http://confluente.ro/Volumul_antologic_vade_mecum_vino_cu_luminita_cristina_petcu_1344710272.html [Corola-blog/BlogPost/360044_a_361373]
-
admirație a comuniștilor români. Încă de pe acum partidul era măcinat de lupte intestine ce nu vor înceta niciodată... Prin urmare, cea mai spectaculoasă „realizare” a sistemului comunist a fost represiunea, care a atins dimensiuni înspăimântătoare, un malaxor de vieți omenești, implacabil și necruțător cu ajutorul căruia comunismul a reușit să se mențină ca regim politic în România cinci decenii, timp în care a operat o urâțire a interiorității naționale și personale ce se dovedește greu de remediat. Instaurată după model sovietic și
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 by http://confluente.ro/Despre_biserica_si_securitatea_comunista_partea_i_.html [Corola-blog/BlogPost/360871_a_362200]
-
vocea după ce un profesor ORL-ist m-a operat pe corzile vocale? Reacția la realitate. Da. Oare chiar trăim viața în care prima lovitură dată hotărăște învingătorul? Viața nu mai este în aceste condiții o luptă, devine un simplu destin implacabil, o dexteritate, o stereotipie, o abilitate ucigătoare. Oricum chiar dacă ripostezi, prins în unghiul unui ring cu mâinile deasupra fetei, după o luptă prelungită nu mai există câștigători, doar resemnare, nici urma de eroism, rămâi singur în împărăția sufletului tău în
CELULA MEA NEBUNA CONTINUARE IX de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 by http://confluente.ro/silvana_andrada_1461675732.html [Corola-blog/BlogPost/384978_a_386307]
-
dumneavoastră din 10 mai 1951 raportăm următoarele: întrucît din fișa personală a susnumitului ce o posedă la Direcțiunea Generală a Securității Statului, fără a se cunoaște motivul reținerii, nu putem aviza transferarea sa de la Penitenciarul Jilava la Spitalul Penitenciarului Văcărești". Implacabilă, hotărârea Direcțiunii Generale a Securității Statului, își pune pecetea pe soarta filozofului. La fila 6 a dosarului prin adresa din 15 iunie 1951 citim: ,La adresa din 25 aprilie 1951 cu onoare vă aducem la cunoștință că avizăm nefavorabil asupra transferului
IN MEMORIAM – ÎMPLINIREA A 60 DE ANI DE LA MUTAREA LA VEŞNICELE LĂCAŞURI A UNUI MARTIR ŞI MUCENIC AL NEAMULUI ROMÂNESC – MIRCEA VULCĂNESCU (28.10.2012) ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 662 din 23 o by http://confluente.ro/In_memoriam_implinirea_a_60_de_ani_stelian_gombos_1350989877.html [Corola-blog/BlogPost/346523_a_347852]
-
fad, amăgitor, vetust, opac, înlănțuie insidios ființele umane, plonjându-le în neputință și derută. Cum e când, copil fiind, ești constrâns să înțelegi moartea mamei și te inundă doar o nedumerire sfâșietoare? Ce percepe un vlăstar omenesc din legile dure, implacabile din citadela adulților? Care este durata și spațiul de grație între dependență și libertate? Destinul se înfiripă gradual, din suma detaliilor caligrafiate cu finețe de stampă japoneză. Erosul subtil și spiritualizat își face simțită prezența, El și Ea, contopiți mai
METAFORA NARATIV GERMINATOARE de SUZANA DEAC în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Metafora_narativ_germinatoare.html [Corola-blog/BlogPost/357279_a_358608]
-
adesea o pendulare între natural, firesc și artificial, fără sofisticări, înclinația poetei fiind, fără discuție, spre social. Există și sentimentul unei terori a istoriei (după expresia lui Mircea Eliade), sau o teroare a timpului care trece, însoțit de un destin implacabil, deopotrivă un destin al omului și al cuvintelor. Senectutea cu consecințele ei funeste nu prea stă în atenția poetei. Se mai zice că o altă dramă a omului pornește de la faptul că cere probe materiale lumii spirituale, divinității, și le
DANA BORCEA ŞI... UN BOB DE LUMINĂ de CRISTIAN W SCHENK în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/cristian_w_schenk_1485648454.html [Corola-blog/BlogPost/360914_a_362243]
-
i se păru suficient. Un gând teribil se născu din tumultul acela autodistructiv și începu să ia amploare cu repeziciune. Dorința de autoflagelare crescu precum o buruiană rea în mintea incendiată de mânie și soluția i se dezvălui limpede și implacabilă. Pedeapsa trebuia să fie cruntă și decisivă! Nu merita îndurare pentru tot răul pe care-l pricinuise! Cristian coborî scările așa cum îi era obiceiul, exuberant și pus pe fapte mari, pe care voia să le înfăptuiască împreună cu sora picată din
DILEME ( FRAGMENT 22) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 by http://confluente.ro/silvia_giurgiu_1483132145.html [Corola-blog/BlogPost/375654_a_376983]
-
trebuie să fie pace, trebuie să fie lumină, trebuie să fie tăcere. Doar așa poți crea ceva desăvârșit. Dar timpul, în mica noastră lume, reprezintă cel mai auster inamic, cel mai feroce dușman. Tăcut, sadic și dur, trist dar și implacabil, el ne roade zilele una câte una și ne face una cu pământul, fiindcă mi se pare că bătrânețea ne apleacă tot mai mult către țărână, tocmai de aceea ni se deformează încet-încet acea coloană vertebrală ce ne ținea drepți
TIMPUL de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 by http://confluente.ro/Editura Timpul_cristea_aurora_1360264045.html [Corola-blog/BlogPost/341354_a_342683]
-
pune pe gânduri, și-i îndeamnă la neliniștitoare, obsedante, roditoare meditații despre rosturile vieții și ale sufeltului, despre misteul existențial și despre destin, despre marea trecere și despre finalitate”( Valeriu Stancu). Cartea cuprinde nouă schițe despre oameni și destinele lor implacabile, vieți supuse eșecului încremenite în vicii ce par a fi niște boli ce duc la moarte, prin întâmpări mereu catastrofice. Ele sunt radiografii ale sufletului omenesc imperfect, si fără voința ori dorința de a-l perfecționa ori spiritualize prin credință
„PE VREMEA CAILOR PĂGÂNI” DE SIMION BOGDĂNESCU EDITURA „CRONEDIT” 2015 de DORINA STOICA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 by http://confluente.ro/dorina_stoica_1443985089.html [Corola-blog/BlogPost/380555_a_381884]