2,882 matches
-
E cazul unei cărți recente, apărute postum, la aproape cincisprezece ani de la dispariția autoarei, la Paralela 45, îngrijită de Rozalia Borcilă și Elena Neagoe, cu o postfață de Carmen Mușat: Jurnal, de Ioana Em. Petrescu. "Pe mine mie redă-mă", imploră, "cioplind" cu greu, criticul de-o (aparentă) siguranță rafinată, profesoara, iubita, soția. Cît din toate astea a fost ea cu adevărat, ce și-a dorit, de fapt, să lase în urmă, ce nepotolită nevoie de prietenie a ascuns masca de
Cota de avarie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12061_a_13386]
-
deși din punct de vedere al debitului verbaaaal... Mă rog ? În acest vârtej dialogistic, cel mai neajutorat mi s-a părut a fi Mihai Tatulici, moderatorul principal al emisiunii, care mai avea puțin până să cadă în genunchi plângând și implorându-i pe cei trei să-i lase și pe alții să vorbească. Greu, foarte greu, mai ales după ce Rodica Culcer și-a pus fixația ca un ac pe-o placă de patefon cu arcul slăbit, care repeta la intervale egale
Alegeri, hărmalaie și Florin Călinescu... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12247_a_13572]
-
Vorbind, eu îmi tai gîtul împrejur pentru Tine. îmi iau de pe limbă coroana de spini și }i-o așez pe creștet, Doamne. Și iată, în jurul proscomidiei, mulți arhierei, preoți și diaconi cîntă liturghia, îngînă rugăciuni înfricoșate, se rotesc în jurul Mesei, implorînd har, îmbrăcați în odăjdi de mătase, în luminoase stihare, agitînd cruci și cădelnițe, iar înaintea lor, pe Sfîntul pristol, se arată de față Trupul și Sîngele Mîntuitorului" (Psalmul 8). Avem a face astfel cu o estetizare a hierofaniei. Menționăm că
Un poet religios by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12622_a_13947]
-
personaje, ce vor, ce li se întîmplă, cum este pînda morții, singurătatea, alienarea, sinuciderea din final. Asta nici nu prea reiese. Undeva, într-o scrisoare către un regizor care nu înțelesese esențialul, Ionesco îi spune: "ș"ț Supune-te, te implor, acestei piese. Nu-i micșora efectele, nici marele număr de scaune, nici marele număr de sonerii care anunță sosirea invitațiilor invizibili, nici tînguirile bătrînei care trebuie să fie ca o bocitoare din Corsica ori din Ierusalem, totul trebuie să fie
Ploua infernal by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12836_a_14161]
-
care le dădea doar lor dreptul să muncească în calele vapoarelor, încărcînd sau descărcînd marfa, și să ajute la transportul bagajelor pasagerilor. Mulți preferau să-și subînchirieze permisul genovezilor, turcilor sau grecilor îngrămădiți în fața debarcaderului, care strigau și făceau semne implorînd să fie chemați să muncească. Docherii primeau pentru descărcare un salariu bun, un franc și jumătate, iar din el îi dădeau cincizeci de centime celui care muncea în realitate, după care, fără a mișca un deget, își băgau în buzunar
Mario Vargas Llosa - Paradisul de după colț by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/12840_a_14165]
-
de valoare, ci simpla prezență, precum un certificat al condiției auctoriale. Existența "autoriului" e în funcție de existența "cetitoriului": "Cititorului i se cere înainte de orice nu atît aprecierea operei, cît să declanșeze pur și simplu mecanismul lecturii; el este de altfel chiar implorat s-o facă (Ťcetește, rogu-teť), pentru că atîta vreme cît acest mecanism funcționează absolut ireproșabil, autorul va exista pur și simplu, iar statutul său nu poate fi pus la îndoială de nimeni". Deslușim aci pe de o parte orgoliul "gospodarului" din
Ion Creangă între natură și cultură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12326_a_13651]
-
cumințenia”31; filadelfienii sunt conjurați să fie următori ai lui Iisus Hristos în dragostea lor în uniune și supunere față de episcop 32. Numai într-o singură ocazie, Sfântul Ignatie aplică tema aceasta a urmării Domnului Hristos la propria persoană, când imploră Biserica să-i permită să fie un următor al suferinței Dumnezeului său: „Îngăduiți-mă să fiu următor al patimilor Dumnezeului meu! Dacă-L are cineva în el, să se gândească ce vreau și să aibă milă de mine, pentru că știe
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei. In: Nr. 1, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/145_a_96]
-
în Hristos”. Și totuși, imaginează o transformare care este instaurată în credincios prin ființarea sa ca adevărat discipol sau ucenic al Domnului. Putem vedea acest aspect grăitor exprimat în limbajul pe care îl utilizează asupra iminentului său martiriu. El îi imploră pe romani să nu-l înșele cu materia, ci să-l lase să primească lumina curată 39. Cele mai apropiate paralele se pot trasa la Sfântul Apostol Pavel. Sfântul Ignatie simte că durerile nașterii se apropie (Epistola către Romani, 6
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei. In: Nr. 1, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/145_a_96]
-
un elan care aparțineau geniului și voia să urmărească atent ce se întâmpla cu natura grandioasă și temerară care respira în ele. Chemarea produce minuni. Goethe răspunde laconic: ,Mă întorc la Faust". Peste câțiva ani, la 22.05.1797, își implora colegul să sacrifice o noapte fără somn ca să poată desluși, scrutând din afară, rețeaua de fire care alcătuiesc pactul cu Mefisto și să-i propună urgent soluții de ieșire din impas. Referindu-se sincer la îndoială sau la eșec în
Anul Schiller ,Să sfidăm letargia!" by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11594_a_12919]
-
dolari bucata? Nu par, mektub!" "- Mektub, nemektub, vom negocia. Ceva trebuie să ne pice!" Si nici una nici alta, iată-ne înghesuiți într-un microbuz ce părea de marca Tudor Vladimirescu, împunși în coaste cu kalașnicoave de către necunoscuți pe care-i imploram: - Nene, nene, unde ne duci? Dă la o parte țeava aia, dacă strănuți? Mai apoi, ne găseam într-o încăpere cu tapiserii florale de tip oriental pe pereți, un individ cu capul înfășurat într-un prosop cu iz de iasomie
Secretul secretului rămâne secret by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11644_a_12969]
-
cumințenia”31; filadelfienii sunt conjurați să fie următori ai lui Iisus Hristos în dragostea lor în uniune și supunere față de episcop 32. Numai într-o singură ocazie, Sfântul Ignatie aplică tema aceasta a urmării Domnului Hristos la propria persoană, când imploră Biserica să-i permită să fie un următor al suferinței Dumnezeului său: „Îngăduiți-mă să fiu următor al patimilor Dumnezeului meu! Dacă-L are cineva în el, să se gândească ce vreau și să aibă milă de mine, pentru că știe
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei by Liviu PETCU () [Corola-journal/Journalistic/145_a_42]
-
în Hristos”. Și totuși, imaginează o transformare care este instaurată în credincios prin ființarea sa ca adevărat discipol sau ucenic al Domnului. Putem vedea acest aspect grăitor exprimat în limbajul pe care îl utilizează asupra iminentului său martiriu. El îi imploră pe romani să nu-l înșele cu materia, ci să-l lase să primească lumina curată 39. Cele mai apropiate paralele se pot trasa la Sfântul Apostol Pavel. Sfântul Ignatie simte că durerile nașterii se apropie (Epistola către Romani, 6
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei by Liviu PETCU () [Corola-journal/Journalistic/145_a_42]
-
în foarte multe cazuri, femeia disputată (sau unul dintre martori) intervine pentru a tempera avîntul războinic al dueliștilor. Și în romanul lui Camil Petrescu, doamna T. a încercat să împiedice producerea înfruntării. Explicîndu-i-se că duelul a devenit "inevitabil", ea a implorat un martor ("a stăruit atît, a plîns aproape") ca măcar "să nu existe victime". La rugămintea doamnei T., dar nedorind nici ei "să-și provoace complicații", martorii au aranjat ca armele să aibă "încărcătură insuficientă". Pînă la urmă, duelul s-
DUELUL LA ROMÂNI (urmare din nr. trecut) by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11656_a_12981]
-
Paris deveneau mai profunde; și aceasta contribuia la a o face să nu se simtă sigură pe ea însăși și la a se întreba: „E cu putință să nu fiu decît o fandosită care se dă mare?“ Gata, dragă... o imploră Barbara, retezînd interminabila sporovăială a secretarei. Spune-mi mai curînd ce ne rezervă soarta pentru astăzi... Știa, din păcate! Iar tonul ei fatalist nu viza decît să-i pregătească firescul reacției. Nimic, răspunse Miss Andrews un pic încurcată, în afară de proba
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]
-
după ploaia de azi-noapte, și gardienii de la colțul străzii par mai tineri ca îngerul Ioan, au obrazele spălate cu apă de ploaie, stau de vorbă civilizat, occidental cu țiganca Mercedeza, o lasă să le ghicească în palmă sfârșitul lumii, o imploră spășiți să le fluture cele 666 fuste de mătase peste epoleții lor de ață chinezească. Doamne, e primăvară în toi, măceșul răsărit aiurea din crăpăturile de ciment ale balconului de la opt mă mângîie/sfâșie cu spinii lui fragezi, își lasă
Poezie by Ioana Dinulescu () [Corola-journal/Imaginative/9074_a_10399]
-
n-ar fi ploaia le-aș vedea fugind. De n-ar fi noaptea le-aș vedea umblînd triste pe poduri cu părul în ploaie desculțe și albe clătinîndu-se lîngă niște ziduri închipuite Femeile triste cu ochii mari alergînd pe cîmp implorînd în cămăși lungi de noapte obosite, albe în întuneric ca niște năluci oarbe căzînd în umbra cailor nechezînd Apoi spre ziuă dacă n-ar fi ploaia le-aș vedea triste pe pod zgribulite întorcîndu-se acasă pe furiș să nu le
Opt poezii inedite by Nicolae Ioana () [Corola-journal/Imaginative/9501_a_10826]
-
vrei te poți întoarce în sinele tău acum că anotimpul nu se mai lasă sedus de culori nu-ți mai pasă Chenar de searî E o seară a virgulei ce va urma nu se știe plopii se scurg înspre cer implorând poate o stea să se smulgă de acolo ninși s-o atingă albi s-o iubească tu cea mai tristă Marie din lume strângi la piept un mănunchi de ciulini Miniaturî Cum să atingi marginea sferei mâna îți alunecă mereu
Poezii by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/9603_a_10928]
-
de taină. Cerul ănvierii o poetă îmi scrie că a moșit 40 de miei după ce și-a ținut discursul la academia din }ara Galilor. primăvara și rîul curge altfel și glasul brîndușelor de pe mal îl aude doar sihastrul și le imploră să nu mai strige atît de tare. pe ultima gheață a lacului aleargă un pîlc de vulpi. cruda lumină de martie intensifică roșul lor compact precum păcatul iar stradivarius la un alt țărm află o pereche de vîsle aruncate de
Poezii by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/9768_a_11093]
-
picturi exterioare din orașul medieval Stein am Rhein - semne de întrebare caută marea în cer, bucle tînjesc după înduioșări de valuri, rotunjimi falsificate de corsete cheamă luna să-și ascută secera de ele, săgeți în urmărirea celui care n-a implorat norul să nu-i aducă furtuni ci doar să fie mai blînde în copilărie așteptam dospirea globurilor cu aburi risipite de tren Eu îmblînzeam și balaurii locomotivei - cu cît se înfuriau mai tare cu atît puterile slăbeau mai mult Mă
Poezie by Minerva Chira () [Corola-journal/Imaginative/9853_a_11178]
-
cineva care să o fi diagnosticat, toată, răspicat. Pe de o parte sînt bucăți de text care atestă clar un nivel evoluat de gîndire, de imaginare și indiscutabile capacități de exprimare a acestor abilități, de ex., "și-această oră lacomă imploră / cerșește dilatarea clipelor în oră / și înmiirea clipelor din clipă / ca rodul ei să fie și risipă", dar pe de altă parte - și asta se întîmplă mai des - cititorul se pomenește neajutorat în fața hățișurilor populate din belșug cu tot soiul
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
viitor! știam că tu mă vei părăsi, iar! pentru alte femei. am plâns și plâng, si poate voi mai plânge, nu am cum să Iți explic câți fluturi zboară În interiorul meu, cum mor și mă lasă cântând de dor... să implor jocul fericirii, luna iubirii. LÂNGĂ ÎNGERI un tablou, o candela, patru crini albi... și-o lumină de taină! lacrimile mele deschid cartea memoriei... și mi-aduc aminte ultimele lui cuvinte rostite de tastele unui calculator... „cu bine, latona." am ramas
Editura Destine Literare by Daniela Voiculescu () [Corola-journal/Science/76_a_328]
-
general de ἀγάπη, dar, așa cum am precizat Și mai sus, în formele sale cele mai arzătoare se numește ἔρως. Este un fel intensificat de dragoste aprinsă de către dorința interioară de a-L vedea pe Dumnezeu, mereu nesatisfăcută, mereu însetată, mereu implorând pe Dumnezeu să-i fie dăruit mai mult. Dar această dragoste desăvârșită corespunde unei stări de connaturalitate, fără de care nu poate exista: căci această dragoste nu se poate realiza decât între subiecți egali, ceea ce presupune ca sufletul să fie deja
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
dramă interioară, căci Radames, alesul inimii sale, se va lupta Împotriva tatălui și al poporului ei. Deși dorește ca tânărul comandant să iasă Învingător, căsătoria devenind astfel posibilă, aceasta ar Însemna pentru etiopieni, poporul mult iubit, robie și moarte. Aida imploră mila zeilor, căci În sufletul ei se dă o luptă grea, Între simțul datoriei și iubirea pentru Radames. În actul II Amneris, fiica faraonului, așteaptă cu nerăbdare sosirea lui Radames, care a ieșit triumfător În luptă. Ea este de asemenea
ALECART, nr. 11 by Ina Mitu () [Corola-journal/Science/91729_a_92893]
-
doi apropiați în vorbitorul închisorii - orice gest ivit din sine mîna întinsă a unui prunc e sacru și mult mai scurtă azi, copilăria Să fie astfel încît o rugă să nu găsească înduplecare, ci doar să schimbe pe cel ce imploră? cînd în foșnetul de pe acum cernit al înserării mai bate dinspre nord o rază - și-o zărește numai aproapele printre ramuri interogîndu-și îndelung inima, clipă preschimbată într-un sclipăt, sosind dintr-o depărtare nouă necunoscută - ostenită frunză, astfel să fie
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/12106_a_13431]
-
mâna, la fel de fără viață, la fel de albă, răsfirându-i părul pe umeri, ea privind - pe fereastră - o față lipită de geam, care este tot ea. și cea de afară, cu obrazul lipit de geam, cu noaptea lipită de piele - tot ea - implorând ceva parcă, lipindu-și degetele de geam, sticla ia forma degetelor ei înaintând, degetele ei transparente, de sticlă, venind spre tine cu toată noaptea, cu toate nopțile, și tu ținând în mâini căldura trupului ei și ea ascunzând o spaimă
Poeme de Mircea Ivănescu și Teodor Dună by Monica Patriche () [Corola-journal/Imaginative/12303_a_13628]