63 matches
-
animalic îl întrerupse. —Pula. Nu începe cu chestiile astea, frate. Doctorul Haz o ține langa cu chestia asta. Dar el e băgat în toată treaba. Gagica i-o suge sau de-astea. Golit, Mark îl fixa pe Weber cu ochi imploratori. Credeam că pot să am încredere în tine, dom’ psihiatru. Weber își trecu degetele prin barbă. — Poți, spuse el, apoi tăcu. În plus, stărui vocea aceea mică, nu-i mai științific să urmezi explicația cea mai plauzibilă? În seara aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
eu din birou, Callie s-ar putea să fi aruncat o privire, pe furiș, la dosarul ei. Dar n-a Înțeles ce scria acolo. ― Și-atunci ce-ar fi putut s-o facă să plece? Întrebă Tessie. Avea ochii mari, imploratori. ― A interpretat greșit lucrurile, răspunse Luce. Le-a simplificat prea tare. ― Am să fiu sincer cu dumneavoastră, doctore Luce, spuse Milton. În acel bilet pe care l-a lăsat fiica noastră v-a numit mincinos. Aș vrea să știu de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
metamorfoza să fie cât mai spectaculoasă, îl alege pe Hyde drept "mască", "oglindă" sau alter-ego. Transformarea începe să se facă de la sine, până când băutura magică se termină și Jekyll devine Hyde fără putință de revenire. Disperat, se sinucide. Nu întâmplător imploratorul la ușa metamorfozei este atât de preocupat de această poveste fantastică. Actorul se "sinucide" în personaj. Devine celălalt într-un mod fatal și, uneori, ireversibil. Poetul "se sinucide" în poezie. Acestea sunt moartea și învierea lui. "Moartea erudită, rarisimă" este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
torțe în ajunul unei sărbători mari. Flăcările sfârâiau aspru, cu lumini roșcate, cu nourași de fum necăcios. Casa cu birourile diviziei își însemna conturile în coasta dealului din spate peste care vârfurile plopilor bătrâni se înălțau ca niște mâini negre imploratoare spre cerul vânat, ciuruit de stele. Priveliștea înfioră inima lui Apostol, iar în corp simți privirile tuturor oamenilor. Îl cuprinse frigul, tresări și, cu amândouă mâinile, își îndesă pălăria în cap, trăgînd-o pe ochi, să nu mai vază nimic. Apoi
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
plecarea în ultimul zbor. Cât despre responsabilii ACE, ei ar vrea să participi la expediție. După cum vezi, ne-am ocupat de toate. ― Mai trebuie să accept. ― Evident. (Dădu din cap și se aplecă spre ea. Atitudinea lui nu era deloc imploratoare, te ducea mai mult cu gândul la un vânzător experimentat.) Este o nouă șansă. Majoritatea celor doborâți de comisia de anchetă n-au niciodată oportunitatea reluării funcțiilor. Dacă de vină e satelitul releu, n-ai dacât să rămâi la bord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
un dolce far’niente spre ape mai limpezi. Pe margini, în propria lor mătasă, tânjind după amintirea zilelor când, cu oarecare efort, puteau deveni reptile și apoi - de ce nu? - chiar păsări, broaște evlavioase ridicau ochii spre cer, intonând inutil imnuri imploratoare. Le răspundeau, de peste șapte specii și trestii, pescărușii, îndepărtatelor lor rude care plecaseră în aer cu mult timp înainte și reveneau în apă numai după hrană. Pretutindeni se năștea, colcăia, îmbătrânea și dădea ortul popii viața. Cu excepția lui Covaliov care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cunoscut mai ales datorită lui Jolly, un artist al foamei pe jumătate gol, care trăiește pe apă minerală și țigări și stă Într-un cub de sticlă fără să facă nimic. M-am Întors pe stradă și am observat privirea imploratoare a mecanicului. Apoi mi-am dat seama că pur și simplu se uita În oglinda dinaintea sa, așteptând semnalul impiegatului. Se auzi un clopoțel, după care mecanicul Își coborâ privirea, iar tramvaiul se Îndepărtă În noaptea cea fără vreo adiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
jumătate din distanța până la ușă. — Hai, Amory, rămâi cu noi! Ți-e rău sau ce? Stai o secundă jos. — Bea niște apă. — Bea niște brandy... Liftul era aproape, liftierul de culoare era pe jumătate adormit, palid ca bronzul livid... Vocea imploratoare a Axiei plutea În puțul liftului. Picioarele alea .. picioarele... Când liftul a ajuns la parter, picioarele i-au intrat În câmpul vizual, În lumina electrică bolnăvicioasă din holul mozaicat. PE ULICIOARĂ Luna Înainta spre el pe strada lungă, iar Amory
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
dispărut după ce-ai plecat de la Yael. Iar eu am lăsat doar valiza acasă și am venit direct Încoace, ca să te prind În clipa În care ajungi. Fima deschise ochii. Îi aruncă lui Uri cel uriaș o privire copilărească, speriată, imploratoare. Nu era surprins, pentru că fusese Întotdeauna În așteptarea acestei nenorociri. Mișcându-și doar buzele, fără glas, Întrebă: —Dimi? —Dimi e foarte bine. —Yael? —Tatăl tău. —Da. E bolnav. Deja de câteva zile... Uri spuse: Da. Nu. Mai rău. În mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
scăzut. E vorba de-o vacanță, Jina. Excursiile astea durează, cât, o săptămână ? Zbori cu avionul pân-acolo, stai cu cortul în canion, apoi te întorci tot cu avionul. Voila. Jina a luat tava cu shish kebab. A ignorat fețișoara imploratoare a lui Danny și roșeața ochilor generată de cititul tuturor revistelor alea nenorocite. Reviste care începuseră să-și facă apariția de-a doua zi după petrecerea lui Alice și se acumulaseră rapid. Pe podeaua din baie, risipite pe mese sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
glas, la cei doi japonezi. — Gas, intră și tu acolo. Dacă vine cineva, ne prefacem că ne uităm pe-aici. Endō-san, strigă disperat Gastom. Câine-san, îți place!... Îți plac copiii. Îți plac câinii... Iubești copiii. Știu. Iubești copiii. Prinzând cuvintele imploratoare ale lui Gaston, Kanai și-a împreunat mâinile sângerânde într-un gest de implorare: — Am soție... și copii... Am doi copii! Mâinile lui Endō au început să tremure ușor. Implorările lui Gaston i-au atins, fără îndoială, o coardă sensibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
și argăsesc pieile câinilor pe care-i omorâm. A arătat spre hornul înalt pe care îl văzuseră de la secția de poliție. Erau acum suficient de aproape ca să audă un cor de lătraturi care spărgeau timpanele. Lătraturi tânguitoare, lătraturi furioase, lătraturi imploratoare... Dacă ar fi putut vorbi, cuvintele lor ar fi exprimat toate nuanțele de supărare și de indignare. Erau câini albi, negri, cu pete, unii mari, alții mici, unii somnoroși... Când însoțitorul le-a deschis poarta țarcului, au început să latre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
omoare când vor dispărea barele, zise ea. Figura lui Jurig era ceva de văzut. - Perfect, domniță. Ăsta ți-e sfârșitul. Femeia era pierdută. - Cred, zise ea tremurând, că Discipolul vrea să vadă în ce măsură poți să te aperi. Ea îl privi imploratoare. Aceeași întrebare și-o punea și Gosseyn cu aceeași îngrijorare. Vru s-o liniștească, dar se abținu. Nu avea de gând deloc să îl lase pe Jurig să ducă la bun sfârșit amenințările lui sângeroase, dar nu trebuia să uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
absurde, a reușit totuși să pună punctul pe i cu privire la situația noastră; și e ironic că, deși la început nu am fost de acord cu el, acum am ajuns să accept opinia lui, pe când el, prin toate mesajele patetice, aproape imploratoare, din fiecare zi, contrazice tot ceea ce afirmase. Poate că voia să-l implor eu, să încerc să continui relația, și se simte respins fiindcă n-am făcut ce voia el. Vreau să vorbesc despre Jake cu grupul. Număr zilele până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
mine am rămas în Sala Abbot, privindu-ne stânjeniți. Chaquie și Clarence au dispărut bolborosind ceva despre așezatul mesei. Neil stătea cu capul așezat pe brațul scaunului. A ridicat capul și s-a uitat direct la mine cu o expresie imploratoare. I-am aruncat o privire disprețuitoare și plină de dezgust și i-am întors spatele. — Te simți bine, Neil? l-am auzit uluită pe Vincent întrebând. Neil să se ducă în pizda mă-sii, mă gândeam furioasă. Neil, idiotul, bătăușul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mine. Mi-aș fi dorit ca nici unul dintre ei să nu fie acolo. Mai ales Chris. Nu voiam să fie martorul slăbiciunii mele, dar eram mult prea îngrozită ca să mă mai ascund. M-am uitat la Nola cu o privire imploratoare. Voiam, cu disperare, să mi se spună că totul o să fie bine. Ca să fiu sinceră, Nola a încercat. —Uită-te la mine acum, mi-a spus ea zâmbindu-mi cu blândețe. Eu nu mă mai gândesc deloc la droguri. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
-mi ies din minți. Dar oricât de frică mi-ar fi fost să rămân, mi-era și mai frică să plec. M-am ridicat, m-am sprijinit de un zid și am continuat să mă uit la trecători cu ochi imploratori, înghețând de teamă la fiecare privire încruntată pe care mi-o aruncau. Nu știu cât am zăcut acolo, mică și disperată, până când, în sfârșit, un băiat a venit la mine. în câteva propoziții scurte, rostite într-o limbă pe care amândoi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
omoare când vor dispărea barele, zise ea. Figura lui Jurig era ceva de văzut. - Perfect, domniță. Ăsta ți-e sfârșitul. Femeia era pierdută. - Cred, zise ea tremurând, că Discipolul vrea să vadă în ce măsură poți să te aperi. Ea îl privi imploratoare. Aceeași întrebare și-o punea și Gosseyn cu aceeași îngrijorare. Vru s-o liniștească, dar se abținu. Nu avea de gând deloc să îl lase pe Jurig să ducă la bun sfârșit amenințările lui sângeroase, dar nu trebuia să uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
cu un braț în șold, în timp ce stropea cu furtunul... Am mâncat afară, pe platforma udă, salată, pâine, brânză, am băut vinul alb și ușor, învăluiți în mirosul dulceag și greu de compostat și turbă udă. Shadow moțăia cu o mutră imploratoare lângă stăpâna lui, trăsăturile câinelui, în repaus, compunând imaginea cea mai fidelă a spaimei și somnului. Eu stăteam cu Hitler în poală - noaptea generalilor, pământ pârjolit, prăbușire, umilință și moarte; un final fericit. Acum ar trebui să recitesc Banii. Martina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
a invadatorii spațiali cu vorbele john self. Eram inamicul banilor. Și poliția financiară era pe urmele mele. Nu mă face să râd, am spus eu. — Fă-ți bagajul. — E vorba doar de o greșeală. — Fă-ți bagajul. Avea ochii arzători, imploratori. — Imediat după Ziua Muncii vor face o verificare. Ți-au afișat numele de zece, cincisprezece ori. Și-au convocat oamenii. Ascultă-mă pe mine, ești căutat pentru o groază de bani. Am auzit scurgerea liftului. Telefonul care rămăsese neînchis mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
În apropierea golfului. Înșelate de acele lumini, navele se zdrobeau de recife. Localnicii ucideau supraviețuitorii și jefuiau Încărcăturile. Polițistul se opri la un detaliu de un realism barbar: unul dintre jefuitori, ținînd de păr o femeie tînără Într-o atitudine imploratoare, Îi tăia gîtul Într-un val de sînge. - „Ospitalitatea“ văd că e pe la voi o tradiție, persiflă el. TÎnăra polițistă dădu din umeri și continuă: - Masacrele și jafurile au continuat mai bine de doi ani. PÎnă În acea noapte cumplită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
acest lucru, pentru că nu am dreptul să-ți cer să renunți la ceea ce este esența Însăși a vieții tale. Am acceptat să-mi pun meseria Între paranteze pentru că te iubesc, dar Împrejurările mă readuc Înapoi fără voia mea. Îl privi imploratoare. - Lasă-mă pînă la sfîrșitul săptămînii, așa cum era prevăzut. - Ce aștepți Într-un timp atît de scurt? - Vești despre Nicolas. Oftă. - În sfîrșit, sper. O scrută din ochi un lung moment Înainte de a răspunde. - Am cuvîntul tău de onoare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
domnule comandant. Au primit rezultatele de la analiza sîngelui găsit pe veșmintele tînărului Kermeur. N-o să vă vină să credeți. De altfel, prefer să v-o spună chiar ei! Treizeci de secunde mai tîrziu, Lucas Închidea telefonul năuc, sensibil la privirea imploratoare a Mariei care se agăța de el. - SÎngele... este cel al lui Yves Pérec, asta e? Întrebă ea cu voce abia auzită. După o scurtă ezitare, Lucas făcu semn din cap că așa era. - Da. Dar asta nu e tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
sincer consternată, nu Înțelegea nimic. - Ar trebui să pot sta de vorbă cu ea... Dacă mi-ai da un permis de vizitare, poate că aș putea să aflu mai multe... Lucas se uită În ochii mari, albaștri care Îl fixau imploratori. Expresia lor părea atît de puțin obișnuită pentru demna fiică a Yvonnei Încît n-o crezu nici o clipă. Îi veni atunci ideea unei propuneri care, credea el, o va face să reacționeze rapid În felul ei natural. - Îți pot obține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mi-ar fi iertat niciodată minciunile. Și nici tu, nu-i așa? Ușa care se deschise lăsîndu-l pe Milic să intre o scuti de răspuns. - Ce tot puneți voi la cale? Întrebă el, lăsîndu-și pipa pe bufet. Marie Întîlni privirea imploratoare a maică-sii, ale cărei buze articulau pe tăcute te rog. PÎnă la urmă, schiță un zîmbet forțat. - Nimic. Te așteptam ca să bem un ceai, tată. * * * Cu fața trasă de nesomn și cu ochii Încercănați, Marie nu fusese totuși niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]