60 matches
-
mine am rămas în Sala Abbot, privindu-ne stânjeniți. Chaquie și Clarence au dispărut bolborosind ceva despre așezatul mesei. Neil stătea cu capul așezat pe brațul scaunului. A ridicat capul și s-a uitat direct la mine cu o expresie imploratoare. I-am aruncat o privire disprețuitoare și plină de dezgust și i-am întors spatele. — Te simți bine, Neil? l-am auzit uluită pe Vincent întrebând. Neil să se ducă în pizda mă-sii, mă gândeam furioasă. Neil, idiotul, bătăușul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mine. Mi-aș fi dorit ca nici unul dintre ei să nu fie acolo. Mai ales Chris. Nu voiam să fie martorul slăbiciunii mele, dar eram mult prea îngrozită ca să mă mai ascund. M-am uitat la Nola cu o privire imploratoare. Voiam, cu disperare, să mi se spună că totul o să fie bine. Ca să fiu sinceră, Nola a încercat. —Uită-te la mine acum, mi-a spus ea zâmbindu-mi cu blândețe. Eu nu mă mai gândesc deloc la droguri. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
-mi ies din minți. Dar oricât de frică mi-ar fi fost să rămân, mi-era și mai frică să plec. M-am ridicat, m-am sprijinit de un zid și am continuat să mă uit la trecători cu ochi imploratori, înghețând de teamă la fiecare privire încruntată pe care mi-o aruncau. Nu știu cât am zăcut acolo, mică și disperată, până când, în sfârșit, un băiat a venit la mine. în câteva propoziții scurte, rostite într-o limbă pe care amândoi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
De ce? Fiona a zâmbit crispată. — Pentru că, dacă n-ar fi așa, atunci ar însemna că o parte uriașă din viața soțului meu ar fi închisă în relația cu mine. Iar asta n-aș accepta niciodată, a spus ea aruncând priviri imploratoare în jurul mesei. Dacă unicul lui fiu n-ar face parte din viața noastră împreună, dacă eu m-aș împotrivi relației lor - indiferent de problemele pe care le generează între noi doi - ce fel de căsnicie am avea? Una mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
absurde, a reușit totuși să pună punctul pe i cu privire la situația noastră; și e ironic că, deși la început nu am fost de acord cu el, acum am ajuns să accept opinia lui, pe când el, prin toate mesajele patetice, aproape imploratoare, din fiecare zi, contrazice tot ceea ce afirmase. Poate că voia să-l implor eu, să încerc să continui relația, și se simte respins fiindcă n-am făcut ce voia el. Vreau să vorbesc despre Jake cu grupul. Număr zilele până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
trăiri ale credinciosului ce se prăbușește temporar spre necredință sau ale celui ce urcă tragic spre credință. Fără negativitatea acestor surveniri, templul s-ar prăbuși sub greutatea metafizică a propriei sale perfecțiuni devenind din locaș stelar al rugăciunii și invocărilor imploratoare, infuzie bizară a paradisului în fluxul disoluțiilor spațio-temporale. Or, cel ce intră în templu nu pășește în splendoarea abisală a Edenului ci în ecoul materializării sale, în rezonanța ce îndrumă către el prin limbajul pământesc al zidirilor supuse parcursului spre
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
sau să-și pregătească cuvintele. Ceea ce a fost o prostie. Ar fi trebuit să-i spună... sau să-i fi scris mai bine o scrisoare și să-i explice... Porni din nou la drum, amintindu-și, cu greață, de accentele imploratoare cu care cerșise acel ceva de care avea el nevoie. Și apoi sosirea lui Alex! Ce naiba mai însemna și asta. Ce alianță blestemată, ce amenințare pentru el? Nu o asociase niciodată pe Alex cu John Robert; ea nu vorbise niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
animalic îl întrerupse. —Pula. Nu începe cu chestiile astea, frate. Doctorul Haz o ține langa cu chestia asta. Dar el e băgat în toată treaba. Gagica i-o suge sau de-astea. Golit, Mark îl fixa pe Weber cu ochi imploratori. Credeam că pot să am încredere în tine, dom’ psihiatru. Weber își trecu degetele prin barbă. — Poți, spuse el, apoi tăcu. În plus, stărui vocea aceea mică, nu-i mai științific să urmezi explicația cea mai plauzibilă? În seara aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
omoare când vor dispărea barele, zise ea. Figura lui Jurig era ceva de văzut. - Perfect, domniță. Ăsta ți-e sfârșitul. Femeia era pierdută. - Cred, zise ea tremurând, că Discipolul vrea să vadă în ce măsură poți să te aperi. Ea îl privi imploratoare. Aceeași întrebare și-o punea și Gosseyn cu aceeași îngrijorare. Vru s-o liniștească, dar se abținu. Nu avea de gând deloc să îl lase pe Jurig să ducă la bun sfârșit amenințările lui sângeroase, dar nu trebuia să uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
omoare când vor dispărea barele, zise ea. Figura lui Jurig era ceva de văzut. - Perfect, domniță. Ăsta ți-e sfârșitul. Femeia era pierdută. - Cred, zise ea tremurând, că Discipolul vrea să vadă în ce măsură poți să te aperi. Ea îl privi imploratoare. Aceeași întrebare și-o punea și Gosseyn cu aceeași îngrijorare. Vru s-o liniștească, dar se abținu. Nu avea de gând deloc să îl lase pe Jurig să ducă la bun sfârșit amenințările lui sângeroase, dar nu trebuia să uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
glas, la cei doi japonezi. — Gas, intră și tu acolo. Dacă vine cineva, ne prefacem că ne uităm pe-aici. Endō-san, strigă disperat Gastom. Câine-san, îți place!... Îți plac copiii. Îți plac câinii... Iubești copiii. Știu. Iubești copiii. Prinzând cuvintele imploratoare ale lui Gaston, Kanai și-a împreunat mâinile sângerânde într-un gest de implorare: — Am soție... și copii... Am doi copii! Mâinile lui Endō au început să tremure ușor. Implorările lui Gaston i-au atins, fără îndoială, o coardă sensibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
și argăsesc pieile câinilor pe care-i omorâm. A arătat spre hornul înalt pe care îl văzuseră de la secția de poliție. Erau acum suficient de aproape ca să audă un cor de lătraturi care spărgeau timpanele. Lătraturi tânguitoare, lătraturi furioase, lătraturi imploratoare... Dacă ar fi putut vorbi, cuvintele lor ar fi exprimat toate nuanțele de supărare și de indignare. Erau câini albi, negri, cu pete, unii mari, alții mici, unii somnoroși... Când însoțitorul le-a deschis poarta țarcului, au început să latre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
clipă chiar m-am gândit că nu-i plăcea ceea ce făcea, dar am alungat pe loc acea ideea absurdă, punând-o pe seama puterii sale diavolești. - Stiliano, lasă-ți oamenii să plece, și tu rămâi aici. Vocea îi era incredibil de imploratoare. - De felul tău ești mai mult bizantin decât longobard. Rămâi să-mi fii de ajutor și nu face greșeli. I-am trimis un scuipat la picioare, și s-a retras, din nou nepăsător, în beznă. Exarhul, care urmărise toată scena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
În apropierea golfului. Înșelate de acele lumini, navele se zdrobeau de recife. Localnicii ucideau supraviețuitorii și jefuiau Încărcăturile. Polițistul se opri la un detaliu de un realism barbar: unul dintre jefuitori, ținînd de păr o femeie tînără Într-o atitudine imploratoare, Îi tăia gîtul Într-un val de sînge. - „Ospitalitatea“ văd că e pe la voi o tradiție, persiflă el. TÎnăra polițistă dădu din umeri și continuă: - Masacrele și jafurile au continuat mai bine de doi ani. PÎnă În acea noapte cumplită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
acest lucru, pentru că nu am dreptul să-ți cer să renunți la ceea ce este esența Însăși a vieții tale. Am acceptat să-mi pun meseria Între paranteze pentru că te iubesc, dar Împrejurările mă readuc Înapoi fără voia mea. Îl privi imploratoare. - Lasă-mă pînă la sfîrșitul săptămînii, așa cum era prevăzut. - Ce aștepți Într-un timp atît de scurt? - Vești despre Nicolas. Oftă. - În sfîrșit, sper. O scrută din ochi un lung moment Înainte de a răspunde. - Am cuvîntul tău de onoare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
domnule comandant. Au primit rezultatele de la analiza sîngelui găsit pe veșmintele tînărului Kermeur. N-o să vă vină să credeți. De altfel, prefer să v-o spună chiar ei! Treizeci de secunde mai tîrziu, Lucas Închidea telefonul năuc, sensibil la privirea imploratoare a Mariei care se agăța de el. - SÎngele... este cel al lui Yves Pérec, asta e? Întrebă ea cu voce abia auzită. După o scurtă ezitare, Lucas făcu semn din cap că așa era. - Da. Dar asta nu e tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
sincer consternată, nu Înțelegea nimic. - Ar trebui să pot sta de vorbă cu ea... Dacă mi-ai da un permis de vizitare, poate că aș putea să aflu mai multe... Lucas se uită În ochii mari, albaștri care Îl fixau imploratori. Expresia lor părea atît de puțin obișnuită pentru demna fiică a Yvonnei Încît n-o crezu nici o clipă. Îi veni atunci ideea unei propuneri care, credea el, o va face să reacționeze rapid În felul ei natural. - Îți pot obține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mi-ar fi iertat niciodată minciunile. Și nici tu, nu-i așa? Ușa care se deschise lăsîndu-l pe Milic să intre o scuti de răspuns. - Ce tot puneți voi la cale? Întrebă el, lăsîndu-și pipa pe bufet. Marie Întîlni privirea imploratoare a maică-sii, ale cărei buze articulau pe tăcute te rog. PÎnă la urmă, schiță un zîmbet forțat. - Nimic. Te așteptam ca să bem un ceai, tată. * * * Cu fața trasă de nesomn și cu ochii Încercănați, Marie nu fusese totuși niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cățără pe tăcute la bord. În partea din față a vasului, PM, cu brațele Încrucișate, Îl Înfrunta pe tatăl lui, delectîndu-se să-l vadă, pentru prima oară În viață, cum Își pierde aroganța Într-o agitație necontrolată și, culmea deliciului, imploratoare. - PM, te rog, fii rezonabil, te rog, hai să ne Întoarcem... - Nu vrei să discuți liniștit cu scumpul dumitale fiu? - Ba da, dar mai tîrziu, În altă parte, dragă Pierre-Marie, o să avem tot timpul... - Nu vorbeam de mine, ci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Ce s-a Întîmplat cu bebelușul găsit de Pierric? - Care bebeluș? Dă-mi drumul, mă doare. Aruncă fără să vrea o privire spre fereastră, ca și cum ar fi vrut să cheme În ajutor, și Înlemni. Marie se apropia. Întoarse o privire imploratoare spre Ryan. - Pleacă, te implor. Făcu semn spre Încăperea cea mare care dădea spre o curticică. - Treci prin spate, ușa dă spre străduță. O zări și el pe Marie și Înțelese. - Dacă ții la fiica ta, nici o vorbă despre vizita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cauciuc. —Jake, copacii oricum nu au drepturi umane. Ei sunt copaci. Jake și-a trecut o mână agitată prin părul lung și negru. Apoi și-a întors ochii frumoși și alungiți către Alice, uitându-se la ea cu cea mai imploratoare și înduioșătoare dintre priviri. —Of, fir-ar al dracului, Al! Îmi pare rău. Te rog. N-am făcut-o decât pentru că, nu știu... Și-a răvășit, din nou, pletele, părând realmente disperat. Pentru că, probabil, îmi pasă prea mult. Haide, Al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
și multiplele ei manifestări, cu atâtea nuanțe, nu pot fi epuizate într-un volum. Protecția căminului contra bolii, a țarinei contra secetei și grindinei, a individului față de orice fel de întâmplare nefastă etc. a condus la procesiuni de tot felul, imploratoare, iar din partea bisericii la cultul sfinților și al Fecioarei, pe care, iată, un pictor o prezintă cu mantia larg întinsă peste lume. Ulterior, față de neliniștea crescândă a omului, protestantismul a căutat un suport al mântuirii în credință, pe când biserica Romei
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
fost alungat. El nu idealizează și nu divinizează numai animalul, ci se identifică cu animalul divinizat, îl mimează, crezînd că va dobîndi, că va recupera prin simpatie magică forța senină a spiritului instinctiv care animă animalul. Magia mimetică precede magia imploratoare. Dar pe lîngă liniștirea și încurajarea de ordin sugestiv pe care le conține deja forma aceasta a celei mai primitive magii, ea rămîne practic inoperantă. Animalul, deși divinizat imaginativ, se dovedește adesea a fi în realitate extrem de periculos, devenind el
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
supuse. Din mijlocul lor ies spirale de volbură cu clopoței albi, rămurele de sălășitoare roz, amestecate cu cîteva ferigi, cu cîțiva lăstari tineri de stejar, cu frunze minunat colorate și lucioase. Toate înaintează plecat smerit, asemenea sălciilor plîngătoare, sfioase și imploratoare ca niște rugăciuni. Și vezi deasupra lor, fibrișoarele subțiri, înflorite, veșnic zbuciumate, ale parasinului purpuriu care își revarsă în valuri antenele aproape galbene, piramide albe de nourică de cîmp și de apă, coama verde a secărelei, penajul destrămat al păiușului
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
de trei zile. Atunci, clerici, însoțiți de o mare mulțime, au venit și cu mare venerație l-au condus înapoi în oraș pe omul lui Dumnezeu. Francisc înduplecă astfel inimile lor ostile și împietrite, înmuindu-le prin suavitatea predicilor sale imploratoare. 9. Faima numelui său s-a răspândit astfel prin toate regiunile Italiei și mulți nobili, urmând exemplul lui, i-au acceptat învățătura, părăsind lumea cu viciile și ademenirile ei. 2291 10. De aceea, acest Ordin al Fraților Predicatori, care sunt
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]