367 matches
-
ai auzit așa ceva?” m-a chestionat severă bunică-mea acum mulți ani, când am întrebat-o ingenuu ce înseamnă „Du-te-n pizda mă-tii!”. Mi-a fost greu să-i spun unde auzisem prima dată această atât de românească imprecație, pentru că o auzeam peste tot. „Pulă”, „a fute”, „cur” și „buci” vin din latină. Tot de acolo vin „țâțe” și „lindic”, singurele cazuri în care sinonimele culte pot fi folosite deopotrivă literar și colocvial. „Pizdă” (cu sora lui macedoromână, „chizdă
Dragoste în vremea fofoloancei by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82358_a_83683]
-
bătrâne care vindecă prin leacuri băbești. Descrierea de către Ion Creangă a vieții de la seminar și a metodelor pedagogice au fost la rândul lor plasate de criticii literari în legătură cu aspecte mai complexe ale viziunii sale despre lume. Zigu Ornea consideră că imprecațiile naratorului împotriva practicilor educaționale sunt de pus în legătură cu inovațiile produse de Creangă în cursul propriei sale cariere de învățător, și mai ales cu susținerea acordată de către acesta teoriilor lui Titu Maiorescu privind reformarea învățământului românesc prin modernizare instituțională și profesionalizare
Amintiri din copilărie () [Corola-website/Science/307831_a_309160]
-
jignitoare, prin înlocuirea ei cu alta. Ex.: "și-a pierdut viața", în loc de "a murit". Gradația - constă în trecerea treptată,ascendentă sau descendentă, de la o idee la alta și prin care se urmărește scoaterea în evidență a ideii sau nuanțarea exprimării. Imprecația - figură de stil prin care se exprimă, sub formă de blestem, dorința pedepsirii unei persoane. Invectiva - Exprimarea violentă, apostrofă necruțătoare la adresa unei persoane etc. Comparația este una dintre cele mai frecvente figuri de stil și constă în alăturarea a doi
Figură de stil () [Corola-website/Science/300651_a_301980]
-
fratelli della Dacia trajana", dar le și reproșa, destul de dur, ezitarea de a lua parte la "suprema battaglia". După intrarea în război a românilor, poetul intră în legătură cu politicieni ca Take Ionescu, Nicolae Filipescu, Vasile Lucaciu, Octavian Goga. D'Annunzio regretă imprecațiile antiromânești. O scrisoare către soția generalului Cadorna, publicată de presă, e edificatoare. Al doilea studiu, "Il Sogno di Maria", se ocupă de extinderea ariei până la noi, în Muscel, a acestui text occidental, provenind din secolul al XV-lea, text datat
Mircea Popescu, exilatul din Via Chiabrera by Adrian Popescu () [Corola-journal/Memoirs/9819_a_11144]
-
trădat și el. A găsit o scuză ca să nu vină aici dar, la întoarcere, am descoperit că ține legătura cu Hideyoshi. Și când te gândești că un om care a fost atât de apropiat clanului Akechi e capabil de așa ceva! Imprecațiile lui Dengo nu se mai sfârșeau, dar pe chipul ridat al lui Toshimitsu nu se citea nici o expresie. Mitsuhide plecă pe la amiază, fără a fi realizat nimic. Ajunse înapoi la Shimo Toba cam în același timp în care Hideyoshi trăgea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Ion Micu s-o citească..." "Bineînțeles..." "Cealaltă cum e?" "Nu cred că o să-ți mai placă. E filozofie pură, n-o să mai găsești în ea nimic care să te facă să rîzi..." "Crezi? Hi, hi..." " Da, nu mai e o imprecație, ci o carte liniștită și foarte abstractă..." " Cînd ai avut timp să le scrii?" Din glasul ei înțelesei însă că nu era vorba de timpul fizic, de durată, ci de disponibilitatea mea afectivă... după ce trecusem printr-atîtea... și încă mai treceam
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
în gazetăria sa și, în special, în poezie și în teatru. Poet singuratic în cadrul generației 80, căreia îi aparține prin biografie și prin bibliografie, el și-a creat un stil inconfundabil, în descendență argheziană, înlăuntrul căruia lexicul se prăvălește aluvionar, imprecația se împletește cu viziunile diafane, iar imaginea grotescă, denunțul circumstanțial sau ontic, se solidarizează de la sine cu ideea abstractă și cu tremurul metafizic. Spațiu enorm, așa cum este configurată și peisagistic lumea sudului, poezia lui Drăghici se așterne panoramic în literatura
Un rebel mai puțin by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16580_a_17905]
-
Teo... Doina nu mai spuse nimic. Îl chemă la telefon, cu glas tare, ca să audă și cea de la capătul firului: La telefon, domnule doctor, vă caută iubirea! Vrând, nevrând, Teo puse mâna pe receptor. Vorbi rezervat, cu prudență, evitând orice imprecație. Doar asculta. De la celălalt capăt al firului, cuvintele curgeau asemenea unei avalanșe, rostogolindu-se dureros peste sufletul lui greu încercat de această situație, din care nu vedea, cel puțin deocamdată, nici o ieșire. Viața lui îi devenise imposibilă. O ieșire trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
era Heinrich Khunrath. — Fii sănătos, Dee, zise acela, Întorcându-se și Întrerupându-și rugăciunea, ce vrei? Părea un fel de tatu Împăiat, o iguană fără vârstă. — Khunrath, zise Dee, a treia Întâlnire nu a avut loc. Khunrath explodă Într-o imprecație groaznică: — Lapis Exillis! Și acum? — Khunrath, zise Dee, ai putea să arunci o momeală și să mă pui În contact cu linia templieră germană. — Să vedem, zise Khunrath. Aș putea să-i cer lui Maier, care e În contact cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de factură foarte diferită, amintesc de modele lirice prestigioase, precum Villon, Poe, Baudelaire, Esenin, Arghezi, Blaga. În câteva piese poetul transpune în registru personal gestica lirică villonescă, iar în altele nu sunt greu de recunoscut descendența din Blaga sau tonul imprecațiilor lui Esenin. El își asumă ipostaza de trubadur al mediilor marginale („Eu mă simt legat prin sânge / Și prin tainice blesteme / De borfașul care plânge, / De lehuza care geme. / Și mă simt legat de visul / Fetei care vinde grații. / O
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285795_a_287124]
-
loviți din plin de ploaia de foc. Oamenii păreau prinși Într-un dans infernal, În efortul disperat de a-și scutura din păr și de pe haine bucățile de jar aprins. Se loveau peste mâini și peste picioare printre Înjurături și imprecații, ignorându-l pe Dante. Ceilalți, Însă, odată depășit momentul de zăpăceală, continuau să se apropie, Însoțiți și de alți mușterii li se alăturau. Dante se simți pierdut. Colosul cu platoșa se afla acum la un pas și se repezi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
-te, nu te mai năpusti și tu așa, din orice fleac. Temperatio! Pace-pace, între două dobitoace. Pe bune! Poftim, mi-am luat botul de-acolo. Și n-am uitat nici de Trimis! Hmm...? Ce spuneai? Va t'en faire foutre! Imprecația îi redeșteaptă Bursucului în minte, proaspăt, terifiantul film nocturn, de-abia încheiat. Iată cum decurseseră faptele: În întunericul răcoros și adânc, al bârlogului de iepure, Bursucul și cu Urechiatul picoteau, socotind fiecare, pe îndelete și în legea lui, scurgerea nisipului
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Cezărică al nostru, mai tinerel și vădit mai fraieribil cumpărase, la a doua mână și primul picior, o tărăboanță de Trabant. Al cărei motor extraordinar, amesteca în neștire benzina, cu uleiul și cu apa, producând, printre nenumăratele rateuri întrerupte de imprecațiile nefericitului proaspăt șofer, și o sumă de distonanțe și de zgomote bizare, care semănau frapant cu languroasele văietături și scâncete ale cadânelor de profesie!) Achtung, bă, mocofanilor, achtung! Nu v-ar fi o brumă rușine, cu ăsta, mortu', cu parditu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
epocă a naționalismului romantic, Marx nu se considera nici evreu, nici german. Se simțea antisemit în raport cu sine, xenofob față de toți ceilalți. În evreu, Marx recunoștea și ura, parcă mai mult, o parte a biografiei sale, repudiate sistematic. O exorciza prin imprecații antievreiești, prin ruperea legăturilor cu familia și prin înstrăinarea față de orice aspect ținând de iudaism. Prin aceste atitudini Marx nu își exprima, în realitate, o eventuală adeziune la pasiunile momentului. Dimpotrivă, dezicându-se atât de violent de problemele a lor
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
inversiune, elipsă, chiasm, anaforă etc.; tropi (figură cu schimbare de sens; atribuirea unei semnificații care nu este semnificația proprie a unui cuvânt): metaforă, litotă, alegorie, personificare etc.; figuri de gândire (afectează nu un cuvânt, ci întregul discurs): portretul, tabloul, deliberația, imprecația, apostrofa etc. Trecerea de la criteriul constatativ al substituției (Aristotel), la criteriul funcțional al devierii (poetica modernă) explică multe din morfologia expresivității, însă ridică și o întrebare majoră, despre care am mai pomenit: la ce anume se raportează abaterea? Gramaticalitatea limbii
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
fait du journal de notre parti l’organe de ses rancunes personnelles”, exprimau un adevăr, chiar dacă intransigența poetului deranja de fapt cine știe ce combinații de culise. În orice caz, invectivele nimicitoare din Scrisoarea III îmi par de o frumusețe irezistibilă; forța imprecației, clocotul mâniei și gheața disprețului întrec la Eminescu toate motivările actualității și toate datele inițiale, căpătând un caracter definitiv și absolut, cu o putere perpetuă de exorcism. De asemenea, găsesc această sublimă putere a invectivei, această încântare prin violență și
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
rele decât diavolul.375 În solilocviul său inserează, la un moment dat, replica uneia dintre victime, un soț, iar scena respectivă dezvăluie grăitor vulgaritatea, lipsa de educație, de respect, spiritul de tavernă al femeii. Apelativele cu care îl apostrofează și imprecațiile dovedesc un adevarat idiolect al personajului feminin, plin de culoare și fără perdea, cel mai viu, autentic și pitoresc din cadrul Povestirilor din Canterbury: măi ghiujule, buhai bătrân, mișele, lovi-te-ar o lungoare, trăsni-te-ar din senin cu foc
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
politicoase, polemistul recurge la o formulă circulară aparent închisă și supusă unui general valabil cod al onoarei. Abandonarea acestui spațiu presupune o variabilă doză de prudență, pentru a evita sancțiunea publicului. Prin urmare, vehemența (cu figurile sale extreme: invectiva, anatema, imprecația) trebuie suprimată în favoarea unui atac subtil, care se bazează în exclusivitate pe jocul disimulărilor și pe o argumentație coerentă. Din perspectiva enunțării, polemistul recurge la uzualele forme de somație 155: solicitări, apeluri sau chiar ordine care stabilesc un raport "viu
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
vedea trădându-se prin cuvintele sale și de a pretinde remedierea "pe calea armelor"), abominațio, figură destinată să provoace enunțiatarului o aversiune extremă față de subiectul vizat, cataplexis, prin care enunțiatarul este amenințat cu pedeapsa, și ara ("repulsia se combină cu imprecația"). Perceput astfel, lirismul dobândește o dimensiune ontologică, fiind generat de atitudinea negatoare a pamfletarului în raport cu lumea exterioară, aflată în derivă. De aceea, artistul va căuta întotdeauna să-și individualizeze revolta pentru că gestul său public reprezintă, înainte de toate, rezultatul unei implicări
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
într-o configurație elastic-încăpătoare, traversând grade diferite ale înverșunării: de la imaginarea unor corecții infantile, aplicate punctual (urecheatul, nuiaua, bastonul etc.), ca măsuri punitive hilare, trecând prin insultă, jignire și umilință publică, până la scenarii apocaliptice, în care agresivitatea verbală dezlănțuită (înjurătura, imprecația, anatema, afurisenia etc.) ia proporții apocaliptice. Indiferent de ipostaziere, violența argheziană este justificată de talent și artisticitate, pentru că, în viziunea poetului și pamfletarului, "cine lovește cu bulgări de aur are dreptul, în afară de orice considerații și legi fabricate într-un colț
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
prioritar al mesajului polemic. Stilul scriptic arghezian, subliniat întâia dată de Tudor Vianu, rezidă tocmai în forța imagistică a hiperbolei, precum și în efectul frapant pe care-l produce oximoronul. Textul arghezian curge deseori imprevizibil, fie dinspre diasirm spre blam și imprecație, fie dinspre real-expozitiv spre ficțiune, fie rămâne cantonat în evenimențial sau e alegorie pură, dal capo al fine. Cert e că finalul rămâne o surpriză de foarte multe ori. 3. Textele propuse de noi spre analiză, "Unul din argumentele cele
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
de așa o pacoste››". Chiar gestul magico-ritualic al naratorului-personaj imprimă un sens comic întregii povești, pentru că se simte amenințat de propriile-i personaje. Manipularea, cu umor, a stratului arhaic al limbii (în ce are ea mai crud ca expresie: blestemul, imprecația, afurisenia etc.) și atitudinii populare, în genere, reprezintă, la Arghezi, un gest polemic implicit, nu doar în creația lirică (unde Al. George remarcă "țărănia proclamată ostentativ", ca sfidare a prețiozității căutate și calofilismului sufocant din versificația sămănătoristă mediocră), ci și
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
receptării, pe satisfacția procurată de decodarea "nespusului". Prefăcătoria, masca, înscenarea ca ocurențe ale fictivizării în pamflet sunt paliere ale ludicului arghezian, care se substituie, complet sau incomplet, în discursul polemic, figurilor agresiunii, uzate cu predilecție în discursul pamfletar: injuria, afurisenia, imprecația, anatema sau atacul direct. E observabilă tentația permanentă a polemistului de a-și lua peste picior victimele, de a le ridiculiza, "înscenându-le" apucături ilare sau grotești și proiectându-le în situații comice diverse (sugerate fie prin fine ironii aluzive
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Poeme (1996) -, dragostea fiind înțeleasă ca o stare existențială totală, sursă de meditație etică sau de inspirație social-politică. Stilul este îndeobște confesiv sentimental, adesea retoric, dar versul trece nu o dată într-un registru „înverșunat, fără edulcorări cantabile, cu fulgerări de imprecație” (Mihai Cimpoi). În 1997 a publicat un volum de publicistică intitulat A trăi, a munci, a iubi. I s-a decernat Premiul „Ostrovski” al URSS și Premiul Internațional „Maxim Gorki”. SCRIERI: Până la dragoste, pref. Emilian Bucov, Chișinău, 1979; Ofrandă omeniei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290490_a_291819]
-
Să se rușineze toți cei ce se închină la lucruri cioplite" (Psalmi, 97, 7). "Blestemat să fie cel ce va face idol cioplit" (Deuteronomul, 27, 15). "Idolii dumnezeirilor lor să-i ardeți cu foc" (Deuteronomul, 7, 25). Atâta insistență în imprecație face simțită prezența pericolului. Avem aici un fel de furie a autopedepsirii. Ceea ce nu se practică nu are nevoie să fie interzis. Știm că existau statui de tauri și lei în Templul lui Solomon (fațada acestuia se vede pe unele
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]