639 matches
-
Gheorghe Grigurcu Cu toate ca suspectez de imprecizie și de efemer noțiunea de post-modernism, cred că, luînd-o în accepția de adîncire în sine, de sinteză a modernismului, o putem considera, practic, sub unghiul ultimelor (?) consecințe ale acestuia. Modernismul a însemnat libertate, libertatea poeziei de a fi ea însăși
Spiritul si lucrurile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17860_a_19185]
-
Analiza semantică ar putea viza listele de termeni interziși, pentru a stabili în ce măsură respingerea era dictată de sensul propriu-zis sau de conotațiile lor de diverse tipuri. Din punct de vedere pragmatico-stilistic, cred că merită studiate mai ales substituția eufemistică, expresiile impreciziei. Am prezentat altă dată cîteva strategii retorice din această ultimă categorie, așa cum apăreau ele în manualele de istorie din perioada totalitarismului, cînd autorii încercau să evite falsul, cu prețul unei imprecizii cel puțin la fel de periculoase. Analiza se poate extinde la
Din stilistica cenzurii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17283_a_18608]
-
cred că merită studiate mai ales substituția eufemistică, expresiile impreciziei. Am prezentat altă dată cîteva strategii retorice din această ultimă categorie, așa cum apăreau ele în manualele de istorie din perioada totalitarismului, cînd autorii încercau să evite falsul, cu prețul unei imprecizii cel puțin la fel de periculoase. Analiza se poate extinde la discursul istoriei literare și al îngrijirilor de ediții. Cu riscul de a ieși din cadrul analizei lingvistice, trebuie să amintesc aici de numărul mare de ediții (pentru publicul larg sau cu destinație
Din stilistica cenzurii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17283_a_18608]
-
poate extinde la discursul istoriei literare și al îngrijirilor de ediții. Cu riscul de a ieși din cadrul analizei lingvistice, trebuie să amintesc aici de numărul mare de ediții (pentru publicul larg sau cu destinație didactică) inutilizabile, din cauza omisiunilor și a impreciziei afirmațiilor pe care le cuprind. Un exemplu dintre atîtea, care mi se pare absolut reprezentativ pentru strategia de a ascunde sub parafraze retorice, sub metaforism și citate, o serie de omisiuni esențiale provine dintr-un volum din scrierile lui Alecu
Din stilistica cenzurii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17283_a_18608]
-
Să presupun că toată istoria asta a noastră/ n-are de-a lungul mileniilor decît o Maică Bătrînă?". Odată ce trecutul și prezentul s-au devalorizat, nădejdea n-ar putea fi decît un viitor "luminos și perpetuu", denumit însă cu atîta imprecizie ironică, încît e limpede că nici acesta n-ar putea alcătui o certitudine:"Dar amintirile ne vor fi în curînd de prisos/ ne vom hrăni numai cu viziunile,/ locurile și ființele pe care le vom cunoaște/ vor fi atît de
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
s-ar dovedi poate suficientă dacă nu s-ar întâlni cu o alta, semnificativă pentru un anume fel de a scrie despre poetul național. Succint, ea a fost deja amintită: este vorba despre pierderea printre generalități și poncife și despre imprecizia tulbure, despre cuvântarea prețioasă ca modalitate de a nu spune nimic, combinată cu o crispare înaintea căreia dispar orice contururi umane ale unui portret și așa excesiv idealizat. Or, trebuie remarcat că limbajul compromis și compromițător din plan ideologic este
Eminescu și posteritatea de celuloid by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17414_a_18739]
-
uneori, de o desăvîrșită candoare. Am citit și răscitit editorialul Contemporanului din 8 aprilie. Nu mi-a venit să cred. Directorul Contemporanului se simte persecutat. De România literară, 22, Vatra, Familia și de "încă vreo două" (cîtă grație este în impreciziile de informare ale dlui Breban!) reviste din capitală și din provincie. Dar nu numai atît: persecutoarele ar dovedi un "reflex politic (și polițist!) preluat de la comuniști", ele executînd în fapt ordine ale "centrului de la Paris", care a întocmit și transmis
Candoarea dlui Breban by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17910_a_19235]
-
și orgoliul subtil al contactului cu un cosmos "materializat în eteruri", cum ar spune I. Negoitescu, nu spastic, nu convulsiv-proclamativ, ci de-o liniște hieratica. Orgoliul pur al originilor supraindividuale, filtrate prin înseși candorile firii. Un orgoliu umil al asumării impreciziilor, al contrariilor abia născînde, al necunoscutului încă, așa cum se cuvine, copleșitor: "Frunze abastracte/ schițate pe crengi/ nenăscute încă din beznă/ lumină// care-i steaua/ care e soarele// tăcerea din mine/ își dă întîlnire cu frigul// cel mai simplu cuvînt/ cel
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
spre cer și greutatea care o trage spre miezul pămîntului, e axa în jurul căreia își toarce el speranțele, puține, de ordonare" (Rîme pentru margine și sobă). Pofta de viață" îi e stimulată pe celalalt versant al demoniei, de modestia, inaparentă, imprecizia decompoziției. E, am zice, o introvertire a extrovertirii: "e primăvară și mă retrag la umbră/ miroase a lucruri îngropate de cîteva luni și scoase la vînt și umezeală/ miroase mult prea bine/ lucrurile care putrezesc îți dau pofta de viață
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
restrîns", cu lexic și sintaxa limitate și repetitive. La trăsăturile impuse de natură și de funcția textului se adăugau, cu un deceniu în urmă, cele create de presiunile politice totalitare și de modelul oficial al limbii de lemn (restricții suplimentare, imprecizie, evitarea extremelor, a denumirilor unor regiuni etc.). Textul meteorologic e caracterizat, în esență, de căutarea unui compromis între exactitatea științifică și interesul practic al publicului, între un limbaj precis, codificat, neologistic - și unul tradițional, al descrierii "naturale", spontane a stării
Meteorologice by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/18086_a_19411]
-
acțiunilor pur meteorologice ("a ploua", "a ninge", "a sufla" etc.), static-descriptive ("a prezenta", "a se încadra") sau ale transformării ("a se accentua", "a se restrînge"); frecvență mare a adverbelor ("predominant", "local", "izolat", "temporar", "trecător"); cuantificarea și modalizarea zonelor de inevitabilă imprecizie ("pe alocuri", "mai mult", "relativ", "unele"); enunțul rezultat e în genere accesibil, dar adesea prea artificializat în comparație cu stilul comunicării curente ("vremea se va răci accentuat, luînd aspect de iarnă" - RL 2686, 1999, 11). Titlurile recent "umanizate" uzează de un limbaj
Meteorologice by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/18086_a_19411]
-
ironică a unor cuvinte - plod, odraslă, june, amor, amic, politichie, muzichie etc. - , prin fixarea conotațiilor lor mai mult sau mai puțin depreciative. Preferința pentru termenul (ușor) învechit sau popular e foarte puternică în anumite zone semantico-pragmatice: în exprimarea indefinitului, a impreciziei (oarece, niscai, niscaiva) ori a temporalității (deunăzi, mai an, anțărț, estimp - de exemplu: "fără să ne trezim că, estimp, cineva ne golește băncile" - Academia Cațavencu = AC 23, 2000, 5). "Registrul ironic" (care stabilizează inovațiile contextuale) nu se limitează însă la
"A sa cronică..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16803_a_18128]
-
Rodica Zafiu Mijloacele numeroase de care dispune limba română pentru a indica vagul și imprecizia ar merita să devină obiectul unei cercetări minuțioase. Mai multe fenomene apar ca înrudite din punct de vedere semantic și pragmatic, chiar dacă sînt realizate prin forme lingvistice din categorii diferite: formulele modalizatoare de incertitudine, elementele de atenuare și de aproximare
"Deunăzi" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16985_a_18310]
-
cineva, oricine), verbele cu valori modale (a crede, a părea), diferitele subclase de adverbe - modale (poate, eventual), de aproximare (cam, circa, aproximativ, oarecum, întrucîtva, destul de...), indefinite (undeva, oriunde, cîndva) - și chiar prepozițiile (prin, pe la). Folosirea unor forme și construcții ale impreciziei se poate urmări foarte bine în domeniul temporalității. Pentru a indica, de pildă, plasarea unor fapte sau stări într-un trecut apropiat, fără a se preciza momentul realizării lor, există chiar în registrul standard, al limbii cultivate, mai multe posibilități
"Deunăzi" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16985_a_18310]
-
un contact" ("Academia Cațavencu", 23, 2000, 3) - și chiar se actualizează exprimări mai vechi sau populare, cum ar fi "mai an": "niscai lorzi invitați acasă la "Omenia", mai an" ("Evenimentul zilei" = EZ 2327, 2000, 10). (Fenomenul de multiplicare a expresiilor impreciziei prin pătrunderea registrului colocvial în scris se constată și în cazul altor forme populare devenite adevărate ticuri stilistice în presa actuală, precum niscai, oarece ș.a.). Avantajul lui mai din construcțiile citate (care, ca formule fixe, refuză analiza logică și nu
"Deunăzi" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16985_a_18310]
-
emisiuni" (Luc. 14, 2000, 2); "Deunăzi, mi-ai comunicat abrupt" (ib.); "Deunăzi, s-a lămurit problema" (EZ 2327, 2000, 10) etc. Expresiile aproximației temporale pun uneori si probleme de traducere; ușurința cu care în română prepoziția prin introduce presupoziția de imprecizie - prin iunie, prin vară, prin 1970, prin secolul al XII-lea - nu poate fi totdeauna redată cu mijloace similare în alte limbi, alegerea unor adverbe de aproximare riscînd să pună prea tare în relief un element neimportant. Nu e simplu
"Deunăzi" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16985_a_18310]
-
element neimportant. Nu e simplu de echivalat diferența dintre "ne-am văzut în iunie"/ "ne-am văzut prin iunie". Construcțiile cu prin înseamnă nu numai "într-un moment neprecizat din intervalul...", ci și "parcă", "cred", "nu sînt sigur". Investigația formelor impreciziei nu e cu totul inocentă: oricît ar fi de riscante speculațiile extralingvistice, tentația lor e mare. Nu putem să nu ne întrebăm în ce măsură multiplicarea formelor vagi e o tendință a limbii sau a uzului, o trăsătură structurală sau una culturală
"Deunăzi" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16985_a_18310]
-
intelectual sistematic, didactico-enciclopedic (și ca rezultat à la longue, descurajarea reală a unor astfel de eforturi, acolo unde ele mai există); lenea intelectuală programatică, trîndăvia boemă deliberată ca stare de grație întru așteptarea nu știu căror divinus influxibus ex alto, imprecizia scriiturii sau excesul de expresivitate chiar și în acele zone ale discursului teoretic unde se impune mai cu seamă evitarea lor..." Or, Maiorescu, crede autorul nostru, a fost primul care a oferit suportul - alibi teoretic care justifică și încurajează astfel
Între originalitate și citare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16000_a_17325]
-
binemeritate. îmbrăcați în straie multicolore, îi văd armonizându-se perfect cu ghereta de portar a caselor de toleranță. Trecând de această paranteză care-mi stătea cam de mult în vârful peniței, ce mă surprinde în textul neo-memorandiștilor e amatorismul și imprecizia formulărilor. Nu se înțelege prea clar ce vor, de fapt. O fi o simplă carență stilistică (ceea ce m-ar mira, având în vedere talentul literar indiscutabil al câtorva dintre ei) sau teama de-a duce demersul până la ultima consecință. în
Federalizarea mafiilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15637_a_16962]
-
Scurtă istorie a romanului românesc (cu 25 de aplicații), Editura Paralela 45, Pitești, 2001, 262 p., f.p. Cezar Baltag, azi Mărcile generaționiste, cu siguranță formulele de identificare cu cel mai mare succes în epoca postbelică, operează, cu toate contestările și impreciziile delimitărilor, ca marcaje frontaliere cu aproape aceeași retoricăși aceleași animozități interteritoriale ca granițele politice. După contestarea formulei, transcendenței și a metaforei modelului modernist, operată mai ales în ultimii ani, Mircea A. Diaconu definește identitatea generației '60, și, prin recul, a
Identificări by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15639_a_16964]
-
a inconștientului. într-o genealogie locală a proiectelor și a orgoliilor, se face joncțiunea la un nivel superior între două capete de afiș interbelice: mult editata monografie a lui Ion Popescu-Sibiu și studiul despre Eminescu al doctorului C. Vlad (minus impreciziile entuziaste și involuntarele imprecații ale celui din urmă); căci se conciliază creator și se sincronizează punctual informația cu speculația, astfel încât cartea reprezintă un salt solitar, fiind de departe și probabil pentru multă vreme demersul critic românesc cel mai aplicat și
Împliniri majore by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15690_a_17015]
-
mijloc între cele două poziții, fără a formula totdeauna o sentință negativă, dar privind exemplele cu destulă iritare (deși unora nu le lipsește efectul comic), vom observa neglijența cu care este folosit cuvîntul, neadaptarea la context, îndepărtarea de sensul etimologic, imprecizia semnificațiilor și neglijarea nuanțelor și în același timp transformarea sa într-un clișeu supărător prin abuz. În dicționarele noastre, înregistrarea sensurilor curente ale adjectivului prolific e parțială și oarecum limitativă; singurele accepții prezente în DEX sînt "care se înmulțește foarte
Prolific by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11887_a_13212]
-
o simplă confruntare cu informațiile paratextuale de prezentare a autorului. Până și titlul volumului ne arată că avem de-a face cu o invenție autobiografică, altfel spus, cu o autoficțiune, fiindcă, deși „legendă” e un termen potrivit pentru a sugera imprecizia generică, între autobiografie și ficțiune, sinuciderea anunțată are un temei biografic. De altfel, autorul are un antecedent în practica non-ficțiunii de tip memorialistic: volumul său de debut A Mile Down: The True Story of a Disastrous Career at Sea (2005
În numele tatălui (și al fiului) by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2588_a_3913]
-
centrului răsăritean al romanității. Biserici catolice din Occident se mândresc și astăzi cu odoarele prădate în Est și aduse în Vest. Halal refacere a unității creștine! La un moment dat formulați o frază ce adună laolaltă, în opinia mea, destule imprecizii. „La 1700, spuneți, ortodocșii români din Transilvania se unesc cu Roma, descoperă astfel originea latină a neamului și Școala latinistă Ardeleană formulează Programul de emancipare națională, care intră în conflict atât cu maghiarii, cât și cu greco-slavii din Țările Române
DIALOGURI PRINCIPIALE DESPRE CONDIŢIA RELIGIEI de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381560_a_382889]
-
se trece însă la explorarea sentimentelor ca formă de expresie a umanului. Forma de existență absolută a umanului este sentimentul, iar nu limbajul". Ce să mai înțelegem? Cu adevărat, "ce se înțelege acum prin autenticitate, iată o întrebare extrem de grea...". Impreciziei doctrinare i se alătură o serie de aplicații dintre cele mai bizare care, am fi ispitiți să spunem, frizează suprarealismul. Terminologia glisează cu un minim control pe largi spații, făcînd să se ciocnească entitățile cele mai diverse. Conform opiniei lui
Dificultățile unei "panorame" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8445_a_9770]