300 matches
-
30 iulie 1853 în Tuligłowy aproape de Lwów - d. 09 iulie 1929 în Bystra Śląska) a fost unul dintre cei mai prolifici pictori polonezi de acuarelă, unul dintre cei mai buni pictori peisagiști ai țării, precum și unul dintre cei mai importanți impresioniști polonezi. Julian Falat a studiat la Școala de Arte Frumoase din Cracovia sub directa îndrumare a profesorului Władysław Łuszczkiewicz, după care a urmat cursurile Academiei de Artă din Munchen. După multe peregrinări prin Europa și Asia, Julian Falat a adunat
Julian Fałat () [Corola-website/Science/329322_a_330651]
-
egiptene. În cele din urmă idealizarea a dat calea observației, si artei figurative ce a echilibrat ideal, geometria cu un realism mai mare, văzut în sculptură clasică din 480 î.Hr. Grecii se refereau la dependența observației vizuale că mimesis. Până la impresioniști, arta figurativa a fost caracterizată de încercări de a reconcilia aceste principii opuse. De la începutul Renașterii, manierismul și barocul din secolele al 18, 19 și 20 pictură arte figurative și-a extins în mod constant parametrii săi. Nicolas Poussin (1594-1665
Artă figurativă () [Corola-website/Science/326007_a_327336]
-
când Fragonard lucra în atelierul lui Boucher. De data aceasta, în mijlocul unei vegetații abundente și proapete, o tânără femeie îl incită pe bărbatul ascuns printre tufele de la picioarele statuii lui Cupidon, prin balansul leagănului care îi descoperă goliciunea gambelor. Dacă impresioniștii au fost foarte fascinați de "Leagănul", compoziția "Femei la scăldat" (1765) va influența întreaga pictură franceză modernă a secolului al XIX-lea. Este un vârtej amețitor, impetuos, în care artistul se lasă pradă culorii, înviorând personajele feminine și pictând abundenta
Jean-Honoré Fragonard () [Corola-website/Science/306602_a_307931]
-
pasiune nestăvilită, pictează peisaje, atât în țară (Sinaia, Târgu Ocna, Câmpulung-Muscel), cât și în Franța (Vitré, Saint-Malo), Spania ("Podul San Martin" din Toledo) și mai ales în Italia (Veneția, Chioggia, Napoli). În peisajele sale, lumina nu șterge contururile ca la impresioniști, dimpotrivă, arhitecturile rectilinii se impun printr-o impresie de soliditate. Din acest punct de vedere, peisajele venețiene demonstrează cel mai bine anticonformismul lui Petrașcu. Artistul rezistă interpretărilor tradiționale, în care peisajul orașului pe lagună nu era decât un pretext pentru
Gheorghe Petrașcu () [Corola-website/Science/297843_a_299172]
-
Bolero (1928), cele două Concerte pentru pian (1929-1931), realizând un turneu în Statele Unite și Canada (1928), unde primește și titlul de ,Doctor honoris causa” al Universității din Oxford și unul în Europa Centrală în 1932. Debussy și Ravel, considerați singurii impresioniști importanți, sunt adesea comparați, socotindu-se că sunt asemănători. Într-adevăr, muzica lor seamănă în multe privințe, dar se și deosebește foarte mult. Metaforic vorbind muzica lui Debussy ,plutește pe o pernă de aer, iar muzica lui Ravel ticăie ca
Introducere și Allegro (Maurice Ravel) () [Corola-website/Science/335527_a_336856]
-
a naturii și neglijarea desenului în favoarea culorii. Cunoscut și apreciat în Franța prin expunerile la Salonul din Paris, a exercitat o influență evidentă asupra pictorilor peisagiști francezi, în special asupra artiștilor grupați în Școala de la Barbizon și - mai târziu - asupra impresioniștilor. se naște la 11 iunie 1776, fiu al morarului Golding Constable, în reședința familiei de la marginea localității East Bergholt din comitatul Suffolk. La vârsta de șapte ani este înscris ca extern la școala din East Bergholt unde își continuă studiile
John Constable () [Corola-website/Science/315137_a_316466]
-
la Palatul "Merkur" din Pesta. În anul 1906 a fost organizată o expozitie reprezentativă cu 318 opere ale sale la Salonul "Könyves Kálmán". Această expoziție i-a adus succesul total și recunoașterea unanimă. În anul 1908 a luat naștere "Cercul Impresioniștilor și Naturaliștilor Maghiari", grupul de artiști "MIÉNK". Liderii asociației sunt Pál Szinyei Merse, Károly Ferenczy și Rippl-Ronai. La prima lor expoziție de la ""Salonul Național" au fost prezentate curentele contemporane moderne. Începutul anilor 1910 i-a adus numai succese: în anul
József Rippl-Rónai () [Corola-website/Science/328733_a_330062]
-
invitat-o să expună împreună cu grupul lui: „Majoritatea femeilor pictează ca și cum ar aranja pălării. Însă nu e cazul tău.” După scurt timp, cei doi au început o relație ce a durat aproape patruzeci de ani. Alături de Degas și de restul impresioniștilor, Cassatt a participat la expozițiile din 1879, 1880, 1881 și 1886, refuzând ca lucrările sale să apară în 1882, deoarece Degas nu a dorit să expună. Aceștia au avut parte de critici negative din partea comunității artistice. Henry Bacon a declarat
Mary Cassatt () [Corola-website/Science/312811_a_314140]
-
a participat la expozițiile din 1879, 1880, 1881 și 1886, refuzând ca lucrările sale să apară în 1882, deoarece Degas nu a dorit să expună. Aceștia au avut parte de critici negative din partea comunității artistice. Henry Bacon a declarat că impresioniștii sunt „suferinzi de o boală a ochilor necunoscută până acum”. Totuși, ei au beneficiat de succes în Saloane, cea mai importantă expoziție a lor fiind cea din 1979, în ciudat faptului că nu au fost prezente lucrări pictate de Renoir
Mary Cassatt () [Corola-website/Science/312811_a_314140]
-
mai apreciate. Opera lui Cassatt a fost întreruptă de grija pe care o purta familiei sale. Mama ei era grav bolnavă, iar în 1822, sora ei (Lydia) a decedat; din acest motiv Cassatt nu a mai expus numic până la "Expoziția Impresioniștilor" din 1866. Sfârșitul perioadei impresioniste nu a fost un impediment pentru artista plastică, aceasta începând să experimenteze gravurile, inspirată fiind de o expoziție organizată la "Beaux Arts", Paris, unde erau prezentate 725 de gravuri japoneze semnate de Utamaro, Hiroshige și
Mary Cassatt () [Corola-website/Science/312811_a_314140]
-
au fost surclasate niciodată.” Anii 1890 au fost cei mai ocupați și cei mai creativi din cariera artistei, devenind un model de urmat pentru tinerele pictorițe americane (printre care și Lucy A. Bacon) ce i-au urmat sfaturile. Deși grupul impresioniștilor se dezmembrase, Cassatt mai ținea legătura cu unii dintre foștii membrii, cum ar fi Renoir, Monet și Pissarro. În această perioadă, ea a fost consultant la mulți colecționari importanți de artă pe care i-a convins să doneze achizițiile lor
Mary Cassatt () [Corola-website/Science/312811_a_314140]
-
prezentat optsprezece lucrări la o expoziție organizată cu scopul de a susține dreptul de vot al femeilor. A murit pe 14 iunie 1926 la Château de Beaufresne, lângă Paris și a fost înmormântată la Le Mesnil-Théribus, în Franța. Expunând alături de impresioniști, a apreciat în primul rând desenul și compoziția. Deși nu s-a căsătorit niciodată, s-a dedicat portretizării maternității. Preocupările sale au fost ample, atât pe plan stilistic, cât și pe plan psihologic. Fiind o bună cunoscătoare a artei vechilor
Mary Cassatt () [Corola-website/Science/312811_a_314140]
-
la Salonul Oficial îi sunt însă sistematic respinse. Între 1872 și 1874 se întâlnește des cu Camille Pissarro în orășelul Auvers-sur-Oise, situat la nord-vest de Paris, și pictează împreună motive din natură. Cézanne participă în 1874 la prima expoziție a impresioniștilor , unde prezintă trei tablouri, printre care și ""O Olympia modernă"", replică a unei cunoscute picturi aparținând lui Édouard Manet. Operele sale sunt considerate ridicole de către critică. Expune, în 1877, 16 tablouri la treia expoziție a impresioniștilor. În tot cursul anului
Paul Cézanne () [Corola-website/Science/299392_a_300721]
-
la prima expoziție a impresioniștilor , unde prezintă trei tablouri, printre care și ""O Olympia modernă"", replică a unei cunoscute picturi aparținând lui Édouard Manet. Operele sale sunt considerate ridicole de către critică. Expune, în 1877, 16 tablouri la treia expoziție a impresioniștilor. În tot cursul anului 1882 lucrează la Estaque, unde vine și pictorul Auguste Renoir. În 1886, Cézanne se ceartă cu Zola. Zola îi trimisese romanul ""Oeuvre"", pe care tocmai îl terminase. Profund jignit, Cézanne se recunoaște pe sine însuși în
Paul Cézanne () [Corola-website/Science/299392_a_300721]
-
poloneză, reprezentantul său principal fiind Jozef Chełmoński. "Polska Młoda" (mișcarea artistică Tânăra Polonie) a asistat la nașterea artei moderne a Poloniei, și s-a angajat experimentare formală condusă de Jacek Malczewski (Simbolism ), Stanisław Wyspianski, Józef Mehoffer , și un grup de impresioniști polonezi. Artiștii Avant-Garde ai secolului al XX-lea au reprezentat diferite școli și tendințe. Pictura lui Tadeusz Makowski a fost influențată de ]]cubism]], în timp ce Władysław Strzemiński și Henryk Stażewski au pictat în stil constructivist. Printre artiștii contemporani distinși se numără
Cultura Poloniei () [Corola-website/Science/329115_a_330444]
-
d. 6 iulie 1916, Paris) a fost un pictor simbolist și litograf francez. s-a născut la Bordeaux în 1840, în același an cu Claude Monet și cu un an înaintea lui Degas și Renoir. Cronologic, face parte din generația impresioniștilor. Dar faptul rămâne doar o coincidență biografica, pentru că drumul său este altul. Datorită unei sănătăți fragile, începe școală la 11 ani. La 15 ani se inițiază cu mult entuziasm în arta desenului cu pictorul Stanislas Gorin. În această perioadă are
Odilon Redon () [Corola-website/Science/318325_a_319654]
-
mal" - 1890. Primele și cele mai mari succese ale gravurii sale le înregistrează mai mult în Olanda și Belgia, unde, în 1891, Jules Destrées publică la Bruxelles, " Opera litografica a lui Odilon Redon". În 1886 participa la ultima expoziție a impresioniștilor și este invitat la Bruxelles la al XX-lea. Dacă până în 1890, ăn în care compune "Leș yeux cloș" de la Luvru, pictură se află pe al doilea plan în concepția să, de acum în colo maestrul albului și al negrului
Odilon Redon () [Corola-website/Science/318325_a_319654]
-
tunisiene și o nemărginită chemare pentru peisajele natale atât de îndrăgite (Strada Ștefan cel Mare din Timișoara, Sălcii pe malul Begheiului, Vechiul pod, Case pe malul apei la Margina, Deal cu copaci etc.). În zona Banatului el a deschis calea impresioniștilor plein air-iști de formație franceză. Autorul „Lagunelor” și al peisajelor citadine s-a dovedit a fi și un maestru al portretelor expresioniste cu ușoare reminiscențe Secession: pentru pânzele sale de mari dimensiuni s-au oferit ca model atât frumusețile feminine
Muzeul de Artă din Timișoara () [Corola-website/Science/305279_a_306608]
-
asimilarea experienței unor artiști ca Millet, Corot, Gustave Courbet și Théodore Rousseau. Influențat de acest mediu artistic, Grigorescu este preocupat de însușirea unor modalități artistice novatoare de expresie în atmosfera cultului pentru pictura ""en plein-air"", ce pregătește apropiata afirmare a impresioniștilor. În cadrul "Expoziției Universale" de la Paris (1867), participă cu șapte lucrări, expune la Salonul parizian din 1868 tabloul "Tânără țigancă", revine de câteva ori în țară și, începând din 1870, participă la Expozițiile artiștilor în viață și la cele organizate de
Nicolae Grigorescu () [Corola-website/Science/297835_a_299164]
-
culturii României moderne — în poezie se afirma geniul lui Eminescu — Nicolae Grigorescu întreprinde o spectaculoasă înnoire a limbajului plastic. Cu o formație în care se recunoaște filonul tradițiilor picturii murale, de care se apropie în anii tinereții și deopotrivă, experiențele impresioniștilor, Grigorescu se manifestă în diverse genuri cu o autoritate mare. Influența covârșitoare pe care a avut-o asupra contemporanilor lui a marcat și evoluția generației ce i-a urmat. Creația sa a inaugurat astfel o tradiție picturală de amplă rezonanță
Nicolae Grigorescu () [Corola-website/Science/297835_a_299164]
-
a expus la constant la Salonul din Paris, de-a lungul întregii sale vieți artistice. Deși spre sfârșitul vieții sale, pictorul însuși a considerat că a căzut într-un fel de dizgrație, în mare parte datorată opoziției sale constante curentului impresionist, în lumea contemporană există o reconsiderare a artei sale și un nou val de apreciere îi înconjoară cele opt sute treizeci și șase (836) de picturi finalizate. În timpul său, Bouguereau a fost considerat a fi unul dintre cei mai mari pictori
William-Adolphe Bouguereau () [Corola-website/Science/303921_a_305250]
-
francez al secolului al 19-lea". Considerând modul ironic cunoscut al lui Degas de a face referiri publice la alți pictori, la care se poate adăuga tendința estetică clar orietată spre inovarea "definitivă" a picturii promovată constant de cei doi impresioniști, remarca a fost foarte probabil ironică. Indiferent de ceea ce Degas și Monet au intenționat a spune, realitatea este că opera lui are un puternic moment de revitalizare și reconsiderare. Deși s-a bucurat de un renume remarcabil în cea mai
William-Adolphe Bouguereau () [Corola-website/Science/303921_a_305250]
-
influența exercitată asupra stilului său de către Arnold Böcklin, a cărui creație simbolistă încearcă să exprime cu mijloacele picturii idei, stări de spirit și dispoziții afective ale personajelor reprezentate. În 1907, în timpul vizitei la Paris, are primul contact direct cu arta impresioniștilor francezi, fapt care a dat un impuls creației sale. Începe să acorde mai puțină atenție tematicei și insistă asupra efectului luminii și culorilor asupra privitorului. Ulterior, își schimbă din nou maniera, de dara aceasta sub influența fauvismului, dar și a
August Macke () [Corola-website/Science/318489_a_319818]
-
1911, München) a fost un ofițer de cavalerie și pictor saxon care a excelat în pictura de gen și în cea religioasă. Stilul său s-a situat între realism și impresionism și a rămas cunoscut sub titulatura de „ultimul dintre impresioniștii germani”. El a fost unul dintre primii pictori care au introdus pictura de "plein-air" în Germania. s-a născut în data de 22 mai 1848 în Wolkenburg, Saxonia, într-o familie de funcționari publici din pătura mijlocie. Tatăl său a
Fritz von Uhde () [Corola-website/Science/336699_a_338028]
-
1880, unde a obținut medalia de onoare. Călătoria pe care o face în anul 1882 în Olanda, a dus la o schimbare a stilului pe care-l practica - a abandonat clarobscurul studiat la München în favoarea unei cromatici inspirată din registrul impresioniștilor francezi. El a fost încurajat pe această cale de către Max Liebermann. Uhde a pictat "plein-air" - ul "Copii pescarilor din Zandvoort" în anul 1882. În anul 1890, Fritz von Uhde a devenit profesor al Academiei de Arte Frumoase din München. Împreună cu
Fritz von Uhde () [Corola-website/Science/336699_a_338028]