5,272 matches
-
a lui Virgil Ierunca. Deocamdată ea trece printr-o eclipsă secundă, după ce s-a văzut atacată cu sălbăticie de propaganda totalitară, o eclipsă paradoxală a reculului ideologic, în răstimpul căruia mentalitatea normală se reconstituie dificultuos, cu spasme contradictorii și inconsecvențe imprevizibile. Se va confirma atunci că Monica Lovinescu și Virgil Ierunca au constituit, în speță la microfonul Europei libere, o veritabilă instituție a adevărului și intransigenței, a bunului gust și bunului simț, o instituție eroică (oare nu le-a fost pusă
Un jurnal est-etic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14463_a_15788]
-
contemporană ne recomandă să trăim în coeziune, siguri pe noi [...] Acest Ultim regat e o mică arcă a lui Noe, pentru a supraviețui potopului. O mică rezervă în care adun tulburările gîndirii, neliniștea sexuală, absența rațiunii, absența orientării timpului, natura imprevizibilă, frumusețea". De fapt, toate trei volumele sînt consacrate timpului întins pe milioane de ani, așa cum îl gîndesc fizicienii azi, inorientat, nu în trei dimensiuni, trecut-prezent-viitor. "Am fost uimit că intelectualii, literații, filosofii nu reinterpretează lumea în lumina a ceea ce studiile
Premiile toamnei franceze by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14611_a_15936]
-
ei este, însă, atît o deosebire de manifestare temperamentală, cît și una de acoperire geografică: în timp ce Tipoia privește arta europeană și sintetizează totul într-un spirit cartezian, Lucia Ioan contemplă peisajul artistic românesc și formulează într-un limbaj dezlănțuit și imprevizibil. O face însă cu o forță enormă și cu o candoare de artist care nici nu spune totul dintr-o dată și nici nu se lasă descoperit doar dintr-o singură privire. Florin Niculiu Chiar dacă la prima vedere pare o simplă
Amneziile posterității (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14119_a_15444]
-
adresare chiar. Obișnuitul gesturilor cotidiene - bărbații pe mare, iar femeile cos și îi așteaptă - mentalul condus de rutina muncii și a gîndurilor nu poate aduce mari modificări. Chiar și bîrfele, clevetelile, scandalurile nu-și au protagoniști noi care să aducă imprevizibilul în dimensiunile existențialului, tensiuni proaspete în confruntări. De aceea, miza spectacolului este adusă parcă de misterul însuși al mării, al timpului real în care pare să se întîmple totul: ritmul interior al reacțiilor fiecăruia, tăcerile, revolta, așteptarea, agitația, păruiala. Construcția
CRONICA DRAMATICĂ by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14144_a_15469]
-
Nora Iuga Alma Vallazza Într-un capricios sfîrșit de septembrie, cum numai în Südtirol ești dispus să suporți fascinat ca de o iubită imprevizibilă - azi sandale și mătase, mîine ghete și lînă, poimîine cizme și blană -, timp de două săptămîni (16-31 septembrie 2002) s-a desfășurat un festival de poezie început la Lana (Italia), unde marele sărbătorit a fost Oskar Pastior care a împlinit
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
tulburător, profund, dureros în Pădurea Spânzuraților, succulent în Caliban din Furtuna și plin de energie, năstrușnic în Bottom. Când l-am văzut în Unchiul Vanea, m-a convins că poate fi și capricios, confirmându-mi ceea ce am știut mereu: e imprevizibil. Un actor al constrastelor. Cătălina Buzoianu: Victor Rebengiuc este ultimul titan al Teatrului "Bulandra". Unii dintre colegii mei ar spune, probabil, "ultimul dinozaur". El este, a fost întotdeauna,chiar atunci când a afirmat că datorează ceva unui regizor, un rebel independent
VICTOR REBENGIUC, sărbătorit by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14288_a_15613]
-
criticii adiacente, ci și ale conștiinței cultural-sociale în genere, așa cum se configurează în epoca noastră, neîndoios alexandrină, caracterizată de reciclaj, după expresia lui Guy Scarpetta, mai mult decît de ambiția pornirii ab ovo. Totuși istoria ne impune și factorii săi imprevizibili. De exemplu relația Est-Vest, cu analiza căreia își inaugurează Maria-Ana Tupan cartea consacrată "discursului postmodern", marcînd însemnătatea particulară a subiectului pentru noi, românii, și totodată una din probele pe care abordarea acestuia o implică pentru "viziunea totalității" la care aspiră
Postmodernismul între Est și Vest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14306_a_15631]
-
FAscinați..., SOLar fiind în poezie, LAborios în ce privește Simplitatea comunicării: numai atunci El DOrado-ul valorii e un alibi Recognoscibil." Ceea ce este însă cu adevărat notabil în miniaturalul volum al lui Daniel Pișcu, dincolo de dispunerea în pagină a versurilor, ține de jocul imprevizibil al sensurilor, care par uneori să se ivească din libera derulare a procesului asociativ. Un principiu ludic activ animă toate textele autorului, salvîndu-le de monotonie, nu însă întotdeauna și de o anume previzibilitate. Una peste alta, regula jocurilor literare practicate
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Journalistic/15042_a_16367]
-
răspuns nepotrivit, neașteptat la o întrebare potrivită, așteptată? Ni se pare că da! Oricum e limpede că, pentru a se menține în formă, critica trebuie să ventileze fără încetare climatul literar înclinat spre stagnare și torpoare, printr-o doză de imprevizibil, de dezacord cu ceea ce s-a acreditat, de "îndrăzneală". Constantin Călin se miră (e drept că în 1983, însă data îi sporește meritul) de împrejurarea că n-a întîlnit nici o "anchetă"sau "masă rotundă"despre "curajul criticului". Întrebîndu-se dacă ar
O specie "demodată"? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15069_a_16394]
-
spectacolului Othello?! consfințesc apartenența regizorului la această categorie de directori de scenă și funcționează drept avertismente explicite adresate spectatorilor. În ambele spectacole frapează capacitatea constructivă a lui Zholdak. El concepe necanonic structuri vizual-teatrale arborescente, cu ample și, mai cu seamă, imprevizibile ramificații. Regizorul dă semne că a pus un pariu cel puțin riscant, acela de a transfera către scenă specificitățile discursului filmic. Ajutat de scenograful Kolio Karamfilov, Zholdak nu lasă neexploatată nici măcar un singur colțișor al spațiului scenic, îl propulsează cu
Andryi Zholdak sau dinamitarea convențiilor by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/15093_a_16418]
-
controlate ca mesaj afectiv, rămîn, totuși, într-o relație clară și asumată cu lumea exterioară, lucrările expuse la Galeria Sabina&Jean Negulescu se înscriu într-o cu totul altă perspectivă. Realizate divers din punct de vedere tehnic și construite la fel de imprevizibil din punct de vedere fizic, aceste lucrări, în marea lor majoritate de dimensiuni mici și medii, nu au nici o legătură cu realitățile din afară. Mai mult ca în orice altă experiență de creație, aici, în aceste spații restrînse, poate fi
Un pictor homeric: Ilie Boca by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15117_a_16442]
-
a personajului, nebunie, căderi (în sine, nu la propriu), disperări, ruperi de ritm, alternări, modificări comportamentale. Rostirea este de multe ori sacadată, plată, nu există senzualitate. Înfrîngerea unui bărbat, și Rege pe deasupra, este cumplită. Vanitatea poate să joace cel mai imprevizibil spectacol. Și cred că acest element este estompat în favoarea unei platitudini, unei linearități acoperită tehnic. De asemenea, prima sa soție, Marguerite este geloasă și acum. Femeia-bărbat este, și ea, plină de vanități. Dorește ca ultima imagine cu care pleacă Béranger
Sala tronului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15179_a_16504]
-
27 august 1977. «Uca și M părăsesc spitalul. Uca fericită. M e un copil dorit, iubit și-aproape divinizat de maică-sa încă din prima clipă. Va fi fericit.» (Ce predicție absurdă și totuși, finalmente, într-un fel cu totul imprevizibil, și atît de dureros pentru noi, și cu siguranță și pentru el de-a lungul anilor, poate adevărată, cel puțin într-o măsură. Mă înfior la gîndul că am putut scrie aceste cuvinte. Ce e fericirea? Cine este fericit? Dar
Lumea lui M by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13380_a_14705]
-
în care singurele existențe presupuse rămîn cele polare, evident că și percepția este una puternic segregaționistă și balansează competent între miracol și neant. În vreme ce culturile vechi si consolidate procesează nuanțe și lucrează cu instrumente de bijutier, a noastră, tînără și imprevizibilă, disprețuiește tacit efortul edificării, se excită orgiastic în fața creației ca act revelat și aruncă la groapa comună cadavre artistice care, ca în vestitul raport al cioclilor lui Caragea de pe cîmpul Dudeștilor, de multe ori nu pot fi îngropate din pricina banală
Uitarea la români by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13424_a_14749]
-
mai mult sau mai puțin îndepărtat, lăsîndu-i fiecărui cititor satisfacția de a trage singur toate concluziile care se impun. Evitarea marilor teme din manualele de istorie și aducerea în prim plan a unor episoade din viața personală, reținute de fluxul imprevizibil al memoriei, fac parte din intenția programatică a memorialistului: „Un incident mărunt menținut în prim-planul memoriei ia adeseori proporțiile unui cataclism. Văzute prin luneta întoarsă a anilor scurși, din întîmplări zguduitoare la vremea lor nu rămîn adesea decît amintiri
Șansa nefericirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13452_a_14777]
-
Cristian Teodorescu Urît s-au dat în stambă autoritățile române după scandalul provocat de nunta fiicei minore a regelui Cioabă. Nici n-a apucat să protesteze bine baroneasa Nicholson, că secretarul general al guvernului, imprevizibilul Șerban Mihăilescu, s-a repezit cu gura la Florin Cioabă și a asmuțit poliția asupra lui. Mirele Mihai Biriță n-a scăpat nici el. Acuzație de viol împotriva lui, Cioabă amenințat că i se vor lua drepturile de părinte, ba
Nuntă cu amintiri de la Michi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13463_a_14788]
-
fără sens care (în combinație mai ales cu anumite verbe) par a sugera scenarii obscene, contrazise ipocrit de o soluție banală: cimpoiul, căciula, opinca... Efectul e comic, tocmai prin contrastul dintre o înșiruire plină de aluzii și un răspuns perfect imprevizibil și chiar absurd (“Mic mundur / Se suie pe picitarcă, / Și picitarca / Pe mic mundur / Nu se suie” = Cloșca și motanul; “Titirișca-prișca / Se poate sui pe titirișcoi-priscoi”... = Coțofana pe porc); o lungă enumerare (“Lată peste lată...” etc.) e decodată printr-un
Ghicitori by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13598_a_14923]
-
cuprins între Piața Amzei și Sf. Iosif. Aici, ca într-o demonstrație aproape didactică a structurării lumii, se găsesc, într-o perfectă coeziune, dar și disociate, toate reperele elementare pe care se sprijină orizontul existenței noastre imediate și absolute. Spațiu imprevizibil și fabulos, amestec bizar de realitate brută și de reverie fără limite, Delta nu are cum să nu seducă un ochi viu și să nu frămînte o sensibilitate activă. A nu vedea spectacolul din jur și a nu te lăsa
Simpozionul de la Sf. Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13627_a_14952]
-
șah a puterii. Avându-i deja în coastă pe câțiva dintre fidelii lui Iliescu (indescriptibilul Cozmâncă taie și spânzură în partid, iar guvernul e bine garnisit cu emanați ai... Emanatului, având și un redutabil vârf de lance, Mircea Geoană, mai imprevizibil și mai dornic de ascensiune decât însuși premierul), Adrian Năstase dansează pe un fir subțire-subțire, deasupra unei prăpăstii tot mai amenințătoare. Spre deosebire de comentatorii (zdrobitoarea majoritate) care l-au exonerat pe Ion Iliescu de acuza de antisemitism, nu sunt chiar atât
Perimetru roșu cu antisemiți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13634_a_14959]
-
comunism, la ceasul deplinei realizări, fiecare cetățean supraviețuitor urma să intre în centre de distribuție foste magazine spre a lua ce oferă tehnica cea mai avansată, de la găleți la capsatoare, ba chiar și o Volgă ca la radio Erevan. Factori imprevizibili încercuirea imperialistă, renunțarea la munca patriotică din gulaguri, consumul de alcooluri inferioare au împiedicat ducerea la bun sfârșit a operației. În capitalism, lucrurile diferă extraordinar: totul se plătește, cu excepția dreptului la moarte. Este drept însă că, atâta vreme cât nu avem o
Într-o armonie fără cusur by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13811_a_15136]
-
Rodica Zafiu În adaptarea unor terminologii moderne ți internaționale, în relația lor cu vocabularul limbii române, mai ales cu termenii asemănători deja existenți, oscilațiile ilustrează tendințe contradictorii și evoluțiile sînt imprevizibile. În terminologia informatică actuală, cuvântul englezesc icon ocupă un loc destul de important: programele pe care le folosește acum publicul cel mai larg cuprind numeroase simboluri grafice, care au în sistem "obiectualitate" și rol de instrument: pot fi manevrate, mutate, eliminate
Iconi, icoane, iconițe... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13819_a_15144]
-
o pagină consacrată de către istoricul Adrian Cioroianu comunismului românesc privit din unghiul inedit al discutării imaginii (chipului) și numelui conducătorului în regimul comunist român. Scandaluri pe șevalet se subintitulează remarcabila analiză a dlui Cioroianu. Interesant este și cum soarta mereu imprevizibilă a diverșilor lideri comuniști a marcat soarta unor pictori care i-au portretizat: înlăturarea Anei Pauker l-a salvat pe M.H. Maxy de la dizgrație, desenul lui Jules Perahim dedicat lui Lenin a avut cea mai lungă viață din toate, iar
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13832_a_15157]
-
atunci un pahar cu lapte în care eu turnasem un narcotic irezistibil. O clipă mai târziu, când ea dormea deja adânc, mă strecuram în așternutul regal și mă bucuram de regină. Reveria e aproape la fel de importantă ca visele și la fel de imprevizibilă și de intensă. Toată viața mi-am imaginat cu o satisfacțe răutăcioasă, pe care desigur au simțt-o și alți că eram invizibil și impalpabil. Prin acest miracol, deveneam omul cel mai puternic și mai invulnerabil din lume. Această iluzie m-
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
-i alimentau distinctiva ironie. Noi sîntem înclinați spre toleranță. Sub o privire incredulă, lucrurile spiritului pot luneca ușor în caricatură, poezia se rigidizează și înțepenește în artificiul prozei (există și o poezie a corespondențelor critice, capabilă a se desface, în imprevizibilul său decorativ, precum o coadă de păun. Dar ne putem pune o întrebare: Funcționează oare totdeauna o egalitate între ceea ce a intenționat (a avut în bagajul conștiinței) autorul și ceea ce a proiectat efectiv în substanța operei, practic inepuizabilă în orizontul
Un soi de revizuiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13817_a_15142]
-
viziune absurd-haotică asupra lumii. Este inițiatorul unei specii literare numite "greguería", definite ca "metaforă plus umor" și ca "esența a tot ce rămîne, tot ce trăiește, tot ce rezistă între decădere, aciditate și coroziune", un paradox care arată, prin modul imprevizibil al înlănțuirii ideilor, o nouă față a lucrurilor (Greguerías, 1918, Flor de greguerías, 1933). A scris o serie de romane fragmentare și inovatoare (Văduva albă și văduva neagră, El Gran Hotel, Rebeca), povestiri, teatru, biografii de scriitori și artiști, studii
Omul pierdut(fragment) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13965_a_15290]