48 matches
-
Mateiu Caragiale. Portretul unui dandy român, București, 2002. Ediții: I.L. Caragiale, Momente și schițe, București, 2000. Repere bibliografice: Piru, Debuturi, 147-149; Dana Dumitriu, Un roman comic?, RL, 1982, 18; Manea, Contur, 230-238; Iorgulescu, Prezent, 241-245; Călinescu, Biblioteci, 161-164; Eugen Simion, „Impromptu”, RL, 1986, 37; Ion Vlad, Experiențele prozatorului, TR, 1986, 39; Mihai Dragolea, „Impromptu”, TR, 1986, 41; Horia Gârbea, Alături - Neprevăzutul, VR, 1986, 12; Tuchilă, Privirea, 219-228; Dicț. lit. rom., II, 632-634; Popa, Ist. lit., II, 1007-1008; Ioan Holban, Istoria literaturii
IOVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287614_a_288943]
-
schițe, București, 2000. Repere bibliografice: Piru, Debuturi, 147-149; Dana Dumitriu, Un roman comic?, RL, 1982, 18; Manea, Contur, 230-238; Iorgulescu, Prezent, 241-245; Călinescu, Biblioteci, 161-164; Eugen Simion, „Impromptu”, RL, 1986, 37; Ion Vlad, Experiențele prozatorului, TR, 1986, 39; Mihai Dragolea, „Impromptu”, TR, 1986, 41; Horia Gârbea, Alături - Neprevăzutul, VR, 1986, 12; Tuchilă, Privirea, 219-228; Dicț. lit. rom., II, 632-634; Popa, Ist. lit., II, 1007-1008; Ioan Holban, Istoria literaturii române. Portrete contemporane, I, Iași, 2003, 246-250. M.I.
IOVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287614_a_288943]
-
lipsa de talent muzical a mamei, pretinzând că ar putea fi explicația pentru propria mea lipsă de talent. Am apărat-o pe mama o dată, spunându-i că tatăl meu le povestise de curând unor oaspeți că „știa să cânte Fantaisie Impromptu de Chopin și o făcea să sune ca apa care curge repede Într-un pârâu primăvăratic“. „Țțț!“ a contraatacat Mama Scumpă. „A spus-o unor oaspeți străini. Care se așteaptă la vorbe umflate. Pentru că nu au rușine, dau dovadă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
un joc static, stând nemișcat în avanscenă, declamându-și cu emfază textul cu fața la public, fără să-și privească vreodată partenerul căruia nu pare să i se adreseze 31. Ne amintim cu ce vervă feroce Molière, în Improvizația de la Versailles (L'Impromptu de Versailles), îi ia în zeflemea pe Marii Comedianți de la Hôtel de Bourgogne, amuzându-se el însuși să imite limbuția lui Montfleury, pe cea a Domnișoarei Beauchâteau, Hauteroche etc., emfaza dicției, grandilocvența atitudinilor. Jocul lor, în secolul al XVIII-lea
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Întâmplător chiar cu același taxi cu o fotografie mică a prințesei Grace de Monaco deasupra capului șoferului, și totul era deja terminat. Îmi amintesc că am tras storurile și perdelele și am stat culcată și am ascultat la radio un impromptu de Schubert, apoi o conferință despre Tibet și despre Dalai Lama, și nu m-am sculat până seara, iar seara au Început din nou ploile. Tu plecaseși de dimineață cu Țvi la un seminar de istorie la Universitatea din Tel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
piardă capacitatea de a cânta, Trilby intra Într-un declin lent. Apoi, Într-o zi, i se arăta un portret al geniului malefic, suficient pentru a arunca din nou vraja asupra ei: susținea un ultim recital vocal fără cusur, cu Impromptu-ul În la bemol de Chopin, și cădea moartă pe pernă. Little Billee o urma În mormânt nu mult după aceea, Într-un gest de nepăsare auctorială tipică: „În povestea aceasta au fost prea multe suferințe, de aceea voi vorbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Fi! de ces vins d’Espagne. Ils ne sont pas faits pour nous... Apoi se opri. Să n-o deranjăm pe săraca Pem. — Cântă-mi bucata aceea de Chopin pe care o interpretează Trilby chiar Înainte să moară, spuse Henry. — Impromptu-ul În la bemol? Da, e destul de potolit. Sper că nu vrei să-ți vocalizez notele la fel ca ea? Găsi partitura și cântă bucata, foarte frumos, după părerea lui Henry. — Bravo! zise el când Du Maurier termină. Acesta clătină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cunoască deja, spuse Du Maurier. Acum, În America urmează să se facă o piesă după Trilby. Mi-e groază să mă gândesc ce vor face din intrigă, dar măcar publicul va putea auzi muzica. — Și Trilby are să cânte? Are să interpreteze Impromptu-ul lui Chopin? — Da, așa bănuiesc. De ce nu? Păi tu descrii glasul ei - vrăjit de Svengali - ca având o frumusețe și o Întindere unice, fără precedent, iar noi te credem. Dar să Îi ceri unei actrițe să pună În practică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
În original, de cuyo nombre no quiero acordarme, „de al cărui nume nu vreau să-mi amintesc“, reluare a celebrei expresii a lui Cervantes, care se preface că nu știe numele sătucului din La Mancha unde locuia Don Quijote. * Într-un impromptu care ni-l revelează de sus până jos, Paladión a ales, după câte se pare, traducerea lui Scio de San Miguel (n.a.). În spaniola argentiniană, oriental are și sensul de „uruguayan“, ceea ce adaugă frazei pretențioase conotația ironică a derizoriului. Două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
a oferi o rețea cât mai transparentă de referințe spațiale, spre deosebire de monologul interior din romanul modern, unde referentul unui deictic poate rămâne opac și poate trimite la "reprezentări ale conștiinței". Atunci când Eul se multiplică (Cette fois, La Dernière bande, Berceuse, Impromptu d'Ohio) sau se dizolvă treptat în monologurile personajelor beckettiene, deicticele capătă o opacitate maximă ce poate fi accentuată și de lipsa punctuației: Când te-ai adăpostit de ploaie tot iarna atunci tot ploaia de data asta la Muzeul Portretelor
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Lon Chaney, Clara Bow, Emil Jannings știam tot atât de bine ca și ea. Iar muzica de pian a lui Chopin ce acompania acțiunea melodramelor a pătruns atunci atât de adânc în mine, până în „rărunchi“, încât nici azi nu pot asculta valsurile, impromptuurile, baladele, nocturnele lui fără să nu trezească în mine un iremediabil kitsch melancolic. Altă escapadă, estivală, mă purta la ștrandul foarte departe de casă, în parcul orașului, unde intram tot clandestin, sărind gardul. Acolo am învățat de unul singur să
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Iată de ce, în parafrază barbiana, Monos - Unul ("axa unipolara"), Spirituș Tutelaris al "poezie pure" ("în singur cer intelectual"), - poate "supraconștiința bergsoniana", ori, chiar cenzură interioară caracteristică artistului de geniu ("maestru astarteic și rar") - , întrerupe ("sculptează o pauză așa de pustiita") impromptu-ul ("dezordonată improvizație") plin de patos, a lui Roderick Usher, nemulțumit, pare-se, de soluția (ori metodă) poetica propusă: Dar Monos, axa unipolara în singur cer intelectual, sculpta o pauză așa de pustiita dezordonatei improvizații a unui maestru astarteic și
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
părăsită de cupluri întregi epuizate, sau doar de câte unul din parteneri, înlocuit sporadic de rezerve cu încălzirea făcută pe margini. Bineînțeles, spectacolul de binefacere erotică nu urma un scenariu prestabilit, ci evolua prin improvizații de tip rizomic, prelungindu-se impromptu în direcții aleatoare. Scăpat de urmăritori, Rică începu și el să se destindă și să exploreze cu mâini curioase făptura alunecătoare a salvatoarei sale, ce-i umplea palmele de virtuale reliefuri exotice numai spre a-l lăsa apoi cu ele
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
nu fu inoportunată de asemenea reflecții în timpul reprezentației. Plutea în extazul revelațiilor mărunte; în statismul ei rafinat, origami - arta japoneză a obiectelor de hârtie îndoită - părea greoaie comparativ cu baletul unui banal șervețel de hârtie printre degele abile ale scamatorului impromptu. De-a lungul privirii ei fascinate, degetele cu pricina îi cotrobăiau deja lăuntrul cu indiscreții foarte delicate, de imputat unei ușoare tendințe a ei către sinestezie. Și, pentru că se simțea cu ușile vraiște rău de tot, își verifica redundant închiderea
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
de furtună, noaptea, pe șoseaua Olteniței, și care, invitând-o să-mi ajute la ridicarea capotei, se trezi, nu știu cum, În șanțul șoselei, cu fața În sus, sub ploaia, fulgerele și trăsnetele cerului, dar fericită pe toată viața de amintirea acestui impromptu à la hussarde. Sau, așa cum aveam s-o consiliez, sunt peste douăzeci și cinci de ani de atunci, pe o tânără cerebrală chinuită de tentații și de refulări, de castități imposibile și de aprehensiuni absurde pentru mândrețea trupului ei de odaliscă, numai
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
început să-i povestesc ce am cântat eu la pian; i-am fredonat, clapotând pe mâneca pardesiului ei ceva din fantezia în re, apoi din sonata facile, cu un intermezzo din Für Elise, ajungând, prin montajul acestor fragmente, la ultimul impromptu, acela din dimineața când profesoara mea mă făcuse de imbecil fiindcă renunțam la pian. Șoferul surâdea privindu-mă în oglinda sa, Netocika tăcea ascultându-mi potpuriul ca, deodată, să mă întrebe „de ce v-ați lăsat de pian?”. M-am trezit
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
cortina de fier, dar ceva din spiritul lui rămânea, așa cum rămăsese palpabilă, pentru copilul din mine, prezența monștrilor sacri de altădată În atmosfera misterioasă a sălii teatrului. Ce m-a fascinat lucrând la adaptarea pentru televiziune a scurtei piese L’impromptu de Versailles de Molière a fost descoperirea gros-planului, prin care poți explora intim, În cele mai fine detalii, expresivitatea jocului. AMN : Era, ca spectacol de televiziune, ușor ca o spumă de șampanie, schițat ca o improvizație În desfășurare, plin de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
31 de ani, Franz Schubert a scris, ca orice geniu, impresionant de mult. Sute de lieduri, simfonii, uverturi, cvartete, sonate, misse, piese corale și lucrări pentru teatru muzical, toate se regăsesc în creația acestui muzician. Totodată, el este și creatorul impromptu-ului, un gen improvizatoric. Schubert a compus opt astfel de piese, toate constituind o piatră de încercare pentru orice pianist. Schubert s-a născut în Himmelpfortgrund, Viena, Arhiducatul Austriei pe 31 ianuarie 1797. Tatăl său, Franz Theodor Schubert, fiul unui
Franz Schubert () [Corola-website/Science/307549_a_308878]
-
lucrările, cât și mariajul sau au atras criticism. Pe latura artistică a răspuns cu două lucrări minore, desi elegante și interesante "La Critique de „l'École des femmes“" (în care își imagina spectatorii anterioarei lucrări ca fiind prezenți) și "L'Impromptu de Versailles" (privind pregătire unei improvizări a trupei sale). Această a fost așa-numita "la guerre comique" (Războiul comic), în care opozanții erau scriitori precum Donneau de Visé, Boursault, Montfleury. Însă opoziție mai serioasă și mai puțin artistică se forma
Molière () [Corola-website/Science/299483_a_300812]
-
discuri în Polonia după al doilea război mondial, cele mai importante sesiuni de înregistrări le-a făcut în Germania la sfârșitul anilor '30 pentru Polydor. A înregistrat multe din compozițiile lui Chopin printre care toate studiile, preludiile și baladele, trei impromptuuri, câteva nocturne, poloneze și scherzo în si b minor. Cele mai importantante caracteristici ale pianisticii lui Koczalski sunt claritatea și transparența. El reprezintă opusul școlii lui Leschetizky bazată pe greutatea brațului și producerea unui sunet puternic. Studiile sunt cântate cu
Raoul Koczalski () [Corola-website/Science/312589_a_313918]
-
finaliza în luna aprilie printr-un spectacol cu tema „Narațiunea în teatru”. Are drept obiectiv realizarea unor spectacole de teatru în limba franceză, din dramaturgia franceză. În cadrul acestui program au fost prezentate, cu premieră la Institutul Francez din Viena: "L’Impromptu de l’Alma" de Eugene Ionesco, în regia lui Cornel Todea; premieră la Institutul francez din București: "La Farce" de Maitre Pierre Pathelin, autor necunoscut; premieră în cadrul Festivalului francofoniei „Lovitură de teatru: "Theatre sans animaux", spectacol coupe cu piesele "Bronches
Teatrul „Ion Creangă” din București () [Corola-website/Science/309390_a_310719]
-
Richard îi arăta ceasul de buzunar pe care această i-l va înmâna în 1972 dar fără să îi dezvăluie originea, spunând doar că a fost un cadou. Richard accepta invitația Elisei la piesă acesteia, unde ea recita un monolog impromptu, adresat lui. În timpul pauzei, o găsește pe Elise pozând pentru o fotografie.Cand îl observa pe Richard, Elise zâmbește strălucitor, camera de fotografiat înregistrând imaginea pe care Richard o văzuse/va vedea în anul 1980, în muzeul hotelului. După aceea
Undeva, cândva (film) () [Corola-website/Science/325179_a_326508]
-
public. Așteptăm cu interes dezvoltarea acestei voci care își caută împlinirea în faza actuală. Ioana Oltean este deja o violonistă concertistă. Adagio și Fuga din Sonata I în sol minor au dat măsura măiestriei interpretative în discursul bachian. Iar în Impromptu concertant de George Enescu au fost prezente calități fermecătoare de sunet, coloristică, inspirație poetică, ardoare transmise asistenței cu dăruire totală. Se recomandă ca o muziciană de mare perspectivă, îndrumată competent de profesoara Rodica Drăgolici, la Colegiul Național bucureștean„Dinu Lipatti
Viitorul sună bine by Lavinia COMAN () [Corola-website/Journalistic/83912_a_85237]