48 matches
-
acest X? al mai ghicesc și ăntr-un el anonim: ăieri seară era, să zicem, beat. A vorbit pe un ton pe jumătate glumeț, pe jumătate serios despre "opera" luiă(405). De altfel, aproape că-l citează, din Nu și l'Impromptu de l'Alma, chiar an fragmentul următor ăMi-e absolut imposibil să știu dacă mă iau sau nu an seriosă (405). Răspunsul ar fi: te cam iei. Acum, pe față: ăGloria lui nesănătoasă, absurdă...a (499). Pare invidie și este, probabil
Cioran pe fată si pe verso (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17463_a_18788]
-
aceeași filiație a muzicii enesciene pe direcția clasico-romantică a creației lui Johannes Brahms. Un întreg recital, opus-uri camerale majore datorate lui George Enescu, Sonata a 3-a "în caracter popular românesc", Impresii din copilarie, o pagină de tinerețe, cunoscutul Impromptu concertant, au fost plasate alternativ și convingător în compania unor celebre creații brahmsiene. In aceeași perioadă cei doi muzicieni performeri lansau pe piața discografică europeană cel de al doilea volum și ultimul al integralei lucrărilor pe care George Enescu le-
Toamna muzicală by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7919_a_9244]
-
și întru a sa trufie/ Mai are încă un lucru, care-l tac, că lumea-l știe. (Cine-i Amoriul). Cînd poezia erotică ia aspectul improvizației și notează o emoție momentană, atunci poetul frînge alexandrinul românesc și compune zeci de impromptu-uri în heptasilabi trohaici, în versul săltăreț - emblemă a lui Conachi. De la bucata Robire, ce deschide ediția primă, și pînă la piesele compuse în anul 1846 (după toate probabilitățile, ultimul an de activitate poetică a bătrînului versificator), heptasilabul, catalectic și
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
public. Așteptăm cu interes dezvoltarea acestei voci care își caută împlinirea în faza actuală. Ioana Oltean este deja o violonistă concertistă. Adagio și Fuga din Sonata I în sol minor au dat măsura măiestriei interpretative în discursul bachian. Iar în Impromptu concertant de George Enescu au fost prezente calități fermecătoare de sunet, coloristică, inspirație poetică, ardoare transmise asistenței cu dăruire totală. Se recomandă ca o muziciană de mare perspectivă, îndrumată competent de profesoara Rodica Drăgolici, la Colegiul Național bucureștean„Dinu Lipatti
Viitorul sun? bine by Lavinia COMAN [Corola-journal/Journalistic/83912_a_85237]
-
care plănuiau să îl trimită în spatele liniilor inamice la finalul celui de-al Doilea Război Mondial. De asemenea, legenda mai spune și că secretarul lui Hitler, Martin Bormann, a ascuns o hartă într-o partitură cu adnotări a piesei „March Impromptu”, creată de compozitorul Gottfried Federlein. Se presupune că Bormann a introdus o serie de litere, cifre și versuri care reprezentau coordonatele exacte ale ascunzătorii. În Germania, cei care găsesc comori pot fi recompensați cu 3-5 procente din valoarea actuală a
Misterul comorii naziste, la un pas de a fi descoperit by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/63305_a_64630]
-
mare calibru. Soprana Adriana Constanța Mesteș și pianistul Dragoș Mihăilescu vor da un ton curat-sentimental evenimentului, cu o „Seară de lieduri“ din creația lui R. Schumann, A. Dvorak, O. Messiaen, G. Enescu. Un Medalion Frederic Chopin cu Studii, Nocturne, Mazurci, Impromptu, Valsuri, Polonaise va susține sâmbătă, 11 septembrie, pianista Lia Dobric din Germania. Final perfect a trei zile de răsfăț, seara de duminică, 12 septembrie, stă sub zodia violoncelelor de neuitat: Alexandra Guțu și Marin Cazacu, acompaniați la orgă de Valentina
Agenda2004-36-04-cultura () [Corola-journal/Journalistic/282835_a_284164]
-
Lyne, Jacquot, Rappeneau, Deray, Altman etc. la care întîlnim intruziuni dintre cele mai dezinvolte, abuzive și tulburătoare, în reprezentarea dramatică de Rotrou, Goldoni, Brecht, Pirandello, Shakespeare, Molière, Giraudoux, Ionesco, Corneille, Weiss etc. un loc aparte revenindu-i subgenului dramatic al „impromptu”-ului, procedeului de piesă în piesă, care dublează iluzia „comică”, diferenței dintre a povesti și a arăta în interiorul genului dramatic. În reprezentarea picturală, ilustrată între alții de un Manet, transgresiunea metaleptică este apropiată de citat prin celebrul tablou Portretul lui
Între figură și ficțiune by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13175_a_14500]
-
pretutindeni. Îmi spun: când toamna va înainta spre punctul culminant al renunțării, și frunzișul se va scutura, megafoanele, acum ascunse și răspândind peste tot muzica în parcul Vila Nova, se vor vedea, în sfârșit, ca niște roade malefice ale acestui Impromptu in A Dur, pe care pianista l-a și atacat... O doamnă umblă încet pe prundișul aleei, și cum ascult cu capul în jos, îi văd pantoful-cui în care s-a înfipt o frunză vestejită, care nu vrea să cadă
Vila Nova – prelucrare – by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6973_a_8298]
-
Caragiale în vremea lui urma să fie publicată). Ca editor al acestui prețios document, Ion Vartic a avut ingenioasa idee de a-l pagina sub formă de piesă de teatru. Una profund ridicolă și profund absurdă (comparația cu ionesciana L’Impromptu de l’Alma e foarte potrivită) în care câțiva încuiați impertinenți („imbecili” e termenul prin care Vartic îi caracterizează foarte nimerit pe primii doi) fac observații (de fapt: dau directive) pe marginea unui text, la urma urmelor, literar. Noutatea ediției
Moraru, Novicov and C-ia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2538_a_3863]
-
generoasă, eleganța și grația cu care a fost redat Tempo di Minuetto (unde pianistul a marcat cu umor accentele din bas, ce sugerează ritmul ternar al dansului), dar și de luminozitatea și verva fără egal din finalul Allegro vivace. În Impromptu concertant în sol bemol major de George Enescu, protagoniștii au desfășurat un dialog particular, care a evidențiat frumusețea discursului muzical și sensul expresiv al lucrării. Gabriel Croitoru și Horia Mihail au încântat publicul prin prestația emoționantă, armonioasă, remarcabilă prin firescul
Vioara lui Enescu by Carmen MANEA () [Corola-journal/Journalistic/84301_a_85626]
-
să scrie un simplu exercițiu de încălzire, scoțând ca dintr-un rastel armele de care dispunea până în acel moment și încercând să le folosească într-un spectacol improvizat. Acesta e, probabil, cuvântul definitoriu al "zumzăitului textual" propus de Faulkner: un impromptu, un zig-zag dezinhibat printre concepte, situații, teorii și stiluri. Tipologia destul de amplă a personajelor nu este și o garanție a profunzimii demersului. Ca într-o vitrină, ele își rostesc partitura, pentru ca în secvența următoare să fie înlocuite de alte voci
Primul Faulkner (VII) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6730_a_8055]
-
de gheață ale unei nesfârșite întinderi albe. La un moment dat, spiridușul începe să facă salturi și tumbe care încheagă o melodie de o armonie și încărcare emoțională fără seamăn. Fibre intime din Dora tresar atunci când recunoaște melodia : "Al treilea impromptu al lui Schubert ! De unde a știut oare că îl ador pe Schubert ? Și cum reușește Dragoș să coloreze această improvizație de parcă ar încerca să sculpteze în ea clipele unice pe care le trăim ?" Dar iată că mișcările alerte ale spiridușului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
lente, duioase, de parcă ar dori să protejeze un ceva fragil, cuibărit în intimitatea instrumentului. Dora îl privește și este tulburată de paloarea chipului lui. Atât ? Doar atât ? Întrebările a trei spectatori curg, insistente, nemulțumite. Doar Dora tace. A înțeles că impromptu-ul a fost interpretat doar pentru ea, simbol al unei întâlniri și despărțiri unice. A mai înțeles că trăirile emotive ale mamei, atunci când cânta la pian, se transmiseseră și fiului. Da, doar atât ! Trebuie să facem ultimele pregătiri și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
În original, de cuyo nombre no quiero acordarme, „de al cărui nume nu vreau să-mi amintesc“, reluare a celebrei expresii a lui Cervantes, care se preface că nu știe numele sătucului din La Mancha unde locuia Don Quijote. * Într-un impromptu care ni-l revelează de sus până jos, Paladión a ales, după câte se pare, traducerea lui Scio de San Miguel (n.a.). În spaniola argentiniană, oriental are și sensul de „uruguayan“, ceea ce adaugă frazei pretențioase conotația ironică a derizoriului. Două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
început să-i povestesc ce am cântat eu la pian; i-am fredonat, clapotând pe mâneca pardesiului ei ceva din fantezia în re, apoi din sonata facile, cu un intermezzo din Für Elise, ajungând, prin montajul acestor fragmente, la ultimul impromptu, acela din dimineața când profesoara mea mă făcuse de imbecil fiindcă renunțam la pian. Șoferul surâdea privindu-mă în oglinda sa, Netocika tăcea ascultându-mi potpuriul ca, deodată, să mă întrebe „de ce v-ați lăsat de pian?”. M-am trezit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Întâmplător chiar cu același taxi cu o fotografie mică a prințesei Grace de Monaco deasupra capului șoferului, și totul era deja terminat. Îmi amintesc că am tras storurile și perdelele și am stat culcată și am ascultat la radio un impromptu de Schubert, apoi o conferință despre Tibet și despre Dalai Lama, și nu m-am sculat până seara, iar seara au Început din nou ploile. Tu plecaseși de dimineață cu Țvi la un seminar de istorie la Universitatea din Tel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
piardă capacitatea de a cânta, Trilby intra Într-un declin lent. Apoi, Într-o zi, i se arăta un portret al geniului malefic, suficient pentru a arunca din nou vraja asupra ei: susținea un ultim recital vocal fără cusur, cu Impromptu-ul În la bemol de Chopin, și cădea moartă pe pernă. Little Billee o urma În mormânt nu mult după aceea, Într-un gest de nepăsare auctorială tipică: „În povestea aceasta au fost prea multe suferințe, de aceea voi vorbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Fi! de ces vins d’Espagne. Ils ne sont pas faits pour nous... Apoi se opri. Să n-o deranjăm pe săraca Pem. — Cântă-mi bucata aceea de Chopin pe care o interpretează Trilby chiar Înainte să moară, spuse Henry. — Impromptu-ul În la bemol? Da, e destul de potolit. Sper că nu vrei să-ți vocalizez notele la fel ca ea? Găsi partitura și cântă bucata, foarte frumos, după părerea lui Henry. — Bravo! zise el când Du Maurier termină. Acesta clătină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cunoască deja, spuse Du Maurier. Acum, În America urmează să se facă o piesă după Trilby. Mi-e groază să mă gândesc ce vor face din intrigă, dar măcar publicul va putea auzi muzica. — Și Trilby are să cânte? Are să interpreteze Impromptu-ul lui Chopin? — Da, așa bănuiesc. De ce nu? Păi tu descrii glasul ei - vrăjit de Svengali - ca având o frumusețe și o Întindere unice, fără precedent, iar noi te credem. Dar să Îi ceri unei actrițe să pună În practică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
să-i urce sus lucrurile; noi, copiii, eram bucuroși că ora programată la dentist se amînase. La fel de inconștient ca un copil, Iordan dădea un recital la radio. Un rondo de Haydn, o bourrée de Bach, o écossaise de Beethoven, un impromptu de Schubert... Cînd s-a întors, agenții teohariști erau instalați. Ai lor stau și acum acolo. Începuse lungul drum al căderii lui eu (burghez) în noi (proletar). În formularea lui Noica (închis): "căderea lui eu în noi". Pe Liselle o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Iată de ce, în parafrază barbiana, Monos - Unul ("axa unipolara"), Spirituș Tutelaris al "poezie pure" ("în singur cer intelectual"), - poate "supraconștiința bergsoniana", ori, chiar cenzură interioară caracteristică artistului de geniu ("maestru astarteic și rar") - , întrerupe ("sculptează o pauză așa de pustiita") impromptu-ul ("dezordonată improvizație") plin de patos, a lui Roderick Usher, nemulțumit, pare-se, de soluția (ori metodă) poetica propusă: Dar Monos, axa unipolara în singur cer intelectual, sculpta o pauză așa de pustiita dezordonatei improvizații a unui maestru astarteic și
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
și persoana-mi producătoare ea însăși de artă, ordonată se-nțelege, dar stînd sub semnul unui, opus, esprit de finesse, de ce nu de Funès. Așteptînd amîndoi, de la distanță, momentul revederii. Cu aceeași avidă curiozitate. Însemnarea de față? O divagație. Un impromptu. Doar atît. 14 ianuarie Alienistul, jovial stenic și prosper, îl invită pe alienat (de-abia ținîndu-se pe picioare) să intre în cabinet. Aveți o mină bună azi! îi spune pacientului său și-i arată scaunul. De politețe (pentru că mai sînt
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
un joc static, stând nemișcat în avanscenă, declamându-și cu emfază textul cu fața la public, fără să-și privească vreodată partenerul căruia nu pare să i se adreseze 31. Ne amintim cu ce vervă feroce Molière, în Improvizația de la Versailles (L'Impromptu de Versailles), îi ia în zeflemea pe Marii Comedianți de la Hôtel de Bourgogne, amuzându-se el însuși să imite limbuția lui Montfleury, pe cea a Domnișoarei Beauchâteau, Hauteroche etc., emfaza dicției, grandilocvența atitudinilor. Jocul lor, în secolul al XVIII-lea
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]