64 matches
-
de forță dar îndeosebi un veritabil stăpânilor al muzicuței (harmonică de gură), incendiarul ghitarist și vocalist Mircea Bunea, Victor Miclăuș - poate cel mai bun bass-ist (ghitară bass) din Banat și stabilul, tehnicul ritmician Levi Molnar. Instrumentiști experimentați dar și improvizatori plini de fantezie, fiecare dintre cei patru și toți laolaltă au cucerit prin sinceritate și feeling autentic. Pe aceleași coordonate ale profesionalismului indiscutabil, mai vechi cunoștințe, coechipieri ai grupului „Raw Hide” din Belgrad care activează încă din anii ’80, au
Epicentrul blues-ului by Florian LUNGU [Corola-journal/Journalistic/83857_a_85182]
-
cu regina Victoria), cu capacitatea de a comunica cu interlocutori din toate clasele sociale și de toate etniile și confesiunile (a avut mulți prieteni evrei și catolici). Avea ușurința de a vorbi fără note (off the cuff), fiind un excelent improvizator. Avea o memorie vizuală excepțională (he never forgot a face). A fost apreciat, în planul politicii externe (centrate pe Europa, mai puțin pe Imperiu), pentru efortul depus, mai întotdeauna încununat de succes, de a păstra un echilibru de putere în
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
de jazz de cel mai înalt nivel a oferit anumite elemente specifice legate de modul în care capacitatea de improvizație se leagă de cunoaștere. Owens (1995) a analizat solourile înregistrate de Charlie Parker (1920-1955), care este considerat cel mai mare improvizator din jazzul modern. Parker este persoana care a jucat cel mai mare rol, alături de Dizzy Gillespie, în trecerea de la swingul anilor ’30 la bebop și la jazzul modern din anii ’40 și de la începutul anilor ’50. Parker a intrat în
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
ascultător nu reușește nici măcar să țină ritmul bătând din picior.) Era celebru și pentru faptul că nu se repeta niciodată. Având în vedere reputația lui Parker, este, poate, surprinzătoare afirmația lui Owens (1995) că Parker poate fi caracterizat ca un improvizator „stereotip”. De-a lungul carierei, Parker și-a creat un repertoriu bogat de formule - tipare de note, de la grupuri de două sau trei până la șiruri de circa douăsprezece - pe care le folosea în solouri. O mare parte chiar și din
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
să fie cântate într-un anumit punct al interpretării, în funcție, pe de o parte, de structura armonică a bucății rspective și, pe de altă parte, de ceea ce tocmai a cântat interpretul. Johnson-Laird (1988) presupune că notele alese de un improvizator trebuie să îndeplinească două cerințe: 1) pe baza cunoașterii armoniei, interpretul alege notele care se potrivesc în acordul respectiv sau care pot fi folosite pentru a face legătura între acorduri; 2) interpretul încearcă, de asemenea, să diversifice structura soloului, astfel încât
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
care se introduce o secvență de acorduri și rezultă o serie de note improvizată. O problemă care apare ca reacție la analiza improvizației făcută de Johnson-Laird se referă la formulele recurente care apar chiar și în solourile celor mai mari improvizatori. Modelul lui Johnson-Laird se pare că nu produce astfel de tipare, deoarece nu funcționează decât pe baze euristice. De asemenea, legată de precedenta, este și problema stilului improvizației. Cu alte cuvinte, cunoscătorii pot identifica interpreții când îi aud cântând, fapt
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
contribuții dedicate literaturii române sunt de reținut Manual de stilistică de I. F. Negruțiu, Discursul lui Al. Lahovari cu ocazia înmormântării lui Alecsandri, apoi Prima societate teatrală ambulantă de Vasile Podoabă, Alexandru Odobescu și activitatea sa de P. Dimiu, Alecsandri - improvizator de N. G. Rădulescu-Niger, precum și Heliade-Rădulescu, Ultima rază din viața lui Eminescu, Un proces literar: Caragiale - Caion, Mihail Kogălniceanu, Inocențiu Micu Klein. Intervenții pe teme istorice și culturale semnează Iosif Sterca Șuluțiu (Iobagii, Valach), Partenie Cosma (Emanuil Gojdu), Augustin Bunea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290254_a_291583]
-
picturale nu poate fi atins, pentru că narațiunile sunt parte a unei lumi în care garanția ordonării și preciziei nu există. Aabordarea lor nu înseamnă construirea unui spațiu teoretic artificial, guvernabil prin norme și constrângeri prestabilite, ci presupune implicarea unor audiențe improvizatoare sau înseamnă căderea în capcane în care se eșuează în moduri diferite, pentru că în afara limbajelor noastre lumea și picturile ei nu sunt precise sau imprecise. Precise sau imprecise sunt, așa cum ar spune Bernard Russell, reprezentările noastre despre pictura narativă, care
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
au lipsit de efortul unei pregătiri serioa-se de specialitate, afirmîndu-se social (aproape) numai pe seama slujirii regimului, oportunitate exploatată rapid de criticii literari, lipsiți de pergătire estetică și filozofică, și de inginerii activiști, lipsiți de aptitudinea de a realiza ceva. Criticul improvizator și inutil a devenit astfel ușor un activist demagog și arogant, iar inginerul semidoct și inept a devenit la rîndul său un activist învîrtitor de hîrtii și oprimator al inginerului specialist care-l complexa și-i producea disconfort. Am-bii activiști
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
profesionale corespunzătoare, înlăturîndu-se succesiunea normală a generațiilor de persoane active și realizîndu-se posibilități multiple de șicanare a generațiilor tinere de către cele în vîrstă 139. Ca atare, așa cum criticii literari sînt formați pentru a improviza, fiind oameni de cultură improvizați și improvizatori, tot astfel inginerii activiști sînt specialiști improvizați și improvizatori, fiindcă nu-și urmează pregătirea profesională. De aici, s-a ajuns la ideea că învățămîntul este un sector neproductiv al societății, fiindcă nu face decît să distribuie diplome, fără ca aceasta să
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
active și realizîndu-se posibilități multiple de șicanare a generațiilor tinere de către cele în vîrstă 139. Ca atare, așa cum criticii literari sînt formați pentru a improviza, fiind oameni de cultură improvizați și improvizatori, tot astfel inginerii activiști sînt specialiști improvizați și improvizatori, fiindcă nu-și urmează pregătirea profesională. De aici, s-a ajuns la ideea că învățămîntul este un sector neproductiv al societății, fiindcă nu face decît să distribuie diplome, fără ca aceasta să reprezinte și o pregătire pentru a realiza ceva. Se
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
popoare este cu cântecele spaniole soledades, deși elemente ale stilului muzical al d. se întâlnesc și la popoarele balcanice, la ucraineni și orientali, iar unele cântece lituaniene și letone poartă numele daina. D. are o melodie mult ornamentată, deschisă fanteziei improvizatoare. Ritmul este liber (tempo rubato), spre deosebire de ritmul de obicei regulat al cântecului (tempo giusto), alternând recitative (parlando) cu elemente cantabile; se cântă numai solo și cere calități muzicale deosebite cântărețului, prin dificultățile de interpretare impuse. Se pot constata diferite stiluri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286815_a_288144]
-
metodologia cercetării științifice și norme de design educațional. Acestea se reunesc în demersuri riguroase, precum cele descrise în paragraful următor. Stăpânirea (mastery) acestor tehnologii presupune o anumită inginerie socioumană paideutică pretențioasă. „Inginerii” și „tehnicienii” dezvoltării curriculare nu pot fi simpli improvizatori. Și totuși, în România schimbarea curriculară a fost făcută de o echipă care, pe lângă specialiști remarcabili, a cuprins și câțiva diletanți. Deciziile acestora din urmă, materializate în prescripții eronate și primejdioase, se găsesc în număr mare în documentele curriculare validate
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
al imaginației realul nu are ce căuta, personajul este precum poetul din Nopțile egiptene ale lui Pușkin: „Poetul merge: pleoapele‑i sînt deschise,/ Dar el nu vede pe nimeni“. Să ne amintim că acestea sînt versurile alcătuite pe loc de Improvizator la tema care i s‑a dat: „Poetul își alege singur subiectele pentru cîntecele sale; mulțimea nu are dreptul să‑i dirijeze inspirația“5. Analogia nu este forțată și se justifică prin „lista de lecturi“ la care ne‑am mai
[Corola-publishinghouse/Science/2088_a_3413]
-
este forțată și se justifică prin „lista de lecturi“ la care ne‑am mai referit: „Cleopatra e i suoi amanti“ este încă o temă din Nopți egiptene. Eroul anonim din Nopți albe (să remarcăm și paralelismul titlurilor!Ă este acel Improvizator care nu știe nici el cum o idee străină, ajungîndu‑i la ureche, devine dintr‑o dată a lui, de parcă ar fi purtat‑o necontenit în sine. De fapt, personajul este chiar ideea, incarnată într‑o foarte bizară ființă narativă, despre
[Corola-publishinghouse/Science/2088_a_3413]
-
migăloasă. Faptul este cu atât mai remarcabil, cu cât știm foarte bine că autorul detestă travaliul de elaborare a unei bucăți literare: "Ca un artist cu redactarea dificilă, Caragiale nu a iubit scrisul, deoarece nu compunea cu plăcuta spontaneitate a improvizatorilor" (Cioculescu, 1977: 79). Mai mult, episoadele care coagulează trama se încatenează natural și, în pofida relativei concizii a secvențelor, ansamblul narativ transcende cu ușurință cadrul cvasi-clinic al fișei de caz naturaliste. Titlul însuși sublimează frica paralizantă a lui Leiba Zibal, iar
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
interpreți: Ioan Pop, liderul trupei, poliinstrumentist și virtuoz "țâpuritor"; Ion Covaci, mânuind vioara cu dexteritatea unui Jimi Hendrix rural și neezitând să danseze pasional, în pofida celor 68 de ani împliniți chiar pe parcursul turneului lusitan; Dumitru Hârb - celălalt "ceteraș", la fel de abil improvizator ca și primul; admirabilele vocaliste (și percuționiste!) Anuța Pop și Voichița Tepei, într-un tandem de o reală feminitate, iradiind nu doar forță muzicală ci și vitală. Reprezentațiile au fost însoțite de expoziția Joc de duminică la Hoteni, cuprinzând fotografii
Evenimente muzicale românești la Lisabona și Viena by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/9171_a_10496]
-
de ritmuri, pe vocalista Ilinca Traistă, absolventă a Secției Canto, ca și pe trei studenți - Alexandru Bîrlenghea la ghitară bass (an IV), Răzvan Pîrvu la pian (an II), Robert Cozma la trombon /an II), mezinul familiei Cozma, bun (și premiat) improvizator. Omogenitate de ansamblu, creativitate spontană vădită semnificativ în inspirate solouri instrumentale și vocale, simț ritmic marcat de swing și, mai presus de toate un real spirit de echipă - iată atributele vădite de cei cinci admirabili tineri în acreditarea unui program
Academic jazz group by Florian Lungu () [Corola-journal/Journalistic/83411_a_84736]
-
fonotecii sute de înregistrări de jazz, muzică pop, muzică de estrada. Acestora li s-au adăugat colaborări la emisiuni de televiziune și participări la festivaluri. Prin ani, în Big band-ul Radio s-au afirmat personalități interpretative de seamă, instrumentiști improvizatori valoroși - unii dintre ei și orchestratori, compozitori - printre care saxofoniștii Dan Mîndrilă, Bebe Prisada, Micky Ampoițan, Peter Wertheimer, Micky Ștefănescu, Alin Constanțiu, Dan Ioniță, Cristian Soleanu, Nicu Tănase, Cristian Teodorescu, trompetiștii Nelu Marinescu, Petre Căplescu, Ion Păun, Adrian Iliescu, Emil
Radioul public ?i jazz-ul by Florian Lungu () [Corola-journal/Journalistic/83133_a_84458]
-
simplu la complex, în capitole succesive. Astfel, semnificativă apare tratarea procedeului de improvizație în istoria muzicii până în veacul trecut când jazz-ul a reabilitat efectiv acest concept drept primordial mijloc de travaliu variațional. Fiindcă în jazz s-a impus instrumentistul- improvizator, un liber-cugetător muzical care se deosebește fundamental de instrumentistul-interpret de tip clasic, tributar fidel al partiturii. Binevenite-s definirile, într-un capitol introductiv al lucrării, conferite unor noțiuni de bază precum tonalitatea, gama, acordul, armonia; noțiuni dezvoltate prin clasificări, explicitate
DARUL UNUI MAESTRU by Florian Lungu () [Corola-journal/Journalistic/84219_a_85544]
-
predispozițiile, un boem greu de adunat acasă. Îi plăcea și novitala care era, atunci, cinematograful, frecventat și în Capitală și la Iași, ca și teatrul. Și, cum se știe, făcea muzică (vioară), nefiind nici compozitor, nici instrumentist virtuos, ci un improvizator care "potrivea" melodii textelor știute. Dar educația sa muzicală, știe dl. Const. Călin, se limita la ceea ce deprinsese la școală, pe vremea corurilor patriotice și din cîntecele de mai subliniată popularitate. "Melosensibil, afirmă autorul nostru, el nu e totuși un
Viața lui Bacovia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16913_a_18238]
-
în urma lecturii este împătrită: 1) Heidegger e intraductibil; 2) Mincă este un versat alcătuitor de game etimologice; 3) grecii nu pot fi imitați și nici reînviați ; 4) astăzi asistăm la sfîrșitul metafizicii europene. În fine, Bogdan Mincă e opusul unui improvizator. A improviza cere adaptare la situații lexicale, adică un talent degradat la treapta ușurinței reactive, arguția acoperind lipsa fondului erudit. Mincă are erudiție și migală de filolog. De aceea are strictețe de nuanță, dar îi lipsește ideea. Apetitul său de
Plastronul semantic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5754_a_7079]
-
--- Nesunetele Johnny Răducanu este un improvizator genial în muzică, asemenea lui Nichita Stănescu în poezie. în momentele lui de inspirație, când nu-i mai ajung sunetele, recurge la nesunete. Face corp comun cu pianul - sau contrabasul - trăind la scenă deschisă bucuria de a cânta. Văzându-l
Aniversare Johnny Răducanu () [Corola-journal/Journalistic/15664_a_16989]
-
sus, de unde și certitudinea că toată istoria a fost văzută dinainte de un ochi atîrnat în ceruri, și tot de aici tihna de a ști că, la oricîte zigzaguri te-ar împinge hazardul, direcția biografiei ți-a fost imprimată ab initio. Improvizatorul nu crede decît în scopurile propriei imaginații, pe cînd adeptul providenței crede că viața slujește unor scopuri exterioare ei. Igor Isac face parte din a doua categorie, atîta doar că, în aparențele imediate, biografia i-a stat sub auspicii efemere
În așteptarea pragului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4966_a_6291]
-
de la retorica romantismului, spre sonoritățile aglutinate, la fel de pletoase, din ultimul act al spectacolului avangardei muzicale (reamintesc, Körössy cânta la Universitatea din Atlanta într-o seară a anului 1972). Motivul inspirator a fost preacunoscuta melodie de spectacol revuistic și temă pentru improvizatorii de jazz Tea for Two, de Vincent Youmans. Nefiind expusă în forma originală, melodia rămâne ușor de recunoscut cînd „scapă” imediat în „hățișurile” free. De altfel, improvizând astfel, Körössy brodează cu umor pe frânturi din ideea lui Youmans, sporindu-i
CREA?IE ?I DESTIN - IANCY K?R?SSY by Alex Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/84368_a_85693]