86 matches
-
pe sâni, burtă, fese, pomeți, bărbie și gușă? Păi, unde te trezești? Dacă vrei să vorbim despre tine, trebuie să ne arăți totul: de la procesele fiziologice, la preferințele și pozițiile sexuale. Altfel, ești terminat. Kaputt. Finished. De noua dictatură a impudorii nu scapă nici marile vedete planetare. Iat-o, de pildă, pe Kate Winslet. Sunt un fan al acestei extraordinare actrițe britanice. I-am văzut majoritatea filmelor, citesc articole despre ea, îmi place cum arată. E frumoasă în acel mod indirect
Cum definim normalitatea? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7636_a_8961]
-
lasă-n urmă pe atât de sumbrii (rămân între congeneri) Ion Mureșan și Aurel Pantea. Într-un singur caz, formula se dovedește inadecvată: în ultimul ciclu, ale cărui poeme de dragoste și fornicație operează indistinct cu stări și organe. Nu impudoarea e de vină (poemele se pot citi la orice vârstă), ci diferența enormă de registre. Nu poți vorbi despre cele ale trupului într-o limbă care aparține mai curând sufletului. În fond Decameronul, lubric cum e, n-a fost scris
Poezia se predă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6665_a_7990]
-
unei demonizări în care irumpe nota energică a "așteptării" neîmplinite, instinctualitatea brută a erotismului. Fiind înlăturat deghizamentul îngeresc, chipul senzual-luxurios, de faun, al actantului iese pe deplin la lumină. Nu este evitat un intermezzo, un amestec nervos de gingășie și impudoare: " Șerbane, icră veche, / în ce tristețuri zaci / Puținde la o leghe / Ca nimfele-ntre craci? // Balena, oh!, balena // Numită Moby Dick / (și mă apucă jena / Că trebuie să-ți zic.) // Plutește pe oceane, / I-e foame de harpon! / Trezește-te
Emil Brumaru la ora actuală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6594_a_7919]
-
acest moment: „Azi, liber pansiști, nu mai suntem ipocriți, vorbim și gesticulăm de-a dreptul, «sînt o doamnă, ce pula mea!», neuitata frază cu care începea Băgăul Ioanei Bradea e de fiecare zi și, mai ales, face rating. Vulgaritatea, indecența, impudoarea dictează și decid profiturile, indiferente la cultură.(...) Nimic nu ne-a pregătit și «educat» să respingem și să refuzăm, în masă, sunetul și imaginea acestor vulgarități. Acesta e șocul, cel puțin pentru mine, care scriu rar la persoana I plural
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5011_a_6336]
-
până și unii autori de dicționare le evită. Alți poeți fac în versurile lor aluzii timide la sex și tot devin scabroși. Mircea Dinescu merge cu îndrăzneala foarte departe, fără să alunece în vulgaritate. Cartea este atrăgătoare nu numai prin impudoarea ei deliberată, de genul celei practicate de Ion Creangă în Povestea poveștilor, ci și prin jocul de-a poezia, care reprezintă o noutate în scrisul lui Mircea Dinescu. Poetul organizează pentru noi o strălucitoare paradă a modei poetice. Iată, ca
Să scrie, dar să nu scrie! by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/5073_a_6398]
-
suflul unui provizorat. Adversar hotărît al regimului comunist, s-a apropiat o vreme de Adrian Păunescu, care l-a îmbiat cu viclenie vorbindu-i despre pușcăria politică îndurată de propriul său tată, pentru a ajunge la o decepție crudă față de impudoarea oportunistă a bardului de la Bârca. După 1989, Zubașcu s-a lansat într-o gazetărie febrilă care consemna fără cruțare feluritele ipocrizii, minciuni și fărădelegi ale oamenilor ajunși pe val, ale instituțiilor, ale unui stat profund dezamăgitor pentru cei aprinși de
Noapte bună, Ion Zubașcu! by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5506_a_6831]
-
și ne-au amețit toți vânătorii de ciolane cu ceva măduvă în ele, caii troieni strecurați cu perfidie în partide politice altfel puse (poate) chiar și pe treabă, adio dar rămân cu tine spus doar cu jumate de gură comunismului, impudoarea parlamentară și netrebnicia social-democrato-liberală, pierderea completă a busolei în chestiuni de viață și moarte cum este problema Basarabiei și a celor "două state" românești (enormitate ce nu pare a deranja pe nimeni, deși în întreaga lume doar Coreea mai împarte
La Breaza by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/14981_a_16306]
-
cheia, o vîră În poșetă și dispare pe aceeași ușă glisantă. Titi aude jetul sonor al dușului Împroșcînd pereții vanei, vede un trup alb care-și dezvăluie prin pielea subțire cu indecență scheletul și un trup negru arătîndu-și cu aceeași impudoare burta Împăroșată, grohăitore, pînă Îi Înghite spuma, o spumă totală, opacă, asemenea unei nopți de iarnă... și deodată În golul oglinzii părul roșu al Wandei. Trezit brusc, Titi se ridică să o Întîmpine. — Nu pot să stau. În orice caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
să știe că exist. O cruce mică de piatră, pe jumătate Îngropată În pămînt - o bornă kilometrică la marginea aleii - Tana Nanescu, artistă lirică, membră fondatoare a Operei Române, și nici un mormînt, doar urzici acoperind scrisul acela șters ca o impudoare. — Uite aici demonstrație de orgoliu! — Merci, aici nu mai contează. Se opri să-și aprindă o țigară. Și el, ce are el În plus față de mine? Că se bate pe burtă cu toți și le dă mese și-i distrează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
abordate nu deranjează? Răspuns: Aici cred că ar fi foarte multe de spus. Mă declar un nonconformist. Am curajul de a mă considera lipsit de prejudecăți tradiționale. Cândva problemele sexuale și descrierea lor erau considerate un exces al literaturii, al impudorii. Era atunci considerat un act al îndrăznelii și nu-l consider o decădere în subliteratură. Azi îi privim altfel pe Lautréamont, Sacher, Masoch, Dali, Creangă, Gide, Bogza, Aragon și chiar procesele intentate lui Baudelaire sau Flaubert pentru încălcarea legilor moralității
INTERVIU CU MINE ÎNSUMI de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361094_a_362423]
-
iubesc ca un zeu! Dă-mi-te toată, ești pură, dulce În pat de stele cin' să te culce ? Nu vreau decît să te am, iar, mereu Doar eu știu drumul spre pîntecul tău @IUBITEI MELE O să-i aduc osanale impudoarei Felului meu de a-i gusta vieții toată dulceața Lăsând la o parte toate acele cuvinte înfloritoare Care îmi lunecă peste retină otravindu-mi viața Desfă picioarele, iubito, că trebuie să ne împlinim Esența de a fi nesocotind buna cuviință
ÎN VISUL MEU ETERN DE PĂPĂDIE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364695_a_366024]
-
I ntreaga zi și înc-o noapte Cu trupul tău muiat în lapte Cu sînii ei aromitori Să-i asculți trilul și să mori Mai fericit că niciodată I n trupul tău de ciocolată Pudicei mele Diana O să-i aduc osanale impudoarei Felului meu de a-i gusta vieții toată dulceața Lăsînd la o parte toate acele cuvinte înfloritoare Care imi luneca peste rețină otravindu-mi viața Desfă picioarele, iubito, că trebuie să ne împlinim Esență de a fi nesocotind bună cuviință
LAPIS LAZULI SINT OCHII TAI de IOAN LILĂ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355786_a_357115]
-
ale unei perpetue deveniri: „Da, Poete, am împotriva ta câteva lucruri:/ Ai tragedia simțirii pe plauri de rouă. De ce?/ Ai îngândurarea pietrelor descompuse-n cuvinte. De ce?/ Ai aurul lumii strâns în stoguri de patimi. De ce?/ Ai cupele inimii pline de impudoare și nesăbuințe. De ce?/ Ai perina sărutului sub cearșafuri tivite cu diamante. De ce?” Metafora centrală este aceea a Cuvântului ca ființă, care instituie o modalitate unică de existență prin Poezie ‒ mijloc de cunoaștere și devenire. Viziunea dinamică este, în acest caz
APOCALIPSA DUPA THEODOR RAPAN SAU VOCATIA UNIVERSALULUI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341955_a_343284]
-
adică) și ți-o strînge scuturat, c-o energie ce-ar putea vorba lui De Chirico să pună în mișcare o granitură de tren. Îți reține mîna în menghina lui de aschimodie și te privește, țintă, în ochi, cu agresivă impudoare. Încît, minute în șir, cei prezenți își masează mascat degetele rămase încă în crampă. Are ceva de gardiancă în făptura-i principial-sobră. Îi ceri mîna, să i-o săruți, gardianca se opune, insiști (de ce dracu'?), îi forțezi brațul, poate-poate, ea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
captiva, le aspira, le strivea pe pînză. După ce, de-a lungul nopții, le storsese esența, le arunca lipsite de sîngele vital. Ca un vampir, la răsăritul soarelui." "Frîngea rezistența femeilor și materia, pentru a le transforma în sclave." "Pudoare și impudoare, vitalitate și moarte, violență și sensibilitate, provocare și naivitate, făcea să vibreze toate aceste corzi cu o intensitate care îi iradia pe toți cei ce se apropiau de el." Reproșurile îndurerate ale Marinei: "Cînd puteam să ne strecurăm în viața
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
revelator să întreprindem o analiză a xenofobiei, a rasimului, a antisemitismului sau a naționalismului în lumina logicii terțului exclus. Astăzi trăim în plină deșănțare pornografică a gîndirii binare. Logica binară a adevărului absolut și a falsității absolute acționează cu o impudoare ce te lasă fără grai. "Lupta Binelui împotriva Răului", "Dumnezeu este cu noi!" tot atîtea sloganuri ce fac să freamăte de aprobare mulțimile și culminează cu această incredibilă afirmație ce reia, fără s-o știe, un slogan leninist bine cunoscut
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
-și găsească sursa în motivul coșbucian al „dragostei învrăjbite”. Cu timpul, spațiul rural sau numai agrest devine un simplu cadru al dramei intime a celei neiubite. Intensitatea sentimentelor atinge câteodată un grad extrem, iar sinceritatea e vecină pe alocuri cu impudoarea, într-un vers care, tot mai scuturat de podoabe, devine melopee. Un model a fost, desigur, și liedul german. Dar C. a adoptat, totodată, și sintaxa străină, sacrificând adesea și ritmul. Neglijarea cizelării atente a versurilor și lipsa de discernământ
CUNŢAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286583_a_287912]
-
Dosarul lui Ion Măruntu, care ancorează și în alte medii decât în acela rural. Culmea falsificării se întâlnește în povestirea Brigada mixtă (1953), unde viața într-o gospodărie colectivă e tratată operetistic, idilismul „viziunii” rostogolindu-se în apele tulburi ale impudorii. Nu e de mirare, atâta vreme cât, traducând în 1952, împreună cu N. Cerna, romanul Onoarea de G. Bașirov, I. îl apreciază în prefață ca fiind „o strălucită realizare a realismului socialist”. În același an transpune în românește Taras Bulba de N.V. Gogol
IGNATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287509_a_288838]
-
privind înțelesurile vieții și atitudinile intelectuale ale autorului. I. mărturisește a fi deprins disponibilitatea confesivă și asumata lipsă a rușinii față în față cu „ungherele tainice ale sufletului” de la marii ruși. De altfel, sufletul iudaic a dovedit în mod repetat „impudoare” expresivă, valorizantă și capabilă să sintetizeze epoci din perspectiva unui personaj confruntat cu sine. Scrisul lui M. Blecher, al lui Mihail Sebastian, al lui Radu Cosașu reprezintă doar câteva dintre „subiectivitățile” producătoare de panorame obiective și incitante, cărora le pot
IANOSI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287485_a_288814]
-
scurt timp și numai pentru asemenea aventuri, spre a se lăsa apoi îndelung așteptat, întruchipează pentru ea masculinitatea ideală, virilitatea absolută. Rareori în literatura română erosul apare, ca aici, în plinătatea manifestărilor lui carnale, dar cu o atât de inocentă impudoare. După 1948 T. a reușit să se sustragă, în cele mai multe romane - o singură excepție: Dunărea revărsată - rigorilor realismului socialist, prin ocolirea „temelor majore”, a căror abordare implica, prin definiție, asumarea unei ideologii. Cea mai cunoscută scriere a sa, Toate pânzele
TUDORAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290289_a_291618]
-
Jurnal, II, 155-170, III, 86-89; Poantă, Radiografii, II, 62-66; Odangiu, Romanul, 125-131; Moraru, Textul, 166-173; Marcea, Atitudini, 82-92; Iorgulescu, Prezent, 206-211; Rotaru, O ist., III, 818-828; Cosma, Romanul, I, 164-166; Bălan, Repere, 188-196; Lovinescu, Unde scurte, II, 51-55; Gheorghe Grigurcu, Impudoarea unui nomenclaturist: Dumitru Popescu, CNT, 1991, 50; Gheorghe Grigurcu, La umbra lui Popescu-Dumnezeu, RL, 1992, 19; George, Sfârșitul, IV, 274-279; Simuț, Incursiuni, 61-64; Gheorghe Grigurcu, Tovarășul „Dumnezeu”, RL, 1995, 13; Micu, Ist. lit., 486-487; Manolescu, Lista, II, 128-131; Dicț. scriit
POPESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288928_a_290257]
-
a căutării semnelor (luminoase, dar și malefice) din sine și din lume. Tragismul nu exclude ludicul poeziei „de mahala”, în linia Miron Radu Paraschivescu - Tudor Arghezi - Ion Barbu: inventivitate lingvistică debordantă, plăcerea cuvântului popular, argotic sau arhaic, plăcerea licențiosului, a impudorii, dar și a etalării limbajului, gustat în gratuitatea sa truculentă (Părintească, Cântăreața Iosefina, Eufemia ș.a.). Versurile din Boala de origine divină (1970) și din Jurământul de sărăcie, castitate și supunere (1972) precizează direcția poeziei pe care o scrie M., încă
MELINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288085_a_289414]
-
atât de familiar străbunicilor noștri. Etica ne preocupa doar cu titlu de provizorat. Cum puteam deveni mai buni sau cum s-ar înmulți virtutea - aceste întrebări ni s-au părut foarte curând niște dileme inactuale și neîncăpătoare pentru amfiteatrele universității. Impudoarea curiozității, teama narcisistă de eșec, pasiunile dialectice, vanitatea jargoanelor - toate astea ne-au slăbit elanul. Am făcut pe propria piele experiența caleidoscopică a modernității. Arderea de tip religios a grupului de prieteni s-a stins, spre sfârșitul facultății, în lungi
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Roman și Caraman, dacă nu ar fi existat acest gest. Cine s-ar fi gândit să-i asocieze pe Năstase și Priboi, dacă Năstase nu-l punea pe acesta În tot felul de funcții, inclusiv unele În care este o impudoare să pui un fost ofițer de securitate: o comisie care să controleze activitatea serviciilor de informații În momentul de față?! Mai este În comisia respectivă? Mircea Mihăieș: Nu știu dacă mai este, dar oricum nu e departe de centrul de
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
În finalul acestei discuții: textul a fost publicat În Realitatea evreiască și citat În repetate rânduri În dezbaterea din jurul lui Mihail Sebastian. Este vorba de un text extrem de important, care spune clar că după Auschwitz o atare exprimare constituie o impudoare, iar Creția cunoștea destui oameni, intelectuali români, care și astăzi continuă să folosească un limbaj și argumente ca și cum Auschwitz nu ar fi avut loc. Nu se mai poate, iar Europa civilizată și America nu admit acest lucru. Lupta din al
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]