73 matches
-
care, într-un fel sau altul, se cuprinde și el însuși: „Citesc critică literară, în mai multe limbi, de decenii și am o orientare destul de exactă ca «să denunț» nu numai profunda mediocritate a criticii române actuale, dar mai ales inactualitatea și desincronizarea sa. Rămasă cel puțin cu cinci decenii în urmă, într-o fază călinescian-impresionistă, total desuetă". Chiar voindu-se „teoretician", „ideolog", s-ar fi cuvenit, socotim, ca Adrian Marino să admită complementaritatea domeniilor, în locul unei excomunicări de principiu. Neacceptînd
Drama identității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6150_a_7475]
-
Papadima, situație în care poți spune fără ezitare că, odată cu plecarea la studii în Germania, critica literară nu a pierdut nimic. În afara câtorva texte pe care le citești cu atenție vie - mă gândesc la cele despre Perpessicius, Stere sau despre „inactualitatea literaturii noastre“ (p. 476) - , restul sunt de o netezime searbădă și logoreică: panglici sintactice care ascultă de clișeele epocii, fără orizont de gând și fără accent de intuiție. „G. Gregorian apleacă și el, la rându-i, cu pârguita povară a
Critica în foileton by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4839_a_6164]
-
adevărat. Autorul articolului, în entuziasmul lui mereu viu pentru Cioran, așa de strălucit ilustrat de eleva cu pricina, pleacă însă de la o premisă falsă: ca să dovedească interesul tot mai mare pentru scepticul nemoderat de la Rășinari, îmi reproduce câteva cuvinte despre inactualitatea acestuia pe care nu le-am rostit, nici scris. Le-a auzit la Târgul Gaudeamus, cu ocazia lansării celor două volume Cioran de la Humanitas, din gura Mirelei Nagâț, ca un vag și fără context citat. Nu e prima dată când
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5011_a_6336]
-
monografie despre Liviu Rebreanu, apărută în 1967, Lucian Raicu ne dă cea mai bună explicație pentru această uitare: după romanul Ion, Liviu Rebreanu ca scriitor impune brusc imaginea unui învingător, în timp ce poetul sinucigaș din Calvarul propusese imaginea (acum nepotrivită prin inactualitatea ei) a unui scriitor obstinat în psihologia învinsului. „Acest alter-ego șovăitor, slab - notează Lucian Raicu - a trebuit să moară în Calvarul pentru a face posibilă viața și victoria celuilalt, prezent în operă și, pentru noi, cel autentic” (p. 49). Am
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
se compunea mai ales din nume proprii, cît mai sonore și mai exotice. Critica maioresciană nu mai era demult la modă în Europa, argumenta Gherea, pentru că între timp critica europeană, în special cea franceză, devenise "eminamente științifică" (Asupra criticei, 1887). Inactualitatea lui Maiorescu ar fi fost dovedită mai ales de lacunele sale de informație; ca să-l contrazică pe el, Gherea, în materie estetică, Maiorescu ar fi trebuit să-i citească mai întîi pe Fechner, Bain, James Sully, Hirth, Grant Allen, Veron
De la Marx citire by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6907_a_8232]
-
cuvântul în multe cuvinte străine unele de altele dar unificate/ într-un decret de expirare a unității realului” (p. 149). Și stilistic, și ideatic, lecția din această Carte singură e una acut modernistă (de altfel, critica a sugerat că riscul inactualității e real): aspirația mistică, setea de concept, marota sensului și a osmozei, atașamentul pentru prozodie, marile modele (recoltate dintre marii autori), acestea și altele confirmă alegația. Numai că, spre deosebire de destui, astăzi tot mai greu de citit, Sorin Mărculescu nu procedează
Originalitatea vintage by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3414_a_4739]
-
de „lecturi libere”, neobligându-mă să comentez actualități. Astfel am convenit, atunci când mi-a încredințat-o, cu Nicolae Manolescu. Sensuri actuale sunt de altfel de găsit, se știe, și în cărțile vechi, după cum destule cărți noi sunt de fapt inactuale. Inactualități de ultimă oră, le-am putea zice. Cartea despre care voi face câteva însemnări (Mihail Sebastian, Convorbiri, Ed. Universal Dalsi) este veche, prin anul apariției, 2002. Și încă mai veche prin faptul că adună texte care datează din 1935, actuale
Convorbiri actuale din 1935 by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3264_a_4589]
-
care-i vine și-i pleacă de sub fereastră. Așa o stampă, scoasă din timpul vacanțelor la moșii, cînd se putea scrie, fără grijă, despre melancoliile între două halte, de doamnă pățită, cu voaletă, iscă, azi, oarece suspiciuni. Mai ales că inactualitatea, pată grea, a ros, în anii '70-'80, prestigiul romanelor de iubiri provinciale, caline, încete. Proteguite de un geam de seră. În schimb, dacă-n aceeași ramă Biedermeier așezi frînturi de-amoruri inegale, nepăsătoare și iuți, de junețe, pe urmă
Marele șarg by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11159_a_12484]
-
deceniul trecut, în care energiile individual-locutoare au fost în fine descătușate. Cu toate acestea, l-am înțeles perfect pe Mircea Cărtărescu, în a cărui balanță personală opera de ficțiune cântărea mai mult decât publicistica pe teme de actualitate. Puțină, voită inactualitate, o știm de la G. Călinescu, nu-i strică unui scriitor adevărat... Iată însă că în urma ecourilor defavorabile înregistrate la apariția primului volum din Jurnal (2001), diaristul calificat ca narcisist și egolatru a luat decizia unei schimbări de macaz, oprind în
Baroniada by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10698_a_12023]
-
natură" și FDUS au avut ca misiune revitalizarea partidului prin intermediul statului. Au eșuat din simplul motiv că, într-o lume a politicii statice, orientate mai degrabă involuntar și inerțial înspre prezervarea status-quo-ului, nu înspre revoluționarea lui, partidul se condamnă la inactualitate, chiar dacă încerca să depășească această ingrata condiție prin supralicitarea funcțiilor statului că interfață în raport cu toți cetățenii, nu numai cu membrii de partid, la rândul lor animați tot mai puțin de autentice convingeri comuniste, și totodată ca instrument privilegiat în transformarea
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
derulat (nota mea: unde? când?) am remarcat că spațiul american... nu este foarte interesat de lirica eminesciană, și, În general, de un poet din sec. XIX, efectele promovării României În spațiul american În acest mod neputând fi decât minore.' Argumentul inactualității lui Eminescu pare să fi fost preluat „din auzite” și se combină absurd cu cel mercantil de „cerere și oferta” Într-o totală ignorantă privind cererea și oferta serioasă sau rolul mediatizării adecvate. Pentru MAE nu mai există scriitori universali
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
proprii, descătușând bucuria de a se afla mereu în dialog, a se consuma, uneori cu rezultate surprinzătoare, într-o causerie al cărui singur adevăr beneficiar e posteritatea. Jean Cocteau remarcă undeva că după ce sunt primate”scrisorie încep a trăi în inactualitate “, dar că ele dau la iveală” ca prin minune o actualitate cu totul nouă“. Nimeni nu bănuia că prozatorul Kogălniceanu va supraviețui prin misivele berlineze de la 18 ani, cunoscute numai de familie, și nu prin temerarele lui tatonări epice. În
EPISTOLA CA LITERATURĂ POST FESTUM de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360807_a_362136]
-
proprii, descătușând bucuria de a se afla mereu în dialog, a se consuma, uneori cu rezultate surprinzătoare, într-o causerie al cărui singur adevăr beneficiar e posteritatea. Jean Cocteau remarcă undeva că după ce sunt primate”scrisorie încep a trăi în inactualitate “, dar că ele dau la iveală” ca prin minune o actualitate cu totul nouă“. Nimeni nu bănuia că prozatorul Kogălniceanu va supraviețui prin misivele berlineze de la 18 ani, cunoscute numai de familie, și nu prin temerarele lui tatonări epice. În
EPISTOLA CA LITERATURĂ POST FESTUM, DE AL.FLORIN ŢENNE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360863_a_362192]
-
chinul românului este să-l pui să construiască o catedrală. Cât privește satul, lăudatul sat românesc, spațiu al veșniciei, el este pentru fiul preotului din Rășinari dovada întârzierii în istorie, a unui handicap teribil, e semnul suspendării și al unei inactualități substanțiale. România trebuie, în consecință, apărată de țăranii și de satele ei. Cu țăranii nu vom intra decât prin ușa din dos a istoriei, cu satul vom continua să dormim în istorie. Cultura satului ne ține departe de Europa, morala
CIORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
în ipostaza persecutatului. Ceea ce îl irită în primul rând este statura marilor scriitori, pe care se străduiește să îi doboare de pe soclurile pe care i-a așezat tradiția critică. Idealul său, declarat orgolios prin interviuri, este o carte cu titlul Inactualitatea lor, adică a lui Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Ion Barbu ș.a. Nonconformismul pătimaș și încrâncenat ajunge să îi descalifice atitudinile critice care vizează, de pildă, „mediocritatea” lui Nichita Stănescu, dar se constituie laudativ la adresa unor poeți cu operă nesemnificativă. În
GRIGURCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287364_a_288693]
-
conectezi confrații la mode teatrale, curente, tendințe, modalități. În revistele de specialitate, și nu numai, un punct de interes major sînt comentariile colegilor mei la premiere sau festivaluri de pe alte meleaguri. Citindu-le, ți se risipește pentru o vreme sentimentul inactualității. Chiar dacă ești la curent cu ce se întîmplă, tipul de analiză comparativă poate plasa mai exact fenomenul teatral românesc. Întîmplarea a făcut ca la mijlocul lunii martie să particip la Festivalul Național Multicultural Canberra 2000 din Australia și să însoțesc turneul
Din inima Australiei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17147_a_18472]
-
un studiu al lui Fl. Țuțugan, Dimitrie Cantemir ca autor de opere filosofice, alături de maxime și cugetări atribuite lui Leonardo da Vinci, reproduse dintr-un roman scris de Dmitri Merejkovski. În numărul 1/1937 apare un articol semnat B. Cocoș, Inactualitatea lui Caragiale?, răspuns polemic la intervenția cu același titlu a lui Victor Eftimiu din „Adevărul”. În sumar intră și cronici la cărți de I. Petrovici, C. Noica, iar în 1938 I. Iacob publică articolul Metafizica satului românesc, note la discursul
REINVIEREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289167_a_290496]
-
secolele XVIII și XIX, iar versurile sale sugerează traducătorului neavizat să apeleze la uzanțe poetologice și lingvistice desuete. Rezonanța lui Eminescu în timpul nostru va fi mai puternică atunci când opera sa nu va fi raportată la modelele sale, producând impresia de inactualitate, ci supusă unui proces de înnoire a formei, prin apelul la un limbaj adecvat gustului cititorului de azi. Atât traducerile basmelor eminesciene, în proză și versuri, cât și poeziile traduse în germană stau mărturie pentru această strădanie stilistică. Cele din
AICHELBURG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285205_a_286534]
-
Mai cu seamă în ultimele volume, îndeosebi în ciclul Antielegii, meditația senină asupra timpului, evocarea trecutului, calmul „nedurerii” în perspectiva morții au produs poeme de un timbru special, susținut de o gravitate existențială tulburătoare. Poetul viețuiește acum într-o aparentă inactualitate - „Ai dispărut așa cum ar dormi / Rusalca în fântâna amintirii; Port umbra ta în mine, cum zidi / Manole umbra-n zidul mănăstirii” (Poem anacronic) -, fără însă a uita timpul istoric, obsedant, devenit acum parcă de neînțeles în perspectiva eternității: „unindu-și
BOUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285844_a_287173]
-
apar personajele, neindividualizate - siluete ceva mai distincte pe fondul mulțimii -, conotația cvasimagică a gesturilor și vorbelor, existența supusă unei fatalități nelămurite și neliniștitoare, indeterminarea temporală creează senzația unei lumi fantastice, halucinante, coborâte din negurile legendei și ale istoriei. Admonestat pentru „inactualitatea” și „misticismul” scrierilor sale, C. face o mea culpa publică (1948) și trece grabnic la producerea unei literaturi angajate ideologic. În Negura (I-II, 1949-1950, primul volum primind Premiul Academiei RPR), el blamează vehement clasa conducătoare din România antebelică, înfierează
CAMILAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286051_a_287380]
-
Patapievici și alții ca el, vor, nu să-l răstignească ca pe Isus Cristos, ci pur și simplu să-l arunce la lada de gunoi ca pe o vechitură care ne încurcă în marșul nostru „triumfal” spre Europa! În articolul „Inactualitatea lui Eminescu în anul Caragiale”, publicat în numerele 1-2 din 2002 ale revistei Flacăra și republicat în nr. 8, august 2006 al revistei Idei în dialog putem citi negru pe alb: Eminescu este cadavrul nostru din debara, de care trebuie
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
mai mereu opera unor editori cu seriozitate și fiabilitate scăzută, superficiali notorii, lipsiți de onestitate, incorecți, mai mult aș zice, impreciși - nu sunt la Înălțimea bogăției, a profunzimii acestui domeniu al cunoașterii...” „Timpurile sunt coapte pentru această reevaluare a culturii inactualității, după falimentul utopiilor lumii moderne”, zise Bramanti. „Ceea ce spuneți e sfânt, domnule profesor. Dar trebuie să ne scuzați această - Dumnezeule, n-aș zice ignoranță, dar măcar superficialitate În legătură cu subiectul dat: la ce vă gândiți dumneavoastră când vorbiți de științe oculte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cu vânturi învolburînd praful prin străzi și curți, asimilând totul unei atmosfere de inutilitate și de părăsire, - în amândouă felurile, satul românesc oferă, ca și cutele țăranului, o tristă verificare a existenței noastre de până acum. Satul este suspendare istorică; inactualitate substanțială. O așezare care se diferențiază numai gradual de realitățile cosmice și nu cunoaște timpul decât din auzite. Dacă istoria este o chestiune de ritm, atunci satul este negația ei. Vai de țara împînzită numai de sate! Scutită de mari
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
schimb, m-au preocupat maniera sa de problematizare; istoriile problematizărilor pe care le-a făcut; constructivitatea și pozitivismul gândirii sale. Foucault este cel mai demonizat și mistificat gânditor al lumii contemporane. De asemenea, nu am fost preocupat de actualitatea sau inactualitatea gândirii foucauldiene; de cât de actuale sau inactuale sunt ideilor sale, ci doar de întrebările pe care le-am formulat în convergență sau în diferență cu problematica gânditorului francez. Foucault este de citit, dar nu oricând și nu oricum. Este
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Narcis și Hyperion: Eminescu, poet al ființei: poem critic, Editura Junimea, Iași, 1994.. Ciobanu, Nicolae, Incursiuni critice, Editura Facla, Timișoara, 1975. Ciobanu, Nicolae, Eminescu: structurile fantasticului narativ, Editura Junimea, Iași, 1984. Ciobotari, Călin, Câte ceva despre metafizica lui Blaga. Actualitatea unei inactualități, în Convorbiri literare, nr. 9, 2005. Cioculescu, Șerban, Dimitrie Anghel, Viața și opera, Editura Publicom, București, 1945.. Cioculescu Șerban; Streinu, Vladimir; Vianu, Tudor, Istoria literaturii române moderne, E.D.P., București, 1971. Cioculescu, Șerban, Introducere în poezia lui Tudor Arghezi, Editura Minerva
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]