186 matches
-
cadru cosmopolit (Berlinul de la începutul secolului trecut), acțiunea este învăluită într-o atmosferă occidentală, cu aluzii livrești și mondene, legate de cele mai subtile aspecte ale decadentismului european. Dacă pentru omul normal masca este un mijloc de adaptare, pentru decadent - inadaptabil prin definiție - masca reprezintă un semn al excepției, o mărturisire plastică a ființei posedate de frumos. „Remember” este o narațiune cu aspect de pastișă foarte personală. Are un stil greu. Tablou tipic al unui Berlin - Sodomă, cu canale suspecte, fântâni
Mateiu Caragiale () [Corola-website/Science/297546_a_298875]
-
toate acestea sunt caracteristici inconfundabile ale artei dramatice. În eseul "Dostoievski și romanul-tragedie", Viaceslav Ivanov remarcă: Opera lui Dostoievski este adesea asociată cu orașul Sankt Petersburg, un simbol al peisajelor urbane schimbătoare, despiritualizate de fenomenul modernizator, în care ființe marginalizate, inadaptabile se confruntă cu « maladii apocaliptice » precum nihilismul și materialismul. Berdiaev consideră că, pentru Dostoievski, « orașul este destinul tragic al omului [...] Totul este concentrat, înnodat în jurul omului, care a fost rupt de temeiul divin. » . La fel ca Tolstoi, Dostoievski se va
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
o viziune cinică și nihilistă asupra lumii, unde Dumnezeu este înlocuit de o forță naturală impersonală: moartea. Prințul Mîșkin, în schimb, întrunește multe din idealurile creștine: umilința, abnegația, dorința de a ajuta pe cei aflați în nevoie. Personaj nelumesc și inadaptabil într-o lume despiritualizată, el este adesea batjocorit și desconsiderat de ceilalți. „Idioția” lui, în realitate un diagnostic impus de cei care nu îl înțeleg, reflectă modul prin care vulgul percepe expresia creștină „sărac cu duhul”. Romanul "Demonii" se deosebește
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
un coleg de clasă a lui Philip Zimbardo. Atitudinile se pot schimba in funcție de factorii interni ai unei persoane. Teoria disonanței cognitive susține ca un motiv puternic de a rezista mental unui factor poate da naștere unui comportament irațional și inadaptabil.
Experimentul Stanford () [Corola-website/Science/329679_a_331008]
-
și să ajungă la acea unire cu masele revoluționare, paralizându-i voința și transformându-l într-o victimă a Revoluției. Apariția romanului lui Fedin a dat naștere unei dezbateri despre soarta oscilantă a intelectualilor în noul stat sovietic. Șovăielnicul și inadaptabilul Starțov este descris ca un om al secolului al XIX-lea, un erou al romanului clasic rus care nu a avut timp să părăsească scena. Președintele comitetului executiv din Semidol, Golosov, o spune în mod explicit: "„Numai voi, alde Șcepov
Orașe și ani (roman) () [Corola-website/Science/333192_a_334521]
-
resemnat, prins în capcanele destinului, ale unor forțe care acționează haotic, la care eroul nici nu se opune întâlnindu le, purtându-le inexplicabil, ca pe o cocoașă păgubitoare. Ciprian rămâne personajul cumva resemnat. Nu este nici eroul de prisos, nici inadaptabilul, cu toate acestea el se străduiește să fie erou al timpurilor noastre. Ion Catrina apare mai apropiat de Max Blecher, decât de Camil Petrescu sau Anton Holban. Scriitorului îi este atât de folositor personajul, încât, totalizând ieșirile în spațiu ale
Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_402]
-
producție. Ion Adamache a devenit director științific al Institutului de Cercetări Petroliere din Câmpina (1966-1968), apoi consilier în Departamentul de Petrol al Consiliului Național al Cercetării Științifice (CNCS), funcție din care a fost silit să demisioneze în 1971, fiind considerat inadaptabil la linia partidului în probleme economice. Se aflase și că în 1968 devenise membru al Societății Internaționale a Inginerilor în Petrol din SUA (SPE). A fost trimis ca simplu inginer la Schela Bolintin (1971 - 1972). S-a angajat la Centrul
Ion Adamache () [Corola-website/Science/326014_a_327343]
-
Două cicluri sunt, de reținut: ciclul "Bâzu" ("Bâzu", 1932; patru, 1932; "Diana", 1956; "Acord final", publicat în Revista Fundațiilor Regale) și ciclul Eminescu, cuprinzînd Mite (1934) și Bălăuca (1935). Cele dintâi sînt, pînă la un punct, opere autobiografice: în solitarul, inadaptabilul Bâzu, scriitorul mărturisind a se prefigura pe sine. Materia epică de aici e aceea a nuvelisticii române de la începutul secolului, tratată însă cu mai mare luciditate estetică. Aceasta face ca faptele să se organizeze într-un simbol mai general, cum
Eugen Lovinescu () [Corola-website/Science/297282_a_298611]
-
are 120 de apartamente, fiecare de 90 m, și acelașșiț număr de apartamente la nr. 15. Am confort, iarna caloriferul dă căldură, dar am nostalgia unei case cu grădină și liniște. În fond mă simt rural ca sensibilitate și total inadaptabil pe meleaguri străine. Articolul tău despre Theodorescu-Sion a stârnit amintiri, cu laitmotive de regrete. Îți redau patru versuri dintr-un poet, prietenul lui Verlaine, al vinului, Raoul Ponchon: Le passé persiste, Comme un vain décor, Comme un son de cor
Noi contribuții despre epistolograful Pamfil Șeicaru by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6340_a_7665]
-
făcut decât să alimenteze propriile sale prejudecăți. O lună mai târziu, Browning a trimis adjunctului lui Brooke un raport foarte critic la adresa lui Sosabowski. Acest raport îl acuza pe Sosabowski că este un individ cu care se poate colabora cu greutate, inadaptabil, certăreți „care nu fusese dispus să își joace complet rolul în operație decât dacă nu era făcut totul pentru sine și brigada lui”. Este foarte posibil că și Browning să fi încercat să îl învinovățească pe Sosabowski, dar se poate
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
isonul. Și nu părea deloc să fi fost o persecutată acolo de unde venise, s-ar fi ferit, de pildă, aici, să plece când veselia era în toi, când prudența i-ar fi cerut să simuleze măcar adaptarea: dacă era o inadaptabilă pățită... Nu-mi spusese ea însăși că trebuie să mă duc, să nu se creadă că ași avea ceva cu economista? Și totuși se retrăsese apoi prea devreme, înfruntînd acest risc... Curios, întîrziai, să văd, o bârfea cineva, știa cineva
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
miile de oameni care se călcau în picioare bocind moartea Tiranului, fără să-l încerce nici cea mai mică tristețe sau regret, fiindcă simțea isteria-mascaradă cum ar putea Vladimir Bukovski să fie acum, brusc "pe bune"? Așa e el, săracu, inadaptabil. Ca Zinoviev, ca Soljenitîn, ca rușii, ce mai... Acum Vladimir Bukovski apare la editura Vremea cu o carte care pică, așa cum spune traducătorul și prefațatorul ei, Dan C. Mihăilescu, și prost, și bine. Mai mult prost decât bine. Cartea se
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
Rebreanu și deosebindu-se radical de Sadoveanu. Este tolerant, adept al liberului arbitru și, chiar în cazul sinucigașilor, manifestă o neutralitate binevoitoare, contrară preceptelor religioase și înrudită cu mentalitatea lui Tolstoi (Legea trupului). Personajele lui A. sunt de regulă niște inadaptabili, împresurați de o aură a muceniciei. Cele mai reprezentative și mai reușite sunt acelea al căror caracter este tulbure, chiar întunecat. Uneori, astfel de eroi par a urî viața (Fefeleaga, Dura lex), deși atitudinea lor este ambivalentă. Considerând oamenii drept
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
o suită de fișe bio-psiho-sociale când pitorești, când crude: privirea poetului și plăcerea intelectualizării concretului produc pagini cu figuri atractive, precum Liviu Gorgota. În Valul și stânca - bine denumit de critică „roman-palimpsest” - protagonistul (Alexandru Bretan) respiră tradiția intelectualului interbelic, a „inadaptabilului camilpetrescian”, dar și a prozei de atmosferă istorică (coborârea în timp, către lumea sfârșitului de veac XIX, cu o Românie în stilul lui Duiliu Zamfirescu și Nicolae Filimon). Ceea ce obosea la lectura poeziei lui C. (artificialitatea, făcăturile greoaie, aglomerarea planurilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286194_a_287523]
-
De unde să știe el că bucata aceea de material era un furou scump de firmă? Dumnezeule, se năpustise furioasă asupra lui din cauza unei cârpe portocalii. Nu țipase; fusese mai rău. Îl privise fix cu o expresie asiatică implacabilă, impenetrabilă, ininteligibilă, inadaptabilă, ca a unei pisici. De-aia Îi plăceau lui câinii. Când ceva mergea prost, erau cea mai bună companie - iertători, veseli non-stop, tot timpul cu chef de joacă, dat din coadă, ham-ham, scarpină-mă pe burtă, te rog. Ceva clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Vineri, străzii Costache Negri, Podul Vechiu, iar străzii Păcurari, Podul Verde. Ce scurtă durată au la noi, în general, numele de străzi și de piețe! Spunând aceasta nu mă gândesc la numele prea vechi, ca Podul Lung sau Podul Mogoșoaiei, inadaptabile, poate, ordinei și timpurilor noui, dar la altele cărora, departe de a le vătăma, vechimea nu face decât să le mărească prețul, farmecul și uneori pitorescul. Căci, asociate la tot felul de legende și amintiri, intrate în deprinderi, în limbă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
spirit și o structură sufletească diferite de ale generațiilor care s-au succedat înainte și după noi? De bună seamă că nu. Totuși, în ce mă privește, pot afirma că toată viața mea m-am simțit un dezrădăcinat și un inadaptabil. Și nu cred că mă înșel, dar am impresia că mulți dintre prietenii mei din epoca pe care am evocat-o au prezintat, și unii prezintă încă, aceeași psihologie și aceeași dispoziție morală. Mulți chiar, între care mai toți cei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
accentuată încă. Pot eu totuși părăsi lumea acestor umbre, fără a arunca o ultimă privire-nduioșată câtorva încă din ele, care-mi fac semn și mă cheamă? Iată pe tovarășul adolescenței și tinereței mele, Virgil Cișman, visător incorigibil, spirit refractar și inadaptabil, prieten neprețuit însă, înainte de toate. Iată-l pe bunul meu camarad de școală Adrian Verea, care în ciuda vârstei și a circumstanțelor și-a păstrat intactă marea-i putere de a visa și de a crede? Iată-l pe nefericitul Ioan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
formelor producătoare de iluzii și de naivă credință (acea credință tristă, în mereu dovedite iluzii). O realitate dureros căzută sub simțuri și percepția corectă a faptelor din spatele ușilor închise, l-a pus pe omul Eminescu în conflict cu toată lumea. Inflexibil, inadaptabil (în limite totuși normale) și incapabil de "sfânta" și eterna obediență (adesea discretă) a meseriei, omul Adevărului s-a trezit repede incomod pentru toți, fără deosebire de apartenență la tabără... Și, de fapt, în acest context, se află și cauza
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în schimb vedetele decupate în medalion (ciclul Amintirile unui om de prisos). O seamă de suveniruri, proiectate în ambianța cafenelei literare de odinioară (Fialkovski, Capșa, Kübler), se înșiră în Bohema de altădată (1944). E o lume aparte, de visători și inadaptabili, de cheflii simpatici și ratați întristători, aceea care, mai ales la căderea nopții, se perindă în paginile acestor ușor aburite rememorări. Cozeuri de scăpărătoare vervă, firi dificile, făcându-și din nonconformismul criant un panaș, inși care stârnesc râsul, bieți nefericiți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
Simți, de la primele pagini, vaga nesiguranță a celui obișnuit să piardă: un mare dezamăgit, un idealist ale cărui teorii au fost infirmate de viață. Refugiul în alcool, brutalitatea replicilor și lipsa de entuziasm exhibată cu brutalitate îl plasează în categoria inadaptabililor. Într-un alt secol, ar fi suferit, cu siguranță, de spleen, boala celor loviți de mal du siècle. Marlowe își confecționează, de fapt, o carapace de ursuzenie și cinism pentru a-și proteja vulnerabilitatea. Un comportament de filozof din instinct
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
potatoric. Era încă elev de școală primară în Craiova când începe să scrie versuri. Licean, își vede tipărite inimoasele compuneri în revista „Micul templier” (1912). Adolescența însă scoate la iveală fondul intim al lui B., care este acela al unui inadaptabil, de o sensibilitate aproape maladivă. Pe neașteptate, el se eclipsează din orizontul imediat al urbei, ceea ce face ca, în 1932, zvonul despre moartea lui să se întindă fulgerător. Câteva necroloage deplâng stingerea prematură a unui bard nefericit. În scurtă vreme
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285669_a_286998]
-
Plin de rele umori, șarjând gros și într-o scriitură întortocheată, indigestă, păcate ale vieții de provincie, romanul Condicar de lume nouă (1935) nu poate ascunde o dorință de răfuială. Înveninări, răutăți, ricanări și ranchiune trădează sensibilitatea ulcerată a unui inadaptabil părăsit de iluzii. SCRIERI: Oglinzi aburite, Craiova, 1918; Galerii de ceară, Craiova, 1924; Amurg prin vitralii, în Eugen, Paul și Savin Constant, Poezii, Craiova, 1926; Cu dalta pe lespezi, Craiova, 1928; Punte peste veacuri, Craiova, 1929; Încrustări în rama bibliotecii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286363_a_287692]
-
caracteristica omului comun. Voința, după filosoful german, e sâmburele egoismului individual, e puterea ce ține pe om în lume. Lipsa voinței în personalitatea genială e totuna cu dezinteresarea față de lucrurile lumii, sau lipsa de egoism. Aceasta face din geniu un inadaptabil și un nefericit. Dar inadaptabilitatea lui, nefiind o chestiune de voință, nu e o renunțare la lume și deci nu e o virtute. Ea face parte, ca să zicem așa, din structura firească a geniului. Inadaptarea la viața practică în sens
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
care trebuie sancționat, teoria dezvoltată de școala juridico-penală sociologică propune deplasarea accentului pus în dreptul penal de la faptă la autorul acesteia. Reeducarea, intimidarea și neutralitatea sunt consecințe esențiale și posibile ale pedepsei, ce trebuie diferențiate în funcție de trei tipuri de delincvenți: "adaptabili", "inadaptabili" și "ocazionali". Pedeapsa nu este îndreptată împotriva delictului, ci a delincventului, iar prin aplicarea ei se urmărește corectarea, în cazul delincventului care este capabil să se corecteze și necesită acest lucru, intimidarea, în cazul delincvenților care nu necesită corecție, sau
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]