708 matches
-
al fragmentelor care suferă de condiția lor de aservire (damnare) la "imaginea lumii și a ființei" ca întreg: "Acum ca și altădată, scrisul lui Lucian Raicu sfidează (...) pericolul uniformității, latent în extazul liniar al comentariului, care ajunge - uneori - să riște inadecvarea, tratînd cu gravitate exagerată amănunte mai puțin semnificative ori chiar insignifiante: un cuvînt, o exclamație sau - ca să exagerez și eu puțin! - chiar o virgulă! - din jurnalul lui Tolstoi îi pot da lui Lucian Raicu iluzia unor intenții profunde ori a
Trei decenii de critică (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12257_a_13582]
-
Regman nu găsește în epică povestiri și schițe, niște arcuri și rotițe narative tot descoperă el; important e ca mecanismul să meargă. De aceea, păcatul capital al unei opere nu este, pentru vechiul cerchist, lipsa de originalitate, ci contradicția, incompatibilitatea, inadecvarea. Criticul sancționează, de exemplu, la Fănuș Neagu "o anumită contradicție între intenție și realizarea ei în materia limbii, un soi de inadecvare a mijloacelor la scopul propus", la A. E. Baconsky "o scrâșnită și foarte șubredă alianță între două tendințe
Critica de a doua zi by Adrian Terian () [Corola-journal/Journalistic/12302_a_13627]
-
De aceea, păcatul capital al unei opere nu este, pentru vechiul cerchist, lipsa de originalitate, ci contradicția, incompatibilitatea, inadecvarea. Criticul sancționează, de exemplu, la Fănuș Neagu "o anumită contradicție între intenție și realizarea ei în materia limbii, un soi de inadecvare a mijloacelor la scopul propus", la A. E. Baconsky "o scrâșnită și foarte șubredă alianță între două tendințe care se bat cap în cap șanticalofilia și calofilia, n.m.ț", iar în Delirul - incompatibilitatea între "romanul-cronică" și "romanul afirmării energiilor". Pentru
Critica de a doua zi by Adrian Terian () [Corola-journal/Journalistic/12302_a_13627]
-
dispozitivul inițial alcătuit în pripă. în continuare însă Ion Bogdan Lefter trece la o imprevizibilă șarjă împotriva cronicii literare, care și-ar fi "pierdut brusc din importanță după decembrie 1989". De ce? Ea ar fi înregistrat, consideră criticul, o "dublă, subtilă inadecvare". Odată față de veritabila scară axiologică a creației literare a perioadei - ceea ce menționam adineauri -, "producînd o nivelare în sus, opusă (căci îi făcea opoziție!), dar în fond echivalentă celei în jos pe care o aplica regimul comunist". Firește că se impune
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
Stănescu, Marin Preda, Marin Sorescu, Ioan Alexandru, ca să nu mai vorbim de Eugen Barbu, Adrian Păunescu, Ion Gheorghe, și într-un fel s-a prognozat chiar reculul unui Eugen Simion (simptomele acestuia se vădeau de pe atunci). A doua latură a "inadecvării" în care s-ar fi lăsat antrenată specia ar fi fost nu mai puțin decît pierderea pasului cu literatura română. Dacă, inițial, noua (recte reînnoita) critică "impresionistă" ar fi intrat într-un soi de "sincronicitate" cu literatura ce s-a
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
malițios pînă la peiorativ pur și simplu) li se pare o prejudecată și o eroare". Și mai departe, cu explicații care nu constituie tocmai o ratificare a condamnării cronicii ca o formă lovită în sine de desuetudine din pricina unei fatale "inadecvări" de metodă: "în ceea ce mă privește, consider că nu spiritul teoretic ca atare i-a lipsit și îi lipsește criticii noastre literare, ci apetitul pentru teoria per se. Criticul român nu refuză metoda, ci doar tirania metodei care se auto-exhibă
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
al fragmentelor care suferă de condiția lor de aservire (damnare) la "imaginea lumii și a ființei" ca întreg: "Acum ca și altădată, scrisul lui Lucian Raicu sfidează (...) pericolul uniformității, latent în extazul liniar al comentariului, care ajunge - uneori - să riște inadecvarea, tratînd cu gravitate exagerată amănunte mai puțin semnificative ori chiar insignifiante: un cuvînt, o exclamație sau - ca să exagerez și eu puțin! - chiar o virgulă! - din jurnalul lui Tolstoi îi pot da lui Lucian Raicu iluzia unor intenții profunde ori a
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
082003) - sau cu gagiu construit ca un veritabil termen de rudenie, cu posesivul conjunct: "după aia se duce acasă la bărbat-su sau gagiu-su" (cinemagia.ro). Sînt interesante și devierile de la constrîngerile stilistice descrise mai sus: cazurile în care inadecvarea e intenționată, urmărindu-se șocarea cititorului, producerea de efecte comice. Cineva poate folosi, de pildă, oficialul concubin în context familiar-pozitiv: "ți-a citit concubinu seara înainte de culcare... mă rog... chestii d-astea" (FanClub Forum 2003). Un titlu jurnalistic vorbește de
Prieten, ibovnic concubin... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12404_a_13729]
-
folosite în genere ca denumiri invariabile, dar și ca plurale, atît nearticulate cît și articulate - pronunțarea lor fiind perfect asemănătoare cu cea a unui substantiv românesc masculin, articulat hotărît; echivalarea finalei cu un articol produce totuși în scris o oarecare inadecvare: articolul nu e material prezent (într-un singur i). În plus, se percepe chiar o oarecare nepotrivire semantică, în mod normal aceste cuvinte tinzînd să fie interpretate ca neutre, nu ca masculine. Echivalența între forma percepută ca nearticulată și cea
Italienisme culinareq by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12471_a_13796]
-
Numai că - și aici survine drama creatorului -, încercând a-și reapropria universul, poetul continuă să-l descrie într-un limbaj reflexiv, acela al metaforismului vizionar. Am putea vorbi astfel la Blaga de o tensiune între retorică și ontologie, provenind din inadecvarea celei dintâi la cea de-a doua. O tensiune care "umanizează" lirica blagiană, putând constitui sursa unor noi provocări critice. Grație monografiei lui V. Fanache, descoperim o altă față a poetului, poate mai puțin eroică, dar cu siguranță mai incitantă
Ruptura de utopia moderinistă by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/12468_a_13793]
-
și a-l ilustra prin formule tehnice și expresive astfel încît să se facă vizibile imensa complexitate, dar și elementaritate a stilului mozartian. Șerban Novac a reușit ca, printr-o gradare procesuală, intens fenomenală a evenimentelor sonore, să suspende dureroasa inadecvare ce se poate ivi între redarea obiectelor muzicale și destinația lor de a oglindi această complexitate și elementaritate. Șerban Novac a adoptat o atitudine de maximă previziune, conștientizînd pe cît posibil întregul ansamblu de protuberanțe incifrate la nivelul parametrilor stilului
O carte, un concert, o orchestră by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11503_a_12828]
-
în ultimii ani, Cătălina Gubandru, a prezentat o variantă a lucrării sale Punct și de la capăt, pe care am văzut-o nu de mult, pe scena Teatrului Nottara. Secvențele unei relații mereu reluate, cu o pronunțată tentă de straniu și inadecvare, au fost interpretate de Valentina de Piante Niculae și de Ionuț Pascu. Din păcate, finalul neatent cizelat al acestei variante a lăsat impresia unei piese neterminate. Ultima lucrare, a Mădălinei Dan, Iulia + Emil = Love, excelent interpretată de Iulia Weiss și
Explore Dance Festival by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/11547_a_12872]
-
așadar, fără a fi obsesii: Pentru mine sînt teme și le găsesc firești. Dintotdeauna am scris despre viața mea. Acum, atît a mai rămas." Dincolo de vanitatea de a scrie despre un subiect "tare", recunoaște că face totuși "un exercițiu de inadecvare". Nu este neliniștit din cauza morții mai mult decît din cauza vieții. În plus, știe tot de la Cioran că nu obsesia, ci suferința are cu adevărat acces la cunoaștere. Multe dintre citatele și comentariile pe care le face pornind de la alții sînt
Un Sancho Panza al bătrîneții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11601_a_12926]
-
de cărți, unde rostul istoricului literar e să scuture tomurile de praf și să facă ordine. După aceleași procedee - al decupajului pe decenii și al organizării materiei pe generații - a redactat ulterior, în 1975, două volume despre Poezia românească contemporană. Inadecvarea stilului narativ și automatismul simplei inventarieri tematice sar imediat în ochi. Al Piru scrie la fel despre Nichita Stănescu și Poeții Văcărești, despre Camil Petrescu și Mihail Davidoglu. Procedează ca un chirurg, căruia îi e indiferent pacientul. Răceala de execuție
Critica de dicționar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11630_a_12955]
-
a indiferenței. În spectacolul lui Radu Afrim, Dora evoluează în această lume artificială, mereu veselă, ca râsetele de la sitcomuri, saturată de culori tari, luminată mai mult decât e necesar, lumina excesivă ca și întunericul ascund tot, un univers înfricoșător prin inadecvarea lui la orice fel de nevoie omenească. Un vis urât, cu toate că e atât de frumos colorat, începe să se desfășoare pe scenă: oamenii vorbesc fără să se înțeleagă, tandrețea e înlocuită de violență, iubirea e un raport de forță, e
Nota de plată by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13069_a_14394]
-
procedeu epic ingenios. Mesajele schimbate prin e-mail de Matei și Roxana sunt interceptate fraudulos - și comentate - de un personaj meschin, lipsit de fantezie, Grigore Micu. Martor incompetent al unei mari iubiri, Grigore Micu se lansează în interpretări care amuză, prin inadecvare, dar și înspăimântă, sugerând opacitatea și agresivitatea latentă a simțului comun. Fragmentul pe care îl reproducem în premieră în România literară (romanul în întregime, sub formă de carte, urmând să apară în scurt timp) îl prezintă tocmai pe acest Grigore
Copilul de foc by Mirela Stănciulescu () [Corola-journal/Imaginative/10203_a_11528]
-
de poziții..." Direct și nu pe cotite subscriem la toate acestea. Urăm Dilematecii continuitate și.... colaboratori, fiindcă aici pare să cam aibă de suferit. Vorba cuiva, la lansare, Revistele se înmulțesc, noi nu. Despre prostie Prostia este o formă de inadecvare la obiect. Există nu numai oameni proști, dar și măsuri proaste sau legi proaste. Una din legile sănătății din pachetul aprobat de Parlament prin asumarea răspunderii prevede pensionarea medicilor la 57 de ani doamnele și la 62 domnii. Legea pensionării
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10587_a_11912]
-
Rodica Zafiu Speciile discursului politic cuprind adesea contraste surprinzătoare între denumire și conținut. Un exemplu caracteristic de inadecvare îl constituia, în perioada comunismului, telegrama, gen care nu avea nici o legătură cu așa-numitul ,stil telegrafic": telegramele de adeziune, felicitare, mulțumire, entuziasm, reprezentînd răspunsul ritualizat al reprezentanților maselor față de conducător, erau în mod tipic texte lungi, greoaie, cu fraze
Declarații by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10048_a_11373]
-
apoi efortul mirabil de a face un muzeu dedicat comunismului. Prețul întîmplărilor îl știe numai ea: credința în oameni șubrezită și sufletul mai întunecat, chiar dacă din ele autoarea a ieșit intactă și fără blazonul ciobit. Ana Blandiana e în flagrantă inadecvare față de epoca actuală, ființa ei fiind prea pură pentru promiscuitatea morală din jur. De aceea poeta inspiră încredere cu aceeași ușurință cu care alții îți insuflă certitudinea vicleniei descurcărețe. Blandiana nu a fost o descurcăreață, arătînd o stîngăcie timidă și
Puterea indirectă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2812_a_4137]
-
necesar decît a ține minte experiență Gulagului. Știu că astfel rezumata ideea pare abrupt introdusă, dar se va vedea de îndată că nu e. Argumentele lui Todorov sînt subtile și convingătoare, o spun că una care susțineam mai degrabă teza inadecvării analogiei. Faptul că memoria poate fi atît utilizată cît și abuzată (a se vedea recuperările trecutului făcute în totalitarism) îl conduce pe Todorov la distincția dintre rememorarea literala și cea exemplara. Prima aspiră la păstrarea evenimentului în unicitatea și literalitatea
Pildele amintirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17853_a_19178]
-
în numele colaboratorilor săi, poetul (iată!) Ștefan Bălan afirmă că: "textele au fost scrise în primul rând pentru noi înșine, tocmai acest lucru dându-le coerența și puterea, mică sau mare, de gravitație. Scrise din preaplin sau din preagol, dintr-o inadecvare sau dintr-o coincidență nesperată, ele funcționează ca excreții, lămuriri, deveniri, salvări, posedări, exorcizări, interjecții ale propriei ființe și putem spune ideal că ele nu ar fi putut să nu fie. Niciodată nu vom insista îndeajuns asupra faptului. În acest
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17187_a_18512]
-
face excepție de la regulă nici C. Abăluță, al cărui Mic tratat... (sigiliu insidios-didactic al unei inefabile materii, chiar dacă își propune, precum, de altminteri, orice act de creație, "a induce în cititor stări similare") ne înfățișează o scară de nuanțe ale inadecvării existențiale ("Fiind cu toate-n veac nepotrivit", cum ar spune Arghezi), într-o tonalitate voit scăzută, surdinizată, pentru ca dramatismul stării să se insinueze mai limpede. Inadecvarea e termenul cheie al primei pagini: "...încît îmi închipui o clipă că ar trebui
Formele inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17174_a_18499]
-
creație, "a induce în cititor stări similare") ne înfățișează o scară de nuanțe ale inadecvării existențiale ("Fiind cu toate-n veac nepotrivit", cum ar spune Arghezi), într-o tonalitate voit scăzută, surdinizată, pentru ca dramatismul stării să se insinueze mai limpede. Inadecvarea e termenul cheie al primei pagini: "...încît îmi închipui o clipă că ar trebui să țin un astfel de jurnal abstract, să notez schimbările intime ale gîndului și-ale percepțiilor generale asupra lumii, reveria lucidă a păianjenului deviind de la geometria
Formele inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17174_a_18499]
-
abstract, să notez schimbările intime ale gîndului și-ale percepțiilor generale asupra lumii, reveria lucidă a păianjenului deviind de la geometria pînzei nu din cauza alterării substanței țesătoare, ci din cauza neadecvării la spațiul din jur și a rezervelor progresive la ambient". Inadaptabilitate, inadecvare, ce înseamnă altceva decît o rezistență a eului, pasibilă de prezumție egolatră? Însă autorul nostru e departe de-a fi un grandilocvent, un fanfaron al eului pus în spectacol. Drept care d-sa adoptă ca instrument al expresiei nu discursul propriu
Formele inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17174_a_18499]
-
haosul purificator. Pînă și atuul demonului occidental, seducția aparenței, a imaginilor frumoase, care fac ca nici moartea să nu mai fie autentică, ci doar o reclamă în culori la sicrie de lux, își pierde orice eficacitate într-un loc unde inadecvarea la real este la ea acasă, istoria oficială nici măcar un mit ce merită efortul unei demitizări, ci doar o farsă, iar oamenii se percep unii pe alții mediat, fie prin prisma propriilor interese, fie printr-un ecran de calculator care
Despre actualitate by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17245_a_18570]