104 matches
-
grotesc emoționant al picturii naive ca și apariția fiuluimaimuță, avatarul cu aspect de maimuță este recuperabil din fotografiile cu tineri thailandezi cu fețe surâzătoare, dar înarmați până în dinți. În acest viitor aluziv, prezența non-umană a lui Boonmee reflectă angoasa și inaderența prin contrast. Prin ermetism ironic, regizorul se plasează la granița oricărei existențe cu istoria, fantomele defuncților coexistă cu fantomele istoriei. Ambele triburi spectrale bântuie în filmul său, iar o altă secvență aparentă inocentă devine semnificativă în acest sens. Jen și
Unchiul Boonmee se pregătește să moară by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5526_a_6851]
-
la catedră, limbă (scris), altul. O repetă în 2006 (Apostrof, 10), arătând cu degetul spre „«kremlinologii» americani, care și ei credeau în ireversibilitatea comunismului”, și considerându-se victima propriei aspirații care îl contrapunea pe regele Mihai I comunistului Ion Iliescu. Inaderență nu tocmai personală, individuală, la cel astfel rebotezat politic și, probabil, „popular”. Impredictibilitatea analiștilor politici apare ca un alt alibi ori ca o altă scuză individuală, „profană”, pentru nespecialistul în istorie. Impredictibilitate pe termen scurt și, mai ales, practică, pentru că
Matei Călinescu despre politică by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/3829_a_5154]
-
Radu Pavel Gheo (scriitor), Mircea Kivu (sociolog), Alexandru Matei (eseist), Cătălina Miciu (blogger), Dodo Niță (eseist) și Florentina Sâmihăian (lector la Facultatea de Litere). Să vedem care este „scurta listă de eroi” a lui Radu Pavel Gheo. După ce își declară inaderența „la miturile fondatoare și la marile personaje ale istoriei autohtone pe care le-a deconstruit atît de mult” încât nu-l poate vedea „pe Ștefan cel Mare și Sfânt decât ca pe un conducător mic și agitat, repede stîrnitor de
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4200_a_5525]
-
îl moștenise, ci Hasdeu, cu ,,s”, nu cu ,,ș”, pronunțat însă Hâșdeu; aceeași este situația și la Densusianu, scris așa, cu ,,s”, dar pronunțat Densușianu...; p. 66 ,,cu reproducerea” - ligament deranjant, fie și numai auditiv: cur...; p. 81: ,,la bază inaderența” - ligament laba...; p. 71: ,,un pendant monstruos al revoluției”, unde, în mod sigur, e vorba despre pAndant al revoluției, nu pEndant... Toate cele menționate mai sus culminează cu sărituri de cuvinte, care fac anumite secvențe aproape de neînțeles: p. 89 - ,,nu
Dorin N. URITESCU sau… Metronomul spiritului creator [Corola-blog/BlogPost/93468_a_94760]
-
din 06 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Eseu de Al.Florin ȚENE Alianța discretă și fecundă dintre Poezie și Filosofie Relațiile între Poezie și Filosofie îi preocupă foarte mult pe filosofi, poeți și pe esteticieni, încercând să descopere aderențele ori inaderențele organice pe care le trezesc cele două, poezia ca artă și filosofia ca știință, răsunetul lăuntric oricât de îndepărtat ale acestora. Tudor Vianu în “Filosofie și poezie “, prima ediție din 1937, scria: “ ... Evident, ca întotdeauna în astfel de cercetări, partea
ALIANŢA DISCRETĂ ŞI FECUNDĂ DINTRE POEZIE ŞI FILOSOFIE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364559_a_365888]
-
din 10 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Eseu de Al.Florin ȚENE Alianța discretă și fecundă dintre Poezie și Filosofie Relațiile între Poezie și Filosofie îi preocupă foarte mult pe filosofi, poeți și pe esteticieni, încercând să descopere aderențele ori inaderențele organice pe care le trezesc cele două, poezia ca artă și filosofia ca știință, răsunetul lăuntric oricât de îndepărtat ale acestora. Tudor Vianu în “Filosofie și poezie “, prima ediție din 1937, scria: “ ... Evident, ca întotdeauna în astfel de cercetări, partea
ALIANŢA DISCRETĂ ŞI FECUNDĂ DINTRE POEZIE ŞI FILOSOFIE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361909_a_363238]
-
Publicat în: Ediția nr. 236 din 24 august 2011 Toate Articolele Autorului Alianța discretă și fecundă dintre Poezie și Filosofie Relațiile între Poezie și Filosofie îi preocupă foarte mult pe filosofi, poeți și pe esteticieni, încercând să descopere aderențele ori inaderențele organice pe care le trezesc cele două, poezia ca artă și filosofia ca știință, răsunetul lăuntric oricât de îndepărtat ale acestora. Tudor Vianu în “Filosofie și poezie “, prima ediție din 1937, scria: “ ... Evident, ca întotdeauna în astfel de cercetări, partea
ALIANŢA DISCRETĂ ŞI FECUNDĂ DINTRE POEZIE ŞI FILOSOFIE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354086_a_355415]
-
în jurul persoanei lor, încât unii să meargă la moarte pentru ei, iar alții să n-aibă odihnă în vrășmășia ce le-o poartă. Dar după unii de azi, cine mai face chestie de viață și de moarte din aderența sau inaderența la cei mai de seamă eroi sau conducători ai omenirii? Iisus stârnește în continuare această luptă pentru că este Viu. El este ieri și astăzi același. Unii cred în El și astăzi pentru că este Viu și e totul pentru ei, dar
PAŞTELE DREPTMĂRITORILOR CREŞTINI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344587_a_345916]
-
sau Radu Popescu, care făceau exces de zel în lupta împotriva „culturii burgheze”. În C.l. apare, în 1935, unul dintre cele mai virulente și nedrepte atacuri la adresa lui I. L. Caragiale, semnat de N. Davidescu, Caragiale, cel din urmă ocupant fanariot sau Inaderența lui la spiritul românesc. O critică de „principii și de directive” - așa vede actul critic Al. A. Philippide. Cu o asemenea direcție, selecția autorilor străini este semnificativă. Șt. Roll face un comentariu despre Peer Gynt, un film social, G. R.
CUVANTUL LIBER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286618_a_287947]
-
II, 492-495, 580-581, 609-612, 618-619; Anna Colombo, Vita e opere di Ion Luca Caragiale, Roma, 1934; Constantinescu, Scrieri, II, 16-168, VI, 69-79; Pompiliu Constantinescu, Caleidoscop, îngr. Constanța Constantinescu, București, 1974, 232-241; N. Davidescu, Caragiale, cel din urmă ocupant fanariot sau Inaderența lui la spiritul românesc, CLI, II, 1935, 39, III, 1935, 2; B. Jordan, Lucian Predescu, Caragiale, București, 1939; Călinescu, Ist. lit. (1941), 431-447, Ist. lit. (1982), 488-506; Șerban Cioculescu, Viața lui I. L. Caragiale, București, 1940; ed. București, 1969; ed. București
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
politicianismul românesc din anii ’30 și discreditarea în ochii tânărului moralist a formelor democrației; imposibilitatea de a vedea o schimbare a lumii românești printr-o evoluție normală, organică. Mai este, desigur, și natura specială a filosofului, starea lui de revoltă, inaderența la un ritm de existență, opoziția funciară față de ceea ce este acceptabil, sacralizat. Așa se explică iritarea lui față de aproape toate valorile românești. Dorul, de pildă, o valoare lirică fundamentală la Eminescu și definită filosofic la Blaga, îi pare lui C.
CIORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
dramatică intitulate Arbore, fragmentul de dramă Domnița Rosanda, poemul Domnița Voichița, poeziile Sunt dac!, Sunt român! ș.a. H. părăsește armata, trece Prutul și sosește la începutul anului 1857 în Iași. Judecător în 1858 la Cahul, destituit în scurtă vreme pentru inaderență la politica antiunionistă a caimacamului Vogoride, revine la Iași. Scoate o serie de reviste cu un profil predominant istorico-filologic: „România” (1858-1859), „Foaie de storiă română” (1859), „Foița de istoriă și literatură” (1860), „Din Moldova”, intitulată apoi „Lumina” (1862-1863). Publică în
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
și politice, „liniile de forță” ale mișcării de idei dintr-o epocă sau alta), într-un exercițiu de sociologie literară. Protocolul argumentației se sprijină pe un „dosar” al receptării critice, uzitat cu discernământ. O cercetare doctă își propune să probeze inaderența lui Titu Maiorescu la febrele modernității. Evocat cu un condei de monograf, D. Anghel este văzut, dincolo de tocitul clișeu de „poet al florilor”, prin prisma sensibilității moderne, ultimele sale proze prefigurându-l pe Urmuz. Ion Anestin, a cărui portretizare se
DURNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286920_a_288249]
-
lui Ovidiu Papadima (Naționalismul lui Alecsandri, 6/1936, Calistrat Hogaș și lumea lui, 10/ 1937), studiul lui Nicolae Steinhardt Gânduri despre câțiva scriitori englezi (1-2/1940). Trebuie menționat și un controversat studiu al lui N. Davidescu, Ultimul ocupant fanariot sau Inaderența lui Caragiale la spiritul românesc (1/1936, reluând un articol din „Cuvântul liber”), ceea ce indică faptul că nu se impunea colaboratorilor o direcție unică. I. Peltz semnează Considerațiuni asupra romanului, Victor Eftimiu abordează subiectul traducerii autorilor români în limbile de
FAMILIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286945_a_288274]
-
factură clasicistă. Simțind că i se apropie moartea, credea că va sfârși asemenea lui Nicolas Gilbert, inamic înverșunat al enciclopedismului și socotit de exegeții r. precursor al acestei direcții poetice. În același timp comentatorii lui Scavinschi vor pune în lumină „inaderența sa la estetica romantică”. În acei ani, precum și în cei care vor urma, r. românesc se va înfățișa statornic ca un Ianus cu două fețe. Chiar și la Vasile Cârlova, pe care Șerban Cioculescu îl va prezenta ca pe un
ROMANTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289353_a_290682]
-
e aplicat sistematic. Atît de sistematic încît obosește. Faptul că poemele pot fi "traduse" fără nici un fel de problemă într-o grafie normală și, mai mult, că, în urma acestei operații, majoritatea lor nu pierd nimic, îmi pare un indiciu al inaderenței procedeului la poezie. Cel puțin la cea a lui Caius Dobrescu din acest moment." Grafia poemelor e agasantă pur și simplu și cere un efort ce nu e compensat decît de cîteva reușite jocuri de cuvinte (DJestia, marxchoism, parbrizer, QVeta
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17152_a_18477]
-
fac decît să certifice imensa bogăție a virtualității. Glosînd pe marginea culorii, a construcției suficientă sieși, a imaginarului ca materie primă pentru lumea reală, Vasilica Chifu își deconspiră, de fapt, coordonatele unei existențe morale. Desprinderea de contingent, refuzul modelului și inaderența la ordinea perisabilă sînt tot atîtea modalități de a defini o aspirație unică: spre incoruptibilitatea materiei, spre transcendența formei, spre polisemia visului.
Artiști în penumbră by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14958_a_16283]
-
în creația scriitorilor transilvăneni: Ioan Slavici, Ion Agârbiceanu, dar și modestul Ion Pop-Reteganul sau minorii Teodor V. Păcățian și Vasile Ranta-Buticescu, iar „realismul clasic” este salutat la I. L. Caragiale, Al. Vlahuță și D. D. Patrașcanu. Așa stând lucrurile, apare logică inaderența la literatura „cazurilor” („subiectivă”), căreia îi opune substanța universal umană din opera ardelenilor și a celorlalți „clasici” amintiți, după cum în aceeași logică intră și condamnarea vehementă a simbolismului și mai ales a „decadentismului”. „De un Verlaine - vaticinează el - ne va
SANIELEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289471_a_290800]
-
merite personale și muncă asiduă, Radu Comșa ajunge secretarul de cabinet al unui avocat influent, deputat și moșier, cucerind și inima fiicei acestuia (Luminița) și anunțând, printr-o posibilă și profitabilă mezalianță matrimonială, saltul în altă poziție socială. Numai că inaderența morală la lumea în care se pregătea să intre îl face capabil de reticențe care îi vor marca radical destinul. De pildă, trăind acut complexul de a fi fost salvat de plecarea pe front de viitorul său socru, într-un
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
1903). După o lungă perioadă de tăcere, în 1935 reapare în „Adevărul” cu Amintiri, o suită de însemnări cu valoare de document pentru istoria mișcării socialiste românești. Pentru N., finalitatea instructivă și educativă a literaturii este esențială. Așa se explică inaderența la romantism, privit ca o orientare generatoare de iluzii și artificialitate, dar și admirația față de naturalism, recomandat pentru interesul, important în ordine ideologică, pe care îl acordă mediilor sociale noi (Ce scriem!). Opțiune destul de laxă, de vreme ce „metoda experimentală” este înlocuită
NADEJDE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288345_a_289674]
-
unor stări sufletești inexplicabile, pe relevarea unor trăiri imperceptibile. Subiectul, tema aproape că nu există sau se compun din câteva întâmplări vag conturate. Contează, în primul rând, reacția subconștientului, sensibilitatea personajelor (Fularul cu centauri, O discuție despre patine...). Povestirile din Inaderență (1968) rafinează maniera atât ca substanță, cât și ca opțiune stilistică. Prezentă pretutindeni (Indianul, Vacanța mare), femeia e un focar de dezechilibru, un factor aproape stihinic, ce destramă universuri constituite rațional. Sanda, Iulia și celelalte personaje feminine amintesc de Linda
PELIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288751_a_290080]
-
în elaborarea primelor cinci volume din Cartea Albă a Securității, viața literară și culturală făcând obiectul volumului al patrulea, Istorii literare și artistice (1969-1989), apărut în 1996, unde figurează în calitate de coordonator. SCRIERI: Redactori și pianiști, pref. Laurențiu Fulga, București, 1967; Inaderență, București, 1968; Miorița nu s-a născut lângă stele, București, 1973; Căderea Plevnei, București, 1977; Șa pierdută pe mare, București, 1983; Speranța, București, 1984; Requiem pentru Convenția de la Geneva, Veneția, 1988; Epistolarul infernului, București, 1993; Sioniști sub anchetă, București, 1993
PELIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288751_a_290080]
-
în permanență planul înregistrării seci cu acela reflexiv, oprindu-se asupra emoțiilor estetice, ca și asupra detaliilor prozaice de viață cotidiană, diaristul reține atmosfera de efervescență spirituală a dezbaterilor de idei dintre membrii Școlii de la Târgoviște, consemnează de pe poziții de inaderență organică ecoul negativ al inițiativelor regimului comunist asupra traiului zilnic, își expune proiectele și își dezvăluie șantierul de creație, în care experimentează mereu, cu o mare consecvență și încredere în propria vocație, noi posibilități de expresie și de supunere a
PETRESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288790_a_290119]
-
2001). Motivele din Meseria exilului sunt sugerate de rama anunțată în titlu. Critica de întâmpinare a stăruit îndeosebi pe motivul exilului biografic real, însă acesta este numai un pretext pentru etalarea unui „exil” mult mai profund, a disconfortului provenit din inaderența la realitate a unei structuri sensibilizate până la paroxism, și anume sensibilitatea artistului care își trăiește condiția sub marea panică stârnită în primul rând de agresiunea lucrurilor imediate: „De ura lucrurilor nu voi scăpa. / Scaunul, patul, cuierul și covorul / îmi pregătesc
NICULESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288454_a_289783]
-
convingător pentru autentica reabilitare a iconografiei bisericești, dar mai ales a muzicii bizantine. Aceste tradiții vechi ale Bisericii Răsăritene rămân încă necunoscute, când nu sunt disprețuite, în multe din parohiile ortodoxe ale marilor orașe. Transilvania este un caz special de inaderență la tradiția arhitectonică, iconografică și muzicală bizantină. În van se aude glasul regelui David: „Cântați psalmi și bateți din timpane; cântați dulce din psaltire și din alăută!” (Psalmi 80, 2). Oamenii care, printr-un simplu accident providențial sau în urma unor
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]