46 matches
-
cartezian se grupează În principal În jurul a două tendințe. Una dintre ele susține că enunțul ne este decât un simplu silogism și trebuie tratat ca atare, iar o alta susține că, dimpotrivă, enunțul este expresia unei intuiții, exprimând o experiență inanalizabilă. Le vom urmări pe amândouă, căutând să le arătăm valențele dar și limitele, iar la sfârșit vom Încerca să oferim o posibilă interpretare a acestui enunț. Silogism Datorită formei qvasideductive pe care o are propoziția cuget, deci exist, o serie
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
ireductibil, un "nu știu ce" inefabil, sugerat printr-o sumă de procedee melodramatic-teatrale. Nu ne mai miră, atunci, nici reticența criticului față de "interpretare" (înțeleasă finalmente mai mult ca formă de viață decât de cunoaștere, de vreme ce sufletul se dovedește a fi o entitate inanalizabilă, de ordinul sugestiei muzicale), cum nici credința sa în triumful melodramei ca artă prin excelență "populară", pentru că se adresează exclusiv sensibilității și cere participarea publicului 106. Și așa, pasiunea criticului pentru teatru tinde să-și dezvăluie, încet încet, adevăratul mobil
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
evitării pericolului iminent, strategie axată pe o etică defensiv-ascetică, a tăcerii orgolioase, și pe o aspră pedagogie a simțurilor, îndemnând la refuzul "faptei", al "acțiunii". Pentru criticul modernist de mai târziu, "sufletul" e un referent noumenal, o entitate imuabilă (și inanalizabilă), înțeleasă la modul eleatic, fatalist chiar, ceea ce explică refuzul "devenirii" în timp, și, subiacent, indiferența față de "experiență" (i.e., față de viață în sine), înțeleasă ca prilej de remodelare a personalității (din unghi psihologic, repet, Lovinescu rămâne Lovinescu). Apoi, dacă e vorba
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
o imagine, o melodie, un spectacol etc.) nu stai să te gândești ce-o să zică lumea. Îți place sau nu-ți place. Iar dacă îți place, nu e cazul să amesteci plăcerea cu psihanalizabile complexe de vinovăție. Plăcerea are nuanțe inanalizabile și motivații multicolore. „Unde-i jenă nu-i plezir!“ - zice o vorbă de cartier... Ceea ce mi se sugera era să declar că îmi place ceva, dar că, în același timp, mi-e rușine că îmi place. Să nu-mi ascund
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
nu numai fac să primeze o atmosferă, ci - tocmai ele - sporesc, de fapt, o specială putere de modelare, en douceur, a lecturii, într-un climat (al acesteia) apt să întrețină receptivitatea la nuanțe, la sugestii: pe căi, s-ar zice, „inanalizabile”. Lipsesc oare cu totul, în această „uvertură” a romanului, pătrunderile în ceea ce „spune”, neauzită de ceilalți, „vocea” interioară a Vitoriei Lipan? Cum ar putea fi așa, când temerile, presimțirile, încordarea, așadar tot atâtea forme ale unui incipient proces sufletesc (pe
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
superlativă la adresa operei: „Și în sfârșit acum, când mecanismul arghezian îmi stă demontat în față, sau cel puțin îmi închipui aceasta, simt că 1 Eminescu. Arghezi, p. 173 48 dincolo de teme, procedee, compoziție, ritmică, psihologie și influențe rămâne un duh inanalizabil, care mă umilește. Încerc o dramă de inteligență.” 1 În cărticică de seară, criticul detectează cu sagacitate „desfacerea lui Arghezi de personalismul energic de altădată și alipirea sa lirică la frumusețile vieții sociale, la realitățile patriarhale de familie, la o
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
pe de alta - limitele gândirii. Criticul este un antimetodologic și un intelectualist, promovând ideea „concretului necategorial”. Vladimir Streinu socotește critica drept un fel de „estetică practică”. Esența creației nu poate fi surprinsă pe calea istoriei, psihologiei, biografiei sau sociologiei. „Duhul inanalizabil” al creației estetice nu poate fi captat în plasa unor considerații extranee.”5 Criticul este dator să capteze unicitatea operei de artă, timbrul ei inconfundabil, substanța intimă. Streinu a dezvoltat în acest sens teoria originală a dubletelor artistice, care ar
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
op. cit., p. 38 3 op. cit., p. 39 4 Florin Mihăilescu - Conceptul de critică literară în România, vol. I, București, Editura Minerva, 1976 5 idem, p. 407 107 operei de artă. Oricum, în orice creație mare rămâne o zonă obscură, misterioasă, inanalizabilă. Florin Mihăilescu nu ezită să indice punctele nevralgice ale concepției lui Streinu despre creația artistică: „Accentul prea rezolut al criticului trădează din păcate o concepție exagerată și nedialectică despre relația dintre clasificabil și inclasificabil, dintre conformitatea și non-conformitatea operei cu
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
tous les chats sont gris, deoarece semnificația acesteia nu este deductibilă din semnificații elementelor sale și din combinația lor gramaticală (ea nu semnifică faptul că "toate pisicile sunt gri în timpul nopții")"305. 7.1.2. Totuși, a proclama caracterul fundamental inanalizabil al textemelor ar presupune o deformare a doctrinei integraliste, de vreme ce, în realitate, Coșeriu nu susține așa ceva. Tot ceea ce afirmă, în ultimă instanță, textul din 1966 este că textemele nu pot fi analizate "în sensul propriu al termenului", "sens propriu" care
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
a-și aminti", respectiv "a ignora [ceva]"). 2.1.2. Mai mult, această particularitate se bazează pe o alta, care constituie un criteriu suplimentar de disociere a celor două tipuri de unități: spre deosebire de unitățile de tip I, care rămân nedecompozabile/inanalizabile, unitățile de tip II se remarcă prin caracterul lor compozabil/ analizabil. Astfel, chiar dacă și "sintagmele stereotipe" semnifică în mod global, asemenea "perifrazelor lexicale", în cazul primelor rămâne mereu deschisă posibilitatea de a asocia unul câte unul elementele unității ("actanții") cu
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
conține în fond o admirabilă apreciere superlativă la adresa operei: "Și în sfârșit acum, când mecanismul arghezian îmi stă demontat în față, sau cel puțin îmi închipui aceasta, simt că dincolo de teme, procedee, compoziție, ritmică, psihologie și influențe rămâne un duh inanalizabil, care mă umilește. Încerc o dramă de inteligență." În cărticică de seară, criticul detectează cu sagacitate "desfacerea lui Arghezi de personalismul energic de altădată și alipirea sa lirică la frumusețile vieții sociale, la realitățile patriarhale de familie, la o poezie
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
pe de alta - limitele gândirii. Criticul este un antimetodologic și un intelectualist, promovând ideea "concretului necategorial". Vladimir Streinu socotește critica drept un fel de "estetică practică". Esența creației nu poate fi surprinsă pe calea istoriei, psihologiei, biografiei sau sociologiei. "Duhul inanalizabil" al creației estetice nu poate fi captat în plasa unor considerații extranee." Criticul este dator să capteze unicitatea operei de artă, timbrul ei inconfundabil, substanța intimă. Streinu a dezvoltat în acest sens teoria originală a dubletelor artistice, care ar fi
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
substanța intimă. Streinu a dezvoltat în acest sens teoria originală a dubletelor artistice, care ar fi - în concepția sa - opozițiile tensionale inerente, care dau viață și originalitate operei de artă. Oricum, în orice creație mare rămâne o zonă obscură, misterioasă, inanalizabilă. Florin Mihăilescu nu ezită să indice punctele nevralgice ale concepției lui Streinu despre creația artistică: "Accentul prea rezolut al criticului trădează din păcate o concepție exagerată și nedialectică despre relația dintre clasificabil și inclasificabil, dintre conformitatea și non-conformitatea operei cu
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
bolșevicios, socialist, na-ți-o-anal-comunist, amator de totalizări, tratate irefutabile, crestomații dogmatice, manuale și alte volumuri omagioase pentru Spiritul Universal întrupat în Kremlin. Naturilor anarhe, individualizante, rebele, mi se părea că le vine ca o mănușe fragmentul, eseuouant au ba, inclasificabil și inanalizabil, înzestrat, cum sugerează Derrida (pe care îl citeam și... nu-l urmam)... cu o "structură de căcat", adicătelea inasimilabilă dispre orificiul guraliv al Sinecdoacei Totalitoante. Ceea ce nu înseamnă că în mini-eseuri, în "gândemele desferecate", în "ghiveciurile moldovinești", nu o călăream
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
fi lamartinian și în același timp poet în gustul clasic. Gândul de a compune Epistole e stârnit de lectura lui Boileau și tot atât de a operei lui Voltaire, din care a și tradus Alzira sau Americanii. În epistolă Alecsandrescu are darul inanalizabil al discursului gesticulat, aci grav, aci perfid, câteodată de un prozaism caricatural, altă dată acoperit cu șalul unei imagini, și e sentențios cu un mare noroc, străbătut de o ușoară melancolie romantică. Enumerarea genurilor are alt sens decât la Boileau
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
acela în virtutea căruia opera e rezultanta colaborării unui frumos de conținut cu unul de expresie a dus la cele mai mari erori, căci e imposibil a determina valoarea estetică a unei concepții sau a unui cuvânt în afara fenomenului fundamental și inanalizabil al creației. Nu există cuvinte poetice și cuvinte prozaice. Maiorescu exagerează rolul metaforei, dar mai ales își închipuie că imaginea trebuie să se supună legilor lumii fizice. El n-admite ca poetul să privească la roata cea de foc a
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
metodelor istorice, sociologice, biografice, de fapt împotriva oricărei metode, ca fiind incapabile să conchidă asupra originalității spiritului creator. Metoda are numai valoarea celui care o practică. Relativist, întrucât esența artei ar fi ceva imprecis, iar opera ar avea „un duh inanalizabil”, S. consideră că sarcina criticului este „să deslușească într-o poezie sau într-un roman concretul necategorial al artei, realitatea ei monadică, misterul vibrător cu care să consune”. Mai exact, să surprindă unicitatea operei, fiind invocate în acest sens formulări
STREINU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
comediograf ale povestitorului, limbajul, arta zicerii, ca și la Caragiale; de asemenea, jovialitatea humuleșteanului, pe care îl apropie de scriitorii cei mai deosebiți ca structură și formație, Rabelais, L. Sterne, G. Flaubert, A. France. Farmecul lui Creangă i se pare inanalizabil, ca și farmecul poeziei eminesciene: „Singura metodă de convingere a criticului rămâne izolarea locurilor mai caracteristice și citarea lor”, procedeu pe care autorul îl teoretiza încă de la începuturile carierei. C. și-a fundamentat ideile teoretice care l-au călăuzit în
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
de o parte, gazda afabilă sau ursuză, dar care nu se destăinuiește, nu se lasă cunoscută și își păstrează misterioasa identitate, pe de altă parte, oaspetele misterios, care își păstrează secretul, dar care în trecerea sa, datorită tocmai alterității sale inanalizabile, provoacă dezordine în comunitate pe care o vizitează. Dacă prima situație este bine ilustrată de Vercors cu Tăcerea mării, cea de a doua este bine pusă în valoare de o povestire precum Oaspetele de Camus sau Teoremă de Pasolini. Și
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
putut într-adevăr să-i pătrundă misterioasa intimitate (să ne gândim, de exemplu, la povestirea lui Vercors Tăcerea mării). Avem și pe cea a străinului misterios, care trece păstrându-și secretul, dar a cărui trecere, prin chiar faptul acestei alterități inanalizabile răvășește comunitatea traversată (și mai mult decât Oaspetele lui Camus, Theoremă de Pasolini poate să fie exemplar în această privință). În fine, există cazul străinului care descoperă și pătrunde în secretul celuilalt, provocând o răsturnare de situație în casa acestuia
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
istorice, sociologice, biografice și împotriva oricărei metode, ca fiind incapabile să explice și să decidă asupra originalității spiritului creator. Metoda are numai valoare celui care o practică. Relativist, întrucât esența artei ar fi ceva imprecis, opera ar avea un duh inanalizabil, "Vladimir Streinu considera că sarcina criticului este să deslușească într-o poezie sau într-un roman concretul necategorial al artei, realitatea ei monadica, misterul vibrator cu care să consune". Mai exact, să surprindă unicitatea operei. Sunt invocați în acest sens
Vladimir Streinu () [Corola-website/Science/297567_a_298896]