116 matches
-
și eterul “supraautomat” propriu celulelor; ca urmare, ele rămân în corpul grosier). Luând în considerare existența mai multor tipuri de fluid eteric alcătuitoare ale corpului eteric, care corespund diferitelor niveluri de organizare/evoluție ale corpului grosier (ansamblul corpului, celula, substanța inanimată de bază etc.), rezultă că disiparea acestui corp se face treptat: − partea corespunzând nivelului superior, al ansamblului corpului grosier, ce-l părăsește laolaltă cu corpurile mai subtile, la care se referă îndeobște întreaga literatură de profil și care este cel
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
prieteni de se va face înțelept. Exemplul citat din Lysis e împrumutat, și încă pentru același motiv, de Aristotel în Etica Nicomahică: „Trei sunt deci rațiunile ce stau la baza prieteniei (binele, plăcutul și utilul - n.m.). Dar atașamentul față de lucruri inanimate nu-l desemnăm prin termenul de prietenie, pentru că nu este posibil ca ele să ne răspundă cu același sentiment, nici ca noi să le dorim binele (ar fi ridicol, dacă e vorba de vin, de pildă, să pretindem că-i
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Întrebarea de ce modul nostru de a gândi asupra relațiilor de proprietate și libertate este În proces de schimbare radicălă. Prigogine folosește atât noțiuni din termodinamică, cât și din cibernetică, În analiza sa. El observă că toate viețuitoarele, asemenea multor obiecte inanimate, sunt structuri disipative. Adică, ele Își mențin structura cu ajutorul unui curent continuu de energie prin sistemul lor. Energia menține sistemul Într-o stare continuă de flux. Fluctuațiile sunt În general mici și pot fi ajustate cu ajutorul retroalimentării. Totuși, uneori, spune
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
sentimentul că adăpostea moartea („vidul”) în propriu-i trup și tocmai de aceea a căutat cu atâta patimă o salvare provizorie (și iluzorie) în frumusețea evanescentă a „lucrurilor”. În poemele sale euforice nu doar „plantele și animalele”, ci și existențele inanimate, străzile, clădirile, obiectele apar ca tot atâtea miracole, văzute cu ochii cuiva care parcă atunci le descoperă sau le contemplă pentru ultima dată. În scrierea postumă Mic manual de fericire perfectă el a formulat explicit o adevărată mistică a lucrurilor
VORONCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
corp În variate forme, cum sînt remediile naturiste și homeopatice. Firește că nu doar oamenii sînt Înzestrați cu corpuri de energie. Toate animalele, păsările, insectele, peștii și plantele au aure care pot fi detectate, la fel și așa-numitele obiecte „inanimate” precum pietrele, cristalele, mineralele, metalele și apa. Volumul de forță vitală sau Ki din interiorul nostru variază de la o zi la alta - există o ritmicitate naturală a fluxului și refluxului de energie din corpul nostru -, dar absorbim Ki În diverse
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
negarea politicului, a afacerilor și, în general, a oricăror însușiri legate de modernitate. Sexualitatea însăși e descrisă în termenii unei perversiuni incontrolabile, a „decompensării” produse la întâmplare. Altminteri, femeile n-au decât un rol decorativ, de plan secund - simple obiecte inanimate într-o lume a bărbaților. Retractil și pudibond, Marlowe tânjește după o mamă protectoare și nu după o iubită. Când o va găsi își va da seama că abandonase o eroare în favoarea alteia. Trăind la marginea societății, Marlowe rămâne, totuși
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
era de la Dumnezeu, nu putea să facă nimic”. Scurt și atotcuprinzător! III Origen Interpretarea logion-ului se află În De principiis 1,1,3. Iată contextul teologic: Dumnezeu-Tatăl este „atoatețiitorul”, adică El penetrează toate entitățile universului, atât ființele animate, cât și inanimatele, atât pe cele raționale, cât și pe cele iraționale (alogoi). Puterea (dynamis) Fiului, În schimb, nu atinge decât ființele raționale, catehumeni și păgâni, fără discriminare. Iar Duhul Sfânt nu se Împărtășește decât creștinilor, adică acelor ființe raționale care s-au
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
alt unghi. Atanasie cunoaște, citează și ridică obiecții la teoria predecesorilor săi, plecând tocmai de la Învățătura trinitară: „Este limpede că Fiul, fiind În Tatăl, este și În cei În care este și Tatăl (adică, ne reamintim, În creaturile animate și inanimate, În cele raționale și iraționale) și că Duhul Sfânt nu este absent, căci sfânta, preafericita și desăvârșita Treime este nedespărțită”. El Îl amendează pe Origen printr-o piruetă ingenioasă: teoria din Peri archon se situa, am văzut, pe plan gnoseologic
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
ca la ușa cortului curățând mai multe chestii vărsate pe jos, am reușit să-mi fac o cafea întruna din ustensilele de argint așezate ca niște vizoare pe toată lungimea raftului din bucătărie. Ce-o fi între mine și lumea inanimată, tangibilă? Luptându-mă să desfac filtrul, am lovit cutia de lapte cu cotul, iar aceasta a căzut jos. Întinzându-mă după cârpă, am răsturnat lada de gunoi. Răsucindu-mă să opresc lada de gunoi, am izbit cu genunchiul ușa deschisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de exprimare, de cele mai multe ori antinomice. Pictorii suprarealiști Salvador Dali, Max Ernst, Zimmermann, Chirico realizează o artă care nu se mai bazează pe o anumită vizualizare a omului, ci pe o nouă privire asupra lumii, mai exact, a lumii obiectelor inanimate. Relațiile familiare dintre lucruri sunt abolite pentru a releva partea lor ascunsă, amenințătoare chiar. Alienarea se realizează prin amestecul elementelor eterogene statui și manechine iau locul ființelor umane (la Chirico) - mixtura regnurilor, superclaritatea (tehnica sharp focus) care face lumea de
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
un vârtej neregulat și dezordonat. Așa Încât ceea ce numim enthousiasmos pare că rezultă din combinația a (F) două impulsuri simultane sosite din partea sufletului: unul datorită acțiunii la care este supus, iar celălalt datorită stării lui naturale. Este imposibil să mânuiești corpuri inanimate 3 și de neclintit, În contrazicere gravă cu natura lor. Să luăm un exemplu: mișcarea cilindrului, rostogolirea unei sfere sau a unui con, căderea unui cub. Un alt exemplu: să cânți la liră melodia care se cântă la un flaut
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
corpurile sunt lipsite de forța proprie. Nu au nici Înclinare, nici tendința de a se apropia de centru, care le atrage Într-acolo, din toate părțile. (E) Tot la fel, În vid, este peste putință să concepi că anumite corpuri inanimate se Îndreaptă automat spre un anume loc imaterial, nediferențiat, sau că sunt atrase Într-acolo. Nu ne rămâne altceva de făcut decât să considerăm acest centru nu raportat la spațiu, ci la materie. Deoarece unitatea și ordinea acestei lumi se
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
inanimat, natural și artificial, Craig valorizează artificiul în măsura în care acesta izbutește să deplaseze corpul viu spre marionetă și spre mască, animatul, organicul spre inanimat, spre anorganic și să apropie astfel actorul de statuie. Teatrul poate fi salvat numai apelând la marionetele inanimate, veritabile echivalente ale statuilor sacre. Potrivit unui text din 1908, „Marioneta, domnilor!”1, locurile unde aceasta poate fi întâlnită sunt catedrala - aici o găsim țintuită pe cruce (Christos, ca reprezentare a marionetei sacre, deoarece este în același timp om și
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
că ea nu are nimic de-a face cu automatele ori cu spectrele mecanice 1. Într-adevăr, la întrebarea „Cine va mânui marioneta?”, Craig răspunde: „Nimeni n-ar putea s-o spună. Nu cred în mașinării, nu cred în materia inanimată. Poate că firele întinse de către Divinitate sufletului poetului vor fi cele ce vor izbuti să o miște”2. Așadar, forțele invizibilului, forțele divinului în relația sa cu psyche-ul sunt singurele în stare să pună în mișcare această statuie neînsuflețită, destinată
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
această demonstrație privind arta expresivității actorului, pe rolul de mediator al portretului, ca și cum ar fi simțit nevoia să-și ia ca punct de plecare și ca reper o imagine fixă, imobilizată a artistului, o imagine definitiv întipărită într-o materie inanimată. Statuia, portretul - dintr-odată însuflețite - sunt, pentru Craig, marile metafore ale actorului, un actor plasat între inanimat și animat, veritabilă emblemă a spiritului care insuflă viață materiei: „Masca este singurul intermediar în reproducerea fidelă a expresiei sufletului cu ajutorul expresiei trăsăturilor
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
de a fi de neconceput pentru noi, materia care - tocmai datorită acestei lipse de sens, din punctul nostru de vedere - devine figura unei alterități enigmatice, incomprehensibile? Am amintit mai sus că Marc Augé făcea din necesitatea de a gândi materia inanimată motivația principală a fabricării „zeului-obiect”, văzut ca dublu al unui mort ori al unui zeu. La rândul său, în Lecțiile de la Milano, Kantor consideră încercarea de a cunoaște obiectul imobil, neînsuflețit, de a-i „pătrunde” natura, o sarcină de prim
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Cain. Abel, În schimb, este fiul lui Adam și al Evei și a fost ucis de Cain. Din sîngele lui s-au născut cîinii; de aceea sînt ei credincioși omului (legendă etiologică populară). Toate cîte sînt pe lume, animate sau inanimate, au fost create de Diavol, Însă Bonacursus nu face nici o distincție Între creator și factor, creator și artizan. Fiicele Evei au rămas Însărcinate de pe urma demonilor și au dat naștere rasei Giganților; aceștia au prins de veste că lumea este creată
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
forțele binelui și forțele răului. O entitate poate fi conceptualizată ca numărabilă sau nenumărabilă (rom. pâine, pâini/engl. bread), desemnată prin singular sau plural (rom. mazăre/engl. peas; rom. fasole/engl. beans; rom. mulți bani/engl. much money). Referirea la inanimate se face printr-un pronume special în engleză (it), dar printr-un pronume comun animatelor și inanimatelor în limbile romanice (rom. el, ea / fr. il, elle / it. lui, lei / sp. ello, ella). Sistemul gramatical al politeții se materializează prin desemnarea
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
engl. bread), desemnată prin singular sau plural (rom. mazăre/engl. peas; rom. fasole/engl. beans; rom. mulți bani/engl. much money). Referirea la inanimate se face printr-un pronume special în engleză (it), dar printr-un pronume comun animatelor și inanimatelor în limbile romanice (rom. el, ea / fr. il, elle / it. lui, lei / sp. ello, ella). Sistemul gramatical al politeții se materializează prin desemnarea interlocutorului printr-un singur pronume în engleză - you -, prin doi în franceză - tu, vous -, prin trei în
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
organizare a societății. B.C. Apela la raționamentul analogic pentru a apropia organizarea biologică și pe cea socială? J.R. Evitînd pe cît era posibil deviația analogică, ne-a arătat că materia se organizează pe niveluri, atît cea vie, cît și cea inanimată, și că aceste niveluri sînt reglate de "servomecanisme". Aceste servomecanisme, în funcție de feed-back-urile pozitive sau negative, permit existența unor reacții între nivelurile de organizare. Această expunere, foarte cibernetică, era orientată spre viață și societate. Cît despre Edgar Morin, el avea deja
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
față de determinismele noastre în beatitudinea consumului." Henri Laborit crede în elementele științifice "eliberate de toate judecățile de valoare." Cînd vorbește despre creierul omului, îl consideră o "unealtă" grație căreia "omul e mîndru că a putut domina speciile și agresivitatea lumii inanimate față de el", și îi descrie "structurile arhaice", instrument al comportamentelor reflexe, ale fugii, ale luptei care apără de pericolele mediului înconjurător, precum și cortexul, "structură relativ recentă proprie omului, structură asociativă ce îi permite să creeze forme noi pornind de la stocul
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
asculte pe Emanou aparține atât lumii ordonate a polițiștilor, a celor care vor să îl ucidă pe acest idol (marca în acest sens fiind momentul zilei), dar și aceleia a revoltei (prin costum) împotriva ordinii impuse. În secvență următoare, elementele inanimate, dar și cele animate, sunt surprinse într-o mișcare care nu are ca rezultat deplasarea în spațiu. Cand, însă, umanul este surprins în mișcare, mersul este teatral, exagerat, artificial. De altfel, apropierea de lumea teatralului este făcută și prin costume
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
aspect pozitiv, aceasta se datorează faptului că este prin esență antropomorfic. Așa cum s-a văzut în capitolul precedent, prezența centrală și permanentă a cel puțin unui personaj-actor este una din componentele de bază ale povestirii. Descrierea, care privește atât lumea inanimată, cât și cea a personajelor, este susceptibilă de a introduce, la acest nivel tematic, o nouă ruptură sau o eterogenitate suplimentară. Soluția stilistică la aceste probleme diverse poate fi regăsită în preceptul homeric, atât de apreciat de Lessing: "Homer [...], în
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
semiotice care definește o categorie a descriptivului ca unitate discursivă de sine stătătoare, numită descrierea, scoțînd-o definitiv de sub tutela povestirii, ca atunci, mai ales, cînd funcționează ca temă centrală în genuri precum povestirile de explorare geografică (topografiile, descrieri de ființe inanimate) sau povestirile de explorare zoologică sau etnografică (prozopografiile, descrieri de ființe animate). Cartea semnată de Jean-Michel Adam, distins specialist în lingvistică (textuală), în colaborare cu A. Petitjean și F. Revaz, a cărei traducere în limba română ne este dată de
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
epidictică (elogii aduse unor persoane, locuri, monumente...), descrierea, creatoare de elogii, preocupîndu-se deci de ornament și estetic, s-a impus dincolo de epic, în textele romanești și istorice sub formă de "prozopografii" (descrieri de ființe animate) și de "topografii" (descrieri de inanimate). După un proces istoric complex în ale cărui detalii nu intrăm aici, Evul Mediu și chiar mai tîrziu, pînă la romanescul eroico-galant din secolul al XVII-lea (Honoré d'Urfé, Mlle de Scudéry, La Calprenède...) și-a însușit tradiția retorică
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]