119 matches
-
prezenta consoanelor prenazalizate de tipul mb, nd, ŋg), predominantă silabelor deschise (consoana + vocală). La nivel morfologic aceste limbi sînt flexionare, cu o morfologie a grupului nominal extrem de complexă (numeroase clase nominale care pot marca diferențe precum uman vs. animal vs. inanimat sau masculin vs. feminin, precum și categorii care exprimă nume abstracte, locuri, grupuri de obiecte etc.), bazată înseosebi pe folosirea prefixelor; verbele au sufixe derivative. La nivel sintactic sînt în general limbi de tip SVO. Familia nigero-kordofaniană e cea mai importantă
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
flexionara; SVO; silabica latină 276. ojibwe OR Canada, SUA; una din cele mai importante limbi amerindiene din America de Nord prin numărul vorbitorilor și diversitatea dialectala limba amerindiana, familia algonkina, ramura ojibwe-potawatomi; polisintetica, cu rol important al sufixelor; distincție de gen animat/inanimat; VOS și VSO latină, silabară 277. oromo (afan oromo, galla) N Etiopia, Kenya, Somalia, Egipt) familia afro-asiatică, ramura cușită; SOV; subst. - adj. etiopiana; latină 278. oriya O India (Orissa) / N Bangladesh familia indo-europeană, ramura indo-iraniană, grupul indian oriental; SOV; adj.
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
de sufix augmentativ. Pornind de la substantive feminine, sufixul creează substantive neutre: ladă (F.) lădoi (N.) furcă (F.) furcoi (N.) bubă (F.) buboi (N.) Trecerea la neutru este facilitată de structura fonetică a substantivelor nou create; substantivele caracterizate prin trăsătura semantică+inanimat și terminate în diftongul oi sunt toate neutre altoi, butoi, cimpoi, mușuroi, sloi, soi etc. Dintre masculinele derivate cu sufixul -an, rămâne un termen izolat al opoziției substantivul ciocârlan care denumește o pasăre distinctă de cea numită prin femininul ciocârlie
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
gîndirii simbolice sînt: 1. indistincția dintre subiect și obiect; 2. identificarea părții cu întregul; 3. reducerea multiplului la unicitate; 4. identificarea esenței cu aparența; 5. instituirea izomorfismului total dintre relațiile spațio-temporare; 6. anularea granițelor dintre nivelurile existenței (materie/spirit, animat/inanimat); 7. asimilarea originii cu cauzalitatea; 8. hilozoismul (antropomorfizarea cosmosului); 9. frenezia asociativă sau interpretarea oricărei asemănări ca identitate și a contingenței drept cauzalitate; 10. parcelarea lumii în două zone distincte: sacră și profană, pură și impură, bună și rea, cadre
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
distincțiile de gen reflectă parțial caracteristicile de gen natural ale referentului, la fel ca în multe alte limbi 5. Într-un astfel de sistem de organizare a genului, în principiu, masculinul și femininul sunt atribuite referenților animați, iar neutrul, referenților inanimați. Această potrivire generalizată între caracteristicile referentului și genul substantivului corespunzător caracterizează sistemele de gen strict semantice, destul de rare între limbile lumii. Un astfel de sistem semantic există în limbile dravidiene, printre care și limba kannada. În această limbă, sensul unui
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
la băiatul! (băiatul se referă la vorbitor). Aceste substantive impun atât verbelor-predicat, cât și altor elemente acordul formal. 3.4. Centrul este un nume propriu Numele proprii au trăsături de gen și număr indiferent dacă referentul lor este animat sau inanimat, la fel ca substantivele comune,. Dacă numele propriu nu este marcat formal pentru o anumită trăsătură, acordul adjectivelor se face pe baze semantice, prin raportare la referent. De exemplu, numele de familie și unele prenume nu sunt marcate formal pentru
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
este animat și are un gen diferit de N1, trăsăturile gramaticale ale celor două substantive nu se vor copia pe centrul funcțional, din cauza conflictului, "însă trăsăturile semantice de gen se vor transmite ca întotdeauna" (Vișan, 2004: 680). Când N2 este inanimat și are un gen diferit de N1, centrul funcțional nu conține nicio trăsătură de gen. În această situație, limbile dispun de două posibilități: a) utilizarea unei forme nemarcate, așa cum se întâmplă în franceză, unde este utilizat masculinul; b) alegerea genului
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
care și-au exprimat preferințele de acord pentru 31 de propoziții. Aceste conțineau mai multe combinații de substantive, cu trăsături diferite de gen, număr și [+/-Animat]. Concluziile sale sunt următoarele: (i) preferințele de acord diferă după cum N2 este animat sau inanimat; (ii) dacă N2 este animat, iar N1 inanimat, vorbitorii fac acordul cu N2. Aceeși preferință se constată și în franceză (vezi Hulk și Tellier, 2000). Toți subiecții au ales acordul cu N2, în cele 4 propoziții testate 76 de Vișan
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
31 de propoziții. Aceste conțineau mai multe combinații de substantive, cu trăsături diferite de gen, număr și [+/-Animat]. Concluziile sale sunt următoarele: (i) preferințele de acord diferă după cum N2 este animat sau inanimat; (ii) dacă N2 este animat, iar N1 inanimat, vorbitorii fac acordul cu N2. Aceeși preferință se constată și în franceză (vezi Hulk și Tellier, 2000). Toți subiecții au ales acordul cu N2, în cele 4 propoziții testate 76 de Vișan (2004); (iii) când ambele nominale sunt animate (matahala
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
au ales acordul cu N2, în cele 4 propoziții testate 76 de Vișan (2004); (iii) când ambele nominale sunt animate (matahala de om, pocitania de om), vorbitorii ezită între acordul cu N1 și acordul cu N2; (iv) dacă N2 este inanimat, aprecierile subiecților sunt ezitante și nu par să favorizeze niciuna dintre posibilitățile de acord. Acordul este dictat de alegerea liberă a vorbitorilor, în funcție de gradul de proeminență semantico-pragmatică al celor două substantive 77. Conform lui Doetjes și Rooryck (2003), acordul sintagmelor
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
82) a. Ordonanța și infirmiera au fost răniți / *rănite. b. Copacul și stâlpul au fost puși / puse la pământ de un camion scăpat de sub control. În cazul în care conjuncții sunt de genuri diferite, intervin criterii precum: caracterul animat sau inanimat al conjuncților, numărul la care se află fiecare dintre conjuncți și ordinea liniară a acestora 118. 2.1.3.1. Termenii coordonați au trăsătura semantică [+Animat] În general, dacă cel puțin unul dintre termenii coordonați este de genul masculin, acordul
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
La (89d), substantivul [+Animat] este de genul feminin. Sursa ezitărilor o constituie aici faptul că dacă ambele substantive ar fi fost [+Animat], acordul s-ar fi făcut la masculin. Prin urmare, vorbitorii "neglijează" faptul că substantivul masculin din (89d) este inanimat și preferă masculinul și când este implicat un substantiv feminin [+Animat]. 2.1.3.3. Termenii coordonați au trăsătura semantică [-Animat] La inanimate, regulile de stabilire a genului sunt mai complexe decât cele de la nume de ființe. În gramaticile limbii
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
română. 2.1. Complementul direct (CD) 2.1.1. DC este obligatorie Conform GALR (II, 401-402), DC este obligatorie în anumite contexte, rezumate mai jos: (i) CD (prepozițional sau neprepozițional) este antepus verbului, realizat prin substantiv comun (+/-animat) sau propriu inanimat, însoțit de articolul definit sau de alți determinanți definiți, ori prin numeral prepozițional. (ii) CD prepozițional este exprimat printr-un substantiv comun personal ori personificat, substantiv propriu nume de persoană sau pronume (personal, reflexiv, de politețe, demonstrativ, nehotărât, pronumele semiindependente
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
printr-un nominal neprepozițional, articulat sau nearticulat, postpus verbului. (ii) CD este exprimat printr-un substantiv cu articol definit, în construcțiile cu dativ posesiv plasat înaintea verbului (dativul posesiv făcând referire la complementul direct). (iii) CD exprimat prin substantiv propriu inanimat este postpus verbului. (iv) CD este exprimat prin pronumele relative sau interogative cine, ce și compusele lor. (v) CD este exprimat prin pronumele negative nimeni (prepozițional) și nimic, indiferent față de poziția față de verb. (vi) CD exprimat prin pronumele demonstrative populare
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
poziția față de verb. (vi) CD exprimat prin pronumele demonstrative populare asta și aia sunt postpuse verbului. 2.1.3. DC este facultativă În GALR (II, 403) sunt descrise și situațiile când dublarea este facultativă: (i) CD este exprimat prin substantiv inanimat, cu articol nehotărât, antepus verbului. (ii) CD este exprimat prin numeral prepozițional postpus. (iii) CD este exprimat prin pronumele de demonstrative populare asta și aia sau prin pronume nedefinite (cu excepția lui orice) construite cu prepoziție, antepuse sau postpuse verbului. (iv
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
evidențiat plastic prin comparant. Raportul de analogie este realizat gramatical printrun conector: ca, precum, asemeni, aidoma, întocmai ca etc. Expresivitatea unei comparații este determinată de asocierea termenilor (concret-concret; concret-abstract; abstract-abstract; abstract-concret) din domenii de referință foarte diferite (uman/nonuman; animat/inanimat; real/ireal; terestru/cosmic; natural/artificial etc.). Tocmai de aceea, simpla comparare a doi termeni din același domeniu nu este o figură de stil (Va urma Medicina, asemeni mamei ei.). Comparațiile pot fi: - simple: Pe un deal răsare luna, ca
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
din perspectiva opoziției de sens, semul nu poate fi evaluat în mod izolat, ci numai legat de opozițiile în care sînt antrenate cuvintele. Astfel, de exemplu, semul "animat" rezultă din opoziția lucru - ființă, pe baza căreia i se creează antonimul "inanimat". S-a constatat astfel că numărul semelor poate fi determinat în mod precis numai în cazul unor clase de cuvinte, încît analiza semică se poate realiza eficient doar în cadrul unor cîmpuri lexicale sau cîmpuri semantice. În asemenea condiții și în
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
planul lingvistic nu se suprapune celui ontic, fiind necesară, în cazul intenției de surprindere a particularităților de ansamblu ale manifestării unei realități sintactice, circumscrierea aspectelor ignorate uneori, dar posibile în actualizarea discursivă. Așadar, subiectului poate fi și un actant (pacient) inanimat, realizat printr-un substantiv care desemnează un obiect, dar poate fi și un substantiv deverbal. În gramaticile de orientare structuralistă se subliniază trăsăturile formale ale subiectului concretizate în restricțiile de natură morfologică declanșate prin intermediul inerenței, restricții ce impun alegerea formei
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cel narativ, nu comportă ordine, nici limite și pare supus capriciilor autorului. Pe de altă parte, dacă textul narativ presupune o centrare tematică asupra unui subiect animat, secvența descriptivă dispune de tendința de depersonalizare, decurgînd din raportarea la un univers inanimat. Taxonomia textelor descriptive se revendică de la tradiția retoricii, speciile acestor texte fiind delimitate în funcție de criteriul referențial (topografia, cronografia, prozopografia, etopeea, portretul, paralela, tabloul). Producerea textului descriptiv se bazează, în aceeași viziune, pe efectuarea a patru operații: ancoraj referențial, prin intermediul unei
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
îngrozitoare și supranaturală, femeiafantomă, venită din lumea cealaltă, seducătoare și ucigătoare, camera, apartamentul, etajul, strada, casa eliminate din spațiul real, oprirea sau repetarea timpului (la interval de minute sau de secole, aceleași fapte se repetă în aceeași ordine), opoziția animat inanimat (de exemplu, statuile vii), alunecarea într-un univers paralel, violări ale spațiului și timpului etc. În afară de aceste teme, Sergiu Pavel Dan, în studiul Proza fantastică românească, distinge câteva tipuri generate de situații fantastice, corespunzătoare interacțiunii între normal și supranormal, prezente
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
obiectele împrumută ceva din automatismul oamenilor, " Răsucind toracele acoperit cu afișe/ copacul se înclina, spunea: "Îndurare" -/ pudic acoperit cu afișe, parcă de vânt descheiat/ răspândea nasturi cu scuturări rare". Sentimentele umane sunt transpuse asupra universului perceput în mod obișnuit ca inanimat. Nu e aici doar o figură de stil, ci o modalitate de a contrui universul poetic, alternativă preferată reducționismului uman și pierderii în clișee. Absurdul lumii e reflectat în răsturnările de imagine, textul renunță la coerență în favoarea unui imaginar care
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
precum formele unei imagini caleidoscopice sau precum cele reflectate într-o apă în continuă mișcare. Impresia de tablou pictat în grabă e dată și de modul în care e prezentată lumea ("atârnate"). Se refuză poezia descriptivă propriu-zisă, motiv pentru care inanimatul devine animat, elementul posibil șocant e integrat cu naturalețe: "departe mahalalele atârnate de oraș/ lătrau un prinț sau o umbră care a oftat". Retorica incertitudinii e și ea prezentă în aceste oscilații în definirea tabloului, reafirmându-se astfel inconsistența lumii
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
pe cuvânt de cinste poetul Constant Tonegaru a văzut Moartea/ plutind deasupra plantațiilor desfrunzite de ceai". Retorica certitudinii nu face decât să pună sub semnul întrebării universul pe care-l contituie textul. Anularea granițelor e tehnică poetică, între animat și inanimat nu există limite și cele două categorii se confundă, nici moartea de viață nu se delimitează clar ("omul galben străpuns venea spre mine ca o stea marină" - apariția obsesiei acvaticului denotă transgresarea limitelor dintre conștient și inconștient, tehnica e apropiată
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
lu' AIA A: ((sunet ce exprimă disprețul)) la BALAMUci ce-o fi la aia< @ în garsonieră îți DAI seama>↓ (IVLRA: 182). 2.6. Mecanisme pragmatice asociate cuantificatorilor Cuantificatorii din limba română intră atât în opoziții logico-semantice (cuantificare universală/existențială, animat/inanimat, distributiv/nondistributiv, legat/nelegat discursiv etc.; vezi GALR I: 253 ș.u.), cât și în opoziții de registru (scris/vorbit) sau stilistice (literar/popular, literar/colocvial, actual/arhaic). Valorificarea contextuală a acestora din urmă îndepărtează nehotărâtele de rolul lor de
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
posibil obiect de iubire. Dorise să-l iubească pe Titus, iar Ben îi ruinase dragostea pentru băiat, și, prin aceasta, o ruinase și pe ea. Ce revăzusem eu era o cochilie goală, o păstaie uscată, o femeie moartă, un obiect inanimat. Dar acesta era întocmai obiectul în care dorisem cu atâta ardoare să-mi fac loc, să-l reanimez, să-l venerez. Am luat trei pastile de somnifer. În timp ce simțeam cum mă înfășoară somnul, m-am întrebat de ce oare păstrase scrisoarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]