77 matches
-
Și cu o formulă ce îndeamnă la meditație, „deocamdată, trebuie să fim cât mai pașoptiști cu putință. Iar despre autenticitatea noastră, să nu avem nici o grijă, căci ea se creează sau nu - dacă vrea ea, nu dacă vrem noi - din inautenticitate, căci minus cu minus fac plus.” În esență, autorul pare apropiat mai curând de o viziune conservatoare, pentru care însușirea modelelor străine nu e suficientă pentru a asigura maturizarea și modernizarea literaturii naționale. El insistă implicit asupra necesității de a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287581_a_288910]
-
în actualitate; pe de altă parte, discursului sincopat și digresiv i se preferă acum o frază tăioasă, care reduce vizibil ambiguitatea spre folosul denotației. Arborescenței retorice i se substituie parabola morală, care spulberă simulacrele printr-o privire „dezvrăjită”, ce intuiește inautenticitatea vieții sociale: „în fața porții grădinii, împodobiți în chip/ fantastic, alergând de colo/ colo scoși din minți... Unul, reprezentând/ cele trei vârste ale vieții omului: își/ menține echilibrul deasupra/ noastră, invizibil, dincolo de nouri, pe/ picioroange, cu/ pumnul ridicat împotriva călăreților/ nourilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289956_a_291285]
-
lui John Lennon. Chapman era un fan al lui Holden Caulfield, protagonistul romanului The Catcher in the Rye (De veghe în lanul de secară) al lui J.D. Salinger (vezi). Luând foarte în serios declarațiile lui Holden despre phoniness (impostură, falsitate, inautenticitate) și despre dorința acestuia de a-i feri pe inocenți, mai ales pe copii, de ea, tânărul fan al lui Holden și al lui Lennon l-a omorât pe cel din urmă (ar fi fost mai greu să îl omoare
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
l-ar putea constitui personajul Travis Bickle (jucat de Robert De Niro) din filmul Taxi Driver al lui Martin Scorsese, care are multe în comun cu Holden. Un tip mai violent decât Holden, dar impresionat de inocență și înrăit de inautenticitatea New Yorkului în care trăiește, taximetristul ține un jurnal, e preocupat de sex, dar o plătește pe Iris, prostituata aproape copil, nu pentru a face sex, ci pentru a avea o discuție serioasă cu ea. Deși romanul poate să fi
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
întreaga facticitate a vieții umane vibrează. Totuși, celălalt pas rămâne pe loc, împreună cu nostalgia progresist-istoristă, conform căreia orice relectură a realității trebuie să fie neapărat „mai bună” decât cea precedentă. Pentru Martin Heidegger, hermeneutica nu va putea ieși de sub stigmatul inautenticității care configurează, cel mai adesea și cel mai ușor, raporturile dintre oameni. Distanțarea de alteritatea alterată de anonimat (das Man) este, de aceea, un act incomplet de violență, care nu epurează efortul interpretării de multiplele prejudecăți. J. Derrida - care a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
rutina „indiferenței ontologice” (atunci când „a fi sau a nu fi” nu este o întrebare) trage semnalul de alarmă al înfometării. Teama de ratare se transformă în panica din fața neantului. Abulia existenței întru moarte e suspendată; refuzăm să mai plătim costurile inautenticității. Harul suprimă ubicua meschinătate. Amendăm dezbinarea de sine. Trezirea dorinței de Viață fără început și fără sfârșit se păstrează doar prin descrierea minuțioasă a iluziilor spirituale. Orizontul lumii trebuie răsturnat pentru a întrevedea zarea Vieții. Duplicitatea fenomenologică a realității sau
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
trinitară a comprehensiunii Scripturii. Tâlcuitorul inspirat este, literalmente, un ins grațiat și condus dinspre tărâmul umbros al literei către sfera înseninată a recunoașterilor ultime. În acest sens, exegetul rămas ucenic al Cuvântului nu are complexul modern al originalității. Angoasa în fața inautenticității nu-l amenință decât pe cel care crede că temporalitatea degradează ontologic valoarea Scripturii. Nu este însă cazul Părinților Bisericii, pentru care originalitatea este doar un exercițiu de fidelitate. În cuvintele Sfântului Augustin, in vetere novus latet et in novo
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
pentru care douăzeci și șapte de luni și-a primejduit viața, a fost veșnic severă, ca o mamă vitregă (sic)". Cum se vede, Apostol reia în termeni psihanalizabili (discursul este aproape transparent) raportul între sine și tutela parentală. Exprimînd neadevărul, inautenticitatea ființei sale, "vechea concepție" teroriza neauzit, obligîndu-l la supunere tensionată. Alt fel de a opune instanței mariane ("măicuța", mama Fecioară) căii drepte opresiunea străină ("mama vitregă"), limbajul anunță raportul mai înalt, mai categoric între Apostol și forma sa de mîntuire
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
a putut ea să însemne ceva pentru mine. Această totală dispariție până și a cadavrului unui sentiment care ți-a făcut destule zile fripte, care te-a pus - și te-a ținut - pe jar reprezintă cel mai sigur indiciu al inautenticității lui. Sentimentele inautentice nu sunt slabe, superficiale, cum se crede de obicei; ele sunt trecătoare și nu lasă urme. Dispar de tot, ca extratereștrii din filmele științifico-fantastice de duzină rămași fără „carburant” și care, dintr-un motiv sau altul, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ei, ne duce, nu o dată, în cu totul altă direcție decât rațiunea, iar corpul poate avea o autonomie funcțională care se dispensează relativ ușor de colaborarea intelectului și a afectelor. Ori de câte ori se întâmplă asta, suntem inautentici. Situația existențială curentă este inautenticitatea. Suntem „politicoși“ (și falși), suntem „oportuni“, sau pur și simplu oportuniști, suntem ipocriți, convenționali, disciplinați, superficiali, neatenți, pe scurt, suntem absenți, chiar dacă numai parțial absenți, atât din noi înșine, cât și din împrejurarea la care avem aerul că participăm. Autentici
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
teroare, căzut „sub vremi“, dislocat, uitat. Disidența este însă o soluție individuală. Nu „se ia“, nu se predică și nu justifică judecarea celorlalți. A te „face“ disident, în urma unei deliberări abile, interesate și vanitoase (sunt cazuri...), e a recădea în inautenticitate. La fel, a face din disidența ta un „capital“ de prestigiu, o tribună, de la a cărei înălțime dai de pământ cu „lașitatea“ comunității. Fiecare om își are „punctul lui de fierbere“, limitele și destinul lui. Tăcerea consimțitoare nu e scuzabilă
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
de sine. Or autenticitatea nu cade nici odată în autocontemplare și, cu atât mai puțin, în auto-admirație. Nu toți descendenții unui ins „autentic“ sunt, necesarmente, monumente de „autenticitate“. Iar a fi „mândru“ de autenticitatea ta e un simptom tipic de inautenticitate. Mai departe: autenticitatea nu e o „ocupație“. Nu înlocuiește faptul de a fi angajat profesional, social, politic etc. La întrebarea „cu ce te îndeletnicești?“ nu se poate răspunde „sunt autentic!“ sau „sunt vertical!“, decât cu prețul căderii în ridicol. Autenticitatea
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
autentic. Nu „adopți“ autenticitatea, ca pe o ținută șic, ca pe o alură cochetă, ca pe un semn distinctiv. Și mai ales nu ți-o pui la butonieră, pentru a i depuncta pe cei din jur, vinovați, în bloc, de inautenticitate, neînțelegere, lipsă de anvergură morală. Trebuie spus, de asemenea, că „a-ți dori să realizezi ceva valoros“ nu e neapărat un viciu sufletesc. Nu poți refuza orice formă de participare la viața comunitară, nu poți evacua orice proiecție ideală, orice
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
inapte de autocontrol, negrădinărite, dezvol tate numai pe palier psihofiziologic. Și dl Vanghelie, și dl Becali sunt autentici. Dar nu sunt decât autentici. Chiar și așa, sunt însă mai ușor de prizat decât dl Dan Diaconescu, de pildă, a cărui inautenticitate i s-a cuibărit definitiv în grimasa facială pe care o arborează drept zâmbet.) O a treia virtute de care omul politic autohton duce lipsă este uitarea de sine. Majoritatea jucătorilor noștri politici sunt manevrați de o dizgrațioasă inflație a
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
cu figurile parentale; integrarea în societate lasă de dorit; sociopatul nu interiorizează valorile culturii globale decât parțial, fapt care-l plasează într-o stare de izolare mentală relativă în mediul său; o depersonalizare a relațiilor sociale, care se manifestă prin inautenticitatea individului respectiv, de cauză organică sau accidentală; tulburările emoționale, ca și tulburările de origine socială afectează integrarea personalității în raport cu ea însăși și cu grupul social. Plecându-se de la aceste concluzii, se poate afirma că orice conduită deviantă recunoaște două domenii
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
A.S. Dacă nu, Jurnalul ar rămâne în sfera literaturii, în primul rând, prin ceea ce Paul Cornea teoretizează ca fiind, "convenția expresivității"? G.A. Există și opinii după care literarizarea sau expresivitatea, estetizarea în memorii ar duce la o formă de inautenticitate. Conform acestor opinii jurnalul și memoriile nu ar trebui să mizeze pe niște criterii estetice, ci pe expresia brută. E un punct de vedere. Pe de altă parte, dacă, să zicem, n-am ști că Jurnalul fericirii e scris din
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
convingătoare: ziaristul Caragiale a avut iluminarea de a-și racola și eterniza personajele din inepuizabila ofertă făcută de presa vremii, singura instituție care funcționa la cote efervescente, atunci ca și acum. Planeta Moft, această sferă de hârtie tipărită devenise toposul inautenticității, pe baza căreia funcționa mecanismul moftangiului, discursul de presă devenind alimentul vital, halucinogen al tipologiei gen jupân Dumitrache sau conu' Leonida. Memorabil formulată ni se pare disocierea pe care o face Al. Condeescu între vocația lui Caragiale și a altor
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
care se manifestă o instanță dictatorială nietzscheană) și pornirea scrîș-nită spre interiorizare a eului scindat din a doua etapă de creație", acesta ar proba oare altceva decît că eul său rămîne "inautentic"? Să fie, ne îngăduim a ne întreba, o "inautenticitate" estetică sau doar o inadecvare la patul procustian al textualismului? Abia cu Ion Barbu încep a sta lucrurile altminteri: "eul poetic este retras definitiv ca modul posibil al discursului, fiind substituit cu o instanță textuală suverană ce dictează doar acele
Dificultățile unei "panorame" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8469_a_9794]
-
Londra, într-un meci în care încasa fără vină multe goluri, Rică Răducanu s-a comportat ca un măscărici. Întrebat de jurnaliști ce-l apucase, a răspuns: „Eram așa de trist!”. Suntem aruncați, heideggerian, spune Pleșu, în străinătatea exteriorității, a inautenticității. Cam asta găsim și la Rilke, în a patra elegie duineză: totul e subterfugiu în ce facem aici. „Nimic nu-i el însuși.” Nimic nu e autentic, nimic nu e consistent. „Pentru o recepție deplină a mesajului evanghelic, trebuie (...) să
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2533_a_3858]
-
-și pierd savoarea sau actualitatea, deși, cum se întâmplă și în cartea de față, pasajele oamenilor politici puteau lipsi. Ne place sau nu, e tabloul viu al realității noastre. Toate cărțile lui Andrei Pleșu înfățișează tipul înțeleptului disponibil, resemnat cu inautenticitatea prezentului, căruia îi rămâne, ultimativ, șansa reactivării pedagogice a istoriilor despre personaje de altă dată, uitate prin buzunarele istoriei, ori aruncate departe, într-un loc al recuperărilor imposibile.
Portretul din portrete by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4337_a_5662]
-
efectuat. "Există grade, trepte de răspundere", după cum murmura Bacovia, ceea ce implică din partea celui ce se încumetă a mînui pana critică o vigilență, un discernămînt intelectual, un scrupul al sensibilității ce presupun o permanentă încordare. Nu o dată autenticitatea se separă de inautenticitate printr-o interfață cu amăgitoare sclipiri. Ce e de făcut? Cu riscul de-a greși, cronicarul operează o selecție. Se ocupă de aparițiile pe care le socotește semnificative, cu precădere de cele pe care instanța sa intimă le indică drept
"Scrie despre mine"! by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8644_a_9969]
-
cunoaștere a limitelor vieții. A fi în doliu înseamnă a fi pe prag, a face echilibristică între neant și existență, între acea totalitate și acel infinit în revoltă teoretizate de Jankélévitch. Încercarea morții celuilalt", susține Ric�ur, "e pândită de inautenticitate: mărturisirea secretă că moartea care ne-a răpit ființa cea mai dragă ne-a cruțat de fapt pe noi deschide calea unei strategii a evitării, de la care așteptăm să ne cruțe totodată de momentul adevărului în confruntarea cu propria noastră
Pe cine a iubit Roland Barthes? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6881_a_8206]
-
vremuri; valorile consacrate împotriva cărora cârtește (în loc să fie). Grobianul român, colocatarul nostru de etaj dintr-o specie care a luat în ultima vreme o extraordinară amploare, mânjește cu noroiul din suflet gura revoltei. Dar nu pentru că e vulgar, ci din inautenticitate. El nu schimbă nimic, are doar voluptatea de a crea dezordine, ceea ce îi produce un sentiment micuț de eliberare, care înseamnă totodată că acceptă cadrul dat așa cum este, ba chiar îl sprijină împotriva schimbărilor spre a-și putea continua jocul
Emancipare cu preț redus by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16779_a_18104]
-
vremea / să-ți scoți pieptul alb la lumină / pe străzile fără iarbă / crește o lume critică / mai bine în neștire să mergi / cu capul în pânze de heliu”), distanța dintre trăire și posibilitatea expresiei, regizată de “arbitri” constrângători, insinuează sentimentul inautenticității și cere tăcerea: “aici sunt vorbele / dincoace e inima / între acestea un arbitru amabil / îți cere mereu să repeți / poveștile lui preferate // uite că tac” . Sau, și mai direct: “la poarta infernului / semnătura lui dante / e o tristă amprentă”, “cineva
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
și, de aceea, rar: Jung și-a dat seama că tipurile psihologice stabilite de el nu reprezintă adevăruri obiective, ci fac parte dintr-un metalimbaj de referință, la care te poți raporta când studiezi un caz individual. O senzație de inautenticitate cu pretenții se degajă din biografia lui. În schimb, când scrie despre „cruda lipsă de sens a unei fericiri indescriptibile”, îți dai seama de calitatea lui de scriitor. Totuși, dacă nu i-aș fi citit două cărți interesante, judecând numai
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4787_a_6112]