219 matches
-
lor. - Motivul pentru care scrieți este acela de a aduce vindecare, alinare sufletească și nu doar fizică? - Frumoasă întrebare retorică! În vechime, nu în mod întâmplător, ci pentru că se cunoșteau virtuțile vindecătoare ale muzicii, poezia era rostită incantatoriu. Cuvântul rostit incantatoriu, ca și muzica, făptuiește unirea (comunicarea) între oameni și a omului cu Dumnezeu. Vocea celui care le rostește, prin muzicalitatea ei sporește intensitatea mesajului. Prin urmare, să privim poezia și ca pe un remediu. Dintre toate formele de poezie, consider
DE VORBĂ CU SCRIITOAREA ELENA ARMENESCU DESPRE VIRTUŢILE VINDECĂTOARE ALE POEZIEI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 by http://confluente.ro/De_vorba_cu_scriitoarea_elena_armenescu_despre_virtutile_vindecatoare_ale_poeziei_.html [Corola-blog/BlogPost/354288_a_355617]
-
nu dumnezeea lui EL? Mater- Materia ... Inteligența materiei. Îmi permit un repaos la lectură, după primele TREI texte; ceea ce ni se transmite (comunică elecat) din poezia lui Ion Pachia-Tatomirescu, este dar din har, reumplere de mister „al rostirii de leac”, incantatorii, pe care o relevă a fi deja perimată în tehnocratismul agresiv al „erei neo- arheopterix”, și (ro)mantice desfătări sofianice. Mofturile elitiste ale „Noului Age” al criticii ocoodentale, nu vor avea organonul de a primi și eventual împărtăși - necesar empatic-
UN CAVALER LA CURTEA OXIMO(I)RONISMULUI de EUGEN EVU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Eugen_evu_ion_pachia_tatomirescu_un_cavaler_la_curtea_oximo_none_1327651407.html [Corola-blog/BlogPost/362449_a_363778]
-
a fost lansat volumul antologic de poezie “Bucurii ascunse “, de Emilia Tudose. Despre carte a vorbit profesoara Antonia Bodea, care sublinia că “poezia Emiliei Tudose este caldă, de un rafinament discret, cu rezonanțe picturale, cu solemnități imnice care dau farmecul incantatoriu specific poemului muzical,“ iar Al.Florin Țene spunea:”că a descoperit în această poezie noi valențe ale sensibilității poetei, fiindcă fiecare text constituie un argument în promovarea mitului Edenului. “ În continuare Gabriela Szas a citit poezii din acest volum apărut
LA CENACLUL LITERAR RADU STANCA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1776 din 11 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1447257485.html [Corola-blog/BlogPost/384727_a_386056]
-
panoplie a rezonanțelor eului exprimat prin metafore surprinzătoare. Poeta este sedusă de poezia clasică, de alchimia ei, fiind o cunoscătoare excelentă a acesteia (și a literaturii în general), preferând experiența predecesorilor, vizibilă nu atât în suvbstanța viziunii, cât în prozodia incantatorie, cizelată, aproape narcisiacă. O voluptate irepresibilă a rostirii și o dicție impecabilă împing poezia Ligyei Diaconescu către discursul muzical în care par a se fi strâns cele mai incitante ritmuri: „Când aveam aripi de lumină/ și flori de busuioc în
POEZIA CA REZONANŢĂ A METAFOREI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Al_florin_tene_poezia_ca_re_al_florin_tene_1365331046.html [Corola-blog/BlogPost/345754_a_347083]
-
prospețimea, sinceritatea, candoarea adolescentină a trăirilor caligrafiate cu finețe și reală emoție. Vădita predilecție pentru un discurs liric de o subliniată muzicalitate îl face, adesea, să-și apropie cu reușite notabile, matricea stilistică a poeziei populare, cu indicibila ei vrajă incantatorie. Foarte inspirat, exact și sugestiv titlul celui de al treilea volum de poeme - „Schimbarea la pană” (2002), care marchează, într-adevăr, o „schimbare” sensibilă de paradigmă stilistică, poetul făcând în mod frecvent apel, la elemente proprii esteticii „minimaliste” a poeziei
VIRTUŢILE JURNALULUI LIRIC DE VICTOR RUSU de IOAN ADRIAN TRIFAN în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 by http://confluente.ro/ioan_adrian_trifan_1460050823.html [Corola-blog/BlogPost/367988_a_369317]
-
întreitei recunoașteri,/zbor ashramul/gravat/de cele șapte raze,/zbor Taborul,/cu aripile Vărsătorului” (cf. Tată Logos, p. 88). *** ...Vizibil influențat de proiecțiile masonice asupra lumii, volumul din 2008, „Ochiul de foc”, nu aduce, din punct de vedere al eficienței incantatorii, nimic nou (adică, are MAXIMĂ eficiență, precum volumul proxim, din 2005!) - ceea ce, evident, nu este echivalent, în niciun caz, cu sterilitatea semantică! Dimpotrivă, semantica se dezvoltă maiestuos, într-un ritm perfect al Armoniei Sferice. Doar că, ceea ce, în volumul Lacrima
LENTILA DE DIAMANT de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 by http://confluente.ro/Lentila_de_diamant_marian_malciu_1340908668.html [Corola-blog/BlogPost/358370_a_359699]
-
redescoperă un talent ce rescrie sincer trăirile eului. Scenariu liric este ingenios iar construcția lucidă dă coerență versurilor și printr-o confesiune frenetică. Livia-Maria Ilcău este sedusă de versul clasic și cantabil.Este o poetă ce are în sânge ritmurile incantatorii ale poeziei populare, din care își trage seva poezia sa remarcabilă.Versurile Mariei Martinescu-Sadovan prind în formă genuină fluxul memoriei și al trăirilor.Interesantă este tematica abordată.Poetul Ion Murariu prin poeziile sale surprinde trăirile clipei prin versuri eclatante. În
CRESTOMAŢIA CA REPREZENTATIVITATE ÎN MIEZUL CUVÂNTULUI LITERATURĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 by http://confluente.ro/Crestomatia_ca_reprezentativitate_in_miezul_cuvantului_literatura.html [Corola-blog/BlogPost/370934_a_372263]
-
Îi pune busuioc la mijloc.// Tot neamul e aici./ E al înserării ceas târziu./ Credința e încă la grinda casei./ Sub Țibleș, țăranul are chipul viu“. Inflexiuniule romantice, dar și trimiterile la Divinitate, prin poeziile religioase par avea un rol incantatoriu, precum refrenul în imnurile anticilor: “Fiii lacrimilor sărută Chipul Sfintei./ Cu capul spre pământ și inima spre Cer/ Își pun sufletul în palma Mariei,/ Mama cu chipul bland.// La Nicula veacurile devin veșnicie.“( Minunea). Poetul excelează în folosirea celor două
MENUŢ MAXIMINIAN- NODURI ÎN HAOS de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 658 din 19 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Menut_maximinian_noduri_in_haos_al_florin_tene_1350627318.html [Corola-blog/BlogPost/346441_a_347770]
-
Operă originală și inclasabilă, scrisă direct în limba franceză, publicată și în România, într-o ediție bibliofilă bilingvă la editura Curtea Veche, Teoremele poetice enunță într-un limbaj accesibil legile universului și ale naturii prin fragmente autonome concentrate, poetice și incantatorii, asemănătoare psalmilor sau versetelor. Dialogând cu publicul despre sensurile și geneza enigmatică a Teoremelor poetice, savantul umanist Basarab Nicolescu ne-a oferit o prețioasă lecție de umilitate în timpurile pline de intoleranță pe care le traversăm. Scriitorul s-a lăsat
Poezia lui Basarab Nicolescu a făcut sală plină la Paris by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105454_a_106746]
-
o ritmica proprie, repetiții, vocabule rare și durități de limbaj, cu semnul exclamației „plasat iberic”, minat de un impuls melodic și vizînd sincretismul antic, acest poet vocalic (În sens aedic, preciza P. Ursache) Își dorea reprezentarea scenica, cîntîndu-si versurile. Arhaizant, incantatoriu, de rafinament grav, pendulînd Între limbajul naiv și cel esoteric, căutînd rădăcina comună a artelor și cultivînd, cu bocet sincopat, speciile oralității (doina, colind, descîntec), el se plasează În tradiția menestrelilor medievali. Dar, În decriptarea simbolurilor, astfel de texte (corespondențe
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
de „marginal”, poetul pare, s-a observat, un posedat al reînvierii, căutînd În fascinantul Baaad o lume „de la-nceput”. El Își Îndrăgește propria-i tristețe (cum mărturisea În Jeu d’amour), făcînd saltul În cultura sentimentului; cîntă așadar, În maniera incantatorie, o absență, făptura ideală, eterata - proiecție a unui truver villonesc, de fibră eminesciana. Indiscutabil un mare poet, Cezar Ivănescu, coborînd În medievalitate, rămîne - cum bine l-a definit Marin Preda - „o voce obsedată de un singur sentiment”. În pofida figurii de
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
n)te care spală necontenit rufe într-o copaie de lemn cu apă leșioasă, frecându-le cu un calup zdravăn de săpun de casă(video-instalația „Spălătoreasa”), țesăturile-mătanie din pânză groasă pe care sunt scrise cu ac și ață, mecanic și incantatoriu, sute și sute de versete care se întind, ca un fluviu ce nu se varsă, pe poteci și chiar pe garduri, atunci când nu se coboară din înălțimea cupolelor (Imnul Acatist);(Pomul Vieții) sau (Covor de Primire), împreună cu toate acele automate
Victoria Zidaru () [Corola-website/Science/316850_a_318179]
-
reportaj liric“ tentat de „transcripția“ concretului imediat, obsedat de autenticitatea trăirii evenimentului semnificativ și stilizare livrescă a atitudinilor, mitică proiecție a cotidianului și libertate demitizantă în preluarea unor motive lirice consacrate, disciplină epică a discursului și desfășurare imprevizibilă a verbului incantatoriu, ori purtător al unor disponibilități ludice», cu «elemente ce coexistă adesea derutant în scrisul poetului.» (PPg, 158) etc. «În afară de "autohtonismul cosmologic" (...) și de "odisseanul Eros de Atlantic" (...), după cum subliniază și istoricul / criticul Ion Pachia Tatomirescu, teritoriul poetic al lui Ion
Ion Gheorghe (poet) () [Corola-website/Science/306514_a_307843]
-
când roata izbește un luceafăr pe jumătate copt în colierul drumului...</poem> (APC, 40). În volumele publicate din orizontul anului 1980 încoace, elementele terifiantului / apocalipticului sunt trecute în liricul „plan secund“, spre a-și face tot mai mult loc elementele incantatorii ale colindelor creștine / precreștine, ale descântecelor / încântecelor câmpiei, ale cultului Cavalerului Dunărean, ce au germinat în perimetrul Bărăganului teluric / celest, polidimensionând Eterna Câmpie, topos emblematic, cu oglinda-spațiu teluric, din care lucrările "ens"-ului uman, căile prin preistorii / istorii ale Valahilor
George Alboiu () [Corola-website/Science/310536_a_311865]
-
poeme macedonskiene, diluate la nesfîrșit, poezia lui Petică are concentrarea celei de a cincea esențe: este epurată, diafană, compusă într-un limbaj ușor de recunoscut, sculptată în același bloc lingvistic-figurativ; poeziile lui Petică par scrise toate în același stil, compact, incantatoriu. Ele nu mai relatează întîmplări, nu mai întreprind demonstrații, se mărginesc la a prezenta peisaje fantastice, figuri de basm misterioase, gesturi fără sens în lumea curentă. Poetul din Bucești era obsedat de spiritualizare și de elogiul artisocratismul. Oficiul poetic devenise
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
acestea să își transmită „înțelesul ascuns” pe cale de pură sugestie muzicală, independentă de vreun sens noțional, rezultatul sperat ar putea fi obținerea „versului absolut”, adică „un vers care, din mai multe vocabule, reface un cuvânt total, nou, străin limbii și incantatoriu”. În lirica românească s. a debutat, într-un fel, ca fapt literar de preluare, de mimetism, fiind introdus de Al. Macedonski, cel care în 1892 vorbea despre „poezia viitorului”. S. nu putea să apară ca reacție la parnasianism, întrucât acesta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289675_a_291004]
-
funcție performativă într-un context dramatico-ritual. Înainte de Platon, conceptul ar fi fost înțeles nu ca imitație, ci ca „mimare”, „simulare”1, împrejurare ce ne îndreptățește să bănuim că una dintre primele experiențe ale artei trebuie să fi fost aceea magică, incantatorie. În mod similar, adevărul, aletheia (a!lhvqeia), etimologic înrudit cu lethe (!lhvqe), uitarea, era privit în legătură cu viziunile, cu visele, cu justiția ordalică și cunoașterea oraculară 2. Cea mai timpurie teorie artistică, în schimb (desemnată tot prin termenul mimesis), considera arta
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
combinație de termeni specifici emancipării statului național și filosofiei romantice și iluministe despre om și puterea rațiunii transformatoare a acestuia. Forma acestui discurs era eminamente culturală, incluzând unele dintre cele mai generoase idealuri umaniste și naționale, un gen de imn incantatoriu închinat de vechii absolvenți tinereții lor universitare și implicit universității pe care o absolviseră. Să observăm însă că între discursurile construite și vehiculate în universitate și cele despre universitate exista o corespondență aproape perfectă în privința formei, consistenței și obiectivelor, întrucât
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
adunați/ la cină, comunicam ca înecații trecîndu-ne/ salata de alge unul altuia cu mișcări unduioase de apă" (Exilul și frica). Două sînt direcțiile moral-estetice în care se orientează această poezie stufoasă, luxuriantă. Una este cea a "laudei lucrurilor", a impulsului incantatoriu, a beatificării lumii în stilul lui Ilarie Voronca. E o aventură a încifrării străvezii, a extazului: "noile chipuri și vechile măști îmi/atîrnă precum ferestrele unei case/ dăruită vîntului/ plăcerea de a fi om mi-a răpit/ atît de multe
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
a creat școală de imitatori precum, să zicem, Nichita Stănescu și Marin Sorescu. Structura strofică, așezarea în pagină, acele semne de mirare având rostul unei "rame'' supratextuale, concentrarea versurilor (având contrapondere în gustul pentru amplu), repetițiile de o persuasiune neobișnuită, incantatorie, stilizarea maximă a formelor populare și a celor culte, limbajul popular-arhaizant cu asprimi, dar și catifelări dulci-otrăvitoare, mergând până la sugestia scoasă din jumătățile de cuvânt (și aceasta o inovație), ingerințele vag-baroce și de ev mediu baladesc (iar, mai nou, formele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
unei accesibilități intuitive perfecte, căci prea puțini dintre noi erau de formație științifică ori filozofi, oricât ar fi excelat ei în gândirea abstractă. O anumită neînțelegere a logicii textului, un anumit eșec în deslușirea raționalului inducea și el un efect incantatoriu, dincolo de care firava tramă narativă, lăsând subconștientul să bănuiască existența unui mister în adâncul nesondat peste care discursul aluneca. Forța de iradiere a prestigiului de matematician al lui Ion Barbu activa însă intuiția, ori poate era numai o iluzie. Și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
inevitabil, prin a se „deschide”. Scriitorul fixează cu rafinament și voluptate, reabilitând argoul, momentul agonic al unei „lumi”. Groapa etalează și deliciile de gourmet ale autorului, fastul sărbătoresc al enumerărilor, luxurianța inventarului. B. crede în puterea cuvintelor, în forța lor incantatorie și generativă. Dar cărțile imediat următoare, Șoseaua Nordului, Facerea lumii, Războiul undelor (1974, în colaborare cu N. P. Mihail) ori Atac în cer (1966), reconstituie mediul grivițean, mutând accentul pe un moment istoric; ca romane ale rezistenței antifasciste, ele narează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
ci a cuvântării, adică a sensului, a înțelesului, propriu-zis: a exhortației. Cât despre muzicalitate, ea nu are la Dan Verona funcția de eufonie, de sunet vag și solubil în aer; dimpotrivă, se instaurează în spațiu și rezistă; discursul său e incantatoriu și se desfășoară cu siguranța, aș zice cu autoritatea finalității sale, care este de a exorciza moartea, de a o transcende, salvând din evanescență, prin invocație, imaginea ideală a ființelor trecătoare. E, cu alte cuvinte, cântec orfic. Firește, în primul
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
trădeze aceste concepte. Din perspectiva aceasta, toate discursurile pe care el le invocă, de la Nichita Stănescu până la Sfântul Pavel, sunt trădate pentru a spune un adevăr personal destul de obscur. De aceea cred că avem de-a face cu o gândire incantatorie, care scoate la viață ceea ce numește gânditorul. Aș numi acest tip de discurs „paulinian”, cum Îl califică Horea, drept o „critică kerigmatică”, o critică anunțând revelațiile autorului, un fel de „bună vestire” a propriilor iluminări. O a doua observație ar
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
calul care ar trece prin grădină este o metaforă pentru o teorie a alterității. În momentul În care Îi dau atâta realitate pură Încât ajung să și produc această urmă nu mai sunt În domeniul teoretic, deja sunt În domeniul incantatoriu, religios, magic etc. Chiar dacă ele se Învârt În niște orizonturi care dau o oarecare stabilitate percepției. Ceea ce Îmi spui tu mă depășește, pentru că eu sunt un teoretician și, ca atare, problemele de magie le Înțeleg foarte greu! Nicolae Turcan: În
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]