47 matches
-
Ulise"”, așa cum se lăuda Joyce, erau deja schițate încă din luna martie și îl înfățișau pe regele Roderick O'Connor. Lor li se adaugă probabil o versiune timpurie a fragmentului despre Tristan și Isolda, dictat Norei în aceeași lună, din cauza incapacitantelor probleme de vedere. În 1924, Joyce promovează romanul vechiului său prieten, Italo Svevo, "Conștiința lui Zeno", reușind să stârnească interesul comunității literare pentru o capodoperă a modernismului ce părea să se stingă în anonimat. James Joyce se dedică cu pasiune
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
scriitorului, nutrește sentimente ambivalente față de acest nou experiment: deși adoră monologul Annei Livia Plurabelle (I.8), în ansamblu, romanul i se pare „o simplă curiozitate literară”. Aceste cuvinte l-au jignit cel mai mult pe Joyce, provocându-i o depresie incapacitantă pentru câteva luni. Considerând-o cititoarea lui preferată, Joyce îi trimite lui Weaver indicii privind semnificația romanului și glosare cu obscurele cuvinte utilizate. La 27 mai 1929, apare o carte de eseuri semnată de douăsprezece literați și prieteni apropiați ai
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
apropiații săi ca un tip altruist, inteligent, calculat, cu simțul umorului, reținut la vorbă, dar bun comunicator și recitator, având un farmec irezistibil care îl face râvnit de femei. De cealaltă parte, scrisorile, jurnalul și operele kafkiene dezvăluie o fobie incapacitantă și angoasantă față de oameni, o teamă constantă că aceștia l-ar putea respinge pentru ceea ce el considera urâțenia sa fizică și spirituală. « Sunt cel mai costeliv om pe care îl cunosc » îi va spune Kafka Felicei Bauer. Aici, puținătatea trupească
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
congenitale de auz, la copii este de doi-trei ani, această depistare tardivă restrângând gradul În care serviciile medicale ca și cele educaționale, pot maximaliza potențialul copiilor afectați. Puncta sistematic aspecte privind deficiența de auz, subliniind faptul că, spre deosebire de alte afecțiuni incapacitante, aceasta deficiență nu are trăsături vizibile, observabile de către omul obișnuit și nici chiar de medici sau alte categorii de specialiști. Natura invizibilă a acestei afecțiuni incapacitante lovește În plin, după cum este bine știut, sistemul de comunicare umană, afectând nu doar
Ad-Studium Nr.1 2 by Ana Rotaru [Corola-publishinghouse/Science/786_a_1745]
-
afectați. Puncta sistematic aspecte privind deficiența de auz, subliniind faptul că, spre deosebire de alte afecțiuni incapacitante, aceasta deficiență nu are trăsături vizibile, observabile de către omul obișnuit și nici chiar de medici sau alte categorii de specialiști. Natura invizibilă a acestei afecțiuni incapacitante lovește În plin, după cum este bine știut, sistemul de comunicare umană, afectând nu doar limbajul receptiv și de expresie, ci și posibila evoluție afectivă și socială. Depistarea târzie a acestei afecțiuni conducând la apariția unor semen evidente În comportarea și
Ad-Studium Nr.1 2 by Ana Rotaru [Corola-publishinghouse/Science/786_a_1745]
-
congenitale de auz, la copii este de doi-trei ani, această depistare tardivă restrângând gradul în care serviciile medicale ca și cele educaționale, pot maximaliza potențialul copiilor afectați. Puncta sistematic aspecte privind deficiența de auz, subliniind faptul că, spre deosebire de alte afecțiuni incapacitante, aceasta deficiență nu are trăsături vizibile, observabile de către omul obișnuit și nici chiar de medici sau alte categorii de specialiști. Natura invizibilă a acestei afecțiuni incapacitante lovește în plin, după cum este bine știut, sistemul de comunicare umană, afectând nu doar
C?ntecul neauzit al ?oaptelor rostite by Faighel Cezara [Corola-publishinghouse/Science/83993_a_85318]
-
afectați. Puncta sistematic aspecte privind deficiența de auz, subliniind faptul că, spre deosebire de alte afecțiuni incapacitante, aceasta deficiență nu are trăsături vizibile, observabile de către omul obișnuit și nici chiar de medici sau alte categorii de specialiști. Natura invizibilă a acestei afecțiuni incapacitante lovește în plin, după cum este bine știut, sistemul de comunicare umană, afectând nu doar limbajul receptiv și de expresie, ci și posibila evoluție afectivă și socială. Depistarea târzie a acestei afecțiuni conducând la apariția unor semen evidente în comportarea și
C?ntecul neauzit al ?oaptelor rostite by Faighel Cezara [Corola-publishinghouse/Science/83993_a_85318]
-
este un mijloc important de comunicare care de obicei este nevoie să fie luat în serios. Hammond (1990aă susține că este necesar să avem un scop realist și să păstrăm funcția de semnalizare a durerii în timp ce micșorăm suferința și aspectele incapacitante. Ai o poveste proprie care să explice de ce trăiești durerea? Aceasta ar pute fi destul de evidentă, mai ales în cazurile în care durerea este legată de leziuni sau proceduri medicale. Totuși există multe cazuri în care persoana trăiește o durere
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
Radiodermitele cronice Se caracterizează prin tegumente uscate, sclero-atrofice, pigmentate, cu numeroase teleangiectazii și formații keratozice pe care se pot dezvolta epitelioame spinocelulare sau ulcerații cronice, greu vindecabile. La primele semne necesită schimbarea locului de muncă și apoi în funcție de deficitul funcțional incapacitant încadrarea în grade de invaliditate. Când aceste ulcerații sunt întinse, eventual mutilante, se poate face propunerea pentru încadrarea în gradul ÎI de invaliditate, deficiență fiind accentuată. Verucile plantare Se localizează pe punctele osoase ale plantei și se caracterizează prin formații
EUR-Lex () [Corola-website/Law/139583_a_140912]
-
al., 1985; Liebowitz et al., 1985; Lucock și Salkovskis, 1988; Mattick și Peters, 1988; Mattick et al., 1989). Atît probabilitatea, cît și consecințele dăunătoare anticipate ale evaluării negative sînt exagerate. Fobia socială, pentru mulți pacienți, este o stare cronică și incapacitantă, cu o morbiditate semnificativă în ceea ce privește disconfortul personal, eșecul de a dobîndi un potențial social, ocupațional și personal maxim și comorbiditatea psihiatrică semnificativă. Aspectele cognitive, comportamentale și fiziologice ale tulburării sînt recunoscute. Indivizii cu fobie socială prezintă multe dintre simptomele de
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
sus (Furmark et al., 2000). Există diferențe semnificative între fobia (socială) pură a vorbitului în public și fobia socială generalizată (Kessler et al., 1998, 1999b). Fobia socială limitată la una sau doar cîteva situații sociale este, în general, mai puțin incapacitantă, asociată cu o mai mică comorbiditate și o mai bună anticipare (Manuzza et al., 1995; Kessler et al., 1999b). Depresia comorbidă și abuzul de alcool devin din ce în ce mai comune de-a lungul spectrului, de la fobia socială specifică la fobia socială generalizată
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
echivalată cu o anxietate socială moderată, care implică o frică de evaluarea negativă, dar nu conduce la disconfort sau evitare semnificative. Prevalența timidității raportate este mai mare de 40% (Turner și Beidel, 1989). Așadar, este mai frecventă, dar mai puțin incapacitantă decît fobia socială. Chiar și la cei care nu sînt timizi, în adolescență se dezvoltă o oarecare anxietate socială. Ar putea rezulta din dezvoltarea intelectuală normală prin care adolescenții devin conștienți de sine ca obiecte sociale. NCS (National Comorbidity Survey
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
problemă mai tîrziu în viață decît fobiile specifice și mai devreme decît tulburarea de panică și tulburarea anxioasă generalizată. Majoritatea evaluărilor plasează vîrsta debutului în adolescență, dar este clar că o minoritate semnificativă de indivizi experimentează disconfort și anxietate socială incapacitantă încă din copilărie. Heimberg și colaboratorii săi (1990b) au raportat o durată medie a temerilor sociale de 6 sau mai mulți ani la 80% din eșantion, de 15 sau mai mulți ani la 28% și de cînd mă știu la
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
oferite îndrumări cu privire la aplicarea acestor tehnici. În general, dacă tratamentul de grup care se concentrează asupra unei tulburări anxioase specifice are un format disponibil, pacientul va fi îndrumat către programul tratamentului de grup care vizează preocuparea principală sau cea mai incapacitantă. Pacientul poate fi ajutat ulterior să aplice strategiile învățate pentru alte probleme. Alte tulburări ale Axei I TCC este indicată mai ales pentru pacienții cu tulburări acute de pe Axa I care interferează cu atenția, concentrarea, abilitatea de a gîndi rațional
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
sociale induc un anumit nivel de anxietate. Cîteva exemple relevante ar fi vorbitul în public sau mersul de unul singur la o întrunire socială la care participă oameni cu care persoana respectivă nu este familiarizată. Anxietatea socială normală nu este incapacitantă, dispare rapid, în timpul evenimentului sau după încheierea acestuia, și nu se declanșează cu săptămîni întregi înainte. Așteptările legate de evaluarea negativă sînt mai reduse. În cazul persoanelor cu fobie socială, lucrurile stau cu totul altfel. Acestea încep să-și facă
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
faptul că puteți continua să aplicați principiile pe care le-ați învățat și că aveți mari șanse să înregistrați progrese ulterioare. Puteți discuta mai mult despre aceste lucruri cu terapeutul dumneavoastră. Rezumat Fobia socială este teama excesivă, supărătoare și adesea incapacitantă de situații sociale în care o persoană este îngrijorată că ar putea să facă ori să spună ceva ce ar cauza stînjeneală, umilință sau respingere. Multe tipuri de situații sociale pot să genereze teamă sau să fie evitate. Fobia socială
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
socială. SECȚIUNEA 7 Cum să faceți față recidivelor și dificultăților de a progresa Recidivele sînt inevitabile. Toată lumea se confruntă cu ele. Cînd au loc, oamenii se alarmează sau își pierd speranța, se tem că au revenit la starea cea mai incapacitantă. Deseori, recidiva este considerată devastatoare, deoarece are foarte multe conotații emoționale pentru o persoană care a depus mari eforturi de a se vindeca. Indiferent cît de rău vă simțiți în timpul unei recidive, nimeni nu ajunge la nivelul cel mai grav
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
cît și în sens negativ, astfel încît să selectați din ele ceea ce vi se potrivește cel mai bine. Majoritatea acestor cărți nu costă mult. Sindrom Tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC) a fost considerată un sindrom relativ rar, cunoscut ca o stare cronică, incapacitantă și incurabilă. Studiile epidemiologice au arătat că TOC este întîlnită mult mai frecvent decît se estima anterior, iar prevalența pe viață variază între 2% și 3%. Conform unor cercetări mai recente, care au reevaluat cazurile diagnosticate în cadrul studiilor epidemiologice, procentajul
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
Stein et al., 1997). NSMHW a indicat un procent apropiat al recurențelor (0,7%) (Andrews et al., 2001a). Odată cu dezvoltarea unor metode psihologice și farmacologice de intervenție eficiente, prin care majoritatea celor afectați pot fi ajutați să-și controleze simptomele incapacitante, catalogarea acestei tulburări drept incurabilă a început să fie reconsiderată. Secțiunile următoare prezintă informații de actualitate referitoare la TOC și tratamentul acesteia. Nu ne propunem să oferim date exhaustive asupra subiectelor prezentate, ci să punem la dispoziția terapeuților informații utile
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
de clasificare, precum și a recunoașterii complicațiilor frecvent întîlnite în cazul depresiei asociate cu TOC, mai sînt multe neclarități legate de etiologie, de comorbiditate și de alte complicații ale acestei tulburări, care rămîne o afecțiune deconcertantă și dacă nu este tratată incapacitantă. O problemă importantă care continuă să apară în literatura de specialitate se referă la ipoteza că TOC ar putea fi o tulburare eterogenă. Acceptarea acestei ipoteze oferă o explicație parțială a unora dintre descoperirile disparate prezentate anterior (de exemplu, factorii
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
simptome mai puțin grave decît cei cu tulburare de panică, însă în studiul de evaluare, numărul de pacienți cu TAG aflați în remisie a fost mai mic (18%, în comparație cu 45%). Jumătate dintre pacienții cu TAG au continuat să manifeste simptome incapacitante moderate. De asemenea, datele furnizate de NCS arată că TAG determină o incapacitare crescută, în special dacă este comorbidă cu o tulburare afectivă (Judd et al., 1998). S-a descoperit că diagnosticul de TAG este asociat cu un nivel semnificativ
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
detalii cum a fost?). Este dificil pentru pacienți să descrie în mod credibil majoritatea simptomelor SSPT, dacă nu le-au experimentat ei înșiși. Resnick (1993) afirmă că un istoric care include neputința de a păstra locul de muncă sau boli incapacitante anterioare, predominarea simptomelor asociate cu reexperimentarea traumei (mai degrabă decît evitarea și paralizia emoțională) și absența disfuncțiilor sexuale sau a coșmarurilor reprezintă indicii potențiale ale simulării SSPT. Contradicțiile în prezentarea clinică (de exemplu, incapacitatea de a lucra, paralel cu menținerea
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]