223 matches
-
a prietenilor; între comunitățile din bazinul mediteranean - Antiohia, Alexandria, Rhodos, Herculanum -, el se manifestă prin practica scrisorilor și a corespondenței utile pentru a sintetiza și clarifica niște poziții teoretice; în Campania, el concepe arhitectura ca pe o posibilitate de a incarna gândirea și de a-i facilita exercițiul; în Asia Mică, prin intermediul lui Diogene din Oenanda - de la numele orașului său natal -, epicurismul adaugă o tehnică nouă pentru transmiterea doctrinei: construirea unui zid pe care niște citate gravate solicită privirea trecătorului... La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
eviți să te angajezi în probleme supărătoare și periculoase pentru ataraxie, să nu întrepinzi nimic care să fie peste puterile tale. Atunci vine înțelepciunea și, odată cu ea, liniștea, semnul ei. Această seninătate a trupului și a sufletului capătă formă, se incarnează, mai bine-zis, într-un fragment în care Diogene din Oenanda îi îndeamnă pe sculptori să-i reprezinte pe zei surâzători, veseli, astfel încât oamenii să poată viza imitarea acestei bucurii în loc să se lase stăpâniți de frică în fața unor zei pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
cu ceva. În mintea mea, impostor nu este acela care, în chip deliberat, se dă drept ceea ce nu e, ci acela care nu poate coincide cu nimic, care păstrează o prea mare distanță față de tot ceea ce face ca să mai poată incarna o atitudine sau o idee. E omul simulacrelor, nu atât în chip voit, cât fatal. Se cuvine adăugat că, în limbaj curent, nu asta înțelegem prin impostură, care însemnă întotdeauna voință de a înșela” (II, 222-223). Să recunoaștem, e cea
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
cu masculinul, pentru că fiecare are nevoie de celălalt pentru a exista cu adevărat. în aceeași ordine de idei, în îndemnul de orgii, la sărbători sexuale generalizate, femeile contează mai puțin ca singularități, ca subiectivități distincte decât ca niște chintesențe: ele incarnează Femininul, Feminitatea căreia i se consacră un adevărat cult. Iată cum se explică faptul că pe Marcu Magicianul îl găsim alături de femeile cele mai frumoase - mărturisește Irineu. Primatul Galiilor precizează că Marcu a făcut victime până și în ținutul Ronului
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
figuri, el construiește un actor: pe scena filosofică, Platon fabrică tragedii cu Socrate și, foarte adesea, niște comedii sau chiar bufonerii cu ceilalți actori... Așadar, ce se poate spune despre Philebos, care dă numele dialogului filosofului - un luptător însărcinat să incarneze Plăcerea? Dar despre Protarh? Istoria ideilor nu reține aceste două nume, spre deosebire de ceea ce se întâmplă în cazul numelor altor interlocutori mai mult sau mai puțin celebri puși în scenă în dialoguri. Cu ajutorul etimologiei, vedem că Philebos îl desemnează pe amatorul
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
că a înțeles, lasă întrebările fără răspuns, răspunde alandala sau prea tarziu. Când ia cuvântul, o face pentru a aproba, a consimți, a valida, a-și exprima acordul: bineînțeles, desigur, evident - registrul lui nu depășește asentimentul tâmp. Dacă hedonismul se incarnează în asemenea figuranți, nu-i de mirare că lumea are o opțiune contrară... Spiritul lui Aristofan pare mai pregnant decât cel a lui Platon... Ca perfect imbecil, pradă ideală, el îmbrățișează teza hedonistă încă de la începutul dialogului și termină făcând
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
sau enunță un mod de viață, un stil existențial, o convertire în registrul vieții de toate zilele. Tot antiplatonism și aici, mereu... Or, Grădina îmi pare a fi un fel de personaj conceptual, o configurație, o comunitate în care se incarnează ideile pe care un filosof demn de acest nume le practică pentru ceea ce se află dincolo de ele. Dacă la Academie se predau un discurs, o teorie care par foarte departe de a produce efecte pe teren concret, în schimb Grădina
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
deprinși cu preceptele filosofice epicuriene îi îndrumă pe cei nou promovați în comunitate. Fie individual, fie colectiv. în exercițiile legate de preocuparea de sine, interactivitatea domină. Prietenia inspiră acest mod comunitar de a proceda: ea nu se declară cât se incarnează și se manifestă în gesturi, semne, complicități. în vilă se crede nu atât în prietenie, cât în dovezile ei. Membrii acestei colectivități filosofice nu trebuie să uite nicio clipă că trebuie să trăiască permanent ca în prezența lui Epicur. -7-
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
natura însăși a atomilor: se constată existența în ei a forței de greutate, desigur, dar și a unei energii proprii, cea pe care o putem observa la caii ținuți în frâu înainte de startul într-o cursă și care, impetuoși, nărăvași, incarnează această forță ce acționează în corpul însuși al materiei. Acolo unde filosofii idealiști vorbesc de Dumnezeu, dându-i nume multiple, Lucrețiu - și nu Epicur, la care această teză nu apare nicăieri în textele rămase - instalează o forță. Evident, acest postulat
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
geniu conducător al gândirii: ineluctabilă, imperioasă și definitivă, ea înseamnă punctul final al oricărei aventuri existențiale. Bine, bine, dar până atunci? Zenon optează pentru asceza care renunță, pentru gestul moralizator, pentru reproș, pentru refuzarea trupului și a plăcerilor cărnii, el incarnează - dacă putem folosi aici acest cuvânt... - austeritatea celui care alege să moară înainte să-i vină ceasul morții, pentru a rezolva problema dispariției lui anunțate; Epicur, având alături animalul său emblematic, așteaptă ultimul ceas - și aici, iarăși un fel de
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
a prietenilor; între comunitățile din bazinul mediteranean - Antiohia, Alexandria, Rhodos, Herculanum -, el se manifestă prin practica scrisorilor și a corespondenței utile pentru a sintetiza și clarifica niște poziții teoretice; în Campania, el concepe arhitectura ca pe o posibilitate de a incarna gândirea și de a-i facilita exercițiul; în Asia Mică, prin intermediul lui Diogene din Oenanda - de la numele orașului său natal -, epicurismul adaugă o tehnică nouă pentru transmiterea doctrinei: construirea unui zid pe care niște citate gravate solicită privirea trecătorului... La
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
eviți să te angajezi în probleme supărătoare și periculoase pentru ataraxie, să nu întrepinzi nimic care să fie peste puterile tale. Atunci vine înțelepciunea și, odată cu ea, liniștea, semnul ei. Această seninătate a trupului și a sufletului capătă formă, se incarnează, mai bine-zis, într-un fragment în care Diogene din Oenanda îi îndeamnă pe sculptori să-i reprezinte pe zei surâzători, veseli, astfel încât oamenii să poată viza imitarea acestei bucurii în loc să se lase stăpâniți de frică în fața unor zei pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
vorba despre intrigi ingenioase în care cei mai vicleni ajung să-și satisfacă pulsiunile pe spinarea celor care dețin puterea. Sexualitatea primară pe care asemenea povestiri o mobilizează se opune frontal acelei sexualități totodată literare și sublime pe care o incarnează, în aceeași perioadă, iubirea curtenească. Nu este nimic surprinzător în faptul că toți comentatorii ezită să vorbească de "literatură" în cazul unor asemenea texte, care exploatează totuși resursele limbajului, îndeosebi capacitatea lui de a produce echivoc. Pentru exemplificare, să ne
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
un statut privilegiat în societate: se așteaptă de la ele să transmită un mesaj bogat în semnificații pe care niște comentatori specializați încearcă să-l descifreze, li se atribuie puterea de a exprima o viziune a lumii și o experiență singulare, incarnate într-un "stil", li se recunoaște dreptul de a intra în patrimoniul colectiv al unei societăți etc. Nu prea vedem cum ar putea un text pornografic să fie literar în acest sens: nu numai că acest caiet de sarcini foarte
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
monarhiei cu Parlamentul se schimbă sub dinastia Stuart. Monarhia absolută provoacă reacții cu consecințe diferite de cele din Franța. Iacob I Stuart (1603-1625) și Carol I (1625-1649) au încercat să-și impună puterea absolută. Carol I a fost predestinat să incarneze și să-și asume contradicțiile epocii sale. Tatăl său, Iacob I Stuart, rege al Scoției timp de 36 de ani sub numele de Iacob al VI-lea înainte de a deveni regele Angliei (1603), era teoreticianul cel mai convins al "dreptului
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
cultelor de posesiune în Laos, cutie de rezonanță exemplară a determinărilor politice și a schimbărilor economice recente, ne va permite să conturăm această propoziție pentru a putea trage concluziile necesare. Atașate cândva monarhiei budiste, duhurile, primii ocupanți ai pământului, se incarnau până la preluarea puterii de către guvernul comunist în mediile de la sate, fiind legate de teritoriul lor de influență. Începând cu 1975, interdicția "superstițiilor" implică uneori ședințe de reeducare a mediumurilor, duce la o primă perioadă de afazie a spiritelor: ca și
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
origini. Este Sfântul Chip de la Laon, Sfânta Mahramă de la Edessa, iar mai târziu Giulgiul de la Torino. Punct comun: amprenta vie a lui Dumnezeu viu, în afara oricărei lucrări artistice. Astfel este Sfântul Chip, singura amprentă a chipului lui Christos dinainte de Patimi, incarnat de Mahramă potrivit legendei ("Regele Abgar din Edessa a trimis un pictor ca să facă portretul Domnului. N-a putut, din pricina splendorii strălucitoare a chipului său. Atunci Domnul și-a pus el însuși o bucată de pânză pe chipu-i divin
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
decât mijloace de a opri timpul, simbolizează două moduri de a trăi momentul prezent: ca pe ceva absolut (videosfera) sau relativ (grafosfera). Două morale ale timpului. Imaginea de cinema face ușurătatea gravă, imaginea video face gravitatea ușoară. Un simț se incarnează în planuri de carne și oase. Blocuri, cheaguri sau concrețiuni, toate au o greutate, grosime ori densitate destul de străină de fluiditatea plată a imaginilor televizuale. Carne și os înseamnă umbră și lumină. Există o mare tradiție a luminilor de studio
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
oracolul care Îi sfătuia pe atenieni În timpul celei de a doua invazii persane să părăsească Atena și să se refugieze pe corăbii 1. Sunt probleme deja abordate de Plutarh, mai ales În dialogul De Pythiae Oraculis, unde critica oracolelor se incarnează În persoana epicureului Boethos. Dialogurile pythice constituie astfel o analiză foarte nuanțată a fenomenului divinației oraculare făcută din interior de un autor interesat de acest lucru prin chiar funcția sa de preot delfic, mânat Însă și de un profund interes
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
articulează aceste niveluri, În sensul că el constituie În același timp humusul și rădăcinile lor. El conferă unicitatea Întreprinderii În modul de a acționa, de a trata problemele, de a-și alege și a-și exprima valorile, misiunea și scopul. Incarnează climatul grupului și cultura sa. Prima sarcină a managementului constă În a cunoaște chi-ul grupului, pentru că acest factor de specificare face diferența Între capacitățile și productivitatea sa În raport cu ceilalți. Se consideră că oamenii, bunurile, capitalurile și informarea Înseamnă totul! Și
[Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
de finală ale Cupei Mondiale din 2002 (n.tr.). Această referire la „codul genetic” al Întreprinderii trimite la filozofia zeităților kami, formă de animism japonez. În dojo-urile unde se practică artele marțiale japoneze, fotografia fondatorului de pe peretele de onoare (kamiza) incarnează prezența sa. Slogan introdus de fondatorul grupului. Acest concept a fost sugerat de autor la Tokyo Knowledge Forum, organizat de Knowledge Management Society of Japan În martie 2005. El asociază cunoașterea și Înțelepciunea cu postfixul do, care desemnează calea. Vom
[Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
did Visit Mân Really & Truly" (E: 658). De aceea Robert N. Essick subliniază că "Blake ne cere să credem în existența literala a viziunii sale [...] și refuză transformarea ei într-o figură de stil" (1989, p. 99). De fapt, vates incarnează Spiritul Profeției, care este echivalentul Geniului Poetic. Primul principiu din compoziția gnomica All Religions are One, care evidențiază simetria perfectă dintre Geniul Poetic și Omul adevărat, poate și trebuie să fie interpretat în relație cu al cincilea principiu, care afirma
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
have not been for twenty dark, but very profitable years" (E: 756-757). Același scenariu exagerat este repetat într-o epistola ulterioară, datata 11 decembrie 1805, în care toate "victoriile" îi sunt atribuite aceluiași Hayley, cel care, atrag atenția de pe acum, incarnează râul absolut în poemul Milton 37. Nu se știe cu certitudine nici până astăzi dacă Blake este pur si simplu un naiv idealist sau daca, perfect conștient de laudele exagerate pe care i le aduce lui Hayley, el o face
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
propensiunea lui Blake pentru discursul profetic și aptitudinea să de a oferi o reconstrucție vizionara a realității. Precum au demonstrat deja, în vari ocazii, exegeți importanți că Damon 38 sau Frye39, esența eului creator blakean este sintetizată de Los, care incarnează principalele calități ale facultății imaginației. În mitologia blakeană, el este manifestarea lui Urthona, acel Zoa care nu dobândește nici formă, nici atribute materiale, fiind sortit să revină în sânul matricei sale indescriptibile la sfarsitul timpurilor. În Jerusalem, Familia Divină își
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
un exemplu de ceea ce aș numi "panantropism blakean"). Această multiplicare argusiană este, ulterior, unificată într-o unică icoana antropica, ce-i permite eului să atingă fericirea celesta și cunoașterea supremă (vom vedea că, în eposul Jerusalem, acest Homo Magnus este incarnat de Isus). Acesta este mesajul blakean definitiv în privința salvării spirituale: "I each particle gazed / Astonishd Amazed / For each was a Mân / [...] / My Eyes more & more / Like a Șea without shore / Continue Expanding / The Heavens commanding / Till the Jewels of Light
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]