73 matches
-
exemplu "Russula rosacea", nume dat de Samuel Frederick Gray în cartea sa "A natural arrangement of British plants" din 1821, "Russula lepida" descrisă de Elias Magnus Fries în opera să "Anteckningar öfver de i Sverige växande ätliga Svampar" sau "Russula incarnata" a lui Lucien Quélet (1882). Buretele se decolorează cu sulfat de fier într-un ocru-roz palid. "Russula roșea" ar putea fi confundată între altele cu soiurile comestibile "Russula aurea, "Russula decipiens", "Russula decolorans", "Russula flava", "Russula integra", "Russula lepida" sin
Pâinișoara oilor () [Corola-website/Science/335928_a_337257]
-
a asistat la atac . Pamfletul a fost tipărit la Londra de către Chamberlain în 1698. Introducerea spune: "Lithobolia", or stone throwing Devil. Being an Exact and True account (by way of Journal) of the various actions of infernal Spirits or (Devils Incarnate) Witches or both: and the great Disturbance and Amazement they gave to George Walton's family at a place called Great Island in the county of New Hampshire in New England, chiefly in throwing about (by an Invisible hand) Stones
Poltergeist () [Corola-website/Science/323232_a_324561]
-
Lupin galben Medicago lupulina L./Trifoi mărunt Medicago sativa L./Lucerna albastră Medicago x varia Ț. Martyn/ Lucerna hibrida Onobrychis viciifolia scop/Sparceta Pisum sativum I. (partim)/Mazăre Trifolium alexandrinum L./ Trifolium hybridum L./Trifoi hibrid Trifolium incarnatum L./Trifoi incarnat Trifolium pratense L./Trifoi roșu Trifolium repens L./Trifoi alb Trifolium resupinatum L./Trifoi persan Trigonella foenum-graecum L./Schinduf Vicia faba L. (partim)/Bob Vicia pannonica crantz/Măzăriche de toamnă Vicia sativa L./Măzăriche de primăvară Vicia villosa Roth/Măzăriche
EUR-Lex () [Corola-website/Law/175866_a_177195]
-
colective și, desigur, de a Închide indivizii În astfel de identități. Ceea ce este o derivă autoritaristă sau poate chiar rasistă a principiului promovării diferențelor. Acesta este obiectivul diferențialismului sau pluralismului, cu toată echivocitatea lui. El este echivalent cu privilegierea valorilor incarnate, ținând de concret, care Înseamnă diversitate, adică a tuturor formelor de legătură comunitară. Dilema provine din ciocnirea a două obligații morale contradictorii, bazate pe două principii practice distincte: principiul deontologic și principiul consecințelor, ambele fiind de tip universalist. Primul cere
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
care trebuie să le condamnăm, se manifestă mai ales prin această insistență În dorința lui de a deștepta efectele prejudecăților, care altminteri ar putea fi puse În carantină, tratate sau reduse; el rezidă esențialmente În voința doctrinară, coerentă, răuvoitoare, pragmatic incarnată uneori În ură și materializată În comportamente precise ale unor indivizi ocupați „cinstit” cu „apărarea” posesiunilor proprii. Această afișare ostentativă și dogmatică a unui discurs persecutoriu tinde să se Înrudească, prin consecințele sale multiplicatoare și devastatoare, cu crima Împotriva umanității
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
Robert Wise, 1963) au fost două exemple de filme făcând parte din acest gen realizate în anii 1960, producând o atmosferă gotica. Probabil cea mai importantă piatră de hotar este "Rosemary's Baby" (Român Polanski, 1968) în care diavolul este incarnat. "The Birds" (1963) al lui Alfred Hitchcock este printre filmele de referință. A fost primul care trata subiectul în care natura înnebunește, si un prim exemplu de film american "horror-of-Armageddon". Printre cele mai influente se numără "Night of the Living
Film de groază () [Corola-website/Science/310874_a_312203]
-
la fetele cocoșate și urâte, și când colo sunt așa norocoase. Nimeni nu le târăște noaptea afară, așa încât să nu-și poată termina tezele de licență. Nu strigă la ele fotografii de modă dacă lângă bikini au fire de păr incarnate și infectate. Te uiți la victimele incendiilor și te gândești ce mult timp economisesc neuitându-se în oglindă să verifice dacă soarele nu le-a afectat pielea. Voiam siguranța zilnică a faptului că sunt mutilată. Așa cum o oloagă deformată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Sibylle - care venea de la Paris. Sper că 1969 ne va fi mai favorabil, întrucât anul care tocmai s-a încheiat m-a zdruncinat mult - Cehoslovacia, și apoi o criză gastrointestinală, care mi-a dat de știre că sunt o ființă incarnată și că trupul meu nu mai este cel de acum 30 de ani... Dar am avut câteva surprize plăcute: l-am întâlnit în Italia pe nepotul meu, pe care nu l-am văzut de 28 de ani - acum are 31
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
Cunoașterea nu este decât o parte a chi-ului, mergând de la Mei-no-chi, care este clar și transparent, la Moku-no-chi, care e global, silențios, inspirat și reprezintă providența, Învățătura dăruită de zeu prin creație. Între cele două se situează An-no-chi, sumbru și incarnat În individ, În propria abilitate. Mei-no-chi reprezintă cunoștința explicită, clar formulată cu ajutorul limbajului, fie prin cuvinte, litere, figuri sau valori numerice ca date, fie prin informații elaborate. În sfârșit, An-no-chi este cunoștința implicită și personalizată, ce nu poate fi exprimată
[Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
Blake cel muritor: agentul suprauman care modelează opera de artă devine un insolit alter ego artistic 149. Astfel, eul creator se metamorfozează într-o entitate de tip Janus Bifrons: o fată este ferm integrată în dimensiunea psiho-epistemologică a subiectului uman incarnat (eul creator ca expresie a muritorului Blake), în timp ce altă se referă la spiritul etern al artistului, proiectat în transcendent și convertit în fons et origo în cazul procesului de creație estetică. Oricât de surprinzător ar părea, Blake declară, într-o
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
de creație artistică. Am aratat, de asemenea, ca Blake nu se simte satisfăcut ca artist până când nu proiectează o reprezentare de sine opusă (cu funcție, paradoxal, complementară), împotriva căreia să permită dezlănțuirea unui adevărat război spiritual. Această figură crucială este incarnata de Urizen, o imagine speculara a lui Los/Blake, iar conflictul amintit traduce confruntarea dintre ego (expresie precară, decăzuta, a personalității creatoare) și eu (prelungire a identității divine). Am pus punct acestei secțiuni prin realizarea unei radiografii sintetice a eului
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
tablou complet al dezbaterii etimologiilor respective, cf. Elliott , pp. 19-20. 26 Pentru o distincție detaliată și explicită între viziuni empirice și viziuni estetizate, cf. partea a treia a cercetării mele. 27 În literatura clasică, figură arhetipala a bardului profetic este incarnata fie de Homer, fie de Vergiliu. Dacă primul este subtil elogiat de Platon, ultimul face obiectul unor panegirice la fel de interesante la Macrobius și la Fulgentius. 28 În mod tradițional, bardul era un poet celtic din Antichitate, care se bucură de
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
rival în dragoste pune stăpânire pe (ceea ce a mai rămas din) conștiința protagonistului. El nu intuiește adevărată natură a amestecului de fascinație și ura obscură cu care începe să îl vadă pe Ordeanu: moșierul scăpătat nu este doar un dublu incarnat al omului din vis, ci și o copie fidelă, premonitorie, a propriului viitor, o incarnare perfectă a inerentei sale prăbușiri. Simte doar o pornire de neoprit de a-l învinge, pentru a alunga toate fantasmele trecutului, într-o singură, încrâncenata
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
este un contact exterior, are totuși un anumit substrat sufletesc și moral, care o anticipează. Acesta este legat de preferințele mele pentru anumite persoane sau mai exact pentru un anumit tip sau model uman pe care doresc să-l văd incarnat, prezentificat Într-o anumită persoană. Eu aștept această Întâlnire, o doresc, mai mult chiar, o caut. Dimpotrivă, pot Încerca să o evit, ca pe ceva nedorit. Preferința interpersonală este rezultatul experienței mele raportată la Întâlnirile și contactele avute anterior cu
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
ca sursă a nedreptăților și, prin urmare, a răului din societate. Această întoarcere la izvoare a favorizat o reinterpretare a corpusului marxist-leninist, recentrarea logicii revoluționare pe cel exclus sau discriminat - cel „fără” - și o desemnare a „dușmanului” sub trăsăturile bogătașului incarnat mai ales de organizațiile și multinaționalele occidentale. Săracul vede astfel cum îi sunt atribuite virtuoasele prerogative ale proletarului, forță de distrugere și totodată purtător al unei societăți bune. Ideea unei necesare redistribuiri egalitare a bogățiilor mondiale între nord și sud
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
un altfel de individualism, de masă de această dată, [...] care apare ca o metamorfoză a individualismului "negativ" dezvoltat în interstițiile societății preindustriale. [...] Am putea astfel vedea în exemplul ideal tipic al tânărului toxicoman din cartierul mărginaș omologul formei de dezafiliere incarnat de vagabondul societății preindustriale. Este complet individualizat și supraexpus, prin lipsa de legături și de sprijin, în ceea ce privește munca, transmiterea familială, posibilittea de a-și construi un viitor... Corpul său este singura legătură și singurul său bun, pe care îl supune
by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
desprindere care poate fi anihilată, în mod sigur îngreunată, de voluptatea sexuală. Scrupulul socratic nu este nici pe departe de natură metafizică. Socrate nu este un adversar al voluptății sexuale și nici nu crede că sufletul e înlănțuit de trup, incarnat, desfigurat, pângărit sau alunecat în trupul destinat la fiecare nouă reincarnare. Un singur soi de voluptate sexuală nu recunoaște Socrate, și nu e de fel curios că aceasta este tocmai voluptatea căutată de cuplul pederast. Și este împotriva plăcerii orgasmului
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
a chemat idealismul - s-au raportat total diferit, profund antagonic poate În primul rînd față de această noțiune. Noi vom pleca Însă de la „realitatea persoanei”, interesați cum am fost Întotdeauna de existență, de aventura unei existențe, de aventura cunoașterii. De adevărul „incarnat”, de acel „verb făcut carne” de care vorbește evanghelistul, de paradoxul formidabil care face ca omul, individul să se lovească de „realitate”, după ce el de multă vreme este deja „realitate”. Și atunci... ce Înseamnă, Încă o dată, acest cuvânt, acest concept
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
semnul peiorativului, celelalte însă, nefiind lipsite de ambiguități. În primul tip i-aș încadra pe cei care încearcă să ne vindece cu ajutorul lui Caragiale de tare vechi și noi, dar mai ales de ceea ce Mircea Eliade numea avenit „teroarea istoriei” incarnată temporar, dar catastrofal de dictatura proletariatului. De la Liviu Ciulei, regizorul de teatru, Lucian Pintilie, regizorul de film, la Mircea Iorgulescu, criticul literar, avem o întrebuințare a operei lui Caragiale ca instrument antitotalitar, ca demistificare și decon- strucție a mecanismelor și
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
ce se vede proiectată, inocent, în centrul unui mister supranatural, confirmă, în opinia mea, vocația de scenarist de film a lui Lemnaru. În acest domeniu, în care imaginea se îmbină armonios cu dialogul și cu jocul actorilor, ideile, uneori insuficient incarnate beletristic, ale autorului ar fi putut beneficia de o trambulină estetică adecvată. Desigur, după instaurarea regimului comunist, proza fantastică a lui Lemnaru intră în coliziune frontală cu prescripțiile realismului socialist și nu mai poate fi publicată, astfel încât, spre sfârșitul vieții
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
un luptător teafăr, biruitor, genunchiul pe piept". Sintagma "greutatea de mortăciune" este o indicație auctorială aptă de a-i oferi cititorului o privire asupra interiorului psihic al eroului, care crede, cu resemnare nevrotică evidentă, că se confruntă cu o fantomă incarnată. Că avem de-a face cu un calm aparent al victimei asaltului devine clar chiar în pragraful următor, atunci când fragilele bariere raționale, pulverizate de oroarea apariției considerate supranaturale, reacționează prompt: "când nebunul a voit să-l sugrume, atunci hangiul, smintit
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
devenea supus metamorfozei și dezorientării" (2010: 319). 66 Mai mult, Florin Manolescu nu ezită să-l includă pe autor printre reprezentanții literaturii SF din deceniul al patrulea al secolului trecut (1980: 239). 67 Ideea umbrei care se mișcă printre făpturile incarnate, ea însăși aparținând, simultan, unui "dincoace" material și unui "dincolo" transcendent și putând fi, așadar, percepută prin simțuri, dar depășindu-le totodată, apare, cu paisprezece ani înaintea publicării volumului lui Oscar Lemnaru, în deja amintitul film al lui Carl Friedrich
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
situația ideală pentru a-l înțelege. Superbele sale enormități despre femei mă îmbătau. Cum putusem oare să-mi pierd capul pentru o sub-ființă? îmi repetam neîncetat. Cum a fost posibil acest chin, acest calvar, din cauza unei ficțiuni, a unui zero incarnat?" (în Exerciții de admirație). Fără îndoială, teribilismul tânărului Cioran va fi fost pe de-a-ntregul satisfăcut, flatat și excedat de această întâlnire cu o natură afină, care trecuse însă prin teribilism pentru a ajunge la teribil.
Capodoperă sau expresia unor frustrări? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13882_a_15207]
-
artă unui muzician complex. Așa că trebuie să spunem că după cum "Misa Solemnis" este un portret al lui Beethoven în anii maturității depline la fel, tălmăcirea ei este o confesiune spectaculara a celui care îi instalează statura în corp sonor. Solemnitatea incarnata acum în structura globală a fost impetuoasa, vehemență, patetica. Blocuri sonore ("Gloria") opuse în contraste dure, confruntări de caractere subsumate proporțiilor vaste (Credo). Sonoritate foarte puternică, tempouri strict susținute (articularea fugilor "În Gloria dei Patris", "În vitam venturi saeculi", Prestoul
GONG FINAL by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17752_a_19077]
-
Într-o democrație transcendență, individul nu va mai fi o furnică solitara și nici parte dintr-o schemă colectivista. Prin urmare, nu va fi afectat de logică spectacolului și de obsesia maximei vizibilități. Fundamentat ontologic, individul va deveni o spiritualitate incarnata într-o unică personalitate. Sufletul democrației îl va pătrunde pe fiecare individ în parte prin acel "ceva" care nu poate fi "prins" într-o imagine sau schemă normativa. Prin această, democrația va constitui "cîmpul" de forțe unificator care va globaliza
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]