547 matches
-
că aici stilistica ar fi inoperanta, numai că ea apelează la strategii dinamice, ătransfrasticeă (cum ar spune lingviștii), desfășurate pe suprafețe mari, adică pe texte. Ca să putem observa câteva asemenea modalități de organizare a semnificantului în Orașul minunilor, să citim incipit-ul primului capitol": lungul paragraf ce începe cu El año en que Onofre Bouvila llegó a Barcelona la ciudad estaba en plena fiebre de renovación și sfârșește cu Luego la ciudad conoce años de esplendor y siglos opacos. În acest
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
desfășura în timp, iar începutul lor era plasat cu cel puțin o jumatate de veac în urmă. În cazul Contelui de Monte-Cristo, perioada e mai scurtă: treizeci de ani despart momentul apariției primului capitol în "Journal des Débats" (1845) de incipitul diegetic al românului (1815), în timp ce punctul final este datat cu circa zece ani (ce pot fi foarte bine nouă) înainte de apariția ultimului episod al foiletonului. (Dată celei de pe urma apariții a "eroului" se cunoaște cu exactitate: 5 octombrie; anul este intenționat
De la Monte Cristo la Clinton by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/18044_a_19369]
-
în epocă, postcenzura stalinistă a reacționat prompt. Așa că din ediția a doua a romanului, apărută în anul următor, au dispărut exact lucrurile pe care le-am semnalat și le-am analizat mai sus: schema circular-simbolică a cărții a fost demolată, incipitul teribil despre stepa invincibilă a dispărut, finalul cu «mormane de pietrărie sfărâmată» și norul de praf de asemenea, iar ședința de partid ținută sub «cerul de sânge» a fost și ea expulzată” (pp. 16 - 17). Opera lui Petru Dumitriu devine
Alte chestiuni de conștiință by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2556_a_3881]
-
și imaginația Pierre-Yves Boissau, care susținea că legionarismul său, ci de demontare a literară”. opera scrisă de Cioran în Franța nu criteriilor și argumentelor invocate. În continuare, scrie George este decât un truc „strategic pentru a Tot așa, într-un incipit de retorică, Apostoiu, participant la acea distinsă face să se uite trecutul lui legionar”, afirmativ, calm, textul se deschide cu ceremonie, „Mircea Eliade s-a folosit George Apostoiu l-aduce-n scenă pe o constatare obișnuită; „În aprilie de volumul Marthei Bibescu
Reevaluările post-decembriste, încotro? - marginalii critice -. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_46]
-
durabil? Ce viciu de construcție sau nuanță născătoare de discordie macină în secret - ca un mucegai sau o igrasie - arcadele și contraforturile noii Catedrale?" O sumă de legende sau mituri cosmogonice statuează sacrificiul necesar unui act fondator, care să marcheze incipit vita nova: uciderea Șarpelui din Rig Veda, a Monstrului marin din legenda zeului Marduk, a lui Purusha din mitologia indiană etc. La noi, e faimoasă legenda Meșterului Manole, cel care și-a zidit soția în zidul Mănăstirii Argeș. În perspectiva
Cele trei exiluri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16187_a_17512]
-
Viena și Veneția. Poate broșura lui Cosma ar fi fost mai cu miez și mai sobră, dacă ar fi luat aminte la textul înaintașului italian. Referindu-se la zona Banatului, în primul paragraf al Scrisorii I (tratatul științific are, prin incipitul și finalul capitolelor, o ramă epistolară) adresate comandantului chezaro-crăiesc al Timișoarei, Griselini scria: Ar fi de dorit să o descrie cineva, deoarece are o mulțime de lucruri memorabile, meritînd atenția savanților și naturaliștilor, cît și a oricărei alte persoane, cărora
Autohtonismul românesc "față cu" italienii by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/16264_a_17589]
-
prea tare. Un stil care pe cît convinge, pe-atît înșală, încercînd să ajungă, cu ocoluri largi, erudite, și cu poante simpatice, la sensibilitatea "adevărată", cîtă nu s-a lăsat adormită cu "povești", a iubitorilor de poezie bună. Articolele lui au incipit-uri frumoase, nici abrupte, nici prea diluate, care dau larghețe unor "exerciții" elaborate , deseori, peste nivelul cerut, îndeobște, unor cronici: "Ironiștii sînt, pe inima lor adevărată, niște melancolici. O pulbere fină de melancolie, adesea strînsă în șiruri vizibile, ce luau
Alambicuri cu poeți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11952_a_13277]
-
redresare nu reușește să fie convingător față de sine, implicit față de cei apropiați. Romanul debutează rebrenian a la Ion. După părăsirea șoselei, se ajunge la intrarea temporară într-o mănăstire, departe, undeva în munți, ca să își limpezească, pe cât posibil, gândurile. Secvența incipitului are loc în momentul înjghebării unei familii, alături de Eleonora și fiica lor, Ioana. Numai că eroului nostru, scriitorul îi impune și grija pentru băiatul său, Adrian, a cărui mamă, Dafina, i-a tăinuit secretul despre părintele său până dincolo de mormânt
PROZATORI CU ŞTAIF. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_402]
-
avut privilegiul atunci să citim în avanpremieră editorială și să ascultăm în lectură și cu comentariile traducătorului eșantioane din această nouă traducere. Păstrez filele dactilografiate pe care ni le-a împărțit, cu primele trei octete din Micul testament, al cărui incipit revăzut devenise „An patru sute cinze’șase, / Vin eu François Villon - școlar / A cărui minte se-așezase...”, și în care se ascunde anagrama „Coțcarii n-au sfanț” (transcrisa de mînă traducătorului pe exemplarele noastre); cu celebra Balada a doamnelor de-odinioară
Ediția Villon a lui Romulus Vulpescu by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/2641_a_3966]
-
sa dilatorie are în vedere nu revanșa, ci mărturisirea. Chiar și când referința pare să fie alta (dar tot din regimul „superlativelor”), această formă de înstrăinare a suferinței rămâne constantă. Iată-l pe Eminescu, citat în finalul cu un faimos incipit al său: „Nu duci nimic. Ce lași, e-o amăgire./ Singurătatea-i totul pân’ la urmă,/ Si trecerea, și-acele ocolișuri/ De umbre și lumini, de neguri/ Ce dau conturul gândurilor tale./ Si-acestea, până când va sta să ningă/ Si
Un cântec încăpător precum... by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2745_a_4070]
-
lumea vorbea despre maică-sa ca despre administratoreasa. Deodată îi cășună un cuvânt: aburi, exclamă el, ce abureală! Dar cine ne sunt amăgitorii?”. „Povestea” în sine a Fraților Grimm nu începe chiar cu începutul, cum ne-ar face să credem incipitul de basm pe care l-am citat. Frații apar în lumina rampei în momentul lor de maximă glorie: cel în care, alături de alți cinci profesori de la Universitatea din Göttingen, protestează împotriva abolirii constituției de către proaspăt unsul rege de Hanovra, Ernest
Scriitorul și conștiința sa by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2778_a_4103]
-
de tendință către o finalitate virtual sau presupus coincidentă actualității. Ca atare, expresia lucrării muzicale dezvoltă un arc de narativitate, analog fiziologiei respirației, expirând din (de după) inspirație. Lucrările de acest tip frazează în expresivizare, legând semnificativ între două poziții narative, incipit → finalis, printr-o stare-vector de indubitabilă orientare către-finalis. Bunăoară, mai toate opusurile de factură tonală melodizează într-un aspect de dezinență, „stingându-se” elocvent (chiar dacă în fortissimo). Cadența ultimă, ca stare de ajungere (prin înlănțuire trept-acordică sau melodizare armonică) în
Raporturi ale g?ndirii componistic-muzicale by George Balint () [Corola-journal/Journalistic/83161_a_84486]
-
expresii de continuitate, și abia prin abordarea Mins diferențiem între dev, ca dilatări (abateri prin oprire/accentuare) din/în cursivitatea parcursului, și div, ca alinieri (consecvențe) în continuitatea parcurgerii. Funcțional, pentru Mins, dev corespund inițierii unui model dpc fixat ca incipit compozițional (icp), iar div sunt instrumentate prin inerțierea unor secvențe (scv) orientate ca profil-vectorial (pfv) în susținerea variabilității intervalizând între dev succesive, pe/din linearitatea L-dpc. De exemplu, durata unui motiv (unități de expresie) muzical(ă) odată dat, are calitatea
Mișcarea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
coborâtor (precum transpozițiile între registre sau trepte-înălțimi); timp - ca lungire (amânare) sau scurtare (grăbire), prin dilatarea sau comprimarea duratelor unor formule ritmice. Prin urmare, repetabilitatea, cel puțin ca secvențare în rimă<footnote Considerăm rima drept indice de asemănare formală între incipiturile a două sau mai multe secvențe localizate temporal, indiferent de momentul (rangul) fiecăreia dintre ele într-o succesivitate (șir). footnote>, constituie reperul-suport fundamental de coerență în expresivizarea Fmz prin div, considerate ca valori de profil-intervalic-tranzitoriu-orientativ, numit mai simplu, profil-vector (pfv
Mișcarea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
efectivizării Fmz într-un/ca parcurs sonor. Astfel, în vreme ce Fmz se aude expresiv (contemplabil) ca variabilitate sonoră, Mins se concretizează instrumental (practicabil) ca Sdp, respectiv consecvență în susținerea adecvată tempic a dpc. Punctul de joncțiune al unei articulații Mins cu incipitul unei rime Fmz se relevă ca accent al mișcării de instrumentare (acMins). Pe linia timpului, repetiția constă dintr-o pereche eveniment-(minim o)-secvență, ai cărei termeni sunt identici figurativ (consecvenți). Cum respectivii termeni sunt configurați cel puțin pe perechea
Mișcarea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
conceptual), aspectat ca succesivitate posibil-logică (mensurabilă), dar nelegată sub aspectul coerenței de expresivitate; pe linia succesivității se delimitează temporal între două tipuri de funcții formale alternative: modelul - ca durată-eveniment (dev) cu funcție tematică sau motivică, fixat sau inițiat într-un incipit compozițional (icp); secvența - ca durată-interval (div) cu funcție narativă sau dezvoltătoare, inerțiată printr-un profil-vector (pfv) de orientare/ordonare într-un șir (de secvențe); 3. Suprafața (S-dpc) = figură de timp bilateral, reunind două tipuri formale: linearitatea - corespondent aspectului de timp
Mișcarea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
succesivitate) a unor segmente formale elementare sau minim-suficiente, ca unități expresive. Interpretativ-analitic, segmentele variind într-un șir de continuitate sau înlănțuire sunt dispuse unele sub altele (în ordinea apariției), încolonate în rimă, respectiv aliniate pe criteriul asemănării la stânga segmentului, dinspre incipitul acestuia. După cum, citind în jos (dinspre primul segment al coloanei), rimele sunt mai slabe sau mai puternice (precum între segmente identice), se obține o imagine a variabilității în continuitate, referind asupra gradului și sau modului dinamic de stabilitate a formei
Mișcarea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
modul gândirii (corespondent instrumentării Mins), inclusiv muzicale. Din perspectiva modului Mins deci, Fmz este o discursivitate orientată într-un interval de continuitate, respectiv o desfășurare temporală orientată narativ, între două pozițiți funcții (dev) pe care le numim de-început sau incipit (In) și de-sfârșit sau finalis (Fn). În parcursul intervalic pe care-l acoperă, narativitatea se situează într-un timp inițiat în ascendent și finalizat în descendent. Rezultă de aici posibilitatea elasticizării timpului, oricare segment (sgm) dintr-un șir Sdpc
Mișcarea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
R9. Tot din perspectiva narativității Sdpc mai putem interpreta și cu privire la un fel de „joc” între expresiile temporale de trecut și viitor, nuanțând printr-o serie de secvențe ale modului prezent din intervalul actualității Mins în-parcurs, narativizată între pozițiile de incipit - ca dat-tematic, propus spre-mișcare -, și finalis - ca luat-distematic, retras dinspre-mișcare. Astfel, din viitorul îndepărtat (R9) - ca prezent ultim, odată cu finalitatea actualității Sdpc configurate -, survine anticipativ sgm C, de două ori (în R1 și R7). Imediat anterior lui C (aparținând perechii-model
Mișcarea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
ei începe cu o serie de morți. Întîi, copilul Adrianei și al lui Cristea. Pe urmă, Adriana. În urma ei, s-a dus Cristea. Încep, simultan, primele confirmări literare. Primele îngîmfări, primele imprudențe. Rătăcirile la Muncitorul sanitar, și dezicerea de Medicină. Incipit vita nova, la Teatru. Cu amintiri și portrete. Leopoldina Bălănuță, Dina Cocea, Marin Moraru, Gheorghe Dinică, mai mult enumerați, imagini în fugă. Fuga la Radio, închisă într-un titlu de capitol care spune tot: Prieteni, colegi, șefi și tovarăși. O
Drumul american by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8125_a_9450]
-
1895, în miraculosul deceniu și jumătate de mare proză. Ceea ce frapează de la început în opera lui Slavici este misterioasa Voce care povestește acțiunea. Cine e povestitorul? Ce statut are el la începutul povestirii și ce statut dobîndește pe parcurs? Iată incipit-urile a trei capodopere, două dintre ele compuse pe parcursul "perioadei fericite" dintre 1880 și 1895: "Ierte-l Dumnezeu pe dascălul Pintilie! Era cîntăreț vestit și murăturile foarte îi plăceau. Mai ales dacă era cam răgușit, le bea cu gălbenuș de
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
simbolizare sunt „acumulate“ din lectura atentă a Misticii. Ca și mai înainte, folosirea altui termen decât „plagiat“ sau „împrumut“ trădează dorința de a susține dependența de Underhill în condițiile în care textele nu pot fi puse în paralel. Prin urmare, incipit-ul demonstrației naeionesciene - și anume, afirmația că mistica se îndreaptă spre un domeniu de realități ce transcende spațio temporalitatea - este declarat un loc comun în Mistica, „enunțat răspicat încă de la p. 175“ (sic !). Se trimite adică la un alt capitol
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
dulcegării. Ape adânci, Sfinxul și Femeia în fața oglinzii formează prima etapă a literaturii scriitoarei, a lirismului pur și a autoanalizei incisive, după aceste opere se trece ușor spre obiectivarea acțiunii, tinzând spre un realism naturalist, renuntând definitiv la romantismul-liric al incipiturilor scriitoricești. Frumusețea, caracterul oniric al acestor proze, este confesiunea apropiată poeziei, vizând descifrarea complexului existenței, mai exact autocunoașterea : Mă interesează mult și sufletul celorlalți, mă pasionează chiar, îi privesc neobosit și ochiul meu vede toate firele cât de încâlcite care
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
în fața oglinzii. Ființă prin excelenta idolatră, ea este ce s-ar putea numi prin analogie, tipul femeii statice “de prisos”). Evident ca ceea ce o frământa pe noua introspectă este cultul “amorului care consumă în el singur toată substanța” . Încă din incipitul operei sentimentul de incertitudine este evidențiat prin cel de înșelare. Lumina nu își respectă strălucirea firească a unei ore de dimineață și astfel deschide o aparență, căci Alina s-a trezit târziu “fiindcă o înșlelase lumina”: “O lumină sarbădă, cenușie
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
pentru epocile îndepărtate, practici magice, superstiții, refrene și sînt inserate cu măsura ce le face suportabile, dialectalisme. Construcția circulară a cărții - ce trimite și ea la fluxul și refluxul istoriei - face ca doar paginile finale să ofere cheia pentru înțelegerea incipitului și a multelor prenume dispuse în scară. Doar această primă jumătate de pagină îi aparține unui personaj narator. Ea constă din șase scurte propoziții ce încadrează o sumă de prenume legate între ele prin linii tremurate, trase de mînă, ca
Mariolina Venezia - De o mie de ani mă aflu aici by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/8736_a_10061]