1,919 matches
-
altul, de Junimea, apoi pe Constantin Dissescu, I.G. Duca, Constantin Dumitrescu-Iași, Petre Rîșcanu și Dumitru Evolceanu (consacrat, atât cât se poate spune, tot la Convorbiri literare). Fiecăruia, Lovinescu îi face un scurt portret critic. De pildă, P.P. Carp e un incisiv excesiv, revărsându-ș i spiritul critic asupra nevinovatului Sion. Bine era, spune Lovinescu, dacă și-ar fi putut orienta autoritatea lucidă pentru a face ordine într-o cultură care-și căuta drumul. Rosetti e încă mai criticist, însă avea datele unui
Fiii risipitori by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4933_a_6258]
-
să dăm ortu' popii, mama mă-sii!" - zise în timp ce ateriza pe stratul de frunze uscate, unul dintre ei, probabil Mormocea. Fiindcă Țaporea, ca orice element de dreapta, avu un ghinion de adaptare, acela ca să-și frîngă doi canini și trei incisivi, încercînd să prindă în cădere o veveriță grăbită din cauza furtunii, ce-i trecuse ca o nălucă prin dreptul botului și se ascunsese iute într-o scorbură cu vedere centrală proprie." Pe lîngă meșteșugul pe care-l pune în strunirea calabalîcului
Sporul casei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10924_a_12249]
-
Editura Vremea, 2012, 448 pag. Cine citește Memoriile mandarinului valah, din care Nadia Marcu- Pandrea, fiica scriitorului, a publicat anul trecut al doilea volum într-o ediție revăzută, nu se poate opri să se întrebe ce hram intelectual poartă acest incisiv, caustic și vitriolant autor. „Hram intelectual” însemnînd: trăsăturile, orizontul interior, acele însușiri din care se încheagă fanta de înțelegere prin care privește lumea. Și cum Pandrea, histrion narcisic debordînd de filotimie, nu se zgîrcește în privința judecăților în marginea propriei persoane
Agnosticul cu cobiliță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3986_a_5311]
-
a fost numită astfel, iar nașul ei a fost Adrian Secui, cel ce a fost, pentru o bună perioadă de timp, responsabil de rubrici (Oameni și istorie Orăștiană, IT, S-a întâmplat la.... etc) redactor și corector. Raul Poenar fiind incisivul primelor numere, scrie editoriale și anchete, ocupă în scurta vreme cât a scris pentru VORBA funcția de redactor. Și eu Dan Orghici, omul bun la toate sau Redactorul șef. Scriam atunci în primul editorial al VORBEI: „ Cu tot respectul față de
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93484_a_94776]
-
Firește, ținută la coardă. Își merita cu prisosință Rezerva numele, nimic n-o îndupleca s-o ia la trap măcar. Zadarnice erau imboldurile din călcâie, zadarnice smuciturile frâului, pasul plictisit al animalului nu cunoștea vreo modificare. Vedea cu coada ochiului incisivii proeminenți, îmbrăcați în viplă, ai instructorului lucind batjocoritor. Se simțise umilit. Îl bătuse gândul să renunțe. Ei, mai reziști, mai reziști?... îl lua în derâdere tatăl. Sigur, lui îi dădea mâna s-o facă, el știa cum stătea treaba cu
CALUL NEGRU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383141_a_384470]
-
unu la zero pentru Sophie. Tot ăsta va fi și scorul final: unu la zero pentru Sophie. Te doresc atât de mult, te doresc, îmi place ce‑mi faci, șoptește Anna. Îți place, Anni, hă? Spune Hans și scuipă printre incisivi, chiar așa, acuși îmi dau drumul, știi doar, totul e să fii pregătit, acum chiar că‑mi dau drumul. Aicea sunt! Anna geme și tușește din lipsă de aer, iubirea a pus stăpânire pe ea cu o violență îngrozitoare, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
sau o altă frază în care, spre sfârșit, omul se află foarte aproape de iubirea divină. Ceva se pecetluiește cu un sărut prelung și se sfârșește în pace. Conversație în franceză și în engleză. Hans își mușcă buza de jos cu incisivii, mai are puțin și o să‑și facă o gaură acolo, ceea ce e oricum preferabil unei prăpăstii de principii, căscată dinaintea ta. Totuși, în principiu, domnește înțelegerea între el și Sophie, care soarbe cu paiul o limonadă. Mama ei a avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ei de tenis și fără o picătură de transpirație, fenomen ce însoțește, de altfel, diferitele activități sportive. Dar la ea transpirația nu găsește teren de acțiune, Sophie e un înger. O ființă imaterială. Rainer își mușcă buza de jos cu incisivii. Silueta albă a Sophiei se sprijină de portiera mașinii și șușotește cu șoferul ceva diafan, care nu se aude, nici măcar Rainer n‑aude, deși el e expertul în limbaj aici. Ce‑ai tot avut de vorbit cu ăla; întreabă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
aducători de ploaie lacrima ta simplă și fără adăpost nu-și găsea ciorapii simțea cum te sufocă strigai cu toate gândurile apporte si fiara te iubesc stătea să sară la mine palmele cu care ai mirosit prada și-au înfipt incisivii în toate cuvintele care le-aș putut spune și nopți or să vină și or să scape țigara călcând-o cu grija de a nu mă strivi ai șoptit acum ca și de fiecare dată ... Citește mai mult șiai depărtat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361053_a_362382]
-
-l preceda nu ducea spre mine nu era bunciopleai altul cu ochii aducători de ploaielacrima ta simplăși fără adăpostnu-și găsea ciorapii simțeacum te sufocăstrigai cu toate gândurile apportesi fiara te iubescstătea să sară la minepalmele cu care ai mirositpradași-au înfipt incisivii în toate cuvintele care le-aș putut spune și nopțior să vinăși or să scape țigaracălcând-o cu grija de a nu mă strivi ai șoptitacumca și de fiecare dată... X. LÂNGĂ O ALTĂ PLOAIE, de Vasile Pin, publicat în Ediția
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361053_a_362382]
-
reprezentanții lor de frunte, au elogiat-o atât în poeme cât și în cântec, dar și în pictură, sculptură. În toate formele de artă femeia a fost subiectul central. Nu se poate nega asta. De câțiva ani buni a pătruns incisiv și în politică, dovedind de multe ori că este mai eficace ca un bărbat. Nu există niciun impediment în calea afirmării femeii. - Dar de ce avem atât de multe cazuri de violență domestică? De ce numărul divorțurilor întrece pe cel al căsătoriilor
CEL MAI IUBIT PREŞEDINTE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366936_a_368265]
-
cu ancestralul, demonstrând o imensă putere de regenerare ce își are sursă în atotputernicia nesfârșită a lui Dumnezeu. “Sunt matematic de cerebrală/ în seara asta/ (m-am oprit din calcule/ doar să-mi ascut/ creionul roz cu radiera roasă/ de incisivii mei ce rumegă idei!),/ decizând să sar peste rime și ritm/ la matematicele stări/ cu dor acut de soluții.../ Sunt decisă să produc simplitate,/ sinceritate, cuvinte necenzurate/ de meticulozitatea mea specifică/ ce stă la pândă.../ Scriu și iubesc scriind,/ și
PERPENDICULARA PE UN COLT DE NEMURIRE DE ADINA SAS-SIMONIAK de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 160 din 09 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367183_a_368512]
-
din talcioc, de la chinezi, erau ude fleașcă. - Băăă, ce dreacu’ e-n fasolea asta, bă, că-m’ vine dracii la creier și-o dau în capu’ hălora dă la cantină! În timp ce răcnea însă, o altă rază îi topi unul din incisivii de aur de care era foarte mândru și cu care făcuse multe victime în rândul pițipoancelor din cartier. Urletul aferent nu schimbă cu nimic situația. Râmele, se făcură parcă și mai verzi și se strânseseră în jurul bilei. În capul tuns
ODISEEA SPAŢIALĂ DOMESTICĂ 3001 de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349853_a_351182]
-
din talcioc, de la chinezi, erau ude fleașcă.- Băăă, ce dreacu’ e-n fasolea asta, bă, că-m’ vine dracii la creier și-o dau în capu’ hălora dă la cantină! În timp ce răcnea însă, o altă rază îi topi unul din incisivii de aur de care era foarte mândru și cu care făcuse multe victime în rândul pițipoancelor din cartier. Urletul aferent nu schimbă cu nimic situația. Râmele, se făcură parcă și mai verzi și se strânseseră în jurul bilei. În capul tuns
ODISEEA SPAŢIALĂ DOMESTICĂ 3001 de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349853_a_351182]
-
Comemorari > CRITICILOR (AMICALĂ) Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 376 din 11 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Criticilor (Amicală) Un cuvânt pentru criticul literar Cerând clemență ar fi în zadar. Reproșuri, circumstanțe atenuante: Fără obiect, irelevante. Unui modern incisiv și rafinat Ar părea prea puțin artistic, neelevat. Unui sentimental (se găsesc) - un viveur: Aș părea mult prea rece și plictisitor. Dar unui critic introvertit, taciturn? Nu am în nici un caz poezie „de turn”, Nici lamentațiile muezinului: Mă închin regelui-soare
CRITICILOR (AMICALĂ) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361925_a_363254]
-
fără să se teamă că ar putea deranja cititorul. Lumea este ca lumea, și lumea lui SAMSON IANCU este precum carpeta de pe peretele unei case de mahala,- o țesătură în care femeia oacheșă și cu cerecei din aur-sadea, retează în incisivii ca de sălbăticiune tânără, tija unui trandafir sângerând. Roșu! Durerea nu mai contează. Patima mustește, se învârtoșește în cartea de față. Există o ,,faună,, în care personajele au nume dintre cele mai ciudate, fără să aibă acte de stare civilă
SAMSON IANCU, UN INVINGATOR IN FATA OPULENTEI EUROPE de MELANIA CUC în ediţia nr. 195 din 14 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366704_a_368033]
-
aducători de ploaie lacrima ta simplă și fără adăpost nu-și găsea ciorapii simțea cum te sufocă strigai cu toate gândurile apporte si fiara te iubesc stătea să sară la mine palmele cu care ai mirosit prada și-au înfipt incisivii în toate cuvintele care le-aș putut spune și nopți or să vină și or să scape țigara călcând-o cu grija de a nu mă strivi ai șoptit acum ca și de fiecare dată Referință Bibliografică: tăcerea care se
TĂCEREA CARE SE AUDE de VASILE PIN în ediţia nr. 1265 din 18 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352274_a_353603]
-
ar lua acum teamă... Și fiindcă sunt ”poet”, ceea ce pentru multi înseamnă aiurit, superficial, cu capul în nori, visător, nu îmi dau seama că mi-e frică. Deși muream de frica atunci când au murit lângă mine copii împușcați... Nu sunt incisiv, ci revoltat! Nu sunt scârbit sau dezamăgit, ceea ce ar presupune resemnare, lehamite ... ci sunt revoltat! FemeiaStie.ro: Desigur, ca cel mai mult va obliga și realitatea să fiți așa, ca și în poezie, unde cred că sunteți cel mai bun
INTERVIU CU MAESTRUL RIMEI, ROMEO TARHON de ROMEO TARHON în ediţia nr. 877 din 26 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354935_a_356264]
-
odată sania pornită la vale nu se oprește doar să admire, să adulmece, să înmagazineze pentru un viitor atât de îndelungat. Îmi descoperi sânii să-i cotropești în frumusețea și amploarea lor... ți se par apetisanți și curați, grei și incisivi... îți zăbovesc degetele de pian mult timp în atingerea lor. Apoi mă săruți cu sarea mării pe buze și cu dulceața florilor de măr în vârful degetelor chiar și cu paloarea lunii abia răsărite în obraj... atingerea buzelor ... ce frumos
SLIPUL NEGRU ABSORBIND SOARELE DIN OCHII FEMEII de SUZANA DEAC în ediţia nr. 886 din 04 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346232_a_347561]
-
mică mi-a fost mirarea să descopăr, dincolo de farmecul mesajelor, o persoană plină de umor, un umor plăcut, deloc forțat...natural, și cu o mare doză de respect, aș putea spune, în tot ce face. Da, un umor jovial, niciodată incisiv ori denigrator. Mă uitam, încercând să nu zâmbesc prea tare, la figura lui, cu freză „buzdugan” (altădată „creastă”), la ochii mici, de un albastru cenușiu, ce te fixează până în adâncul inimii, la mâinile acelea fine și delicate...la picioarele lungi
ETAJUL IX, ORADEA de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356140_a_357469]
-
evantai chinezesc, pictat cu întâmplăriri minunate, care vântură lacrimi... Dorul le ocrotește, cu zgârcenie. La păstrează cu avariție! Aduc lacrimi, dar e tot ce rămâne... Și totuși șobolanul și-ar dori uitarea! A obosit. E prea mult. E prea greu. Incisivii ascuțiți ai rozătoarei s-au tocit, s-au rupt tot mușcând din cremenea aducerii aminte. De-acum nu mai roade. Înghite pe nemestecate. Ca să inghită mai usor, udă cu lacrimi și merge! O amintire, altă amintire... Un șoarice ghiftuit care
DORUL de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354751_a_356080]
-
de flacără ... Poate, pentru că nu-mi place chipul râului / când ninge: e prea-ntunecat / între maluri de-omăt, / între siluetele negre-ale plopilor / și-ale sălciilor - ce-i fură oglinzile / cu binomul fundamental al lumii, / din care ici-colo se mai văd incisivii soarelui, / ori, de peste blocuri, Spuma Laptelui; / sălciile-fecioare, mai ales, / îi ascund râului oglinzile - mirunoasele-oglinzi / ce-i absorb mișcarea, / vitala mișcare, secundele sevei ... / Nici lișițelor nu le mai place-n chindie / intensa umbră zebrată a râului - nu și-au mai făcut
NELINIŞTEA ROSTIRII DE SINE. ION PACHIA TATOMIRESCU, ELEGII DIN ERA ARHEOPTERIX , EDITURA DACIA XXI, CLUJ-NAPOCA, 2011 (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noie [Corola-blog/BlogPost/358910_a_360239]
-
oficiale, nu celei tribut, și aș fi făcut pe loc cu el un turneu mondial. De altfel Martel cântă și la pian, iar dacă își lasă mustață aduce pe departe cu dispărutul. E adevărat, n-ar putea concura la capitolul incisivi superiori nici mort, Freddie era prea de tot. Dar îi dă peste bot grav lui Adam Lambert. Marc Martel are și un album, numit Impersonator (!), pe care am avut azi curiozitatea să-l ascult. E un pop-rock curățel, nimic deosebit
Recomandare: Marc Martel – Impersonator. „Cel mai tehnic vocalist pe care l-am auzit în ultimii ani” () [Corola-blog/BlogPost/338460_a_339789]
-
un album, numit Impersonator (!), pe care am avut azi curiozitatea să-l ascult. E un pop-rock curățel, nimic deosebit, ceva complet ignorabil. Mi-a părut rău, chiar mi-aș fi dorit să fie bun. Din întâmplare, gura aceea enormă cu incisivii aceia uriași și cu laringele acela de care am fost îndrăgostit toată viața venea la pachet cu o super-inspirație, cu o muzică inimitabilă, cu niște cântece pe care îți venea să zbori, oricât de comerciale deveniseră la un moment dat
Recomandare: Marc Martel – Impersonator. „Cel mai tehnic vocalist pe care l-am auzit în ultimii ani” () [Corola-blog/BlogPost/338460_a_339789]
-
un călăreț din stepă saliva însetatată de frumusețe fumul țigării îți pictează tavanul deformat de rudimente campestre colaj de steluțe ca un șarpe părăsești vechea piele rece ignora(n)t persiflant otrava Cleopatrei este la tine zâmbești sardonic se văd incisivii sidefii pieptul tău gol miroase a Nietzsche posezi sofisme anarhice silogisme reci simulacru perfect de (se)ducere prin hubloul vieții ne atingem hedonic zece tablouri am pictat pe cearșaful palid m-am născut cățea ca și Frida fără aerul tău
(BE)ATITUDINE de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340929_a_342258]