82 matches
-
tărhatul pe noi și lopețile Lineman bălăngănin-du-se la spate ca niște nedorite și sonore cozi..." (p. 80). Cât despre viitor, pe autor îl ia gura pe dinainte tocmai despre victimele ultimei mineriade... Cu un umor plin de vigoare, dar și inclement, D. R. Popa transpune în paginile sale un spectacol pe care îl privești și care te privește!
Existența ca amnezie sau neînțelegere by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/8269_a_9594]
-
fel, se poate și așa, însă întrebarea pe care și-o pune dl Guțan referitoare la cei ce-au cutezat a emite rezerve la adresa unor aspecte ale lui G. Călinescu e în cel mai bun caz naivă: “De ce unii dintre inclemenții contestatari de mai tîrziu, martori la ceea ce se petrecea în anii ’50-’60, n-au semnalat la vreme asemenea «erori», dacă aveau conștiința lor?”
Critică și liberalizare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12978_a_14303]
-
analiștii lacanieni: Banda lui Moebius (cu soluțiile ei de continuitate între interior și exterior, conștient și inconștient, masochism și sadism, Putere și Opoziție, fidelitate și dezerțiune, iubire și ură, activism și contemplativitate, altruism și egolatrie)???". Chiar atunci cînd devine mai inclement, condeiul eseistului se moaie în culori bogate (inclusiv starcorare), accentul căzînd pe modalitatea execuției, pe prețiozitatea care absoarbe (absolvă!) precum un burete impuritățile: "Antonesei, nepotul prin alianță al Maiorului Gavrilă, ni se părea, dintre toți, cel mai puturos, cel mai
"Ospețe pentru dzicãturi" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12906_a_14231]
-
durerii și se adecvează epocii prin supunerea ei la mitologia bogată a bolii". Boala, am putea specula, e aci fața fizică a unei crize metafizice sau aspectul hidos, pedepsitor, al izgonirii metafizicului. Semnificativ, scriitoarea dotată cu o curiozitate "rea", scormonitoare, inclementă, adaptată Răului generalizat, își recunoaște "un ochi medical, cum există unul pictural și urechea muzicală". Însă, după cum remarcă exegeta sa, "Hortensia Papadat-Bengescu posedă, fără îndoială, ceva în plus față de "ochiul medical"". Astfel ea își centrează viziunea patologică, în mod simbolic
Despre Hortensia Papadat-Bengescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15195_a_16520]
-
cotidian, șase zile pe săptămînă, în cabina cu pereți de sticlă a parking-ului, poetul citește frenetic, cu creionul în mînă, și își perfecționează limba patriei adoptive. Regretabil, un jurnal redactat în atari condiții de restriște, pe care-l taxează inclement drept "flecar și, cîteodată, patetic", e distrus, cu unica mulțumire de a-i fi servit spre a-și fi "îmbunătățit franceza". În cele din urmă orizontul se luminează. Exilatul revine la uneltele sale literare, publicînd poezii în limba franceză și
Clasicul romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8141_a_9466]
-
Că s-ar fi cufundat benevol într-o tăcere ce putea sugera multe: un examen de conștiință, regret, penitență etc. O tăcere ca o pauză între Rău și Bine, precum între două acte ale unei piese de teatru. Însă adevărul, inclement, este altul. Chiar dacă, din motive lesne de înțeles, n-a mai putut ocupa prim-planul, ex-președintele Uniunii Scriitorilor s-a rostit nu o dată, și încă apăsat. Dar nu cum ne-am fi așteptat, în sens autocritic. Nu printr-o despărțire
O legendă spulberată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16764_a_18089]
-
precum a bărbaților, distrugătoare. Doar că primele șunt autodistructive și ultimele șunt distructive, pur și simplu. Dacă domnul Al. Cistelecan afirmă, la un moment dat că lirica feminină excelează printr-un climat de o "deceptivitate existențiala agravat de o luciditate inclementa adesea cinica și profesînd confesiunea nu numai fără sfieli și fără limite, dar și fără scrupule" atunci ce să mai spunem de alte climate ale unor mai mult sau mai putin marchizi în derivă, nu numai cu pantalonii suflecați din
Meseria de a scrie by Angela Marinescu () [Corola-journal/Journalistic/17874_a_19199]
-
Carandino la un periodic nou nu-l „interesează”. Dar se retrage și din redacția „României libere”, siderat de conformismul lui Alexandru Graur și al „bandei lui” pe care nu-l percepuse din capul locului. Ochii i se deschid rapid, pătrunzător, inclemenți asupra cruntelor realități ale totalitarismului incipient. Ajunge adversarul „regimului de comitete secrete” și de „imbecilitate îndoctrinată”. Sînt vorbe salutare, în favoarea conștiinței oscilante o vreme, dar nu în condiții de oportunism, de căpătuială, ci de reală frămîntare într-un context existențial
Mihail Sebastian mîntuit? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3646_a_4971]
-
și spre binele țării. Înafara acestei condiții minimale, ce rost are un stat? Doar așa, să ocupăm și noi un loc pe harta Europei? Exemplul prietenilor kurzi, obligați să migreze dintr-o țară în alta și împinși de o soartă inclementă să adopte frecvent cea mai nefericită dintre politicile de supraviețuire - terorismul -, ar trebui să ne sperie. Semi-puciul de la uzinele Reșița (amestec de neseriozitate și imbecilitate din partea celor care trebuie să gireze scoaterea fabricii din minciuna bolșevică, dar și de indiferență
Țara puciurilor liniștite by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16222_a_17547]
-
pe urmă d. Lovinescu n-a fost în stare să mă convingă că Gîrleanu a exagerat cum exagera totdeauna". Chiar dacă revine mai jos cu recunoașterea că "literatura românească a cîștigat un critic. Și asta face mai mult decît toate celelalte", inclementul romancier nu omite a stărui cu maliție că: "Dacă însă d. Lovinescu a devenit ce este în mișcarea noastră literară, s-a putut negreșit și din pricina celor treizeci de mii de lei". "Nedreaptă judecată", consideră pe bună dreptate alcătuitorii ediției
Rebreanu în oglindă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6927_a_8252]
-
de critică, copii, e vremea de scris, și scriți cît veți putea și cum veți putea...". E drept că, ulterior, exasperat de năvala veleitarilor pe care i-a ridiculizat sub chipul lui ,,Sarsailă autor", Heliade însuși a reclamat o critică inclementă, indispensabilă selectării valorilor. Printre cei dintîi susținători ai necesității filtrului critic s-au numărat Mihail Kogălniceanu și Alecu Russo, programul Daciei literare (1840) prescriind critica operelor iar nu a autorilor. Dacă C. Rădulescu-Motru, în Cultura română și politicianismul, credea de
O analiză a fenomenului critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15571_a_16896]
-
tip motherboard, urmărind distribuția impulsurilor afective și ordonarea materiei după algoritmi numai ei știuți. Câteva texte din această secvență difuză (căci, deși perfect coerente, nu sunt grupate într-un ciclu autonom) sunt frumoase de tot. Mă rezum la unul, numit inclement Poemul cel mai de jos, de fapt, poate, bucata cea mai de sus a volumului. Aici mama e un alibi pentru omenescul pur al filiației: „mamă, simt respirația ta, în ceafă./ sunt, într-un anumit fel, creația ta./ sunt, de
Un volum necesar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6753_a_8078]
-
Iulian Bol Autorul volumelor Românește și Subiect și predicat s-a impus ca un "martor" inclement, de autentică intransigență etică, care s-a încăpățânat să-și facă publică "depoziția", transformându-și enunțurile în denunțuri ce dezvăluie jocul mistificator și malefic al imposturii, reducând-o la nimicnicia sa originară. În cazul lui Virgil Ierunca, mărturia girează un
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
nescrise ori distruse, literatura română nu a ieșit în lume la timp, întârzie și acum. Nu exclud, însă, și un alt factor în retragerea ta din literatură și care ar fi excesul de autocontrol estetic, de exigență artistică, o prea inclementă privire asupra propriului scris, de la care ai cerut tot mai mult, în pofta de a întinde cititorului o carte perfectă, cu gândul că el are acest drept. Dar care carte încă nu a fost scrisă, de la Cervantes încoace. Crede-mă
Pavele, Pavele! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/15325_a_16650]
-
Radu Cernătescu, ar fi contat în recuperarea lui cel puțin la fel de mult cât a contat, pentru ochiul profan, compromisul ideologic. (De reținut însă că nici măcar amănuntul acesta nu-l înduplecă pe autorul acestei istorii oculte, el continuând să se arate inclement față de, vai, prea estetul Călinescu.) Adăugând intimidanta ușurință cu care se mișcă în bibliografiile ezoterice occidentale și alte câteva lapidare observații deconcertante, cam acestea sunt toate calitățile unei cărți ca Literatura luciferică. Rămâne de verificat o informație interesantă referitoare la
Cum grano salis by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5930_a_7255]
-
impute, de către aceiași comentatori, aceleași lucruri). Poziția Taniei Radu rămâne însă admirabilă. Și curajoasă. Nu fără legătură cu acest curaj, care face parte din panoplia oricărui critic autentic, trebuie spus că într-un singur caz Tania Radu este cu adevărat inclementă aici: anume atunci când discută pe marginea celor trei volume de memorialistică a Ninei Cassian. Spun „inclementă”, nu „nedreaptă”. În cele șaptesprezece pagini câte conține Stahanovismul erotic (foarte inspirat titlu), faptele istorice sunt puse cu penseta la locul lor, iar profilul
O istorie cu creșteri și descreșteri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2386_a_3711]
-
legătură cu acest curaj, care face parte din panoplia oricărui critic autentic, trebuie spus că într-un singur caz Tania Radu este cu adevărat inclementă aici: anume atunci când discută pe marginea celor trei volume de memorialistică a Ninei Cassian. Spun „inclementă”, nu „nedreaptă”. În cele șaptesprezece pagini câte conține Stahanovismul erotic (foarte inspirat titlu), faptele istorice sunt puse cu penseta la locul lor, iar profilul poetei e trasat exact (chiar dacă nu neapărat „la scara 1/1”). Opacitatea Ninei Cassian față de tot
O istorie cu creșteri și descreșteri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2386_a_3711]
-
larvă de fluture”), dar și acuitate a simțurilor („laser/ te-am inventat/ te-am frecventat/ tocmai când eram în plină/ nevroză”), destin și stil deopotrivă. Boala, de asemenea, este cea care îi dă dreptul poetei la discurs și la „confesiune inclementă”, care, cum observă cineva, sună uneori a denunț de sine, dar și a clamare a nonculpabilității („suntbătrână. suntinocentă. sunt autistă,/ sunt mai bolnavă decât un îndrăgostit/ în preajma sinuciderii”) și tot boala, exprimarea dinlăuntrul ei, ar cauționa autenticitatea mărturiilor existențiale. Pe lângă
Dependența de confesiune by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/3446_a_4771]
-
chiar este - nedreptățit. Dar sper - ba chiar sunt convins - că odată trecut tsunami-ul care a declanșat încăierarea, el va fi în stare să scrie texte tot atât de spectaculoase despre celălalt Andrei Cornea, un dublu la fel de obsedat de etică și la fel de inclement precum Dorin Tudoran însuși. Publicistica din Absurdistan este aceea a unui autor care privilegiază excesul, dar nu batjocorește logica. Imensele nedreptăți, acuzațiile enorme, retorica perfect manevrată a ironiei mușcătoare sunt subsumate întotdeauna unei idei de bun simț. Disprețul față de politicieni
Noi, pro-dorintudoranienii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10612_a_11937]
-
românele sale poate cel mai izbutit) îl comentez cu plăcere și chiar cu recunoștință. Reamintesc stimaților mei cititori că am apucat să-l cunosc pe F. Aderca, mai întîi la o bibliotecă publică unde veghea liniștea totală că un cerber inclement, bătînd, la orice tentativă de conversație în șoaptă, stăruitor, cu un creion în masă. Lucra, acolo, la pregătirea unei cărți despre Goethe, pe care soarta m-a pus, mai tîrziu, prin 1956-1958, ca tînăr redactor la ESPLA, să o citesc
Cel mai bun roman al lui Aderca? by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17628_a_18953]
-
versului: "sîntem prizonierii epidermei noastre", "nimeni n-a înțeles pe nimeni niciodată!" Nimeni nu înțelege pe nimeni): "niciodată nu ești atît de trist/ ca să nu mai poți primi o nouă lovitură" (Despărțire tîrzie precipitata interzisă): "peste tot mă întîmpină/ ziduri inclemente/ peste tot dau, brusc,/ de mine însumi" (După lungi hăituieli). Structura interioară neiertata de tumultul contradicțiilor - întotdeauna profitabilă pentru scris - si sentimentalismul asumat în actul de a face apel la experiențe personale, introspecția epurata pînă la a ajunge o simplă
Caligrafii poetice by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17728_a_19053]
-
temele mari, neclătinate de vreo intenție ironică, si un discurs supravegheat să genereze expresivități din sfera sublimului: "parfumul tău dansa cu călcîiele goale pe pieptul meu" (Abia tîrziu prin orașul pustiu): "mama de mult în lacrimile ei/ mă îngropase" (Oțelul inclement al utopiei): "acum iubesc numai apusul/ lumină lui în care ne topim că două lumînări de geamăna ceară" (Povestea cea mai simplă). Sînt componentele unei nobleți niciodată dezmințite. Păstrînd ceva dintr-un menestrel nostalgic, care nu ezită să-i spună
Caligrafii poetice by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17728_a_19053]
-
promițînd "a se ocupa de ei într-una din tezele de doctorat, anunțînd și o călătorie la Berlin, pentru cercetări în Biblioteca Regală", junimistul e acuzat nemijlocit de "minciună", în virtutea unei însemnări de jurnal din adolescență, în realitate de-o inclementă autocritică: "O piedică rămînea totuși: legea morală. Dar Maiorescu începuse a exersa "minciuna" cu mult înainte. "O greșeală care poate să se fi născut din (ce-i drept, nu de invidiat) dorința mea de a părea învățat, e ... năravul meu
Un duel cu aerul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7732_a_9057]
-
oare când a avut bunul-simț câștig de cauză față de "vijilența" spiritului primar agresiv, infailibil în invidie, răutate sau ură?). Din criză de spațiu, reiau aici doar opiniile aceluiași Baptista-Bastos. El descrie omniprezentul aparat pus pe urmele noastre drept "ochiul incisiv, inclement, glacial, implacabil, care informează, nu se știe bine pe cine, despre ceea ce, în modestia noastră, facem. Mărunțișurile noastre cotidiene - contemplarea felului de a umbla al anumitor femei, privirile aruncate spre cărțile dintr'o vitrină, izbucnirile contra vieții infame - sunt descifrate
Idila pândită de suspiciuni by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/8588_a_9913]
-
cînd, cîte un păhărel din apa rîului Lethe, apa uitării". Sau: "O, tu, Emil Cioran, ai fost în tinerețe pe culmile disperării! N-ar fi fost mai bine să fi stat aici, să observi culmile infamiei?". Suita de portrete este inclementă, dizolvînd convențiile, cîte mai funcționează, îngroșînd trăsăturile compromisului, lașității, cinismului, emblematice pentru o epocă, răsfrînte mai cu seamă în mediul cultural (T. Arghezi, Z. Stancu, M. Ralea etc.). Bunăoară Z. Stancu: "El este la zenit, vulture al regimului, doldora de
Avocat și martor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8911_a_10236]