80 matches
-
vorbitor descrie modul de desfășurare sau momente, etape în desfășurarea acțiunii verbale în planul enunțului - obiect al comunicării lingvistice. Acțiunea se poate înscrie în opoziția: (a) singularitate: a citi (b) pluralitate: a reciti sau (a) iminent: stă să adoarmă (b) incoativ: a adormi (c) continuativ: a dormi (d) terminativ: a termina de dormit Fiind o categorie gramaticală al cărei plan semantic se caracterizează prin solidaritate cu componenta temporală, în planul expresiei, aspectul subiectiv se manifestă prin aceleași morfeme prin care se
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
aspect și adverbe. Prefixele realizează și marchează opoziția singularitate/pluralitate. Este cvasi-generalizată întrebuințarea prefixului repentru exprimarea sensului frecventativ, iterativ ® pluralitatea acțiunii: a vedea/a revedea, a calcula/a recalcula, a scrie/a rescrie, a veni/a reveni etc. Pentru sensul „incoativ”, limba română recurge la prefixul (lexico-gramatical) a-, în structura verbelor a adormi, a aluneca. Observații: Prefixul reare în mod frecvent natură lexico-gramaticală; reluarea acțiunii înseamnă totodată și introducerea unor schimbări calitative: a reorganiza înseamnă a organiza din nou, dar altfel
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
doilea nivel, al relației pe care se întemeiază conținutul predicațional, cei doi componenți reprezintă două funcții sintactice, de gradul II: s-a apucat - predicat să bârfească - complement (indirect) Verbul s-a apucat din structura sintagmei predicatului dezvoltat introduce sensul aspectual incoativ în planul semantic al predicației, cu originea în verbul a bârfi: s-a apucat să bârfească. Predicatul verbal dezvoltat se realizează în câteva variante, unele - modele sintactice deschise oricărui verb, altele - modele sintactice “închise” sau relativ închise: • sintagme formate prin
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
funcționând cel mai adesea ca predicate: „Ea trebui de el în somn / Aminte să-și aducă.” (M. Eminescu) „Nu e adevărat că există un trecut - consecutivitatea e în cugetarea noastră...” (M. Eminescu) • „obiectul”, acțiunea sau starea, caracterizate din perspectiva aspectului (incoativ sau durativ): „Începuse a se însera.” (M. Eminescu), „Începea să ningă mărunt.” (E.Barbu), „Începea să i se facă teamă.” Subiecte (subiective) circumstanțiale23tc "Subiecte (subiective) circumstan]iale 23" Mai ales în nuclee predicaționale complexe în structura cărora intră verbe (expresii
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
aspectul, modalitatea și determinarea). Există clar o diferență între discursul partidului la putere, care va folosi un corpus discursiv bazat pe aspectualizarea unei continuități, astfel axa temporală fiind dinspre trecut către viitor și discursul partidului în opoziție construit pe aspectualizarea incoativa și pe o ruptură temporală între trecut și prezent, pe de o parte, și viitor, pe de altă parte. * schemă analitică finală care va reda un tip de eveniment: evolutiv (partidul în opoziție) vs static (partidul la putere), astfel ajungându
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
moderniza țară și de a ridica nivelul de trai al oamenilor Voi conlucră cu nouă majoritate parlamentară și cu noul Guvern ... • schemă rezultativa. După cum se observă din schemă de predicație, timpul verbal predominant este viitorul, ceea ce atrage fie o aspectualizare incoativa, fie o aspectualizare continuativa. Prezenta actantului-pacient pact ne determină să alegem prima variantă, adică a unui nou început. Dar marcatorul auxiliar "voi" poate fi interpretat ca modalitate volitiva virtualizantă (Greimas 1983: 81). • schemă analitică finală este guvernată de un eveniment
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
sprijinire a tinerilor), "politica fiscală (reducerea impozitelor)", "lupta împotriva corupției", "Biserică, Școala, Armata"); * beneficiari impliciți: cetățenii români • schemă de predicație se axează pe un proces acțional dominant constructiv β. • schemă rezultativa. Proiectat pe axa viitorului, procesul acțional are o aspectualizare incoativa, dar în același timp o aspectualizare continuativa pe plan internațional ("există un consens deplin între opțiunea mea politică și opțiunile tuturor partidelor în ceea ce privește intrarea României în NATO și UE") și pe plan național, prin structura conceptuală a cuvântului "reazem", asociat
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
menționam folosirea implicită a modalității aletice (pouvoir être) în sintagma "cine este omul" și a modalității actualizante (pouvoir faire) în sintagma "cine este în măsură". În ceea ce privește aspectualizarea, se observă o anume ambiguitate în cadrul procesului identitar. Astfel putem avea o aspectualizare incoativa, unde "cine" este Emil Constantinescu, dar și o aspectualizare continuativa, unde "cine" este Ion Iliescu. Dacă ne raportăm la agentul-cetățean, vom observa o modalitate epistemică ( a judeca). • schemă analitică finală are un statut cauzativ evolutiv datorită frazei "sunteți chemați să
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
predicație anterioare μ(α), deoarece oferă o motivație ("pacea țării", "liniștea fiecăruia") pentru prima parte (μ = Sunteți chemați să judecați). • schemă rezultativa. Acțiunea de a vota implică timpul viitor și în funcție de vot putem avea aspectualizarea continuativa (Ion Iliescu) sau aspectualizarea incoativa (Emil Constantinescu). • schemă analitică finală. Evenimentul are un statut cauzativ evolutiv, deoarece Ion Iliescu este cel care determină acțiunea de a vota. SAC 6 = "Eu sunt astfel." • schemă de interpretare este construită pe un singur agent, si anume Ion Iliescu
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
2) Rolurile tematice sunt următoarele: * agenții-participanți: Guvernul * pacienți-abstracți: liniște, echilibru, prosperitate, pace + bucățică de fericire. * beneficiarii: România • schemă de predicație este implicit structurată pe un proces acțional (β a asigura) care presupune un transfer. • schemă rezultativa este structurată pe aspectualizare incoativa, sugerată de marcatorul auxiliar de viitor care sugerează, de asemenea, o modalitate actualizantă deontica de abilitate. • schemă analitică finală este un eveniment cauzativ evolutiv. SAC 3 = "Eu mulțumesc oamenilor." • schemă de interpretare este structurată pe: (1) Triunghiul electoral: EU VOI
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
a fi corupt. Această scurtă prezentare a celor două precondiții ale tensivității forice pe care se construiește conceptul corupție surprinde două aspecte: * Pe de o parte, a defini o persoană drept coruptă înseamnă o prefigurare a doua instanțe ale aspectualizării: incoativa (începutul corupției) și durativa (corupția trebuie să aibă un caracter reiterativ pentru a putea fi calificată astfel). * Pe de altă parte, la nivelul semionarativ, corupția prezintă anumite roluri patemice și o coabitare între structurile contractuale și polemice. Procesul corupției prezintă
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
care face legătura între o posibilă realizare (S ∩ O) și potențializare (S nonU O) atunci cand subiectul nu este disjunct de obiect, dar nici nu-l posedă. Aspectualizarea durativa asociată unui subiect corupt potențializat (contracandidați) poate fi stopată de o acțiune incoativa a subiectului onest actualizat (alegători/ politician). Alegerea instrumentelor pentru a opri corupția denotativa îl transformă pe subiectul actualizat, care este disjunct de obiectele corupte (șoareci, molii, țânțari și viermi), într-un subiect potențializat sau o ființă a acțiunii, care este
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
New Delhi, Sage Publications, p. 269. 13 Russell, Bertrand, apud Boudon, Raymond ([1992] 1997), Tratat de sociologie, București, "Humanitas", p. 220. 14 Pentru B. Comrie (1991: 6) aspectualizarea este "structura internă a unei situații" și cuprinde trei tipuri de procese: incoative, durative și terminative. 15 Modalizările pe care se axează orice parcurs generativ identitar sunt construite pe aspecte deontice care conduc către un raport de autoritate între doi interlocutori și aspecte epistemice, care implică judecați de valoare. 16 http://www.etymonline
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
lexical, sînt inventariate o sumă de perifraze în care auxiliarele de aspect permit ca tipul procesului să fie reprezentat ca: 1) imanent (a fi pe punctul de a...), începînd (a se porni să...), insistîndu-se pe limita inițială pentru exprimarea aspectului incoativ, 2) desfășurîndu-se (a fi în curs de a...) sau progresînd (...din ce în ce mai repede, mai tare etc.), pentru exprimarea aspectului continuativ și 3) terminîndu-se (a isprăvi de a...), marcînd limita finală pentru exprimarea aspectului terminativ sau rezultativ. Prin actualizarea actanților sau a
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
al tradiției, misterului și revelației 2. O asemenea speranță ar mai trăda încă slăbiciunea teologiei în fața „rațiunii tari” a modernității. Louth avertizează asupra limitelor unor analogii între paradoxul evocat de științele naturii și paradoxul dogmatic al teologiei. Desigur, identificarea prezenței incoative a unei tradiții culturale în actul interpretativ, redescoperirea istoricității pe fondul comunitar al oricărui angajament personal în actul de cunoaștere reprezintă decizii teoretice care îl pot apropia pe omul modern de realismul incarnațional al epistemologiei teologice. Cunoașterea lui Dumnezeu și
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Alexandrinul (150-215) și, respectiv, Irineu al Lyonului (120/140-203/204)1. Deși aparțin aceleiași perioade istorice, chiar răspunzând acelorași adversari ai creștinismului (gnosticii), cei doi Părinți ai Bisericii au articulat două perspective diferite asupra corporalității. Irineu este adeptul unei protologii incoative și a unei eshatologii dinamice; căderea lui Adam este un gest adolescentin de neascultare al omului aflat mereu în căutarea maturității, ceea ce-i permite să gândească cuplul protopărinților „sărutându-se și îmbrățișându-se în sfințenie”2. În acest sens, Irineu
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
o iau ca punct de pornire al unui traseu pe care omul îl are dat virtualmente în interiorul lui. Pentru aceste tradiții, omul e prin excelență ființă dinamică, vector vertical. Starea lui de fapt e doar o pistă de lansare, aspectul incoativ al convergenței spre modelul lui universal. în termenii religiilor monoteiste, universalul în noi este chipul divin reflectat în inima profundă. Acestui chip, Unu, fiecare om îi oferă o oglindă unică, proprie, personală, iar prin dinamica asemănării fiecare persoană tinde să
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
mireni. Fecioria ține nu de pasivitatea unei condiții fizice (sau, mai rău, fiziologice), ci de aspirația inimii la integritate. Fără această aspirație la deplinătatea înțelepciunii (telomudrie, în limba slavonă), experiența catolicității iubirii ar rămâne, ca în familie, la un stadiu incoativ. Același lucru se petrece și cu sărăcia. Este un vot care riscă să rămână, pentru cei mai mulți membri ai mănăstirilor de obște, un act inert și fără miză spirituală. La adăpostul acestui vot, prosperitatea economică sau puterea financiară a mănăstirilor poate
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
familia. Regăsim aceeași valoare de adevăr general în [P2] în care nuanța de aspect realizat a verbului la perfect compus determină o funcție finalizatoare a procesului. În plus, această descriere "științifică" provine dintr-un imperfect* a cărui nuanță de aspect incoativ implică începutul procesului. Prin imperfect, perspectiva enunțătorului asupra procesului părăsește momentul prezent al scriiturii pentru a se situa într-o lume virtuală care va fi ulterior definită; perfectul compus indică, de fapt, o distanțare și prezintă rezultatul unui demers "științific
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
tinerele portugheze") este caracterizat negativ după o logică implicită peiorativă. Cadrul geografic, alături de personajele descrise, este și el important pentru începutul povestirii. (c) O succesiune temporală minimală: tn și tn+1, marcată prin conectorul "de la început" și prin nuanța aspectuală incoativă "nu întîrzie să". (d) O transformare a predicatelor X și X' prin și de-a lungul procesului. Predicatele calificative prezente în paragraful al doilea anunță evoluția cronologică și cauzală. (e) O logică unică în care tot ce urmează are o
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
aparatul auditiv ("Aude ori de câte ori/de fiecare dată când poartă aparatul auditiv, altfel nu"). (44) Simte doar mirosurile puternice ("Simte mirosurile puternice, în alte condiții, simțul olfactiv nu funcționează"). * Trăsătura divizibil, conform căreia se pot disting trei faze ale unui proces - incoativă, continuativă și terminativă -, caracterizează doar verbele de percepție intențională, fiindcă doar acestea pot desemna procese segmentabile în mai multe etape. Așa cum se atrage atenția și în GALR I (2008: 461), unele verbe preferă exprimarea ultimei faze de desfășurare a procesului
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
în puterile a ceea ce se află în tensiune, în mișcare, în puterile istoriei. E necesară o oprire a istoriei efectuată de sus, pentru ca omenirea să fie trecută la o existență supraistorică"41. În interpretarea Fericitului Augustin, făgăduielile eschatologice sunt deja incoativ realizate, sunt deja pe cale de a se înfăptui, dar nu pentru veacul acesta, în hoc saeculo, unde nu ne așteaptă decât tulburări, nenorociri, suferințe și ispitiri 42. Această lectură va fi preluată de întreaga tradiție exegetică occidentală, devenind normă. Eshatonul
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
timp mesianic, și odată cu Pogorârea Sfântului Duh a început curgerea acestuia. Sfântul Irineu spune că Dumnezeu și-a trimis profeții "pentru a obișnui omul pe pământ să-i poarte Duhul". (Adversus Haereses, IV, 14, 2). Acest timp reflectă, paradoxal, eschatologia incoativă (în curs de realizare), "deoarece chiar fiind perfect real, caracterul său mesianic este încă în devenire, în fieri"51. Acest timp al păresimilor ar trebui să fie și un timp de penitență și convertire. Sfântul Irineu este primul care arată
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
apare și la Oscar Cullman (eschatologie anticipată) sau C.H. Dodd (eschatologie realizată). Sub forma eschatologiei consecvente îl întâlnim la Albert Schweitzer, în timp ce teologul protestant Rudolf Bultmann, sub influența lui Heidegger, optează pentru o eschatologie existențială. H.I. Marrou alege o eschatologie incoativă (pe cale de a se înfăptui), formulă folosită, susține el, chiar de Fericitul Augustin. 45 Cf. Daniel Benga, " Întâlnirea între istorie și eshaton în teologia și viața Sfinților Trei Ierarhi", în Studii teologice, nr.1 (2006), p. 7. 46 Ioannis Zizioulas
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
vorbească". Una dintre construcțiile cele mai interesante prin care româna populară și familiară exprimă aceste valori este cea formată dintr-un verb cu sens aspectual - a sta, a da (cu sens durativ, continuativ), a lua, a se apuca (cu sens incoativ, de început al acțiunii) - coordonat cu verbul principal: "stă și așteaptă", "se apucă și cîntă"; a lua și a da apar mai ales la imperativ "ia și mănâncă", "dă-i și vorbește". între "se gândește" și "stă și se gândește
"Dă-i și luptă..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15873_a_17198]