143 matches
-
și multe altele, pe care le prezintă în contextul unor construcții poetice remarcabile, dar ușor de decriptat printr-o hermeneutică simplă. Planează peste Ideile Mame ale lui Platon, fără să le indice concret. Deschide perspective inspirate spre lumea strălucitoare dar incognoscibilă rațional a transcendentului. Cred că este una din cărțile cele mai bune pe care le-am citit în ultima vreme. Academician Constantin Bălăceanu-Stolnici, "SLOVE DE DIAMANT",recenzie publicată în Revista "Monitor-Cultural", anul III, nr. 9/2008 - O publicație ARP, divizia
SLOVE DE DIAMANT de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 685 din 15 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Slove_de_diamant_marian_malciu_1352990669.html [Corola-blog/BlogPost/344577_a_345906]
-
cu probleme la care trebuie să se răspundă, cu decizii de luat. Pe de altă parte, Koen, P. et al.(2002) sugerează că termenul "proces inițial fuzzy" implică în mod incorect că procesul inițial de pre-dezvoltare ar fi necontrolabil și incognoscibil. Așadar, procesul inițial de pre-dezvoltare n-ar trebui să fie considerat "fuzzy", pentru că procesul inițial poate fi condus în mod structurat. O definiție acceptată universal pentru procesul inițial fuzzy nu a fost elaborată până acum. Activitățile foarte timpurii ale procesului
Procesul inițial de pre-dezvoltare a produselor () [Corola-website/Science/319312_a_320641]
-
Demiurgul, care este frecvent identificat cu Dumnezeul lui Avraam. Demiurgul poate fi descris ca o încorporare a răului, sau în alte instanțe la fel de imperfect și binevoitor atât cât insuficiența lui permite. Acest Demiurg există alături de altă Ființă Supremă îndepărtată și incognoscibilă ce încorporează binele. Pentru a se elibera de lumea inferioară materială, este nevoie de gnostic, sau cunoaștere ezoterică spirituală disponibilă prin experiență directă sau cunoaștere (gnostic) a acestui incognoscibil Dumnezeu. Printre sectele gnosticismului, totuși, numai pneumatici sau spiritualii obțin gnoză
Gnosticism () [Corola-website/Science/305451_a_306780]
-
lui permite. Acest Demiurg există alături de altă Ființă Supremă îndepărtată și incognoscibilă ce încorporează binele. Pentru a se elibera de lumea inferioară materială, este nevoie de gnostic, sau cunoaștere ezoterică spirituală disponibilă prin experiență directă sau cunoaștere (gnostic) a acestui incognoscibil Dumnezeu. Printre sectele gnosticismului, totuși, numai pneumatici sau spiritualii obțin gnoză, materialiștii, deși oameni, sunt condamnați. Iisus din Nazaret este identificat de unele secte gnostice ca o încorporare a Ființei Supreme ce s-a încarnat pentru a aduce cunoașterea pe
Gnosticism () [Corola-website/Science/305451_a_306780]
-
vorbește despre energiile divine necreate (gr:"energeiai, dunameis") prin care Dumnezeu comunică permanent cu lumea creată. Oamenii pot cunoaște aceste energii sub forma bunătății, harului, dreptății, ele fiind nivelul maxim la care cunoașterea umană poate ajunge deoarece esența Creatorului rămâne incognoscibilă. Ca și neoplatonicii, Palamas susține că realitatea lui Dumnezeu nu este compatibilă cu creatura, fiind una, simplă, infinită și de neînțeles. Neavând aceeași natură cu creaturile, nu poate fi înțeleasă rațional. Dumnezeu este contopire, obscuritate, mister. Metafora platoniciană a luminii
Grigore Palamas () [Corola-website/Science/305551_a_306880]
-
revendică: Europa Centrală ("Procesul", "Castelul"), America de Nord ("America"), Orientul Mijlociu ("Șacalii și arabii"), Orientul Îndepărtat ("Marele zid chinezesc"), Guiana franceză ("Colonia penitenciară"). Lucrările kafkiene par astfel să îmbrățișeze întreg mapamondul. Multe opere kafkiene se află tematic sub triada lege-vinovăție-pedeapsă. Legea, imperativă, dar incognoscibilă, arbitrară și absurdă (ca în "Procesul" și "Castelul") este forma predilectă prin care mitologia obsedantă a tatălui se manifestă în imaginarul lui Franz Kafka. Vinovăția personajelor nu este mereu evidentă, ci fie se „subînțelege” ("Procesul", "Metamorfoza"), fie este indusă printr-
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
de ele, -pulsiunile subsenzoriale,- imagini și reprezentări ce apar în timpul visului, frământări care au drept scop apariția noilor creații( laboratorul psihismului) -trăirile psihofizice din episoadele confuzive, stările comatoase etc. Nu trebuie neglijat faptul că inconștientul nu este în totalitatea lui incognoscibil și că în mod psihofiziologic îl trăim că fenomen normal în timpul somnului, condiții în care uneori visul poate fi comparat cu “ o nebunie scurtă, iar nebunia cu un vis lung “. Conștiința Substratul material al conștiinței: -cercetările de neurofiziologie -Moruzzi și
Conștiință () [Corola-website/Science/314084_a_315413]
-
nu conceptul, prima a fost mai apropiată de înțelegerea și sensibilitatea oamenilor simpli și nu numai ale acestora. Împotriva gnosticilor au reacționat Irineu și, mai ales, Tertullian. Primul susține că adevăratul creștinism este cel al apostolilor bisericii, că Dumnezeu este incognoscibil și că numai calea credinței și iubirii îl poate duce pe om la adevăr. El a respins ideea emanației, a Logosului și a Spiritului în favoarea creării de către Dumnezeu a Sfintei Treimi. Binele stă, dupa părerea sa, în supunerea față de Dumnezeu
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]
-
autonome, dar nu trebuie pus semnul egal între subiectiv și obiectiv, între cea ce percepem într-un fel determinat și sursa mesajului perceput, necunoscută și incaracterizabilă modal în propria identitate de sine. Ca să rezumăm, obiectivitatea localizeaza realitatea autonomă de subiect, incognoscibilă, după părerea filozofului, neconceptibilă ca formă specifică sau mișcare distinctă, dar existând și continuând independent de toate stările mentale pe care le parcurge subiectul. Primirea și interpretarea mesajului fenomenal ipotetic furnizat de realitatea obiectivă, generează realitatea subiectivă, adică lumea așa cum
Obiectivitate (filozofie) () [Corola-website/Science/309127_a_310456]
-
ipotetic furnizat de realitatea obiectivă, generează realitatea subiectivă, adică lumea așa cum o vedem, auzim, etc, lumea alcătuită din imagini, sunete și alte aspecte senzorial și intelectiv modalizante. Se pot ridica obiecții de coerență la afirmația metafizicianului că lumea obiectivă rămâne incognoscibilă, chiar dacă ne trimite informații pe care noi le interpretăm ca lume fenomenală, lume reflectată modal în subiect, ca lume subiectivă, și este necesar să subliniem că există numeroase puncte de vedere filozofice și științifice asupra definirii 'obiectivității realității'. Există divergențe
Obiectivitate (filozofie) () [Corola-website/Science/309127_a_310456]
-
sale pastorale, Sfântul Ioan Chrysostom a fost preocupat de teme cum ar fi: cunoașterea lui Dumnezeu, Sfintele Taine, Biserica, iubirea creștină. Referindu-se la cunoașterea lui Dumnezeu, Sfântul Ioan Hrisostom îi combate pe anomei, susținând că ființa lui Dumnezeu este incognoscibilă și incomprehensibilă. Sfintele Taine pe care le dezbate Sfântul Ioan sunt: Sfântul Botez, Pocăința, Căsătoria, Sfânta Euharistie și Preoția. În concepția Sfântului Ioan Chrysostom, Biserica este Trupul lui Hristos, credincioșii sunt mădularele acestui trup, iar Hristos este Capul Trupului: „ El
Ioan Gură de Aur () [Corola-website/Science/302162_a_303491]
-
de posibilitate a apariției acestuia. Kant va proceda astfel în „estetica transcendentală”, unde examinează condițiile necesare pentru o cunoaștere matematică sintetică a priori. Dar el reprezenta doar o tranziție, deci încă păstrează distincția fenomen/noumen, cel din urmă fiind declarat incognoscibil și ignorat. Michel Foucault îi va da un sens istoric prin intermediul conceptului de episteme.
Condiție de posibilitate () [Corola-website/Science/332746_a_334075]
-
se poate dovedi de un real folos. Ideea străveche (și în anumite privințe, naivă) că există, pe de o parte un discurs capabil să numească univoc ființările și, pe de altă parte, unul care ne permite să vorbim despre imposibil/incognoscibil, se strecoară pe această cale îngustă în tentativele de reconsiderare a discursului poetic - și artistic, în genere. Nu este neapărat vorba despre întoarcerea venerabilei convingeri că „despre incognoscibil pot vorbi doar Poeții, maeștri ai metaforei (care spune mereu altceva) și
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
pe de altă parte, unul care ne permite să vorbim despre imposibil/incognoscibil, se strecoară pe această cale îngustă în tentativele de reconsiderare a discursului poetic - și artistic, în genere. Nu este neapărat vorba despre întoarcerea venerabilei convingeri că „despre incognoscibil pot vorbi doar Poeții, maeștri ai metaforei (care spune mereu altceva) și ai oximoronului (care spune permanent prezența împreună a contrariilor) - idee care place nu numai poeților și misticilor, dar și mai mult învățatului pozitivist, gata și el să raționalizeze
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
mea să fie cuprinsă într-un singur cuvânt. O poveste. Vreau să găsesc altceva, ceva ce nu se poate cunoaște, un loc care să nu apară pe hartă. O aventură adevărată. Un sfinx. Un mister. Un spațiu gol. Necunoscut. Nedefinit. Incognoscibil. Indefinibil. Astea-s toate cuvintele folosite de Brandy pentru a mă descrie pe mine înfășurată în vălurile mele. Nu doar o poveste care zice și-apoi, și-apoi, și-apoi, și-apoi până când mori. Când te-am întâlnit pe tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
unitatea și totalitatea personalității. În măsura însă în care aceasta este, în virtutea participării ei la inconștient, doar parțial conștientă, noțiunea de sine este de fapt în parte empirică și în parte un postulat. Cu alte cuvinte, ea cuprinde cognoscibil și incognoscibil, respectiv ceea ce încă nu este cunoscut. Aceste calități sinele le are în comun cu foarte multe noțiuni de ordinul științelor naturii, care sunt mai mult nomina decât idei. În măsura în care totalitatea constând din conținuturi atât conștiente cât și inconștiente este un
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
constând din conținuturi atât conștiente cât și inconștiente este un postulat, noțiunea ei este trascendentă; ea presupune de aceea că factorii inconștienți decurg din cauze empirice și caracterizează astfel o esență doar în parte descriptibilă, în parte însă pro tempore incognoscibilă și nelimitabilă."27 (s. a.) Jocul reversibil dintre empiric și postulat, dintre cognoscibil și incognoscibil, ca și între limitat și nelimitat, este astfel sublimat in simbolul omizii, ființă deopotrivă nearticulată și subliminală. La polul opus, trenul devine o metaforă abisală pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
trascendentă; ea presupune de aceea că factorii inconștienți decurg din cauze empirice și caracterizează astfel o esență doar în parte descriptibilă, în parte însă pro tempore incognoscibilă și nelimitabilă."27 (s. a.) Jocul reversibil dintre empiric și postulat, dintre cognoscibil și incognoscibil, ca și între limitat și nelimitat, este astfel sublimat in simbolul omizii, ființă deopotrivă nearticulată și subliminală. La polul opus, trenul devine o metaforă abisală pentru procesul de cristalizare și particularizare a individului, cu precădere în latura sa psihologică, oferindu
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
a lui, un Dumnezeu secund. Pentru Arie, numai Dumnezeu este anarchos, Fiul are o arche. Dacă Atanasie nu se Înșeală, Arie crede că Dumnezeu și Fiul nu sînt de aceeași ousia. El mai afirma și că Tatăl este indivizibil și incognoscibil de către Fiu. Mai mult Încă, Fiul este incapabil de a-și Înțelege propria sa ousia. Un citat din Thalia confirmă acest lucru 64. Fiul este În mod clar subordonat Tatălui. Așa stăteau lucrurile și la Origen. După Origen, Cristos era
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Întunericului, al Binelui și al Răului. Acest Dumnezeu, crede Marcion, nu poate fi decît copacul cel rău8. El ni se face cunoscut prin intermediul Bibliei și se știe despre el că e drept, nu Însă și bun9. Dumnezeul cel bun este incognoscibil și naturaliter ignotus, necunoscut În chip firesc 10. Dumnezeul biblic nu este de fapt rău. Însă creația lui, lumea de aici și oamenii sînt răi din pricina calității proaste a Materiei și din pricina Vrăjmașului care sălășluiește În ea. De fapt, afirmă
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
sau, în general, în credința mea, că, după întrupare, "transcendentul" se camuflează în lume, sau în istorie, și astfel devine irecognoscibil", astfel încât tot ce vine de "dincolo" era, de la început, "acolo", "camuflat în banalitatea de toate zilele și, ca atare, incognoscibile"401. De asemenea, s-a interpretat numele protagonistului în legătură cu tehnica narativă utilizată de Eliade, tehnică în care "mesajul i se transmite cititorului în mod fragmentar, "pe fărâme"402, Pe strada Mântuleasa fiind analizată ca o veritabilă operă deschisă: "Fărâmă sfărâmă
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
dintre Unul/Dumnezeu/Bine și Diadă/materie/rău, transformîndu-l: nu există opoziție între Dumnezeu și lumea materială, ci tot ceea ce există descinde din Dumnezeu în mod gradual, într-un cerc în care sfîrșitul se leagă din nou cu începutul. Dumnezeu, incognoscibil și inefabil, este superior oricărei determinări pe care o putem concepe, inclusiv ființa, esența, gîndirea, voința și așa mai departe. Putem spune numai ceea ce nu este Dumnezeu, nu și ceea ce este (teologie negativă sau apofatică). Putem vorbi despre El prin intermediul
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
apar primele trei mărturii ale fantasticului menționate de Culianu aici, și toate sunt instrumente de cunoaștere și mai ales de realizare 3. Dar, „mai târziu, uitând ce Învățase În Himalaya, așa cum mărturisește undeva, Eliade a elaborat acea teorie a miracolului incognoscibil ce ajungea la un soi de «sincronicitate». În fond, povestirile de isprăvi fantastice rămân aceleași, cu primatul absolut al deplasării În timp („alunecare” a straturilor temporale unul pe altul, discontinuitate a timpului etc.), Însă personajele și atitudinea lor față de ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
fel. Față de această poziție realistă, împotriva căreia se situează și Kant, conștiința teoretică, practică și tehnică sofistică se crede plăsmuitoare de ficțiuni care operează asupra aparentului, logica omului autonom îndepărtându-se de Real și înlăturându-l ca fiind inutil și incognoscibil... Realul depășește speculațiile dialectice ale rațiunii presupus autonome, fiind transcendent în esență și îmbrăcând dogmatică a revelației". 4 A se vedea de asemenea articolul lui Joseph Pieper, "De l'élément négatif dans la philosophie de Saint Thomas", în Dieu vivant
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
cunoașterea noastră nu poate trece dincolo de limitele experienței, Mainländer își propune să rămână fidel imanenței și neagă așadar faptul că putem cunoaște natura principiului divin și transcendent. Mai mult, profesează un "ateism științific" potrivit căruia esența principiului divin este constitutiv incognoscibilă. Cu toate acestea, el reține că, dintr-un punct de vedere "regulativ", putem gândi originea lumii "ca și cum ar fi rezultatul unui act motivat de voință"61 sau rezultatul unei acțiuni a transcendenței, de altfel necunoscută și incognoscibilă pentru noi, și
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]