82 matches
-
rămîne fără răspuns problema de bază: în ce măsură diferitele variabile, metodologii și asumpții epistemologice sînt inerent și exclusiv legate de o ideologie. Atîta timp cît nu este dată această explicație, nu există nici un motiv a priori pentru a deduce ceva în legătură cu incomensurabilitatea paradigmelor, din incompatibilitatea valorilor deși incomensurabilitatea poate exista la un alt nivel, cel epistemologic (Neufeld 1993; vezi și capitolul 12). Banalizarea incomensurabilității paradigmei În multe privințe importante, disputa paradigmelor este nedreaptă față de conceptele lui Kuhn de paradigmă și de incomensurabilitate
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
în ce măsură diferitele variabile, metodologii și asumpții epistemologice sînt inerent și exclusiv legate de o ideologie. Atîta timp cît nu este dată această explicație, nu există nici un motiv a priori pentru a deduce ceva în legătură cu incomensurabilitatea paradigmelor, din incompatibilitatea valorilor deși incomensurabilitatea poate exista la un alt nivel, cel epistemologic (Neufeld 1993; vezi și capitolul 12). Banalizarea incomensurabilității paradigmei În multe privințe importante, disputa paradigmelor este nedreaptă față de conceptele lui Kuhn de paradigmă și de incomensurabilitate. În primul rînd, ea reduce paradig-mele
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
timp cît nu este dată această explicație, nu există nici un motiv a priori pentru a deduce ceva în legătură cu incomensurabilitatea paradigmelor, din incompatibilitatea valorilor deși incomensurabilitatea poate exista la un alt nivel, cel epistemologic (Neufeld 1993; vezi și capitolul 12). Banalizarea incomensurabilității paradigmei În multe privințe importante, disputa paradigmelor este nedreaptă față de conceptele lui Kuhn de paradigmă și de incomensurabilitate. În primul rînd, ea reduce paradig-mele la simple teorii, pentru că banalizează relația dintre paradigmă și cei care o practică după propria lor
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
incomensurabilitatea paradigmelor, din incompatibilitatea valorilor deși incomensurabilitatea poate exista la un alt nivel, cel epistemologic (Neufeld 1993; vezi și capitolul 12). Banalizarea incomensurabilității paradigmei În multe privințe importante, disputa paradigmelor este nedreaptă față de conceptele lui Kuhn de paradigmă și de incomensurabilitate. În primul rînd, ea reduce paradig-mele la simple teorii, pentru că banalizează relația dintre paradigmă și cei care o practică după propria lor definiție: "Dacă, așa cum se întîmplă în științele sociale, am putea identifica paradigmele numai datorită conținutului lor super-teoretic, ar
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
practicieni poate fi numit paradigmă [...] Numai dacă luăm în considerare funcția paradigmei de a genera consens în interiorul unei discipline, ne este permis să alegem una dintre multiplele variante de a împărți disciplina." (Gutting 1980: 14-15) În al doilea rînd, înțelesul incomensurabilității este diluat. În loc să se bazeze pe o teorie holistică a sensului, care să țină seama de construcția socială a cunoașterii, disputa paradigmelor are în general la bază diferitele proiecte normative ale cercetătorilor. Din acest motiv, din multe dezbateri rezultă triade
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
savanții să dea un sens reciproc acceptabil sau translatabil aceleiași lumi, și totuși să o judece diferit. În al treilea rînd, în ciuda celor menționate mai sus, disputa paradigmelor caută să impună și într-adevăr asta face un sens tare al incomensurabilității, care să sugereze că există rațiuni epistemologice pentru care dezbaterile dintre diferitele școli de gîndire sînt neconcludente. Aceasta ne apropie de o versiune a relativismului. Or, poziția lui Kuhn este convenționalistă. Ea nu este relativistă, pentru că progresul științific este hotărît
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
avut totuși două scăpări fundamentale (pentru cele ce urmează, vezi Guzzini 1988 și interludiul). Mai întîi, ea uzează în mod greșit de conceptul de paradigmă al lui Kuhn. Explicit sau nu, ea încearcă adesea să folosească un înțeles tare al incomensurabilității, anume lipsa înțelesurilor și măsurii comune între diferitele teorii, în așa fel încît să arate utilitatea redusă a discuțiilor teoretice dintre paradigme. Aceasta a fost în mod evident o pledoarie binevenită pentru pluralismul teoretic și o reamintire a faptului că
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
din partea altei școli de gîndire. Disputa paradigmelor, deși avea intenția să deschidă dezbaterea, se putea deteriora pînă la a ajunge o doctrină a sferelor de influență care să legitimeze ruperea comunicării dintre paradigme. Totuși, Kuhn subliniase în repetate rînduri că incomensurabilitatea implica posibilitatea translației între teoriile concurente. Ceea ce nega el era că preferința definitivă pentru o teorie se baza exclusiv pe o testare, pentru că aceasta ar implica existența unui metalimbaj neutru. Disputa paradigmelor a ratat elucidarea nivelului metateoretic la care trebuia
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
posibilitatea translației între teoriile concurente. Ceea ce nega el era că preferința definitivă pentru o teorie se baza exclusiv pe o testare, pentru că aceasta ar implica existența unui metalimbaj neutru. Disputa paradigmelor a ratat elucidarea nivelului metateoretic la care trebuia căutată incomensurabilitatea paradigmelor. Referindu-se la conceptul de paradigmă al lui Kuhn, Mastermann (1970) descrie înțelesul relevant din acest punct de vedere ca Weltanschauung. Faptul că termenul este folosit cu sensul său originar din germană nu este întîmplător. În lucrarea lui Mastermann
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
noțiunii de drepturi colective. Ceea ce s-a întîmplat în disputa paradigmelor a fost că aceste două componente au fost alăturate în mod greșit sub semnul ideologiei, și nu doar de către Gilpin (1987), care le-a descris în mod explicit astfel. Incomensurabilitatea a fost redusă la incompatibilitatea valorilor, care, la rîndul ei, a fost redusă la divergența seturilor de valori, adică a ideologiilor. Cu alte cuvinte, înlocuirea unor teorii importante (numite acum paradigme), cum ar fi realismul sau marxismul, a fost considerată
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
acum paradigme), cum ar fi realismul sau marxismul, a fost considerată imposibilă, datorită imposibilității separării analistului de obiectul său de analiză și a valorilor intruse, care fac analizele incompatibile între ele. Așa cum am discutat deja în interludiu, această deducere a incomensurabilității din incompatibilitatea valorilor pare a fi mai degrabă luată de-a gata decît analizată. Cea mai spectaculoasă formă a acestei confuzii ar putea fi găsită în lucrarea lui Ferguson și Mansbach, Elusive Quest (1988). Ei derivă din inevitabilul conținut de
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
referirea la Kuhn în domeniul relațiilor internaționale nu mai presupunea nici măcar o privire fugară asupra operei sale, nemaivorbind de cea mai celebră lucrare a lui, al cărei titlu nu vorbea de cumulare, ci de revoluție științifică. În orice caz, odată ce incomensurabilitatea a fost redusă la ideologie, s-au considerat inevitabile trei dintre acestea, din cauză că lumea anglo-americană, unde disciplina relațiilor internaționale este, după cum știm, predată și cercetată cu precădere, distinge între conservatorism, liberalism și radicalism. Cu toate acestea, aplicarea acestei triade la
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
publicată în International Organization, a făcut doar de foarte puține ori obiectul unor răspunsuri, în cadrul literaturii regimurilor (pentru o excepție, vezi Kohler-Koch 1989). Pe lîngă faptul că ea contribuie la clarificarea dezbaterii teoretice, matricea metateoretică se poate folosi de chestiunea incomensurabilității într-un mod mult mai subtil, așa încît să cuprindă mai bine discuțiile teoretice din domeniul relațiilor internaționale. Al doilea avantaj al acestei matrici este că ea pune în evidență apropieri și agende paralele de cercetare, acolo unde disputa mai
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
latinescul contrastare (a se opune), prin întrebuințarea sa în domeniul picturii, a luat, în secolul al XVII-lea, sensul de a se opune de o manieră evidentă: "Contrastul este splendoarea supremă a unui tablou", scrie, în epocă, Furetière114. A susține incomensurabilitatea lumilor, ca în teoria de față, înseamnă a respinge ideea liniștitoare de progres (idee care presupune comparații, deci un sistem de referință comun). Pentru a repinge actuala teorie a lumii este suficient să o consideri relativistă, deci nocivă din punct
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
față, înseamnă a respinge ideea liniștitoare de progres (idee care presupune comparații, deci un sistem de referință comun). Pentru a repinge actuala teorie a lumii este suficient să o consideri relativistă, deci nocivă din punct de vedere moral. A postula incomensurabilitatea lumilor înseamnă însă a susține că toate lumile sunt echivalente, că totul este moral, totul este permis? Această atitudine este, din punct de vedere uman, imposibilă: presupunînd că este imposibil ca o ființă umană să nu aibă imposibile, teoria asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
ca Rorty) că este posibil să suspenzi marile povestiri fără ca acest lucru să conducă la injustiție 126 (consecință pe care Habermas o reclamă din abolirea principiilor tari). Intervenind în această triadă discursivă, Hassan afirmă că accentul lyotardian pe diferend și incomensurabilitate în domeniul discursurilor noastre, precum și inserarea metaforei, ludicului, dorinței sau puterii în interiorul raționalității postmoderne sunt în concordanță cu propriile sale opinii în legătură cu postmodernitatea și cu discursivitatea sa proprie. Cu toate acestea, consideră că Lyotard nu a dus până la ultimele consecințe
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
totală a sensului și a înțelegerii. Bineînțeles, cei mai mulți critici au catalogat această opțiune ca fiind extremă, iar reprezentații teoriei continuității au argumentat chiar că multe dintre ideile postmoderne își au originea în modernism, astfel încât diferențele nu se pot transforma în incomensurabilități. Aceștia din urmă pot recunoaște un set de transformări importante în societate, cultură, discurs, dar le consideră drept o radicalizare a modernismului sau chiar drept expresia unui moment de criză. Cu toate acestea, nu există în această perspectivă depășire sau
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
în care relația dintre semnificat (mesaj) și semnificant (mijlocul de exprimare) este destabilizată în mod constant. Disoluția teoriilor moderne ale semnificației și referinței a dus la preocuparea accentuată pentru pluralitatea vocabularelor, a jocurilor de limbaj, a practicilor discursive, la paralogie, incomensurabilitate, diferend. Crizele reprezentării și ale referinței impun limbajului statutul unui joc liber al semnificanților care a încetat să se mai refere la un înțeles exterior. Limbajul nu mai surprinde semnificația lumii și, cum se observă la Derrida, discursul se reflectă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
celei mai cotidiene ca ideologie"321. Logos-ul disprețuit este, astfel, un motiv determinant al "dispariției" filosofiei în postmodernism; patosul pentru rațiune, înscris în "fizionomia" filosofiei încă de la Socrate, este oarecum discreditat în discursul postmodern, care își afirmă preferința pentru incomensurabilitate, diferend, pluralitate și diferență. Dincolo de această privire generală asupra subiectului, care poate conduce spre o concluzie "apocaliptică", lucrurile au fost mult nuanțate chiar de către filosofii postmoderni. Astfel, ocupându-se de problematica metaforei, Derrida, care a atacat dur conceptul de rațiune
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
stratul profund al organizării discursive. În contextul în care deplasarea către problematica limbajului devine vizibilă în foarte multe domenii, iar disoluția teoriilor moderne ale semnificației și referinței a produs o preocupare accentuată pentru pluralitatea vocabularelor, a jocurilor de limbaj, paralogie, incomensurabilitate, diferend, postmodernismul poate fi înțeles ca o "funcție discursivă", ca un set de practici discursive aflate în mișcare intertextuală și nu neapărat ca un sistem rigid de idei. Această abordare centrală nu a însemnat pierderea din vedere a trăsăturilor fenomenului
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
viitor ale unei omeniri eliberate". (2, pp. 272-273) În termenii pe care îi vom regăsi și la alți filosofi, putem spune de pe acum că interacțiunea tradițiilor culturale cu reformele instituționale este normată de regula depășirii anomaliilor, de manifestarea riscului paradoxului incomensurabilității paradigmelor și a altor aporii. Reținem ca pe o idee general valabilă precizarea dată de Gadamer tradiției: faptul că ea este o componentă a experienței hermeneutice din sfera istoriei, și mai puțin a experiențelor estetice și lingvistice asupra cărora s-
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
de exemplu termenul central al construcției sale "paradigma"), psihosociologia (de exemplu, "consens", "divergența-convergența gândirii"), istoria (de exemplu "tradiție"), știința politicii (de exmplu "revoluție") etc. Alți termeni au fost preluați chiar din limbajul și cunoașterea comună: "știință normală" "știință extraordinară", "anomalie", "incomensurabilitate". Kuhn folosește adesea vechiul procedeu de corelare a termenilor și proceselor opuse, nesfiindu-se să releve și diversele legături dintre știință și artă. Eseul amintit, prin care Kuhn și-a schimbat statutul de fizician în cel de filosof al științei
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Kuhn era așezat alături de liberalul P. Feyerabend (1924-1994) pentru faptul de a fi susținut modele non-raționale ale științei. Bunăoară, pentru că au fost folosite presupoziții ce nu pot fi susținute numai cu mijloacele rațiunii. Dintre aceste presupoziții amintim pe cea a incomensurabilității teoriilor. Enunțul acesta cu iz de paradox poate fi înfruntat dacă se demonstrează că, în compararea teoriilor, noțiunile de "adevăr" și de "referință" sunt mai importante decât noțiunea de "semnificație". De asemenea, dacă se acceptă că știința face progrese spre
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
și ale sărăciei, ale bolilor generate de viruși, ale influenței factorilor fizici precum întunericul-lumina, radiațiile și zgomotul modifică stările psihico-sociale ale oamenilor. Revelatoare filosofic sunt și evoluțiile raporturilor dintre tehnologiile noi (de exemplu, cele din centralele nucleare), știință (discuția privind "incomensurabilitatea fizicii noi cu fizica clasică"), societate și omul "postmodern". Ca să se înțeleagă acordarea titlului de "inginer" economistului, apoi și lingvistului implicat în elaborarea limbajelor de programare sau de comunicări cifrate sau și ale celor care prepară imaginile, sunetele pe scene
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
și latura unui pătrat nu au o măsură comună, ci sunt relaționate în mod irațional. Aparent, această observație a produs o profundă revoluție în Grecia: matematica. Până atunci, sistemul de numere discrete și geometria continuă înfloriseră împreună cu mici conflicte. Criza incomensurabilității a declanșat abordarea euclidiană a matematicii. E curios faptul că grecii antici au încercat să facă matematica riguroasă prin înlocuirea incertitudinilor numerelor cu ceea ce ei simțeau a fi cea mai sigură geometrie (datorată lui Eudoxus). A fost un eveniment major
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]