44 matches
-
negația sa, identificîndu-se drept nefamiliar. Morbiditatea povestirilor lui Poe nu reprezintă altceva, măcar în plan strict psihic, decît această "răsturnare" axiologică, proiectînd în grotesc ceea ce, în faza inițială a percepției, era frumos și acceptabil, probabil chiar sublim. Angoasele general umane, incomprehensiunile, rutinele, automatismele și derutele noastre sînt cuprinse în prozele lui Poe într-o manieră sintetică (sublimată), și, categoric, parabolică. Diotima modernă sugerată în maladiva și mortuara Morella, omul care își ucide conștiința, codificat de bizarul William Wilson, ultra-senzitivul Roderick Usher
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
vulnerabilitate aproape patologică a lui Strauss-Kahn e reală și binecunoscută de toți apropiații săi) a prilejuit o interesantă micro-ciocnire a civilizațiilor și o reactivare spectaculoasă a sentimentului antiamerican la francezi, pe fondul unor evidente diferențe culturale ce merg pînă la incomprehensiune reciprocă. Astfel, imaginile care au făcut înconjurul lumii, cu puternicul director general al FMI părăsind localul comisariatului din Harlem, răvășit, cu privirea rătăcită, neras și cu cătușe la mîini a produs un șoc în rîndul francezilor, indiferent de simpatiile lor
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
pînă la limitele logicului, această obsesie a unei comuniuni totale, realizată într-o transparență totală, îl conduce pe Rousseau spre un alt vis, aparent deconcertant, care este acela al nonlimbajului. De fapt, cuvintele, potrivit lui Rousseau, sînt un factor decisiv de incomprehensiune, de neînțelegere între oameni, fie că țin de limbajul scris, fie de cel vorbit. Dacă starea de natură nu poate fi concepută decît ca o comunicare imediată a pulsiunilor sufletului și a elanurilor inimii, e firesc să ne gîndim că
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
sfera criticii literare, care le-a preluat și inserat cu generozitate: "un nou Eminescu" (F. Aderca) "miracol" (Crohmăniceanu), "fenomen" (Călinescu, Bojin), "etalon de aur" (Nichita Stănescu), "marele Alpha"(Alexandru George), "nebun sau geniu" (Ibrăileanu) ș.a., termeni ce sugerează uluirea, fascinația, incomprehensiunea; 3) tendința unanimă de a ignora discursul jurnalistic cotidian considerat ca neliterar, profan, declasant, în virtutea unei justificate discriminări care separă omul de condei, scriitorul, inițiatul, de confratele său breslaș. Un alt impediment în explorarea caracterului controversat al publicisticii argheziene: o
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
imposibil, reținut, refulat nu doar de buna-cuviință, ci și de o situație ideală. Cea mai eliptică, mai succintă plastică a zilelor noastre este ferită de acest gen de impertinențe de către o critică de artă care înlătură orice posibil reproș de incomprehensiune din partea unei posterități cîrcotașe printr-o supracomprehensiune instantanee și ferventă. Ea este din principiu inatacabilă, în lipsa unui criteriu exterior, a unei paradigme sau a unui canon care să autorizeze o apreciere particulară. Fiecare individualitate a creației vizuale își are de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
contrastului, inauguată de Kant, confruntarea cu anormalitatea, perceperea absurdului provoacă o încordare a spiritului, urmată de o mișcare de "siderare lumină", de "sens în non-sens" care generează râsul 125. T. Todorov identifică "dincoace de râs" un stadiu al "siderării, al incomprehensiunii, al nonsensului"126 care forțează cititorul să descopere un înțeles adiacent. Recentele studii care abordează comicul din punct de vedere pragmatic, insistă asupra derivării acestuia din flagranta desconsiderare a "orizontului de așteptare" bazat pe acea "cunoaștere împărtășită", deliberat denaturată de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
lui Descartes este capital. Mai întâi el afirmă încă odată necesitatea corespondenței cauzale a ideii de Dumnezeu și a ideatului său: ) În continuare el expune ceea ce diferențiază argumentul său cauzal de argumentul Sfîntului Toma și de cel al lui Anselm: .) Incomprehensiunea noastră față de infinitul fizic și succesiunea nesfârșită a cauzelor nu ne permit, contrar celor gîndite de Sfîntul Toma, să raportăm lumea sensibilă la Dumnezeu. De data aceasta cartesianismul întâlnește criticismul kantian în respingerea dovezii cauzalității cu diferența că Descartes, dacă
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
și, cu atât mai puțin, performanțe de resortul Înțelegerii intuitiv-empirice (de tip experiențial), de-ar fi să dăm crezare hiatusului instituit de către Henri Bergson Între intuiție și inteligență, În general, aceasta din urmă fiind caracterizată, după filosoful francez, „printr-o incomprehensiune naturală a vieții“ . Pe de altă parte, să nu uităm nici reversul atitudinii de expectativă, În măsura În care sub spectrul neputinței ni se revelează Însuși substratul natural al ființării sub semnul inteligenței, de vreme ce s-a putut scrie și „o
Prelegeri academice by prof. univ. dr. PETRU IOAN () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92348]
-
nu se pune numai la nivelul local al interacțiunii, în cazul a n a l i z e i d i s c u r s u l u i, ca un rateu reparabil al comunicării și nici ca o incomprehensiune generalizată ce a rezultat din divergența sistemelor de norme ale actanților (ca în cazul situațiilor interculturale). Neînțelegerea poate apărea, de asemenea, la nivelul constitutiv al poziționării concurenților; se poate vorbi atunci de "dialogul surzilor". Există apoi cîmpuri discursive care implică
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
dialogul surzilor". Există apoi cîmpuri discursive care implică o pluralitate ireductibilă de puncte de vedere. Investigațiile asupra polemicii au arătat că, pentru polemicile durabile și recurente (controversele), neînțelegerea este insurmontabilă și rezultă din chiar poziționarea interactanților și, în acest caz, incomprehensiunea reciprocă este constantă. De obicei, pentru a fi considerate neînțelegere, cele două poziționări trebuie să se situeze în același spațiu al schimbului. Se disting aici două situații: 1) cea a controverselor care mobilizează două poziționări de același ordin (două teorii
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
dacă mă las pradă dorințelor tale», iar Echo repetă : «...mă las pradă dorințelor tale»” etc. Sîntem în plină neînțelegere, dar una opusă celei pe care miturile americane o pun pe seama Ecoului. Căci aici protagoniștii, departe de a se acuza de incomprehensiune, își imaginează că discută : Echo crede că vorbele lui Narcis îi sînt adresate ei, iar Narcis crede că i se răspunde. Amîndurora li se pare că neînțelegerea nu este o neînțelegere. Ei îi atribuie un conținut pozitiv, în timp ce în miturile
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
Jeanne Alexandre. Parti pris-ul originar determină opțiunile: efectul acestuia va fi că nu se va căuta în Memoria colectivă decît ceea ce completează cunoștințele pe care cititorul le are sau crede că le are despre Cadre. Această prejudecată va duce la incomprehensiunea totală a textului atunci cînd Halbwachs se îndepărtează de simpla polemică față de criticile lui Blondel (primele 50 de pagini și primul capitol). Or, interpretarea aceasta este complet denaturată: Memoria colectivă nu este o completare, ci o deplasare teoretică, dacă nu
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
gîndirea sa găsește siguranță în sentimentul că a rămas și aici sub supravegherea părinților săi, fără să-și poată explica totuși cum și de ce au acționat ei în acest interval. Există mai multe grade ale acestei ignoranțe sau ale acestei incomprehensiuni, și, nici într-un sens, nici în celălalt, nu se ajunge niciodată la limita clarității totale sau a obscurității impenetrabile. Ni se poate părea că dintr-o scenă a trecutului nostru nu putem înlătura nimic, la fel cum nu putem
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
revenire la tema lui ,,Vobiscum”. Astfel, versul 1 al acestuia, „în cercul lumii comun și avar...” și versul 6 din „Cu voi...”, „în cerc barbar și fără sentiment- ” sînt, ca înțeles, identice: relevă o atitudine persistentă în societatea romînească, de incomprehensiune și lipsă de generozitate față de oamenii de talent. Aceeași corespondență există între versul 5 al poemului din 1916 și versul 5 al celui din 1929: „...Dar vai acei învinși, pe veci pierduți...” și, respectiv, ” O, genii întristate care mor”. în
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
mai cinică. Jovialității, entuziasmului, generozității i-au urmat, de fiecare dată, decepția, întristarea. Dezamăgit, îmbătrînit sufletește, Caragiale moare departe de țară, în „exil”. Asaltat pretimpuriu de aceleași stări, Bacovia trăiește în „exilul interior”, căci „exil” e cînd te lovești de incomprehensiunea celorlalți și ești, o lungă vreme, marginalizat. în opera lui Caragiale și în cea a lui Bacovia sînt mai multe aspecte comune. Primul e lipsa (sau mai exact spus) puținătatea naturii, dar în acest puțin există cîteva coincidențe. Ei descriu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Masivul Zaranca, în loc de Masivul Țăranca etc.). De multe ori, toponimia a fost înregistrată greșit, datorită faptului că topografii militari care au realizat primele hărți ale unor state sau regiuni mai puțin dezvoltate nu cunoșteau limba și obiceiurile localnicilor, uneori această incomprehensiune reciprocă putând avea consecințe serioase - de exemplu, topografii ruși care au ridicat primele hărți topografice ale Manciuriei au înregistrat, în mod fals, mai multe oiconime identice Putunda, derivând, de fapt, din răspunsurile nelămurite ale localnicilor (“nu înțeleg”) la întrebările ofițerilor
SIMPOZIONUL NAȚIONAL CU PARTICIPARE INTERNAȚIONALĂ CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Alina-Maria GROSU, Diana-Elena NĂSTURAȘ () [Corola-publishinghouse/Science/91780_a_93142]
-
ori s-au adresat unor adunări publice (mai mici sau mai mari) sau au emis mesaje care puteau fi citite și transmise altor persoane. Comunicarea publică este mai puțin adecvată sau mai imperfectă decât comunicarea privată din patru motive: * maximizează incomprehensiunea, din moment ce nu se știe dacă "limbajul" folosit va fi înțeles de cei care primesc mesajul; astfel, nu se știe nici dacă va apărea efectul scontat. Această situație apare în special atunci când comunicantul nu are evidența acestor aspecte trăsătură accentuată, evident
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
nordul orașului Paris. Tema emisiunii era extrem de previzibilă, aproape idiot de simplă: Je ne fréquente que les gens de mon milieu (Nu am de-a face decât cu persoanele din mediul meu social). De-a lungul întregii emisiuni, impresia de incomprehensiune totală între cele două părți implicate în joc, conflictul (real, netrucat !) izbucnit pe platoul de filmare la un moment dat. Dar cel mai mult mi-a plăcut faptul că atunci când un riche, un burghez, intra hotărât pe platou, ceilalți invitați
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cît și din alte exemple - a conchis vorbitorul - se vede că „e mai dificil să-i convingi de anumite lucruri pe români decît pe străini”. „Tot intern ne batem, nu extern, în toate domeniile!”, a făcut el, excedat de atîta incomprehensiune și rea-voință. Partea din cuvîntul său pe care am urmărit-o fără nici „une arrișre pensée d’entente” a fost cea despre documentare: ample investigații de arhivă, o muncă uriașă, absorbantă, ceva în felul lui Camil Petrescu (sau mai mult
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]