93 matches
-
și liric? Am avut mereu un public, în majoritate oameni care-mi seamănă. Dar sunt și mulți intelectuali care mă tratează cu cele mai rele adjective pentru stilul care prezintă dificultăți pentru ei. Fără îndoială, există în romanele tale tema incomunicabilului, viața ca hypnoză și o țesătură lirică precum pânza de păianjen. Dar această țesătură perfectă și complicată se desface în secrețiile constructive ale pânzei. E o problemă de bază. M-am întrebat mereu de ce. Asta nu are răspuns. Seamănă cu
Birgitta Trotzig: „Mă identific atât cu binele, cât și cu răul, cu negrul, ca și cu albul“ () [Corola-journal/Journalistic/5421_a_6746]
-
primul roman al lui Zaharia Stancu, și proza lui Scott Fitzgerald. Altminteri, inepuizabila prospețime de copil mare și de sentimental incurabil (a cărui magie metaforizantă a fost comparată, nu o dată, cu a lui Nichita Stănescu, minus conceptualismul acestuia) ține de incomunicabilul artistic. Aceeași candoare genuină se vădește și în pasajele unde mierea se preschimbă în venin; a te ofusca în fața lor ar însemna să te superi ca văcarul pe sat. Ideologic vorbind, bufeurile pamfletare la adresa unor intelectuali „revizioniști” sau „postmoderni” de după
Finis coronat opus by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3688_a_5013]
-
regizori care l-au inspirat. Regizorul danez a intenționat să meargă chiar mai departe decât atât, plasând întreaga substanță a filmului în imagine, prin condensatul unor acrilice. Întreg conținutul este relevat prin litotă, Refn explorând mijloacele de expresie și limitele incomunicabilului. În mod cert, regizorul danez nu este primul care încearcă acest lucru și chiar de-ar fi să-i luăm ca reper doar pe Tarkovski sau Sokurov, putem realiza dificultatea și riscurile unei astfel de întreprinderi. În acest fel, miza
Despre zei și neoane by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3379_a_4704]
-
din lume, amenințată, hăitută, batjocorită, nu putea oare filozofia să redevină „comerț cu morții“ (așa cum îi plăcea lui Zenon să spună atunci cînd era întrebat cu ce-și ocupă timpul) și să se retragă în intimitatea esenței ei? Alungată în incomunicabil, nu putea ea oare să devină o preocupare secretă, lucru care, departe de a o împuțina și vlăgui, nu făcea decît să-i răsfețe mai bine esența, nebunia și orgoliile? Așa se face că ceea ce ar fi putut foarte bine
Alexandru Dragomir, destinul deturnat al unui filozof by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Memoirs/13242_a_14567]
-
Cistelecan se relevă și în seriozitatea (de astă dată deloc mimată) pe care o învederează în stabilirea filiațiilor poeticești. Opurile contemporanilor nu apar în ochiul d-sale, așa cum prea adesea se întîmplă, drept producte miraculos izvorîte din neant, genialoide unicități, incomunicabile cu trecutul, ci, așa cum e normal, fenomene pe filiera unor evoluții. Tradiționalul simț istoric al Școlii (Școlilor!) ardelene nu se dezminte, spre decepția poate a unor autori euforizați de ei înșiși, dar spre utilitatea certă a celor ce vor încerca
Un postimpresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11071_a_12396]
-
poezie o adâncime a orizontului ontologic, exemplificând trăirile cu spiritualismul și extazul, creând o coloratură omogenă între ceea ce este creat și trăit, încât poetul reușește să întruchipeze o dragoste universală cu răsunet filozofic, desprins din cazul particular și din sentimente incomunicabile. Iubirea poetului, față de aproapele său, față de spațiul în care trăiește și de universal limbii în care s-a născut, al pasiunii în sensul teologal,toate izvorăsc din expresia culturală; universalitatea iubirii unui eu exponențial crește datorită trăirilor poetului, catalizate de
CRONICĂ DE CARTE – GAVRIL MOISA: “ARHIPELAGUL IUBIRII” de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383187_a_384516]
-
despovărate de modelele tradiționale uzate. Sper ca începutul acestei noi experiențe lirice să fie de bun augur în spațiul literar românesc.“ - Dan Stanca scria despre „Anotimpuri ostile”: „Volumul ne pune din nou în fața veșnicei dileme: este poezia o experiență personală, incomunicabilă sau are forța și îndreptățirea să comunice tuturor?” Ce este poezia pentru Viorela Codreanu Tiron? - Este o formă de a comunica, de a împărtăși, și de ce nu, o formă de-a dărui. Un dar pe care îl ofer tuturor iubitorilor
INTERVIU CU POETA VIORELA CODREANU TIRON de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 119 din 29 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349614_a_350943]
-
glăsuite de Marina Scupra, ce-au explodat în prima lor primăvară într-o florărie magnifică. Dar magicul spectacol al generației Marinei Scupra a început la un momendat să fileze ca o lampă ce fumegă, iar printre cei dintâi, a devenit incomunicabilă cu publicul artista clocotitoare de tinerețe, frumusețe și talent, Marina Scupra! Necrezut joc al întâmplării, suprapus cu fluxul ascensional de superficialități în tot și toate ale societății românești. Opacitatea spirituală s-a subsumat coloraturii kitsch a spectaclelor obscure ce-au
MARINA SCUPRA. SCENA I SE POTRIVEŞTE CA PANTOFUL CENUŞĂRESEI... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/371015_a_372344]
-
excepții cele ironice) la desele afișări somptuoase cu sau fără rost, adăugarea la splendoarea lumii a slavei înalților aleși, vibrația purpurie a emoțiilor credincioșilor, care se circumscrie fastului regal lăsându-i fără grai, mândria luciferică de neatins care-i face incomunicabili încremenindu-i în muțenie. Ce este așadar muțenia? Un exces de tăcere! Tăcerea lor nu poate fi calmată decât prin exces de tăcere (muțenie). Cuvântul, acolo la ei nu mai este considerat lumină, comunicare, comuniune, ci un fulger scăpărat în
UNDE SUNT IERARHII BISERICII ORTODOXE ROMÂNE?! (2) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369936_a_371265]
-
căci povara ei este preluată de altul sau e relativizată de acela. A avea un om lângă tine înseamnă a avea o putere, care micșorează puterea durerii proprii. În același timp, fiecare își comunică prin cuvânt misterul său sau adâncul incomunicabil. Aceasta se vede în neputința de a face pe altul să simtă durerea lui așa cum o simte el. E un mister cum poți simți durerea altuia, dar n-aș putea-o simți fără cuvântul prin care mi-o comunică, iar
DIMENSIUNEA SPIRITUALĂ A CUNOAŞTERII ŞI COMUNICĂRII de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341883_a_343212]
-
mine e altfel decât durerea trăită de el. În cuvânt vine în mine celălalt cu durerea lui, dar totuși nu se confundă cu mine”. O astfel de comunicare realizează o deschidere reală spre noi posibilități, alternative și opțiuni, până la adâncul incomunicabil din noi. În al doilea rând, esența cunoașterii o constituie contemplația: o știință a iubirii. Ea nu este altceva decât o tainică, liniștită și plină de iubire cufundare în Dumnezeu, a cărui lumină și căldură pătrunde sufletul de dragoste. Prin
DIMENSIUNEA SPIRITUALĂ A CUNOAŞTERII ŞI COMUNICĂRII de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341883_a_343212]
-
punct de vedere: "dialectica am găsit o imagine a unui Dumnezeu separat și distant, în timp ce în teologia palamită am întâlnit un Dumnezeu care vine spre om, se deschide spre el ca lumina prin rugăciune. Îl umple de energiile Sale, rămânând incomunicabil în ființa Sa, necuprins, apofatic" [10]. Diferența fundamentală dintre aceste două moduri de a face teologie, una care închide pe Dumnezeu într-o transcedentă inaccesibilă și alta care îl vede pe Dumnezeu coborând spre omul concentrat în rugăciune, constă în
PĂRINTELE PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE – TEOLOGUL (1903-1993); 113 ANI DE LA NAŞTEREA SA PĂMÂNTEASCĂ ŞI 23 ANI DE LA NAŞTEREA SA ÎN CERURI... PARTEA I de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2 [Corola-blog/BlogPost/344351_a_345680]
-
forma fixă a unui poem suprasaturat la maximum cu figuri de stil s-a înșelat amarnic. Căci, dacă vara îți scârțâie, vrând, nevrând, uneori, printre dinți praful caldarâmului înmuiat de căldură și moartea, iarna, Bărăganul devine, câteodată, copia împietrită a incomunicabilei necuprinderi înghețate rusești, peste timpul căreia se așterne, într-o tăcere înfiorătoare, noaptea amnezică a indiferenței omului în raport cu aproape orice. Atunci, sarabanda despletită a viforului nepoetic începe să-ți muște înrăit, până la epuizare, din vlagă și viscere, într-o luptă
ULTIMA IARNĂ ÎN BĂRĂGAN… de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380925_a_382254]
-
dorului și vorbim mereu despre porți și nu despre starea ca atare pentru că în carte este explicit gândul că dorul nu poate fi exprimat și trecut în cuvinte ci poate fi doar pomenit, invocat, deoarece esența lui este personală și incomunicabilă, având legătură cu sufletul fiecăruia și identitatea acestuia. După secțiunea „Dincolo de trecut, înapoi în viitor” din care am citat anterior gânduri care dezvoltă o filosofie poetică a dorului în relație cu timpul, în a doua secțiune „Între lumi paralele” metafora
ALEXANDRU UIUIU DESPRE VALER COVRIG CUDREC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371313_a_372642]
-
o canțonetă, să spunem... Anna Lesko a știut dintotdeauna ce să cânte, cum să cânte, ce expresie scenică să etaleze, ce înveșmântare să aleagă, ce spectacole să accepte. Nu a făcut niciodată o greșeală din cauza căreia virtuțile sale să fie incomunicabile publicului. A avut întotdeauna și are un potențial maxim de sugestie fizică, iar glasul ei a fost așezat pe o linie melodică favorizantă aptitudinilor sale vocale. Dacă la unii artiști modurile de a reprezenta în act talentul și știința artistică
ANNA LESKO. NEÎNCREDEREA ÎN A FI ALTCEVA DECÂT CEEA CE ESTE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374742_a_376071]
-
în seara asta... Acolo arde stepa, uită-te! Nu, e un nor... Am să mai fac un ceai... Astăzi, la piață, se vindeau pepeni verzi din Uzbekistan...” Indicibilul! Era tainic legat, înțelegeam acuma, de ceea ce e esențial. Esențialul era indicibil. Incomunicabil. Și tot ce, în lumea asta, mă tortura cu frumusețea sa mută, tot ce se putea lipsi de vorbe îmi părea esențial. Indicibilul era esențial. Ecuația aceasta a creat în mintea mea fragedă un fel de scurtcircuit intelectual. Și, grație
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
h”, enumeră 31 de nume cu referințe la textul coranic sau doar cu mențiunea „frecvent” sau „foarte frecvent”. Această enumerare este urmată de o concluzie, formulată în termeni teologici: dumnezeirea în esență sa rămâne învăluita în mister, este una și incomunicabila, iar numele ei propriu este All"h; atributele de atotștiința și atotputernicie privesc știință și puterea lui Dumnezeu ad extra. În continuare, articolul prezintă elaborarea teologiei sunnite, cu izvoarele ei: Coran, ≤adÖ și tafsr (exegeza), cu cele două
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
solitudinii, călătoriilor, cu referințe autobiografice și modele tutelare, ceea ce în bună parte se va întâlni și în Blestemul bărbăției și alte imagini sociale (2002). Ș. este încă de la primul volum un poet mistic, sfâșiat - cum remarca George Țărnea - de „drama incomunicabilului”. Notabilă, Balada ursului polar, e o ars poetica modelată, poate, de Mistrețul cu colți de argint, poemul lui Ștefan Aug. Doinaș. Între psalmi și colinde, Ș. caută „cuvintele de respirare”, situat între „neputința de a da titlu” și „nevoia de
SOLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289779_a_291108]
-
aspect exterior, comunicabil și, prin urmare, transmisibil, putând a fi Înțeles de ceilalți, manifestat printr-o stare de dezolare, tristețe, inactivitate, mimică ștearsă, privire abătută, voce stinsă, verbalism tematic legat de acțiunea care a declanșat regretul. bă Un aspect interior, incomunicabil și, implicit, netransmisibil, care rămâne de neînțeles pentru ceilalți, Întrucât este o experiență sufletească strict personală și interioară a individului respectiv, care este trăită de către acesta În planul intrapsihic al conștiinței sale morale. În cazul regretului, atenția individului este dominată
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
următoarele aspecte: este ființă independentă, dar legată totuși de sursa supremă din care provine; este unitate, dar și complexitate; este temporală, supusă perisabilului, dar aspiră permanent la eternitate; este trup, dar și suflet; este ființă care comunică, dar este și incomunicabilă; deși toate personale sunt la fel constituite, suntem diferiți unul de celălalt; sufăr, dar celălalt nu poate Înțelege suferința mea, după cum nici eu nu pot simți și Înțelege suferința celuilalt, decât așa cum mi-o spune el; mă bucur Împreună cu celălalt
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
prețioase adevăruri trăite, decantări ale conștiinței orgolios-exigente, cu sine și cu ceilalți. Analiza lui S. fundamentează interpretarea „formulelor” unor personaje (și destine). Viziunea critică de ansamblu urcă dinspre eros și social către un nivel al ontologicului și de „dramă a incomunicabilului”. Nicolae Bălcescu din Un om între oameni (scriere apreciată de monograf prea generos, deși nu lipsesc cu totul rezervele și accentele critice), văzut pe fundalul de „timp patetic” de la 1848, „om profund interiorizat” și caracterizat de „oroarea de compromis”, nu
SIRBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289704_a_291033]
-
acesteia”; 2) o structură internă, inaccesibilă abordării științifice, care nu poate fi studiată în mod direct, cu o dinamică proprie, strict individuală și personală pe care trebuie să o considerăm ca reprezentând „experiența sufletească interioară”, proprie și specifică fiecărei persoane, incomunicabilă și incomprehensibilă celorlalți. Pe baza celor de mai sus G.W. Allport conchide că personalitatea este „un construct”, ceva gândit, dar care nu există realmente. Ea este un „concept operațional” al psihologiei și al psihopatologiei. Pentru psihiatrie, ceea ce are importanță
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
este urmată de viziunea hibernală a nonexistenței în Viziune de iarnă și Copilul gerului, alternând cu alta, oarecum fatalist împăcată, ca în Eterna chilie și Stih adormitor, aceasta repede înlocuită însă de tabloul întâlnirii cu „Îngerul morții”, terifiantul mesager al incomunicabilei taine supreme. Exigențele ideologice ale regimului comunist au făcut ca în volumul din 1974 să fie eliminate o serie de poezii prezente în cel antum. Aceleași rigori au operat în selecția versurilor din periodice, care aduc, în genere, variații (uneori
PETRE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288779_a_290108]
-
scurt, între un conciliu și o șezătoare, vlădica și opinca se întâlnesc cu aceeași nevoie de celălalt. Biserica nu aderă la o concepție esoterică despre adevăr și nici nu privilegiază disprețul elitist pentru vulg. Adevărul nu reprezintă un reper absolut incomunicabil, fără să fie reductibil la enunțul de tip pozitiv, bazat pe relația de corespondență biunivocă între cuvinte și lucruri. Reificarea anunță mai degrabă pericolul idolatriei conceptuale. De aceea, adevărul și binele nu sunt obiectul posesiei cognitive, ci mai degrabă un
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
un argument în plus pentru ipoteza mea. Cît de nobil ne apare puternicul și cețosul monstru, cînd îl vedem plutind solemn pe o mare calmă, tropicală, cu uriașu-i cap străjuit de un baldachin de aburi, țesut parcă de meditațiile sale incomunicabile, aburi prin care vezi uneori arcuindu-se curcubeul, ca și cum însuși Cerul și-ar pune pecetea pe gîndurile monstrului! Căci, vedeți dumneavoastră, curcubeiele nu vizitează văzduhul pur, ci strălucesc doar prin aburi. Tot astfel, prin cețurile dese ale minții mele năpădite
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]