38 matches
-
coercitive externe (ca republicanismul american, de pildă, așa cum pretind Beschloss, Talbott: 1994), ci prin eforturi interne neobosite pentru reimaginarea identității leniniste la începutul secolului XXI. "Mișcările politice extraordinare, propunerile neașteptate de compromis, gesturile și concesiile unilaterale, toate acestea ar fi inconceptibile în cadrul logicii tradiționale a confruntării dintre superputeri". Sau, cu cuvintele lui Gorbaciov, "lumea de astăzi a devenit prea mică și fragilă pentru războaie și politică de putere" (Gorbaciov: 1986, 83). Apelurile viguroase ale leninismului post-bolșevic pentru "democratizare" și "noua gândire
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
internațională care transcendea diviziunile ideologice" (Brown: 1997, 223-224). Mai departe, leninismul post-bolșevic a renunțat la "cuceriri revoluționare ale socialismului" ca Germania de Est (Gorbaciov: 1994, 119-132; 249-252) și până la urmă întreaga Europă de Est. Acesta ar fi fost un gest inconceptibil din partea oricărui alt tip de leninism analizat aici. În al doilea rând, leninismul post-bolșevic și-a centrat programul asupra oamenilor ca indivizi mai degrabă decât a oamenilor ca societăți. Abordarea antropologică a leninismului revoluționar, dar și a formelor care l-
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
PCUS, chiar dacă numai atunci când discuta despre "linia corectă" a partidului. În plus, leninismul se constituise ca ideologie înainte de 1922, când acesta a ajuns la conducerea Uniunii Sovietice. Nu în ultimul rând, fenomene ca destalinizarea sau critici aduse "cultului personalității" sunt inconceptibile în cadrul fascismului (Jowitt: 1993, 8). În plus, elitismul fascist este exclusivist, tratând condescendent "masele" lipsite de ideal și de eroism. Leninismul, pe de altă parte, poate fi considerat un tip de elitism inclusivist. Masele trebuie îndoctrinate, nu doar constrânse să
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
îngrijorate, iar Ceaușescu era conștient că are numai de pierdut dacă nu estompează aceste neliniști. La rândul său, regimul se temea că permițând emigrarea pe scară mai largă, RSR va rămâne în scurt timp fără maghiari, germani sau evrei, deznodământ inconceptibil pentru ambițioasele planuri economice ale "geniului Carpaților". Pe de altă parte, limitarea drastică a numărului de emigranți însemna nemulțumirea guvernelor maghiar, vest-german și israelian, fapt pe care de asemenea Ceaușescu făcea tot posibilul să îl evite (King: 1971, 1-24). Emigrarea
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
teatrului Jurtha " pentru o seară de discursuri, poezie și cântece sub stindardele care revendicau "drepturi ale omului în România", "salvarea satelor românești" și "libertate pentru minoritățile României". Într-un gest fără precedent care ar fi putut fi considerat de asemenea inconceptibil, spectatorii maghiari și refugiații români prezenți au cântat împreună "Deșteaptă-te române", imnul național al românilor transilvăneni" (Socor: 1988c, 641-642, subl. m.). La nivel social, Ceaușescu părea a fi de acum singurul disident din România, "pentru că președintele era acela a
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
astfel de situații în regimurile leniniste: intervenția brutală a conducerii, arestarea protagoniștilor și intimidarea populației în vederea prevenirii incidenței unor astfel de gesturi pe viitor. Ceea ce s-a și întâmplat, în primă fază; ulterior însă, situația va lua o turnură insolită, inconceptibilă pentru conducerea PCR: sindicatul Solidaritatea va submina gradual și eficient pilonii legitimității leninismului polonez, ajungând să fie invitat, în câțiva ani, la discuțiile pentru formarea unui nou guvern. Ceaușescu era totalmente bulversat de evoluția a ceea ce s-ar putea numi
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
decizia PMUP de a permite legalizarea sindicatului Solidaritatea ("Speech...": 1980, nepaginat). O astfel de măsură trăda incapacitate și lipsă de voință politică deoarece contribuise substanțial la legitimarea forțelor "contrarevoluționare". Bineînțeles că, din perspectivă romantic leninistă, un astfel de gest era inconceptibil. Cum să legalizezi opoziția, distrugând practic monopolul partidului asupra societății și "construirii socialismului"? Regimul leninist din Polonia nu făcea altceva decât să contribuie, voluntar, la propria eroziune. Sigur, situația era tensionată, iar Polonia și România socialiste incomparabile în multe privințe
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
reprezintă decât expresia sa manifestă. Cu ocazia Congresului al XIII-lea al PCR, Ceaușescu a dat de înțeles participanților fără echivoc și, corelativ, întregii lumi, că nu are de gând nici măcar să actualizeze leninismul romantic. Ideea depășirii lui era desigur inconceptibilă, așa cum se va vedea din ostilitatea și chiar panica pe care o va afișa relativ la amenințarea destabilizatoare, aflată deocamdată în proces de elaborare, a leninismului post-bolșevic. Să vedem deocamdată, pe urmele lui Ceaușescu, de ce "rolul statului" era indispensabil edificării socialismului
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
suficientă. Imperativul îl constituie asimilarea lor afectivă și popularizarea lor efectivă prin militantism și "spirit combativ". Politicul nu numai că intervine în câmpul social și economic, ci îl structurează în conformitate cu principiile ideologice care îl animă. Un astfel de proces este inconceptibil în gândirea politică liberală, unde rolul statului este limitat în principal la palierul legislativ și permanent ținut în șah de forțe sociale și economice independente, dar complementare. Statul leninist este, parafrazându-l pe Mussolini, total. Nimic nu există sau nu
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
încercat de teamă, Iisus e pe punctul de a renunța să-și ducă la capăt misiunea despre care stă scris în „scenariu”. Trădarea lui Iuda, văzut ca un alter ego fără aureolă al profetului, survine din disperarea declanșată de acest inconceptibil abandon și se produce în urma unei înțelegeri între cei doi, care sunt legați printr-o tulburătoare afecțiune. E, prin urmare, un sacrificiu, ce face ca istoria sfântă să-și urmeze cursul. Presărată cu anacronisme, piesa configurează o imagine necanonică a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
memorii istorice, deține o cultură publică de masă, o economie comună și ai cărei toți membri se bucură de aceleași drepturi civile și datorii legale" (p. 14, subl. n.). Identitatea națională conștiința apartenenței la aceeași comunitate de destin istoric este inconceptibilă în lipsa memoriei colective, a unui simț al comuniunii cu societatea strămoșilor care comportă o imperativă datorie a comemorării predecesorilor și a cunoașterii trecutului. Însă această memorie istorică, atât de crucială în constituirea simțului identitar, nu trebuie să fie icoana fidelă
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
și-au transformat cărțile școlare în vehicule de promovare a valorilor europene. Cu această ocazie s-a probat încă o dată statutul de instrumenta regni al manualelor școlare de istorie. Începând cu a doua generație de manuale (post-1998), istoria românilor devine inconceptibilă în afara cadrului european 27. "Autorii manualului", iar această declarație de intenție poate fi atribuită majorității celor care au scris cărți școlare de istorie în perioada de reforma comprehensivă a învățământului, "și-au propus să prezinte istoria locuitorilor spațiului român în
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
s-au originat ideologic din naționalism a semnalat imperiozitatea morală și politică de imaginare a unor soluții alternative exclusivismelor naționaliste. Sub umbra amenințătoare a trecutului belic naționalist s-a născut proiectul Uniunii Europene, conceput fiind tocmai pentru "a face războiul inconceptibil și material imposibil", după cum enunța R. Schuman (1950), unul dintre arhitecții politici ai noii ordini europene postbelice. Declarația Schuman poate fi instituită ca asigurând uvertura postnaționalismului. Europa postbelică deschidea așadar, simultan, și epoca Europei postnaționaliste. O serie de clarificări conceptuale
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]