66 matches
-
a fost benevol asumată și mistificarea a fost conștientă. Est modus in rebus. Monsieur Homais era, desigur, un munte de egoism, meschinărie, filistinism, un cinic perfect. Oricît pare sedus de bravada lucidității, a inteligenței mereu exaltate sub raportul lor de inconformisme performante, Alexandru Paleologu e, în miezul personalității sale, un generos, un samaritean, apropiat, mai mult decît pare la prima vedere, de religiosul, sentimentalul său prieten, N.Steinhardt pe care l-a admirat. Autorul Interlocuțiunilor ni se înfățișează drept un spirit
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7039_a_8364]
-
îi vor aduce în cele din urmă detronarea, moartea și furtul iubitei. Lumea stabilă a săracilor și a negustorilor este alternată cu lumea mobilă și violentă a hoților. Groapa iese în epoca postbelică, nu încape îndoială, dintr-un gest de inconformism. Este rezultatul unei eschive față de realismul socialist. Tânărul prozator Eugen Barbu știe foarte bine capcanele proletcultismului și încearcă să le evite. Dacă s-ar fi orientat spre clasele sociale tradiționale (țărănimea, muncitorimea), eșecul era asigurat, pentru că aici funcționau clișeele luptei
Viața ca o panoramă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9253_a_10578]
-
ale altora, dogmatisme ale ignoranței. Un dogmatic era și Petru Dumitriu, însă un dogmatic cult, rasat, rafinat, erudit. știa ce respinge, cunoștea prea bine ceea ce combătea sub denumirea odioasă de modernism. Am putea culege destule exemple de conformism (sau de inconformism de suflu scurt) din articolele și cărțile sale de critică literară: Despre viață și cărți (1954), Noi și neobarbarii (1957). Modelul său absolut era Balzac, despre care ține și un curs de "măiestrie literară", în 1952, la școala de Literatură
Sindromul de captivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9494_a_10819]
-
cum apare în ultima-i antologică ipostază, această față e violent desfigurată, devastată de un flagel ce s-ar zice că e fără remediu aidoma fizionomiei unui lepros într-un stadiu avansat al maladiei. Cuvîntul de ordine al poetului este inconformismul radicalizat. La antipodul sentimentelor bune, starea sa de spirit e o arenă de manifestare a unei demonii virulente, tinzînd a escalada formulele cît de cît cunoscute ori previzibile, în căutarea febrilă a unui inedit al Răului, al unui Rău performant
Întuneric moral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9493_a_10818]
-
sînt sporadice, urmînd a se descoperi pe sine abia cu Excelsior (1895). I se admite puternicul fond romantic (peste care se trece rapid), fiind menționat și arborele său genealogic (de facto, tot romantic), în care descifrăm "aventură, versatilitate, morgă aristocratică, inconformism, utopie a blazoanelor, veleități literare și politice, voluntarism, replica spectaculosului și orgoliul, orgoliul țeapăn". Un factor care întîrzie ecloziunea barocului macedonskian ar fi atracția simbolistă. Aceasta ar rămîne doar la o treaptă a gesticulației programatice, fără a afecta figura profundă
Baroc existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9585_a_10910]
-
a fost benevol asumată și mistificarea a fost conștientă. Est modus in rebus. Monsieur Homais era, desigur, un munte de egoism, meschinărie, filistinism, un cinic perfect. Oricît pare sedus de bravada lucidității, a inteligenței mereu exaltate sub raportul lor de inconformisme performante, Alexandru Paleologu e, în miezul personalității sale, un generos, un samaritean, apropiat, mai mult decît pare la prima vedere, de religiosul, sentimentalul său prieten, N. Steinhardt pe care l-a admirat. Autorul Interlocuțiunilor ni se înfățișează drept un spirit
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6993_a_8318]
-
et Idéal, mai cuminte și oarecum mai romantic. Pe de altă parte, Pogor studiase în Franța în perioada scandalului declanșat de apariția Florilor răului și nu este exclus ca traducerea lui să fie și un ecou al acestuia, cunoscut fiind inconformismul monden al traducătorului. Ar fi fost de așteptat ca, date fiind acuzațiile frecvente de germanofilie, vehiculate de presa românească timp de peste un secol la adresa Junimii, cercetarea noastră să fi aflat un număr extrem de mare de trimiteri la literatura germană. Așteptare
Modelul junimist by Dan Mănucă () [Corola-journal/Journalistic/7830_a_9155]
-
ocolesc pe unii autori rămași în patrie, aflați mai departe în umbra ce-a proiec-tat-o asupra lor regimul comunist: V.Voiculescu, Dan Botta, I.D.Sîrbu ș.a. Un alt fenomen ce intră în colimatorul lui Nicolae Florescu: persistența mentalității pentru care inconformismul n-ar fi de "bonton", întrucît nu se cuvine "să te iei" de unele nume în vogă, indenegabilă reminiscență a conformismului de dinainte de '89. Străin de sumisiunea conjuncturală, optînd pentru franchețe, d-sa e, am zice, un inconformist moderat (căci
Eternul Aristarc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7315_a_8640]
-
terorizați, obligați să scrie ce nu gîndesc...". Pe deasupra și-a îngăduit a elogia cîteva nume rău văzute de oficialități: "sunt autori români care ne fac cinste tuturor - mă refeream la Cioran, Ionescu, Mircea Eliade - și noi nu-i publicăm". Rezultatul inconformismelor progresive era previzibil. S-a montat "o mare ședință" de "demascare", la decanatul de Filologie, în care imprevizibil de îndrăzneața Doina Cornea a recunoscut fără falsă sfială chiar ce își îngăduise să facă: Într-adevăr, le-am spus studenților, că
Mărturiile Doinei Cornea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7152_a_8477]
-
terorizați, obligați să scrie ce nu gîndesc...". Pe deasupra și-a îngăduit a elogia cîteva nume rău văzute de oficialități: "sunt autori români care ne fac cinste tuturor - mă refeream la Cioran, Ionescu, Mircea Eliade - și noi nu-i publicăm". Rezultatul inconformismelor progresive era previzibil. S-a montat "o mare ședință" de "demascare", la decanatul de Filologie, în care imprevizibil de îndrăzneața Doina Cornea a recunoscut fără falsă sfială chiar ce își îngăduise să facă: Într-adevăr, le-am spus studenților, că
Mărturiile Doinei Cornea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7177_a_8502]
-
Gheorghe Grigurcu Oprimă impresie, izbitoare, pe care o avem în fața poeziei lui Nicolae Coande este inconformismul său. Unul programatic, violent, fără rest. Dacă ne întrebăm precum autorul postfeței culegerii aici comentate, Mircea A. Diaconu, ce șanse mai are poetul să-și recîștige „condiția originară”, nu putem a nu avea în vedere natura individualizată spre care aspiră
O partidă de șah cu imposibilul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2921_a_4246]
-
nu coboară mai adînc în sufletul nostruť, fiind Ťo sfidare adresată tragicului imanent al soartei omeneștiť? Iar dacă așa a fost, Vasile Baghiu are toate temeiurile să persiste pe propria linie și să nu se neliniștească de audiența conceptului director". Inconformismul, incredulitatea, felul circumspect al criticului nu exclud, ci (eventual) potențează, precum un factor de intimă reechilibrare, postura afirmativă. Curios, dar nici o negație a lui Al. Cistelecan, conform științei noastre, nu are intensitatea de lumină voltaică a unora din susținerile d-
Un postimpresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11071_a_12396]
-
au avut un oarecare ecou public la vremea lor: Bagaj... Strania dublă existență a unui om în patru labe (1934) și Pensiunea doamnei Pipersberg (1936). Nu criticii profesioniști ai momentului au scris bine despre ele, ci scriitorii simpatizanți ai unui inconformism productiv (Tudor Arghezi, Felix Aderca, Anton Holban, Mihail Sebastian). Cu o vădită exagerare, Felix Aderca aprecia că ,romanul Bagaj de H. Bonciu conține pagini geniale". Notorietatea i-a adus-o scriitorului scandalul provocat de acuza de pornografie, în care romanul
Atentat la canonul interbelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11162_a_12487]
-
scris ulterior despre el, la începutul deceniului nouă, pentru Dicționarul scriitorilor români, coordonat de clujeni. M-a impresionat la prima lectură, dar acum, la a doua lectură, chiar la un interval atât de mare, nu văd decât trucurile și clișeele inconformismului estetic și moral. Decepția celei de-a doua lecturi e semnul clar că nu avem de-a face cu un mare scriitor, iar ambiția de a-l proiecta spre vârful ierarhiei, într-un nou canon (fie și sub forma unei
Atentat la canonul interbelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11162_a_12487]
-
propria operă transpusă într-o altă limbă, experiență traumatizantă pe care a invocat-o Dumitru }epeneag, la modul explicit, în Cuvântul nisiparniță. Apetența pentru teorie a făcut ca scriitorul, încă de la debutul său, să-și pună mai bine în evidență inconformismul. Marian Victor Buciu, autorul unui eseu monografic despre Dumitru }epeneag, a stăruit, în colocviul universitar de la Timișoara, asupra înnoirilor susținute de prozator, de la onirismul estetic promovat în 1968 până la ajustările aduse textualismului. De reținut declarația scriitorului, într-un interviu din
Dresura de fantasme by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10699_a_12024]
-
în care predomină aluziile la textele maeștrilor tutelari, Góngora și Quevedo, sunt abordate eternele teme ale artei și literaturii: timpul, memoria, iubirea. Încă de la început, José Manuel Caballero Bonald a aderat la dezideratele generației sale, privind tematica socială, literatura angajată, inconformismul și respectul pentru tradiția literară spaniolă. S-a declarat și a rămas întotdeauna un “dezobedient”, un “infractor” față de norme, convenție, conformism sau gregarism, dar implicarea sa etică nu l-a împiedicat să aleagă drumul propriu spre o angajare în același
Premiul Cervantes 2012 – José Manuel Caballero Bonald by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3972_a_5297]
-
rațională, cuminte, asupra lumii. Totul este întors pe dos, într-o imagerie de o imprevizibilitate ștrengărească, sub emblema unui patetism degrevat de solemintate. Gândul ni se îndreaptă spre Mircea Horia Simionescu, Raymond Queneau, Georges Perec și bineînțeles spre patronalul Urmuz. Inconformismul se dovedește maximal, mixănd elementele cele mai diverse în duhul unei deșănțări suprarealiste, însoțite însă mereu de o nuanță de relativizare, de un surâs ce probează conștiința enormităților. Prozatoarea are aerul unei persoane care vrea să spună dintr-odată multe
FLORICA BUD de FLORICA BUD în ediţia nr. 183 din 02 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341657_a_342986]
-
LINIA DREAPTĂ, „revistă săptămânală de luptă națională și creștină” apărută la București între 24 noiembrie 1935 și martie 1938. Director: Al. Hodoș. Programul e spectacular-agresiv, de o agresivitate mimată, tipică mișcărilor de avangardă, într-un stil ce sugerează mai degrabă inconformismul vârstei decât rigiditatea și intoleranța unei orientări doctrinare: „Ne avântăm spre riscurile încăierării, cu viziera deschisă, cu lancea în cumpănire și cu armurile fluturând spre cer, oricât de donquijotesc ar părea unora acest fel de atac, nepotrivit cu stilul tehnicii
LINIA DREAPTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287818_a_289147]
-
românească”, 1928). Cu aceeași ocazie, Șerban Cioculescu inventează termenul „trăirism” pentru a marca, în deriziune, excesul de vitalitate și deficitul de substanță intelectuală din manifestul tinerilor. În Germania misticul P. descoperă dialectica hegeliană și materialismul dialectic, punând de aici înainte inconformismul lui moral și social pe alte baze. În această perioadă numele îi apare în revistele de stânga („Bluze albastre”, „Veac nou”, „Stânga”, „Viitorul social”, „Azi”, „Cuvântul liber”) cu articole vitriolante, de un radicalism moral și politic pe care autorul îl
PANDREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]
-
Bizu îi lasă impresia unui învins, a unui ratat 38, deși eșecul lui, din altă perspectivă privind lucrurile, ascunde satisfacția renunțării și a unei superioare predispoziții contemplativ-ataraxice. În fapt, ratarea "presupune dorința de a ajunge ceva, încordarea, dinamismul", fiind "un inconformism între realitate și voință", inconformism tradus "printr-o stare sufletească de nemulțumire și iritare". Or, eroului lovinescian ideea însăși de competiție îi pare "principial insuportabilă" de aici și tendința de a renunța la rodul propriilor fapte, a căror superioritate "nu
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
învins, a unui ratat 38, deși eșecul lui, din altă perspectivă privind lucrurile, ascunde satisfacția renunțării și a unei superioare predispoziții contemplativ-ataraxice. În fapt, ratarea "presupune dorința de a ajunge ceva, încordarea, dinamismul", fiind "un inconformism între realitate și voință", inconformism tradus "printr-o stare sufletească de nemulțumire și iritare". Or, eroului lovinescian ideea însăși de competiție îi pare "principial insuportabilă" de aici și tendința de a renunța la rodul propriilor fapte, a căror superioritate "nu stă în caracterul lor de
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
și speranța" (Mărturii). Semantica termenului în cauză își adaugă nuanțe întregitoare. Creatorii de întâia mărime, un fel de "piloți de încercare", refuză umbletul "pe poteci bine bătătorite", inclusiv "rezonanțele îndelung stratificate". Astfel de principii au avut impact vizibil asupră-și; inconformismul său, în esență propulsiv, implica un veto sever la adresa practicilor rutiniere; rebelul propunea dezinvolt o deontologie de urmat: "A scrie nu înseamnă, deci, a te despărți de lume, a te înscrie într-un limbaj-cochilie, ci dimpotrivă, a înscrie lumea într-
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
7, avangardist la debut, apoi tradiționalist, Dragoș Vrânceanu 8, tradiționalist cu note moderniste. Constant Tonegaru, Geo Dumitrescu aduc ipostaze interesante în perceperea lumii generând sateliți în contextul perioadei 1960-1975. Geo Dumitrescu publică în 1941 placheta "Aritmetică", situându-se sub semnul inconformismului. În 1946, publicând "Libertatea de-a trage cu pușca", reia zece din poemele publicate în primul volum și extinde atitudinea de frondă și aici, accentuând persiflarea a tot ce ține de convenție. Poetul își manifestă ostilitatea față de "războiul odios, față de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
este o sinteză a problematicii volumului: "Și vii și vii de pretutindeni/ Ca un tren de marfă gol, vii/ și nu te mai termini". Sentimentul de risipire este foarte puternic, egotismul poetului este de ordin social, el se naște din inconformism și nu poate dispare într-un context care-l uită: Chiar și nervii tăi/ Care ți s-au răsucit astăzi foarte artistic,/ vor putea fi folosiți de ei cu succes,/ drept zbârnăitoare/ La noul zmeu de hârtie." Volumul "Astfel" cuprinde
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
al paradoxului. Ca și la bătrînul Ion, ca și la fratele său Luca, la temelia minții lui Matei stăpînea o memorie uluitoare și dezordonată de autodidact fără alegere, cu apucături enciclopedice, dar mai ales îndreptată în domeniul trecutului și inutilului. Inconformismul lui nu era numai teoretic ca la tatăl său, ci integral. Matei n-a fost numai un revoltat, ci și un învins; inactual, se refugiase în studii himerice, în heraldică, în miniatură, în genealogie, în tot ce-l putea îndepărta
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]