66 matches
-
o formă incipientă de subversivitate. Eliberarea "gândirii captive" de sub teroarea sensului unic, de celebrare necondiționată a comunismului, se produce greu, treptat, prin eforturi stilistice de subtilitate, care cer complicitatea unui cititor mai puțin timorat, dispus să înțeleagă aluziile, deviațiile și inconformismele delicate. Subliniez faptul, extrem de important, că pentru a vorbi de o literatură subversivă, care să-și îndeplinească rolul critic, fie și în formele cele mai voalate, ea trebuie să fie publicată, deci să depășească barierele cenzurii. Rafinarea limbajului aluziv devine
Literatura subversivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8493_a_9818]
-
întinse pe mai bine de jumătate de veac, Cornel Regman e încă, din păcate, un critic cu un statut nefixat, întrucît nu răspunde, în conștiința obștească, importanței sale reale, de excepție. Pricina nu e greu de găsit. Ea rezidă în inconformismul funciar al cerchistului de vază, care, fără a fi un polemist dezlănțuit, un contestatar cu verb patetic, devastator, s-a așezat totdeauna altfel pe cîmpul opiniilor literare, s-a diferențiat oarecum de la sine de confrați prin natura particulară a harului
Un inconformist: Cornel Regman by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12233_a_13558]
-
postdecembrista: prezenta în proximitate, pe băncile aceluiași Parlament, a unor redutabili comuniști bine hrăniți și a unor foști deținuți politici". În nu mai mică măsură, Sergiu Pavel Dan e un apărător al celor pe care-i socotim pe nedrept perdanți. Inconformismul d-sale nu e doar negativ, ci și reconstitutiv, în virtutea unei mentalități solid tradiționale, potrivit căreia Harap Alb trebuie să dejoace infamele strategii ale Spinului celui obraznic, dornic a minimaliza metodic isprăvile "robului" sau, întors victorios din toate probele de
O carte inconformistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18179_a_19504]
-
Gheorghe Grigurcu Oprimă impresie, izbitoare, pe care o avem în fața poeziei lui Nicolae Coande este inconformismul său. Unul programatic, violent, fără rest. Dacă ne întrebăm precum autorul postfeței culegerii aici comentate, Mircea A. Diaconu, ce șanse mai are poetul să-și recîștige „condiția originară”, nu putem a nu avea în vedere natura individualizată spre care aspiră
O partidă de șah cu imposibilul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2921_a_4246]
-
lăsat devorat de cuvinte/ călcîndu-te am trăit bucurii nerușinate/ bucurii de om singur" (Dacă toate gîndurile duc într-o carte). Poetul are sentimentul unei damnări moderne, în compoziția căreia intra istoria (nervozitate temporală), spaimă mulțimii (nevroza a solitudinii), dedublarea eului (inconformism al ființei în raport cu sine). "Pesimismul" e conotat metropolitan, spre a i se asigura alibiul unei "actualități" pe cît de defectuoase moralmente, pe atît de trebuitoare nădejdii de supraviețuire estetică: "Trec pe străzi cu o sabie deasupra capului./ În spatele meu istoria
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
a relua termenul eseistului, la racursiuri, adică la "prescurtări"ale unei problematici presupusă mai amplă, mai bine zis inepuizabilă precum misterul existenței însăși. Evident, o producție de o asemenea factură trebuie să aibă o cotă de originalitate, id est de inconformism. A relua lucruri știute ori, și mai rău, a simula sau a adula sînt primejdii capitale pentru un autor ce-și propune, precum cel de care ne ocupăm, nu doar a stîrni interesul cititorilor, ci și a înfățișa, "în filigran
O specie "demodată"? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15069_a_16394]
-
ce spun criticii invitați la această anchetă. Gheorghe Grigurcu deplânge și persiflează, ca de obicei, rezistența la revizuiri: "Cum să te înduri a îngădui libertatea democratică a dezbaterii, când tabuizările ți-au intrat în reflex, când ajungi a resimți orice inconformism drept un afront personal?" Sceptic cu privire la reușita reașezării valorilor ("Poate mai avem de așteptat decenii"), Gheorghe Grigurcu caută, între timp, trăsăturile "promoției 2000" și găsește, în principal, două: o anume aderență la avangardiști și "atracția către sex, asociată unui registru
Complexul canonic la români by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11758_a_13083]
-
ale altora, dogmatisme ale ignoranței. Un dogmatic era și Petru Dumitriu, însă un dogmatic cult, rasat, rafinat, erudit. știa ce respinge, cunoștea prea bine ceea ce combătea sub denumirea odioasă de modernism. Am putea culege destule exemple de conformism (sau de inconformism de suflu scurt) din articolele și cărțile sale de critică literară: Despre viață și cărți (1954), Noi și neobarbarii (1957). Modelul său absolut era Balzac, despre care ține și un curs de "măiestrie literară", în 1952, la școala de Literatură
Sindromul de captivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9494_a_10819]
-
sînt sporadice, urmînd a se descoperi pe sine abia cu Excelsior (1895). I se admite puternicul fond romantic (peste care se trece rapid), fiind menționat și arborele său genealogic (de facto, tot romantic), în care descifrăm "aventură, versatilitate, morgă aristocratică, inconformism, utopie a blazoanelor, veleități literare și politice, voluntarism, replica spectaculosului și orgoliul, orgoliul țeapăn". Un factor care întîrzie ecloziunea barocului macedonskian ar fi atracția simbolistă. Aceasta ar rămîne doar la o treaptă a gesticulației programatice, fără a afecta figura profundă
Baroc existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9585_a_10910]
-
cum apare în ultima-i antologică ipostază, această față e violent desfigurată, devastată de un flagel ce s-ar zice că e fără remediu aidoma fizionomiei unui lepros într-un stadiu avansat al maladiei. Cuvîntul de ordine al poetului este inconformismul radicalizat. La antipodul sentimentelor bune, starea sa de spirit e o arenă de manifestare a unei demonii virulente, tinzînd a escalada formulele cît de cît cunoscute ori previzibile, în căutarea febrilă a unui inedit al Răului, al unui Rău performant
Întuneric moral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9493_a_10818]
-
au avut un oarecare ecou public la vremea lor: Bagaj... Strania dublă existență a unui om în patru labe (1934) și Pensiunea doamnei Pipersberg (1936). Nu criticii profesioniști ai momentului au scris bine despre ele, ci scriitorii simpatizanți ai unui inconformism productiv (Tudor Arghezi, Felix Aderca, Anton Holban, Mihail Sebastian). Cu o vădită exagerare, Felix Aderca aprecia că ,romanul Bagaj de H. Bonciu conține pagini geniale". Notorietatea i-a adus-o scriitorului scandalul provocat de acuza de pornografie, în care romanul
Atentat la canonul interbelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11162_a_12487]
-
scris ulterior despre el, la începutul deceniului nouă, pentru Dicționarul scriitorilor români, coordonat de clujeni. M-a impresionat la prima lectură, dar acum, la a doua lectură, chiar la un interval atât de mare, nu văd decât trucurile și clișeele inconformismului estetic și moral. Decepția celei de-a doua lecturi e semnul clar că nu avem de-a face cu un mare scriitor, iar ambiția de a-l proiecta spre vârful ierarhiei, într-un nou canon (fie și sub forma unei
Atentat la canonul interbelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11162_a_12487]
-
terorizați, obligați să scrie ce nu gîndesc...". Pe deasupra și-a îngăduit a elogia cîteva nume rău văzute de oficialități: "sunt autori români care ne fac cinste tuturor - mă refeream la Cioran, Ionescu, Mircea Eliade - și noi nu-i publicăm". Rezultatul inconformismelor progresive era previzibil. S-a montat "o mare ședință" de "demascare", la decanatul de Filologie, în care imprevizibil de îndrăzneața Doina Cornea a recunoscut fără falsă sfială chiar ce își îngăduise să facă: Într-adevăr, le-am spus studenților, că
Mărturiile Doinei Cornea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7177_a_8502]
-
a hrănit permanenta sa stare de împotrivire. Era, pe atunci, știe d-sa, considerat, de vreme ce nu era critic literar, un fel de făcător de fișe, un "critic bibliografic". Asta l-a iritat nespus și i-a păstrat, și după 1989, inconformismul d-sale luînd forme la limita scandalului și a sfidării publice. Astfel a refuzat, în trei rînduri, să accepte demnitatea de membru al Academiei Române pentru că "nu am afinități cu această instituție de tip sovietic" și pentru că "formarea mea ideologică respingea
Un mare cărturar by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16083_a_17408]
-
oglindă a eului empiric. Rebeliunea împotriva cadrelor rigide ale limbajului e subsumată, evident, unei revolte împotriva artificializării existenței, a rutinei și ipocriziei, însă fără accentul exclusivist, frigid, al paradigmei, ci într-o atmosferă de îmblînzitoare relativizări, de seducătoare nuanțări. Desigur, inconformismul continuă a se menține pe baricade, înspăimîntător într-o manieră ornamentală, dar înverșunarea sa e mai curînd tandră, revolta sa e fin ironică. Avangarda se conștientizează nu doar prin sine, ci și contextual: ,,eu nicolae magnificul însămînțez pătimaș frumusețea stranie
Un postavangardist (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15692_a_17017]
-
în care predomină aluziile la textele maeștrilor tutelari, Góngora și Quevedo, sunt abordate eternele teme ale artei și literaturii: timpul, memoria, iubirea. Încă de la început, José Manuel Caballero Bonald a aderat la dezideratele generației sale, privind tematica socială, literatura angajată, inconformismul și respectul pentru tradiția literară spaniolă. S-a declarat și a rămas întotdeauna un “dezobedient”, un “infractor” față de norme, convenție, conformism sau gregarism, dar implicarea sa etică nu l-a împiedicat să aleagă drumul propriu spre o angajare în același
Premiul Cervantes 2012 – José Manuel Caballero Bonald by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3972_a_5297]
-
et Idéal, mai cuminte și oarecum mai romantic. Pe de altă parte, Pogor studiase în Franța în perioada scandalului declanșat de apariția Florilor răului și nu este exclus ca traducerea lui să fie și un ecou al acestuia, cunoscut fiind inconformismul monden al traducătorului. Ar fi fost de așteptat ca, date fiind acuzațiile frecvente de germanofilie, vehiculate de presa românească timp de peste un secol la adresa Junimii, cercetarea noastră să fi aflat un număr extrem de mare de trimiteri la literatura germană. Așteptare
Modelul junimist by Dan Mănucă () [Corola-journal/Journalistic/7830_a_9155]
-
impus în răstimpul clasicismului latin, care i-a cuprins pe Vergilius, Horațiu, Titus Livius, cînd structurile societății s-au consolidat și s-a afirmat noțiunea de urbanitas. Prin respectarea convenției, id est a existenței orășenești, mondene, ridicolul se identifică cu inconformismul vicios. Astfel aflăm de la Catul că un ins ridicol este cel care, lipsit de avere, se străduiește să trăiască pe picior mare. Horațiu șarjează inconstanța, indiscreția, lăcomia, ambiția, poftele culinare. Platforma satirei se arată a fi oarecum instituționalizată, deci apodictică
Despre ridicol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13528_a_14853]
-
Nu mai puțin douămiiștii au trecut fatalmente prin experiența optzeciștilor, care a întrupat, la rîndul său, o altă etapă a avangardei autohtone, impregnînd-o, ca și predecesorii lor direcți, de datele cotidianului actual, de starea de spirit jemanfișistă, de, în genere, inconformismul conjugat, moral-formal. Iată stihuri tangente la tonalitatea metropolitan-ațîțată a lui Mircea Cărtărescu: ,cumva am penetrat un cer nou, plutesc căpșuni și lapte și e soare./ simt dragoste cînd bate vîntul dinspre tine, cu miros umflat/ și simt dragoste cînd ți
Douămiiștii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11385_a_12710]
-
a fost benevol asumată și mistificarea a fost conștientă. Est modus in rebus. Monsieur Homais era, desigur, un munte de egoism, meschinărie, filistinism, un cinic perfect. Oricît pare sedus de bravada lucidității, a inteligenței mereu exaltate sub raportul lor de inconformisme performante, Alexandru Paleologu e, în miezul personalității sale, un generos, un samaritean, apropiat, mai mult decît pare la prima vedere, de religiosul, sentimentalul său prieten, N. Steinhardt pe care l-a admirat. Autorul Interlocuțiunilor ni se înfățișează drept un spirit
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6993_a_8318]
-
terorizați, obligați să scrie ce nu gîndesc...". Pe deasupra și-a îngăduit a elogia cîteva nume rău văzute de oficialități: "sunt autori români care ne fac cinste tuturor - mă refeream la Cioran, Ionescu, Mircea Eliade - și noi nu-i publicăm". Rezultatul inconformismelor progresive era previzibil. S-a montat "o mare ședință" de "demascare", la decanatul de Filologie, în care imprevizibil de îndrăzneața Doina Cornea a recunoscut fără falsă sfială chiar ce își îngăduise să facă: Într-adevăr, le-am spus studenților, că
Mărturiile Doinei Cornea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7152_a_8477]
-
deosebit, la Bacovia. Aici, el devine, în același timp, refugiu, care de-a lungul istoriei a avut mai multe nuanțe: natural în Odiseea sau Jules Verne (Copiii Căpitanului Grant), mai ales ocrotitor, securizant, la Neculce și Rimbaud, ,o cazemată a inconformismului" în Rinocerii lui Eugen Ionescu. Precum în cazul abia citat al lui Eminescu, refugiul îndrumă spre eros. Valeriu Cristea interpretează admirabil, din perspectiva temei sale, episodul Francesca da Rimini și Paolo Malatesta din Infernul: ,Spațiul în care se consumă, ca
Informații false și false informații by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/12868_a_14193]
-
din România, dar nu am văzut nici cartea în librării și nici nu am observat o cât de mică semnalare în presă. Prozatorul basarabean despre care s-a vorbit cel mai mult în România este Alexandru Vakulovski, datorită sfidărilor și inconformismelor din romanul Pizdeț, scris și publicat la Brașov, în urmă cu doi ani. Cam aceeași este și situația lui Emilian Galaicu-Păun, aproape naturalizat în România. Literatura basarabeană contează pentru literatura din România tot atât cât contează literatura română pentru Europa
Ieșireaîn larg a romanului basarabean by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12376_a_13701]
-
propria operă transpusă într-o altă limbă, experiență traumatizantă pe care a invocat-o Dumitru }epeneag, la modul explicit, în Cuvântul nisiparniță. Apetența pentru teorie a făcut ca scriitorul, încă de la debutul său, să-și pună mai bine în evidență inconformismul. Marian Victor Buciu, autorul unui eseu monografic despre Dumitru }epeneag, a stăruit, în colocviul universitar de la Timișoara, asupra înnoirilor susținute de prozator, de la onirismul estetic promovat în 1968 până la ajustările aduse textualismului. De reținut declarația scriitorului, într-un interviu din
Dresura de fantasme by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10699_a_12024]
-
produs un oarecare dezgheț, schimbarea de politică a pornit tot de sus, cu oameni verificați, cu activiști de partid. Nici măcar unui aderent de primă oră și plin de zel, precum Călinescu, nu i se îngăduiau decît mici fițe și ieftine inconformisme, dar asta nu pentru că omul ar fi fost pus pe fapte mai mari�. Nici măcar scuza că �așa a fost linia partidului� nu stă în picioare. Căci �linia a fost cînd slugarnic pro-moscovită, cînd internaționalistă, cînd �independentă", cînd social-fascistă, alunecînd spre
Alexandru George show (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16113_a_17438]