290 matches
-
a căderii. Păcatul presupune talent. Infernul e un mediu genial. * Puținele iluzii ale bătrîneții sînt cele mai profunde, fiindcă sînt ultimele. * A-ți căuta trecutul e tot așa de fals ca și cum ți-ai căuta viitorul, deoarece te confrunți cu o incongruență dintre material și imaterial (cel dintîi devenind tot atît de abstract ca și cel de-al doilea). Ceea ce s-a întîmplat ține de teorie și utopie, ca și ceea ce va urma.
Din jurnalul lui Alceste (IX) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16369_a_17694]
-
a căderii. Păcatul presupune talent. Infernul e un mediu genial. * Puținele iluzii ale bătrîneții sînt cele mai profunde, fiindcă sînt ultimele. * A-ți căuta trecutul e tot așa de fals ca și cum ți-ai căuta viitorul, deoarece te confrunți cu o incongruență dintre material și imaterial (cel dintîi devenind tot atît de abstract ca și cel de-al doilea). Ceea ce s-a întîmplat ține de teorie și utopie, ca și ceea ce va urma. * Decădere și mîntuire într-o unică manifestare, atunci cînd
Din jurnalul lui Alceste (VIII) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16387_a_17712]
-
100%). La francezi, cum era de așteptat, a fost un hit de box-office. Nu aș putea califica acest film drept de artă cu inima împăcată, deși a luat César-ul în '89. Nu mi se pare suficient de elaborat și există incongruențe. Dar e o raritate dintr-un punct de vedere. Mulți regizori fac lungmetraje pe care le numesc "personale" și care sunt eșecuri tocmai din această cauză. Pe când Besson ia o poveste personală - dacă nu mă înșeală memoria, părinții lui erau
În apărarea Marelui albastru by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11845_a_13170]
-
orientează spre ceea ce în poezia franceză modernă s-a numit microrealism (manieră detectabilă la Francis Ponge ori la Jean Pollain), o scrutare mai susținută descoperă abisuri ce dau amețeală, în străfundul cărora licăresc misterele ultime. Perspectiva se lărgește enorm. Perpetua incongruență a realului cu idealul sugerează un sfîrșit iminent al tuturor celor ce ființează, dar proiectat pe infinit: "Nu-i vorba numai de cuvinte aici/ e poate dreptul la colb al cărnurilor ultragiate/ cutia de scrisori nu îți naște urmași/ mereu
Paradisul lucrurilor umileParadisul lucrurilor umile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11880_a_13205]
-
primitivi, și nu fără dreptate, de cabotini, imitatori ai eroilor de filme western), dar și să măsoare cu alt metru propriile realizări și aspirații. Odată cu schimbarea mediului și a perspectivei, cad măștile construite în timp, cu migală, ies la iveală incongruențele, nepotrivirile, se destramă prieteniile și cuplurile. Narațiunea alertă, înțesată cu dialoguri cu substrat ideologic, alternează scene cu tîlc, răsturnări de situație, fără a schița judecăți, dar, subliminal, invită la meditație asupra soluțiilor extreme. Singura "cochetărie" a cărții, scrisă în italiana
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]
-
politicienilor cîștigă o conotație specifică. Asemenea reacții sînt mai ales expresia unei constante preocupări legate de apărarea unui teritoriu propriu (privilegiat, cînd privilegiul poate fi identificat sub varii aspecte), dar poate fi descifrată și o altă logică a faptelor, alte incongruențe. Nu intenționăm acum, desigur, să clarificăm dacă, în comparație cu politicianul, scriitorul e mai eficient politic, dar în tentația planului de manifestare politică a scriitorului se poate bănui activarea unor elemente de structură și, de ce nu, de practică diferite, indigeste pentru "politician
Politica de povestit by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/16125_a_17450]
-
Gheorghe Grigurcu Poet bizar, la prima, a doua și chiar la a treia vedere, Ionel Ciupureanu e un obsedat de incongruențe, de acel dezechilibru ce se ivește și nu ia sfîrșit în raporturile eului cu realul, ca și în interiorul eului însuși. Cuvîntul d-sale de ordine e dizarmonia. Abordarea poetică funcționează aidoma unui malaxor care distruge cu sistem organicitățile. Lucrurile nu
Un damnat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2580_a_3905]
-
la asperitățile inevitabile stilului de pionier - chiar și la ilustrația absurdă a copertei, unde cuvântul "Rai" servește drept cache-sexe". (Viața literară, nr. 156, 25 februarie 1934.) Autoarea - studentă la Litere - în nemăsurata ei venerație față de magistru e totuși malițioasă față de incongruențe și nu alunecă în hageografie. Judecățile de valoare ale exegeților diferă atunci când discută anumite pasaje ale romanului. Sinuciderea din final a lui Pavel Anicet e considerată de Dan Petrașincu nejustificată psihologic. Spre deosebire de el, Octav Șuluțiu pledează susținând caracterul ei autohton
Maitreyi și criticii săi interbelici by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/8289_a_9614]
-
totul neobișnuit", mărturisea un "temperament artistic excepțional", atrăgea prin neliniște, neastâmpăr, neistovită vervă coloristică, efervescență a imaginației. Cu toate acestea pictura lui Tonitza nu a încetat să fie o problemă pentru critică. Dacă în opera mai tuturor artiștilor există ezitări, incongruențe, rupturi în unitatea, mai mult ideal postulată, a operei, pictura lui a deconcertat printr-o mai adâncă contradicție care ar putea fi formulată drept aceea dintre adevărul vieții și artificiul artei. Arta lui Tonitza pornește din exigențe etico-sociale, dintr-o
Tonitza și întâmplările artei românești by Ioana Vlasiu () [Corola-journal/Journalistic/8563_a_9888]
-
culturală de la noi preferă subiecte cu mult mai lejere - de la generațiile de creație până la raporturile dintre literatură și politică, de la redescoperirea unor autori de rang secund până la intensa localizare a noțiunii de canon - e departe de a reprezenta o scuză. Incongruența de atitudine există. Cu forța evidenței chiar. Cărțile lui Toma Pavel - voit polemice - ajung, la noi, substanțial îmblânzite. Iar ceea ce e, în ele, demn de a fi supus unei dezbateri frontale, capătă relaxarea locului comun. Din evenimente, ele devin - cu
Gândirea romanului cea de pe urmă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8137_a_9462]
-
de altfel, niște exerciții de inițiere - câteodată cât se poate de profană, alteori de-a dreptul diafană - în particularul ireductibil al obiectelor din jur. Fie că e atent la mișcarea naturii, la o anumită gestică umană, Vlad Moldovan pândește mereu incongruențele, iregularitățile, „aspectul zgrunțuros” al lucrurilor, menite să (des)compună un imens „dispars”: un cosmos înțeles ca diferență a fiecărui existent față de vecinul lui. În imediată sinonimie, „monstruosul”, „obscena biologie” alcătuiesc nucleul conceptual, imposibil de neglijat, al cărții. Culmea e că
Licențiozități metafizice by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4290_a_5615]
-
fost destul de spontană și dureroasă... (Un timp mai prielnic) Am căzut încet, lin, mimând până la perfecțiune liniștea... (Aplauze) Cea de a doua etapă pune în lumină eșecul primei încercări. Calculul cade în derizoriu, geometria în anarhie. Se ajunge la o incongruență a formelor, la un imperiu al disparităților, ca atunci când o greșeală minoră de calcul absurdizează rezultatul. Procesul are o evoluție lentă, insidioasă. Mai întâi, linia dreaptă se transformă în cerc: Parcă era un făcut, o dreaptă linie care mă orienta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
-o. Nu-mi mai aduc aminte aproape nimic din acea primă călătorie, cu excepția gustului pregnant al dezamăgirii. Cred că astea sunt primele, poate cele mai importante lu cruri legate de părinții mei care mi au marcat existența. Schisma lor beletristică, incongruența lor culinară și modul atât de diferit în care se raportau la lumea din afara pereților apartamentului nostru. Poate că și dispariția mea se leagă, în fond, de ei doi, neîmpăcați la căpătâiul celui de-al treilea copil, cartea, suferindă în
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
taci impertinentule!" îi zice Avito. * Cu facultatea de a vorbi începe Apolodoro să exerseze imaginația sa, inventând minciunile, antrenându-se în unica potență divină, bătându-și joc de logică. I se deșteaptă sfântul sens al comicului, se recreează în toată incongruența și în tot absurdul. Râde din toată inima, inimă de copil, dându-și pe spate capul, tot înșiră cuvinte fără sens, se bucură cu ruperea firului logic al asociației de idei și chinga legăturii sale normale; se risipește în câmpul
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
și în tot absurdul. Râde din toată inima, inimă de copil, dându-și pe spate capul, tot înșiră cuvinte fără sens, se bucură cu ruperea firului logic al asociației de idei și chinga legăturii sale normale; se risipește în câmpul incongruenței. Îl surprinde azi tatăl său recitând această povestire, învățată poate de la doică sau de la alți copii: Teresa, de la pat, la masă; încrede-te, în ceea ce mi-ai spus; tabac, nu-i place eleganța mea; de frunză, pentru a deveni călugăriță
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
se Întemeiau pe două premise divergente, fiind, așadar, incompatibile. S‑ar putea spune, după cum susținea Franckel, că Întreaga operă a lui Ben Haas, și cea poetică și cea filosofică, nu urmărea decât această demonstrație care să accentueze, o dată În plus, incongruența celor două concepte. Deși el căuta să tempereze acel „sau‑sau“ kierkegaardian, exemple din istoria ideilor și Îndeosebi din literatură vor dovedi că dilema era aproape insurmontabilă. „Arta este creația vanității, iar morala este absența vanității“, va puncta el În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ale copilului. El a redescoperit spațiul jocului, și-a resuscitat propria vocație ludică, dar și-a reactivat și privirea incisivă și judecata critică. Jucîndu-se intens și voluptos cu materia, cu formele, cu enunțurile și cu sintaxa, el sondează, de fapt, incongruențele și disfuncțiile realului, se bucură irepresibil de spectacolul efemer, de expresivitatea involuntară a limitelor mentale și de absența reperelor înalte, dar, simultan, sancționează relativismul existenței, absența orizonturilor largi și promiscuitatea unui cotidian care uzurpă și subminează ființa. Prin propriul său
Fețele lui Bochiș by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6851_a_8176]
-
bun are mult mai puțină valoare." (pag. 246) Întreaga istorioară va conduce aici, fără sincope, la o critică întemeiată a premiselor anecdotice pe care se sprijină adesea falsele teorii ale naționalismului zis luminat. În alte părți (sau în alte varietăți), incongruența dintre statutul autonom al Bisericii Ortodoxe și protectoratul statal pe care aceasta și-l revendică totuși insistent e expusă cu un bun simț civic exemplar și cu un umor, intelectual vorbind, sănătos. Trimiterile, pe rând, la Titu Maiorescu, la I. L
De fapt, un debut by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7906_a_9231]
-
Codul de procedură civilă au fost abrogate odată cu intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă - Legea nr. 134/2010, însă art. 7 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 nu a fost modificat în mod corespunzător. Față de această incongruență legislativă, în practica judiciară s-a consacrat interpretarea potrivit căreia și în ipoteza contestării contractelor administrative este obligatorie, aidoma actelor administrative, parcurgerea procedurii plângerii prealabile. Or, Curtea a constatat că această interpretare judiciară are valențe neconstituționale, reținând, în esență, că
DECIZIA nr. 90 din 2 martie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/271162]
-
gay care, s-ar zice, trăiesc într-un adevărat falanster artistic. Cel mai atașant e un anume Martin, poet până-n măduva oaselor, măcinat de crize existențiale pe care le normează după sisteme proprii. Cod verde înseamnă pentru el „rațiuni de incongruență cu lumea largă”, cod albastru, „idiosincrasii emoționale”, cod alb, „blocaj creativ”, cod roșu, atenție, „rațiuni sinergico-pasionale”! Cât privește discuțiile care animă grupul, acestea l-ar face invidios pe un campion al dialogurilor plictisitoare ca Nicolae Breban: „- Ok. S-o luăm
Fișă de înregistrare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5267_a_6592]
-
ceea ce îndeobște numim realitate apar mici breșe. Aomame ajunge să se îndoiască de faptul că ar mai fi contemporană cu lumea din jur și denumește noua realitate, foarte similară cu cea adevărată, dar totuși având unele puncte de discontinuitate și incongruențe, 1Q84. La rândul său Tengo are de-a face cu o lume care pare să scape complet de sub control, în care există foarte închise comunități de stânga, anarhiști și multă violență. Cheia dereglărilor realității pare să se afle în Crisalida
Întâlnire cu Oamenii cei Mici by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/5233_a_6558]
-
ele. De obicei, Raicu insistă asupra lor, marchează finișul cu un umor pe care strict sintactic n-avem cum să-l detectăm. Iată de ce scriam la începutul cronicii că ochiul neutru poate vedea în aceste eseuri pe unde scurte anumite incongruențe structurale. De fapt, o repet, chestiunea nu se pune în termeni vizuali. Prea puțin contează că unele enunțuri durează câte-o jumătate de pagină, tonul lor, prozodia lor (risc un termen în aparență nepotrivit) nu lasă loc de confuzie. În
Inimitabil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6511_a_7836]
-
fără ostentație, poetul își confecționează un chip strigător impudic, dizolvîndu-și estetismul într-un antiestetism șocant. Împrejurarea că cele două aspecte ale viziunii d-sale se bat cap în cap n-ar putea releva decît o dezicere de sine accentuată prin incongruența registrelor poetice. Idila e întoarsă pe reversul său lubric: "Mi-e-o scîrbă delicioasă de Tamara. / Beată-mi adoarme-n pat cu pula-n gură. / Nici picurată pe lindic cu ceară / Să nu se fută-n cur nu se îndură, / Ci vrea
Emil Brumaru la ora actuală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6594_a_7919]
-
români în acești ani triști de criză pe toate planurile. Internetul, cu bune și rele Într-un editorial recent din REVISTA 22, Andrei Cornea se declară îngrozit de trivialitățile din comentariile anonime de pe internet, dar mai ales de „neroziile vădite, incongruențele, obsesiile conspiraționiste răsuflate, ignoranța cu pretenții de știință, rasismul, șovinismul, dar și agramatismul". Mai mult: „Grav cu adevărat este anonimatul postărilor, cu alte cuvinte, descărcarea completă de responsabilitate. Iar asta e valabil nu doar pentru postările «negative». În fond, acest
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6103_a_7428]
-
a sondat după pivnițele care făceau trecerea din lumea de-aici în cea de dincolo. Strada, aflăm, era plină de astfel de subpământe, dar nu acolo unde le plasa autorul Luminii ce se stinge. (Așa se justifică frecventele referiri la incongruențele dintre geografia magică a locului și planurile de cadastru). Spre binele cărții, cercetarea nu se limitează la atât. După cum nici fascinația pentru Eliade nu cade în clișeele mitic obsesive care au proliferat la noi la începutul deceniului trecut. Povestea Mântulesei
Una și una by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6449_a_7774]