289 matches
-
profite de toata lumea. În România comunistă a fost inventat un nou personaj, dezagreat de către regimul politic din pricina aluziilor incomode privitoare la realitatea din țară. Eroul bancurilor s-a numit Bulă, reprezentând idiotul tragicomic absolut, capabil să scoată la lumină incongruențele mediului în care trăiește prin marea lui naivitate și incapacitatea de a lua parte la imoralitățile comise de către cei din jurul său (motivul lumii pe dos). În special bancurile cu Bulă copil continuă să fie spuse până în zilele noastre, dar schimbările
Umor românesc () [Corola-website/Science/299221_a_300550]
-
cât și ocuparea Canaan-ului de către triburile israelite sunt relatate în Vechiul Testament, respectiv în Exodul și Deuteronomul. Date istorice de dată recentă au evidențiat însă o serie de discrepanțe cronologice și actuale între relatările biblice și rezultatele unor cercetări interdisciplinare. Aceste incongruențe vizează atât datarea exodului din Egipt cât și intrarea ocuparea triburilor israelite în Canaan. În ultimele decenii, numeroși cercetători înclină să considere că relatările biblice, cu privire la exodul triburilor israelite din Egipt și ocuparea Canaan-ului nu au fost dovedite istoric. Deși
Palestina () [Corola-website/Science/298177_a_299506]
-
Prăpădul de Attila Bartis În regia lui Lucian Dan Teodorovici Trei singurătăți ciocnindu-se Într-un spectacol care poate fi În același timp o poveste despre frumusețea amară a existenței și despre nimicitoarea căutare a ei, despre moarte, realitate interioară, incongruență a sinelui cu ceilalți, despre artă și egoism, despre formele pe care le Îmbracă spaima și dăruirea și căutarea unei soluții și despre speranță și pasiune și cât de aproape se află toate acestea de egoism, nimicnicie, mizerie. O piesă
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92891]
-
potența dramatismul, dar și a conferi o imagine netrucată asupra realității meschine. Și ca În cazul oricărei fotografii, când negativul păstrează imaginea inversă a culorilor pe care le va reda albul hârtiei, aceeași memorie a spectatorului va păstra și disonanțele, incongruențele. Mi s-a părut că tensiunea e diminuată În anumite secvențe scenice, trenând sau fiind pulverizată de un prea mult al schimbului de replici. Prea desele intrări și ieșiri din scenă, fundalul muzical neconsonant și scena nudității inițiale al cărei
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92891]
-
cea pe care o impune relaționarea cu cei doi. În fine, În roluri episodice, atât Constantin Pușcașu, cât și Dumitru Năstrușnicu (cu un plus pentru acesta din urmă) reușesc să surprindă caricatural grotescul unui mod de a fi aflat În contrast cu incongruențele și adâncimile sufletești ale celor trei personaje de prim-plan. Premiera pe țară de la Iași l-a adus În Sala Studio nu doar pe autorul piesei, Attila Bartis, un scriitor deja consacrat În Ungaria, dar și nume importante ale vieții
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92891]
-
mai multe dintre lucrările sale, a insistat mult asupra acestui punct ă nu pot fi nici ele eludate, combinarea lor și, În același timp, relativa lor autonomie putând să genereze tensiuni sau distorsiuni, un sentiment de frustrare sau fenomene de incongruență. G. F. & BENDIX Reinhard și LIPSET Seymour (coordonatori) (1953), Class, Status and Power. A Reader in Social Stratification, New York, The Free Press. DAHRENDORF Ralf (1972), Classes et conflits de classes dans la société industrielle, trad. fr., Paris/Haga, Mouton (prima
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
Radu Paraschivescu Intr-un text intitulat " Starea criticii literare, azi" și publicat de România literară în nr. 2/2005, domnul Nicolae Breban vorbește despre câteva lucruri, mai puțin despre starea criticii literare azi. E puțin importantă o asemenea incongruență din partea unui scriitor convins că vălmășagul aluvionar al vorbelor e tehnică narativă, iar stilul prolix are ștampila harului. Contează la fel de puțin faptul că în textul domniei sale cacofonia, dezacordul și forțarea lexicului (vezi "atracțiozitate", ca să dau doar un exemplu) coabitează voios
Controverse - Pornind de la o frază pripită by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/12059_a_13384]
-
care a apărut („Oameni de seamă”), dar și momentului în care a fost scrisă de V. Autoarea reușește să închege un destin din răsfrângerile biografiei asupra operei raciniene, din înțelegerea evenimentelor și articularea ideilor într-un mod credibil, în pofida unor incongruențe conjuncturale. Un curs dedicat literaturii franceze din veacul al XVII-lea, editat în 1962, pune în evidență cele două generații de reprezentanți care au contribuit la constituirea idealului clasic și la impunerea sa ca model. Cu punct de pornire filosofic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290510_a_291839]
-
fi liber și fără ajutorul zeilor, lucid la minte, civilizat, înțelept, plăcut și tot tacâmul. Pentru o clipă m-am simțit rănit că i-a venit să râdă când m-a întrebat ce căutam acolo. Poate că am micile mele incongruențe, dar dacă acest oraș era al Omului, eu de ce n-aș fi avut loc în el? Și dacă nu aveam loc, poate că nu era vina mea sută la sută. Atunci al cui Om era acest oraș? Din nou mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
după ce au făcut evaluarea, adică au examinat și luat în calcul toate elementele relevante ale relațiilor” (apud Stoica-Constantin, Neculau, coord., 1998, p. 188). „În sens psihologic, atât rezolvarea conflictelor, cât și rezolvarea problemelor țin de încercarea de a face față incongruenței, nepotrivirilor între ceea ce este și ceea ce ar putea fi” (Fryer, 1998, p. 121). Rezolvarea se referă la „dobândirea de soluții care satisfac toate cerințele aparențelor forțelor de conflict” (Heitler, 1993). Există trei elemente importante în rezolvarea de conflict, după autoarea
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
de comunicare. Referindu-se la acest stil al conflictului, Michael E. Roloff (Berger, Chaffee, coord., 1987, p. 490) se focalizează pe conflictul de rol văzut în trei ipostaze: - conflictul de rol focalizat pe sine, care poate apărea atunci când: există o incongruență de rol între expectațiile partenerilor de echipă educațională și propria personalitate a unui anume elev/student (dacă, spre exemplu, unui elev timid i se cere o implicare mai agresivă într-o dispută de grup); o persoană ocupă mai multe roluri
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
a căutat să ajusteze acest concept potrivit cu metodele și tipul ei de discurs. Cum acestea nu s-au dovedit Întotdeauna călăuzite de aceleași idei, În mod necesar, conceptele pe care le dezvoltau nu s-au suprapus identic. În plus, această incongruență a fost mereu perturbată de manifestări secundare specifice, repudiate atât de teologie cât și de filosofie: misticismul, ereziile, ocultismul. Pentru a Înțelege de ce Dumnezeu este un principiu al construcției metafizice carteziene, o trecere În revistă a opiniilor exprimate asupra acestui
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
cel mai omenesc în forma cea mai lapidară. Materia lui verbală e rezistentă ca piatra sau ca arama. Acesta masivă carte are o valoare exemplară de comandament moral. Ea nu contrazice, ci pur și simplu anulează toate prejudecățile estetizante despre incongruența poeziei cu etica civică. Și mai ales a elegiei cu viața cetății. Acum se va înțelege cât de nedrepte au fost imputările ce s-au adus poetului care a scris Elegie pentru floarea secerată, că s-a retras în marea
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
dominat scena. Există o continuitate, cred, În chiar această „paradigmă” a crizei reprezentării, care face ca tiparul maiorescian să fie un reper adesea invocat. Ceea ce sugerează percepția relativ comună despre decalajul, defazajul, „Întârzierea” adaptării la un model european, ori chiar incongruența dintre modelul autohton și cel european. După anii ’90, problema modelului și a modelării a avut un ecou susținut și de realitățile politice ale momentului. Presupun că o anumită „percepție de sine” - sau ceea ce poate cădea În sarcina unui model
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
cuvinte apare l, particula specifică dativului, hwhyl wrmz3. Într-un studiu dedicat acestei probleme 4, E. Tov spune că există conflații care se întâlnesc în același context, în aceeași carte sau între cărți diferite, care se bazează pe: • armonizări de incongruențe sintactice; • armonizări de diferențe contextuale minore; • armonizări între relatări ale unor evenimente din trecut; • armonizări ale diferențelor de detaliu; • armonizări care rezultă din schematizări. Tov socotește în același timp că astfel de armonizări între texte au condus la modificări textuale
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
libertatea totală a femeii și salvându-și astfel viața. Diacul, cel cu care se găsește în conflict târgoveața, întruchipează filosofia scrisă, personifică logica masculină impecabilă, care nu dă greș, pe când târgoveața este o metaforă a retoricii orale, ce păsrează unele incongruențe.314 Discursul, dar și istorisirea rostită de ea, abundă în procedee retorice, pe care târgoveața le stăpânește și le folosește cu ușurință, este „Dame Rhetoric herself”315. Limba este cea care o face pe târgoveață primejdioasă, cu ajutorul ei distruge supremația
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
sociale, istorice, politice, economice etc.) care au produs fenomenul francez. În această ordine de idei, se va observa prin analiza neocla-sicismelor, continua oscilare a acestora între recuperarea tradiției clasice și adaptarea la contextele diferite în care se nasc. Această perpetuă incongruență între aspirații și realitatea contextuală este, de fapt, sursa incapacității acestor manifestări de a atinge omogenizarea deplină. Este un aspect care, alături de altele privitoare la liniile teoretice în care se construiesc neoclasicismele, va fi dezvoltat în corpus-ul lucrării prin
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
creator. La polul contrar, Salvatore Quasimodo ("Nobel" italian în 1959) declara stânjenit că n-a avut la dispoziție decât cuvântul, material precar. Mulți dintre modernii de ieri sau de astăzi invocă în consens tragedia limbajului, nonconsonanța dintre semn și semnificație, incongruența dintre cuvânt și idee, acestea motive de mortificări și incompletitudini. Sublimul, tragicul, anxietățile nu pot fi puse în portativ verbal; indicibile, inexprimabile, inefabile acestea, la rândul lor, configurează mizeria poetului. Apropierea desăvârșită de cuvântul năzuit și regăsirea cuvântului pierdut solicită
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
bântuit de neliniști existențiale. Același vers liber simulând fluxul vorbirii cotidiene (cu surplus de încărcătură lexicală), aceeași dicțiune sincopată, cu replici și autoreplici; aceeași viteză a reperelor filmice; toate cooperează acum la o autoimago complexuală frământată. Notații repezi sugerează distorsiuni, incongruențe, coșmare și nostalgii prăbușite: bunăoară în Sunetul plin, în treizeci de versuri se succed douăzeci și șapte de verbe înregistrând schimbări în realul apropiat. Conștiința poetului e un teatru de dezbateri febrile, teritoriu greu de controlat; desfăcutul, dez-acordatul, nelămuritul promovează
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
poate pătrunde mult mai departe în regiunea ideilor". Precizare idealistă care nu-l împiedică să adauge in fine: "Picturii în sens extins i-aș adăuga și decorarea camerelor cu tapete, ornamente și tot mobilierul frumos, ce servește doar privirii"51. Incongruențe elocvente, deși în general trecute sub tăcere. Estetica hegeliană este un palat speculativ în care suflă totuși realul formelor, cu ferestre larg deschise spre viață, varietatea concretă a oamenilor, țări și opere. Oricât de speculative ar fi și ele, speculațiile
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
doi-trei", el își amintește doar de Yvonne și de Henriette, și uită de cea de a treia: "îmi scapă acum numele"755. Cea de a treia referință, de data aceasta intertextuală (Two or Three Grâces) la eroina lui Huxley, cu incongruența perpetuă dintre sentimentele personajului și situația în care se află, cu încercarea zadarnică de a-și armoniza sufletul situațiilor amoroase (vampirul frivol, moderna feminitate de dix-huitième siècle, dar și femeia "simplă, inocentă și copilăroasă" etc.) este abandonată repede: "Asta n-
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
în spațiul moral. Pierderea acestui cadru determină o formă acută de dezorientare, ce se reflectă atît în planul valorilor, cît și al definirii identității de sine. O asemenea dezorientare se manifestă printr-o incoerență a sistemului de valori și o incongruență în ce privește gîndirea și comportamentul individului. în domeniul identității, dezorientarea este cunoscută sub denumirea de criză de identitate, ce poate fi resimțită nu numai la nivel individual, ci și social, dacă dezorientarea devine un fenomen extins. Astfel, ne putem explica unele
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
rafinament, în acorduri fin de siècle. Dar și teatralitatea animă un imaginar poetic pendulând între senzualitatea „serbărilor galante”, de sorginte verlainiană, și macabrul, baudelairean, al agoniei și morții. Cu grație, I. evită pastișa, iar nota lui originală derivă din observarea incongruențelor vieții și absorbirea lor într-un dans al halucinării funambulești (Noapte fantastică, Sonet regal, Trecutul, Scenetă, Nocturnă). Inima aprinsă de iubire e „lampion”, „hârtie și spoială”; „lumina nepoftită” îi stingherește pe morții din suflet: „Doar unul dintre dânșii - un mic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287477_a_288806]
-
ale posturii: postura directă (immediacy) și postura relaxată. Albert E. Scheflen (1964/1972, 238) apreciază că în interacțiunea dintre două persoane există trei dimensiuni de bază ale posturii: 1. includere/neincludere; 2. orientare paralelă a corpului sau vis-a-vis; 3. congruență/incongruență. Postura încordată a unuia dintre interlocutori poate genera încordare și la celălalt, iar creșterea congruenței posturale, mai ales în partea superioară a corpului, constituie simbolul calității relațiilor interpersonale. Flora Davis (1971/1973, 92) este de părere că: “fiecare individ are
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
că termenul provine tot din limba latină, dar din cuvântul conflictus, care înseamnă „a ține împreună cu forța”. Autorii care au abordat problematica conflictului au avut puncte de vedere asemănătoare, definind situația conflictuală în termeni de opoziție deschisă, de incompatibilitate, de incongruență, dezacord. Spre exemplu, Mihaela Vlăsceanu definește conflictul ca fiind o opoziție deschisă între doi sau mai mulți indivizi, grupuri, clase sociale, partide, comunități, state având interese (economice, politice, religioase, etnice, rasiale) divergente sau incompatibile, cu efecte negative, perturbatoare asupra interacțiunii
[Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]