190 matches
-
după poem/ imprimate pe creier, în gînd./ mari porțiuni din scoarță sînt arse, scurt-/ circuitate/ nici bălării nu mai cresc,/ nici rămurea de scaiete/ nu se despoaie/ în roua lăuntrică” (biblia belgrad eu și moara lui take). Poetul se simte incongruent cu lumea. Un „ciudat” care se consolează cu năzuința vechimii mergînd pînă-n anorganic, voind a deveni străvechi aidoma nămolului îndepărtat de orice așezare umană, aidoma prafului care se așterne peste mobile sau peste mîinile unui bătrîn ce se roagă (ușoară
Poezia Solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2655_a_3980]
-
să compare, sau dacă mai funcționează o minimă onestitate când faptele din trecut sunt judecate în contextul lor, și nu este uitat mecanismul perfid al acelor manipulări, în primul rând de cei care le-au cunoscut sau suportat nemijlocit. La fel de incongruentă este și prezența numelui meu în josul textului silnic și agramat reprodus în nr.16 din RL. Dacă atunci voi fi fost abuzat de un prea ambițios secretar UTC ce se dădea prieten cu mine, aventurier politic precoce pe un larg
Un răspuns neobedient by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/2602_a_3927]
-
Berlin. De aici, de pildă, prilejul unor scrieri parcă lipsite de referință imediată, cum sunt Avatarii faraonului Tla sau o epistolă amoroasă uzând de o proiecție a cuplului direct pe malul Nilului. Filtrul între aceste acumulări certe și proza adeseori incongruentă pe care o scrie minuțiosul student ar fi situat în exercițiile nocturne - mărturisite pe jumătate în manuscrise - în care, aproape suprarealist, detaliile livrești asimilate peste zi erau supuse unor formidabile denaturări. Ne-am putea, astfel, explica, de ce - de exemplu - coloritul
Eminescu să ne judece ! by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8305_a_9630]
-
2006), filme nu numai inegale ca valoare, dar riscînd adesea să alunece spre kitsch-ul bine fasonat al filmului hollywoodian. Am preferat povestea familiei din Semne pentru modul în care evoluează psihoza într-o celulă de criză a unei familii incongruente, cu o notă de maladiv și paradoxal de cea mai bună calitate, făcînd abstracție de trama SFistică cu extratereștrii debarcați în lanul de porumb al fermierilor și invadînd planeta, așa cum am făcut abstracție în Satul de povestea necreditabilă, în favoarea meditației
Ce va urma? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8319_a_9644]
-
o pereche de copii legiuiți." (pag. 78) Până aici, adică până la finalul notelor cotidiene presupus mateine, avem o carte trenantă, cu bunele convingătoare și cu relele ei secvențiale, foarte precis documentată, foarte plauzibil scrisă, foarte intuitiv diversificată prin amănunte altminteri incongruente. O carte care îl confirmă și - nu mai puțin - îl expune pe subtilul cercetător Ion Iovan, autor, cu numai câțiva ani în urmă, al unei biografii pe deplin lăudabile, Mateiu Caragiale. Portretul unui dandy român. Ce ne facem însă cu
Memoria lui Mateiu Caragiale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8327_a_9652]
-
anevoie de risipit. Așa cum se întîmplă în cazul unor imagini stîngace a căror culoare e aplicată prin încălcarea liniilor ce le conturează, criticul care l-a mustrat pe Arghezi pentru că discursul poetului s-ar situa "dincolo de text, într-o exterioritate incongruentă", și pe Blaga pentru o emoționalitate cosmică, expresionistă, id est "retardată", nu șovăie a scrie despre Nichita Stănescu: "Numai Ťnecuvinteleť pot să transporte sentimentele nude, neconsumate, nemediate de structura normată a discursului. Aici Nichita se revendică de la Bacovia, cel care
Dificultățile unei "panorame" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8445_a_9770]
-
hibridată în interstițiile unei alte voci impersonale ce aparține instanței metafizice". "Situarea ambiguă" a autorului Cuvintelor potrivite, "sistemul oscilant al poeticității" sale nu fac decît să valideze "un discurs al cărui obiect este de presupus dincolo de text, într-o exterioritate incongruentă". Nici cu Blaga nu ajungem departe. "Oscilînd între prima ipostază a unui eu exterior (amplificat artificial într-un cadru cosmic în care se manifestă o instanță dictatorială nietzscheană) și pornirea scrîș-nită spre interiorizare a eului scindat din a doua etapă
Dificultățile unei "panorame" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8469_a_9794]
-
disidența), crede în autonomia esteticului. De aceea, literatura evazionistă poate fi definită foarte clar în funcție de "formalismul estetic", ca o coordonată esențială a ei. Dar această tendință puristă a trezit întotdeauna suspiciuni, uneori identice în acuze, deși pot veni dinspre ideologii incongruente. Virgil Nemoianu a analizat conflictele formalismului estetic cu alte filosofii ale artei și a remarcat persistența unor "reacții bizare", recurente și în afara perimetrului comunist, dintre care imputarea cea mai importantă, aparent sofisticată, vizează tendința reacționară. În viziunea acestor aprecieri ideologice
Literatura evazionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8514_a_9839]
-
consideră exact contrariul. 75,5% dintre respondenți cred că în România clanurile de interlopi se bucură de protecție politică. 70,6% sunt de acord cu ideea că arestarea fratelui președintelui demonstrează că nimeni nu este mai presus de lege. Relativă incongruenta dintre acest răspuns și cel de la întrebarea anterioară ne arată că românii au o opinie foarte nuanțata în privința legăturii dintre politic și justiție - faptul că nimeni nu e mai presus de lege odată ce s-a declanșat un dosar nu exclude
Bercea-Băsescu. Sondaj INSCOP: Rezultatele care l-au uimit și pe Traian Băsescu by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/28477_a_29802]
-
prozodică ritm, măsură, rimă, acestea reflectând nevoia ontologică apriorică a omului de armonie astfel că dintotdeauna poezia este cânt, ci mai ales, ignorând logica internă a ideaticei factor sine qua non pentru opera de artă, cu înșiruirea de imagini, asocieri incongruente de cuvinte, precum aruncarea la întâmplare de forme și culori în tablourile lui Pollock (happening art). Poemul se transformă într-o proză versificată a unui puzzle haotic, neinteligibil, simulând subtilitatea, profunzimea. Evadând în spații false, pur lingvistice, simple aventuri ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
și altei goelete... Mergea spre Nord Ivan. Mereu spre Nord. De la o vreme încoace, până și barba i se închisese la cu loare. Chipul i se ascuțise, se colțuroșise într-un profil ca de cer chez, cu perciuni deja argintii, incongruenți cu chica întu necată și vocea din ce în ce mai rar auzită. Pe urmă începuseră festinurile. Rar era căpitanul să nu dea o masă de pomină, cu zeci și zeci de invitați de seamă, cât timp îl avea pe Ivan la bord. Îl
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Părea încă și mai mică. Aproape sfrijită. Cu o paloare sticloasă, ca de pește. Imposibilitatea de a-și da seama dacă asta îl flata sau îl călca pe nervi. Mai e ceva? Nu cu vocea ei obișnuită. Aceeași moleșeală călduță, incongruentă cu pielea de Ondină în mizerie. — Nu, asta a fost tot. Și din nou pauză. — Mulțumesc. — Pentru ce? Păi, că ai venit. — N-ai de ce. — Sigur că am... — O să facem asta în continuare? Nu se așteptase. Vocea i se răcise
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
sensurile convenționale, deja prea tocite. Că așa stau lucrurile o demonstrează aproape toate scrierile sale, de la El libro mudo și Morbideces, la El Rastro și Automoribundia, de la El hombre de alambre la cele patru proze care compun ciclul "nebuloasei" (El incongruente, El novelista, Rebeca și El hombre perdido). Acesta din urmă (tradus în 2004 pentru prima dată în limba română) poate fi socotit, înainte de orice, un roman al căutării. Sunt multe (și abstracte) lucrurile pierdute și care nu mai pot fi
Un picaro al lumii dezvrăjite by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/8825_a_10150]
-
inflație. Pentru o banc... central... ce trece la țintirea direct... a inflației și având în vedere efectele restructur...rii fiscalit...ții (că și ale creșterii prețurilor la utilit...ți și ale sporirii accizelor), sc...derea rapid... a dobânzilor este o incongruent.... Și aici, se vede nevoia unui deficit bugetar sc...zut, care s... sprijine dezinflația. Dar, repet, o supra-împov...rare a bugetului ca instrument de politic... economic... poate avea daune colaterale excesive. Alegerile de politic... economic... cu care se confrunt... Guvernul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
le este asociată prioritar sfera privată, iar bărbaților cea publică. În acest sens, Olivia Toderean (2002, p. 30) remarca: Idealul unei sfere publice universale și imparțiale a impus și întreținut o omogenitate a cetățenilor prin excluderea acelor indivizi și grupuri incongruente cu modelul cetățeanului rațional, care transcende trupul și sentimentul; specificitatea trupurilor și a dorințelor femeilor, diferențele de rasă și cultură, variabilitatea sau eterogenitatea nevoilor și a țelurilor indivizilor, ambiguitatea și labilitatea sentimentului prezintă un potențial distructiv asupra unității și coerenței
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
fapt, e vorba de o năzuință spre un adevăr de o natură personalizată, cu o bază ontologică. Filosofia greacă i se pare "decepționantă" pentru că "nu caută decît ... adevărul", spre deosebire de filosofia indiană care "caută doar izbăvirea: ceea ce este mult mai important". Incongruent atît cu statutul de sfînt cît și cu cel de filosof, după tipicul clasic, Cioran e înclinat spre un adevăr de uz personal, izvorît din eul său, unicul care exclude eroarea: "Nu vorbind despre ceilalți, ci analizîndu-te pe tine însuți
Fețele autenticității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7567_a_8892]
-
mai degrabă o formă, convenabilă diplomatic, de armistițiu. Fiindcă ce stipulează din unghi cronologic acesta din urmă, în încercarea de a depăși umbra propriilor glose stilistice, se dovedește, prin simplism, departe chiar de părerile paradoxale ale lui Agopian, și deci incongruent cu spiritul acestora. Transcriu o idee care, lansată într-un studiu anterior, reapare astăzi în prefața Operelor de la Polirom: "Cărțile lui Agopian reprezintă o victorie a imaginației creatoare și veriga lipsă a evoluției prozei noastre dominate vreme de un secol
Ostaticul istoriei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7539_a_8864]
-
care se înscrie în datele devenirii noastre. Bătrânețea lui Button este un fel de mască improprie, tovarășă de joacă îi devine o fată, Daisy (Cate Blanchett) care sesisează dincolo de mască ingenuitatea vârstei reale. Întregul film se construiește în jurul acestei relații incongruente, care se dezvoltă la maturitate într-o poveste de dragoste și care încalcă inevitabil tabuurile. Provocarea atât pentru actor, Brad Pitt, cât și pentru regizor a fost să creeze nu o mască potrivită pentru Button la diferite vârste pe care
Bătrânețea și tinerețea lui Benjamin Button by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7651_a_8976]
-
De altminteri cred că, într-un anume sens, el chiar se deplasează, imprevizibil, traversând, generos și revigorant, câte un poem palid. (Cum e, în fond, frigul, care se întinde, episodic, în trei secțiuni, pe un traseu de blockbuster mai degrabă incongruent cu poezia de până acolo. Indiciat scrupulos, poemul în cauză amplifică perspectiva ludic științifică. E unul din puținele sale merite.) Ce nu intră în lexiconul patern al lui Coman? Cafeaua, de exemplu. Absența e de natură să nedumerească serios. Deși
Exiguum Etimologicum by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7173_a_8498]
-
diaristul fiind silit să se risipească în meserii cărora, în plan lăuntric, nu le-a putut găsi o pasiune asiduă. Altfel spus, drumul pe care i-a mers sufletul nu a coincis cu traseul biografiei, autorul fiind rupt în părți incongruente: o latură de efort în scop de supraviețuire, cînd cetățeanul din el a fost sufocat de o lume prozaică și fatal meschină, dominată de predilecția veselă spre îndobitocirea colectivă, și o latură ascunsă de esență romantică, hrănindu-și orgoliul din
Spiritul vacilant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5398_a_6723]
-
Anonim, textul istoriografic fiind însoțit de note explicative ale naratorului. Narațiunea are drept scenă de desfășurare un spital de nebuni, iar Anonimul nu face altceva decât să noteze vorbele pacienților. Scriitura iese, așadar, din tiparele obișnuitului, căpătând reflexe insolite, bizare, incongruente. Autorul recurge, și aici, la procedeele pe care le-a consacrat în celelalte volume ale tetralogiei, de tipul digresiunilor, narațiunilor secundare, sau al notelor bibliografice de o naivitate trucată (Mozart, de pildă, ar fi reputat pentru „cântecele sale patriotice” etc
Mircea Horia Simionescu – Dimensiuni ale prozei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5400_a_6725]
-
extrase din context, aplatizate, distorsionate și rearanjate să comunice între ele prin mișcare și prin ritm ca într-un rebus colorat. Miró înlocuiește jocurile de umbră și lumină, armonia tonurilor sau grija pentru realismul detaliilor cu o sarabandă de forme incongruente în culori contrastante și țipătoare care par să țâșnească de pe pânză și perete. La 25 de ani, un Șiva Nataraja distruge lumea picturii realiste și o reînnoiește printr-un dans sălbatic al formelor și culorilor.
Cézanne, Miró și pictura de gen neerlandeză by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/5582_a_6907]
-
proprietatea de a fi „infinit”, sugerând semioza deschisă de care erau atât de îndrăgostiți textualiștii), romanul lui Nicolae Stan revizitează, ca pe un site arheologic, lumea tranziției românești de după evenimentele din 1989. Martorul înzestrat scriitoricește al acestui univers amalmagat și incongruent de sfârșit/început de lume ar fi bunicul autorului, atașat, la vremea lui, poeticii optzeciste și ethosului aferent, drept care sensurile se dezvăluie treptat, cu știința suspansului și dorința efectului-surpriză: „Încep să-nțeleg ce voia să facă inspiratul meu bunic. Sunt
Rememorare blurată by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/3534_a_4859]
-
Dacă la Cristian Teodorescu, în Medgidia, fragmentele se coagulează prin intervenția selectivă, ordonatoare și valorantă a memoriei, la Petru Cimpoeșu ele sunt experimente. Un album de familie care defragmentează realitatea, în primul caz, un insectar care țintuiește simptome ale realității incongruente, în al doilea. Adaug Angelus, cartea Ruxandrei Cesereanu. Întrebarea care introduce artificial insolitul: „Și dacă, într-o bună zi, trei îngeri s-ar pogorî peste oraș?” convoacă o varietate de profesiuni, vârste, atitudini, situări, ideologii, prejudecăți, reacții. Vezi și Dan
Fragmentul și defragmentările by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3352_a_4677]
-
alteri ai unui eu care își construiește în seama lor integrarea. Cartea nu e doar a mâniei și a răfuielii, ci și a împăcării, a echilibrului. Trudnic, fragil, dar echilibru. În acest fel, cartea iese din fragmentarea impusă de voci incongruente și timpuri fluctuante pentru a accede, decis, la generaluman. Tragicul se naște din receptarea minții de copil pe care prozatoarea o păstrează în roman ca element contrapunctic. Cele două voci: una care descrie prezentul intersectându-l cu rememorări înduioșate din
Fragmentul și defragmentările by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3352_a_4677]