744 matches
-
personale (care, nu arareori, vin în contradicție cu cele ale ansamblului societății). Din păcate, în viața socială și politică românească a ultimului deceniu au prevalat - contraproductiv - reacțiile și atitudinile visceral-afective asupra deliberării calme și responsabile și a deciziilor circumstanțial realiste. Inconsistența fundamentării teoretice a guvernării, lipsa de viziune a clasei politice, erorile și corupția au contribuit la dezorientarea electoratului, pus - cu totul nepregătit, în urma abolirii totalitarismului - în situația de a se încadra în complexele mecanisme ale democrației.
"LIMBAJ LEMNOS" by Valeria Guțu Romalo () [Corola-journal/Journalistic/16551_a_17876]
-
carantină" pe litere și-l dăscălește să se ferească de holeră. De aici provine marea lui teamă de murdărie și microbi. Dar demența, faptul că repetă la nesfârșit aceleași cuvinte, cheful de recluziune, nu știm de unde provin. Aici apare prima inconsistență a filmului: începe cu o tentativă de psihologizare, dar nu perseverează în acest demers, astfel lăsând "găuri negre" în structura personajului. Aceasta e o mișcare riscantă într-un film biografic. În cazul unui alt lungmetraj de aceeași factură, Ray, cărțile
Doi mari regizori (II) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11938_a_13263]
-
puțin miros de amoniac... bergsonism alterat... kantianism pentru uzul moronilor... sensualism englez, incolor și inodor... retorică grav răsuflată... Săpunul se recomandă pentru spălături înainte de culcare în vederea unui somn liniștit și reconfortant". Acest tip de grotesc absurd, profund axiomatic de vreme ce vizează inconsistența intelectuală a celui încondeiat, nu are ca efect râsul, ci disprețul și alarma că această struțo-cămilă e ocupantă a unei catedre de filosofie. Cam în aceeași manieră hiperbolizantă și deformatoare, cu iz macabru, e conceput pamfletul destul de dur, pe adresa
Lucian Blaga pamfletar by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/16100_a_17425]
-
omul recunoaște slăbiciunea în fața răului social. Universul Martei Petreu din acest volum viu, polemic în intenție - cum bănuiesc că a fost gândit, lumea, deci, a scriitoarei, are ceva carbonic, de răceală resemnată. Nici măcar rememorările pozitive nu vindecă hotărât starea de inconsistență afectivă. Există incandescență în portretistica Martei Petreu, dar și infinită melancolie. Firește că cititorii fideli ai Martei Petreu știu că nu e nimic nelalocul lui, căci poezia ei, la fel excelentul roman, stau sub semnul unei sofisticate poetici a morbideții
Insecurități lăuntrice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2673_a_3998]
-
din Universitate și bibliotecă - Husserl, căruia îi dedicase lucrarea Ființă și Timp în semn de respect și prietenie”. Iar ca filosof, susține Hersch, în pofida unei lungi prietenii cu Heidegger, Jaspers „a perceput întotdeauna în gândirea sa un anumit vid, o inconsistență, o anemiere a responsabilității”. [II] Jaspers, omul de știință convertit în filosof Venind în filosofie dinspre psihiatrie (în anul 1913 a scris Psihopatologia generală, iar în 1919 Psihologia concepțiilor despre lume) și apoi rămânând fidel filosofiei până la moarte (deși bolnăvicios
MARTIN HEIDEGGER ŞI KARL JASPERS – ULTIMII MOHICANI AI MARII CUGETĂRI ÎNTR-O LUME CU SPIRITUL TOT MAI MIC de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382210_a_383539]
-
maestrul travestiurilor înseși: ostentatorii, ele, pe cât de misterioase, în ciuda faptului că, altfel, e credinciosul unei singure culori (care întâmplă-se a fi albastrul tern al tatuajului, în temnițele frânce, al sexului homosexualilor pasivi 8). Neavenită, așadar, învinuirea de, pare-se, inconsistență, anemie și deficit caracterial (sau volitiv) adusă personajelor de față, cât timp nu sunt, acestea toate, decât niște miraze/miraje mateine. Suflete, cum spune Pașadia, "ațipind pe prispa sălașurilor Morții" sau - de ce nu? - "de închiriat", cum locuiesc (și nu numai
"Ale turnurilor umbre..." by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8215_a_9540]
-
astfel de ipoteză (cea de la pct. 3 în enumerarea mea) este definitivă, respectiv că ea nu poate fi atacată în niciun fel de persoana care a făcut sesizarea. Inspecția Judiciară se comportă ca un filtru. Folosindu-se de această mică inconsistență a legii, taie și spânzură cât poate mai mult în domeniul cercetării disciplinare a magistraților, lăsând să treacă mai departe către Consiliul Superior al Magistraturii, singura instanță disciplinară a magistraților, doar ce consideră oportun", precizează Toni Neacșu. Judectorul adaugă că
Toni Neacșu: Procurorii și judecătorii pot ajunge în fața instanței by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/82339_a_83664]
-
a fost un intelectual favorizat de către regim, cel mult unul tolerat și cultivat de anumite grupuri, pentru că prin răstălmăcirea teoriilor sale se puteau obține beneficii ideologice. Intenționalitatea polemicii stârnite de el pe marginea dialecticii conceptelor protocronism-sincronism nu fusese una subversivă. Inconsistența capetelor de acuzare la adresa lui Edgar Papu va fi demascată de Mircea Zaciu, care sesiza, la doar un an de la apariția volumui Din clasicii noștri, conotațiile politice, naționaliste pe care unii încercau să le lege de teoria strict literară elaborată în
Ion Simuț și școala sa de critică by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8240_a_9565]
-
la doar un an de la apariția volumui Din clasicii noștri, conotațiile politice, naționaliste pe care unii încercau să le lege de teoria strict literară elaborată în manieră comparatistă." Lăsând la o parte unele stângăcii în materie de exprimare ("intenționalitatea polemicii", "inconsistența... demascată"), textul dovedește capacitatea tânărului autor de a reconstitui "trecute vieți". El ar putea scrie, printre altele, biografii cum nu s-au scris la noi, în stil americănesc, folosind eficient și cu fantezie informațiile din arhive și creând câte un
Ion Simuț și școala sa de critică by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8240_a_9565]
-
Europene, această muzică apare doar ca basm fals sau ironic, de adormit copii. Iar lucrul acesta, venind din partea foștilor europeni (sau pseudo-noneuropenilor) care sunt americanii, arată clar că orice măgulitoare autoreprezentare, așternută idealist peste traume/drame, împătimiri, fracturi, inconsecvențe sau inconsistențe, este subțire, ipocrită.
Ice Age 4, critica Europei și relevanța muzicii by Marin MARIAN () [Corola-journal/Journalistic/83388_a_84713]
-
este - revelația lui Noimann - "jurământul tăcerii", practicat în antichitate de adepții lui Pitagora. Imaginarul lui Noimann este unul fundamental tulburat. Realitatea din jurul său pare atinsă de procesul de fluidizare din pânzele lui Salvador Dali. Totul dă senzația de scurgere, de inconsistență materială, de pierdere definitivă a tuturor reperelor solide. Viziunea surparealistă se confundă cu realitatea însăși, sentimentul de înstrăinare este total, angoasa pune stăpânire pe mintea personajului. În propriul imaginar, stomatologul se autoproiectează în mijlocul unui coșmar: " În costum alb și cu
Delirul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8494_a_9819]
-
Simona și August. Nici unul din aceste trei (sau patru) romane nu a mai fost reeditat de la prima lui publicare. Captivi e un roman dificil ca scriitură despre o stare tulbure de conștiință a unui individ traumatizat, Mihai Burlacu. Realitatea capătă inconsistența pe care o dă relativizarea ei din perspectiva altor realități posibile. Ipotezele, prezumțiile evoluției vieții sunt omogene și echivalente cu varianta trăită. Obiectele sunt parcurse de o privire cinematografică, neutră sau patetică, evident împrumutată din noul roman francez: înregistrare conștiincioasă
Ambiguitățile exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8554_a_9879]
-
Pavel Șușară 11 septembrie, in memoriam Secolul XXI a debutat, cu aproape zece ani în urmă, amăgitor și, oarecum, fraudulos. Toate predicțiile milenariste, legate strict de venirea lui 2000, legate încă de pe vremurile în care acest reper nu depășea inconsistența unei abstracțiuni, au fost tacit amînate, iar constatarea unanimă că Apocalipsa n-a mai avut loc a descărcat în cea mai cenușie banalitate tot ceea ce, în subtextul așteptărilor noastre, promitea a fi cea mai teribilă voluptate născută din dezastre, atrocități
Apocalipsa n-a mai avut loc? by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6936_a_8261]
-
vreo universitate din România. Avem foarte mult de recuperat pe această direcție. Ce viitor poate avea o țară cu un învățământ neperformant? Ca persoană cu dizabilitate aș adresa trei zone care necesită îmbunătățire. Am observat în România anului 2012 o inconsistență a standardelor de design și a aplicării lor. Unele trotuare sunt complet accesibilizate, altele pe jumătate, iar multe altele deloc. Rampele continuă să fie construite la unghiuri imposibil de abordat. În Canada nu se construiesc rampe cu înclinație mai mare
Cătălin Albu, românul imobilizat care a obţinut incluziune profesională şi socială în Canada - Interviu () [Corola-journal/Journalistic/81212_a_82537]
-
francez Luc Mary. Un activist pe tărâmul milenarist, adaugă și el: „Toate datele ecologice sunt postate pe internet, precum sfârșitul petrolului, semnul unei ere noi. Și se exploatează toate spaimele legate de viitor”. Simpla lectură a unor atari „argumente” arată inconsistența lor. În primul rând, că din toate cele 5 cauze invocate de „apocaliptici” pentru 21 decembrie 2012, niciunul nu este ecologic! La fel, nici „sfârșitul petrolului”, subliniat în acest context, nu are legătură cu ecologia ci, dimpotrivă! În realitate, în
Apocalipsa 2012, o afacere de miliarde de dolari! () [Corola-journal/Journalistic/70860_a_72185]
-
spiritual. A vorbit, în legătură cu eroii caragialieni, despre „neantul sufletului lor”, despre „conținutul acestui zero”. O linie de interpretare pe care o regăsim la importanți critici postbelici. Pentru Valeriu Cristea, de exemplu, „Mitică e un exponent al vidului, un mesager al inconsistenței”. Pentru Mircea Iorgulescu eroii lui Caragiale sunt indivizi „complet lipsiți de pasiuni”. Al. Paleologu, Ștefan Cazimir văd oarecum în același spirit personajele lui Caragiale, urmărind, în analizele lor, între altele, felul în care deficitul de afecte al acestor personaje este
Cheia textuală by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4324_a_5649]
-
schimbă uneori cu totul imaginea despre Caragiale. Mă voi opri, dintre ei, la Mircea A. Diaconu în a cărui carte recentă despre Caragiale (I. L. Caragiale. Fatalitatea ironică, Ed. Cartea Românească, 2012) găsim enunțată în chiar punctul de pornire teza despre „inconsistență”. Iată: „...în centrul poeticii lui Caragiale se află fatalitatea ironică: o conștiință lucidă a inconsistenței care capătă formă și sens prin text”. Am subliniat ultima parte a frazei pentru că trimite semnificativ la grila textuală (textualistă) de interpretare critică, proprie cărții
Cheia textuală by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4324_a_5649]
-
Diaconu în a cărui carte recentă despre Caragiale (I. L. Caragiale. Fatalitatea ironică, Ed. Cartea Românească, 2012) găsim enunțată în chiar punctul de pornire teza despre „inconsistență”. Iată: „...în centrul poeticii lui Caragiale se află fatalitatea ironică: o conștiință lucidă a inconsistenței care capătă formă și sens prin text”. Am subliniat ultima parte a frazei pentru că trimite semnificativ la grila textuală (textualistă) de interpretare critică, proprie cărții lui Diaconu. Ce e mai întâi Caragiale, „autor de lumi” sau de texte care au
Cheia textuală by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4324_a_5649]
-
textului”. Viziunea lui Mircea A. Diaconu este nouă, îndrăzneață, mergând până la a pune în cauză apartenența la realism a lui Caragiale. „Mai degrabă el - și nu lumea - apare în urma scoaterii la vedere, la lumină a texturii. Lumea, dimpotrivă, își relevă inconsistența. Un motiv în plus să denunțăm situarea lui Caragiale în zona realismului. Pentru realiști, felul cum e spus ceva, actul în sine al enunțării contează mai puțin sau chiar deloc. Enunțarea pare să fie o consecință naturală a lumii. Or
Cheia textuală by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4324_a_5649]
-
deși miza volumului, expusă de autor pe manșeta copertei a IV-a, le subînțelege („Am scris această carte cu sentimentul vinovăției și al durerii”), eu una le apreciez foarte puțin. Și nu vorbesc doar în numele propriilor idiosincrazii. E vorba de inconsistența formulei. Mai exact: deși sunt scrise la persoana I, textele de început au, în marea lor majoritate, aerul că sunt relatate de un actant dezangajat. Atenția pentru detalii și mărunțișuri contrastează fericit cu sentimentul că în fundal se desfășoară secvențe
Nu chiar până la capăt by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4468_a_5793]
-
potențial dramatic, pe care naratorul reușește fie să-l ignore, ca în prima schiță, Am fost odată la Roma, fie să-l ironizeze vag, ca în „Carnavalul nemuritorilor”, fie să-l introducă gradual în scenă, ca în „Meciul unchiului Petrică”. Inconsistența intervine, din păcate, spre final, unde ne confruntăm, în majoritatea prozelor amintite, cu intrarea în drepturi a acestui întreg potențial căruia i-ar fi stat mult mai bine dacă rămînea latent, ascuns în detalii, neexprimat. Naratorul optează însă pentru încarnarea
Nu chiar până la capăt by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4468_a_5793]
-
doi filozofi au „intuiții“ contradictorii despre lume, nu înlătură posibilitatea plagiatului. Se poate deduce din aceasta că Nae Ionescu înclina să creadă în realitatea lui. Concluzia nu e certă; ținuta generală a articolului arată că nu încerca decât să ilustreze inconsistența logică a afirmațiilor lui Florian. Totuși observația sa trădează cunoașterea profundă a metafizicii lui Schopenhauer. Într-o scrisoare trimisă cu un an mai devreme, Nae Ionescu mărturisea că îl iubește pe filozoful german nu numai pentru „perfecta lui probitate intelectuală
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
ea simte și pretinde că iubește în primul rând bărbatul, iar el crede că iubește doar femeia. Astfel stând lucrurile, adică în „perimetrul strict delimitat” al relației mascul-femelă, cei doi n-ar ajunge să simtă de la un moment o anume inconsistență a relației lor, o anume limitare proprie „singurătății în doi”? Mă întreb și eu... P.H.Lippa nu încearcă să speculeze eseistic asupra relației dintre Profesor și Teodora. Notează doar atât, că în vârtejul unor întâmplări care au copleșit-o, ea
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
femei atrăgătoare. Imagini și „idei primite” pot chiar deforma reprezentarea ființei feminine care îi stă în față „în carne și oase”, emanând farmec și mister, determinând în sufletul „buiac” al respectivului tânăr o neașteptată „transfigurare”. Este ceea ce induce o anume inconsistență în angajamentul său erotic. Ce se întâmplă însă cu bărbatul trecut bine de vârsta „romantismelor”, precum Profesorul din paginile lui P.H.L.? Comentariul scriitorului lasă să se vadă printre rânduri și ceva (poate chiar mai mult decât pare) din propria „experiență
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
dese ori repetat, de Heraclit la modul profund tragic: "Noi toți trăim moartea, și toți ne trăim propria moarte". Ca atare, Heidegger, după Heraclit, voia să spună că ne naștem anume pentru a muri. Or, acest lucru arată tocmai caducitatea, inconsistența substanței ontologice întruchipată într-o formă definită, într-un tipar determinat, oricare ar fi acela. Dar, la drept vorbind, la ce bun persistența lor perenă? Ce ar însemna pentru univers, dar și pentru un om, a trăi indefinit în identitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]