233 matches
-
Genul de intelectual cu natură amfoteră: jumătate din el de o aciditate analitică de mare clasă, cealaltă jumătate de o serbezime de bază răsuflată. Oricum, un autor al cărui exterior livresc a lucrat sistematic împotriva interiorului ideatic. De aceea, diluarea incorigibilă de care-i suferă scrisul nu trebuie să se răsfrîngă asupra judecății de ansamblu. Cine are răbdare să-l citească va descoperi în masa prolixă a divagațiilor fulgurații uimitoare sau întorsături de aleasă tăietură stilistică. Volumul apărut la Editura Art
Binefacerile secretului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8159_a_9484]
-
în lume. Apropiații îl privesc ca pe un apucat care a confundat amvonul bisericii sau podiumul tribunei politice cu incinta aulei academice, întrebîndu-se tot mai des pînă unde poate merge zelul lui propovăduitor. Pe scurt, pitoresc în ieșirile publice și incorigibil în rigiditatea ideilor rostite, Marin Ștefănescu va face figura unui iremediabil nefericit: cariera îi va fi umbrită de scandaluri penibile, iar în fața ostilității crescînde a breslei, profesorul va dezvolta reacția firească a unui ostracizat: se va crede victima unui complot
O victimă a credinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8089_a_9414]
-
în propria-i vîrstă ca într-un ștreang, poeziile fiindu-i așijderea ștreanguri, unde nu există inimă, ci doar „o seninătate sulfurică”, atroce, care îi „mănîncă poemul”. Nimic de făcut așadar cu prezentul care e pur și simplu o oroare incorigibilă. Dar trecutul? Acesta e marcat de neputința împlinirii, reprezentînd o transpoziție retroactivă în prezentul rebarbativ, „zeitatea sau ceea ce crezi că ești”. Id est o complicitate malefică între sublim și abject. La rîndul său, viitorul nu e decît un Neant atît
O criză a transcendenței by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4232_a_5557]
-
și ar strânge-o până la durere, până la epuizare... A lui, a ei... Faptul că Profesorul a întrebat-o ce simte în momentul de „maximă satisfacție” ar putea da seamă despre complicațiile sufletești ale scriitorului însuși. P.H.L. părea multora un sentimental incorigibil și un pudibond. În secret, era obsedat de întrebări privind omul în genere, inclusiv conținutul senzațiilor provocate de instinctul sexual. Ceea ce mi se pare firesc la un scriitor, chiar dacă, presupun, nu era un adept al teoriilor lui S. Freud. Așadar
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
mame, a căror iubire nesfîrșită asigură primenirea acestei lumi cu nenumărate cete de mici vietăți nevinovate, care îi pot reda puritatea pierdută. O lume prin care noi, părinții, trecem și ne petrecem... Însă fără a pieri cu totul, vorba poetului. (Incorigibil este dl. Profesor! Cam dese trimiteri la surse livrești! Cam exagerează cu obsesiile sale: sfârșitul și nemurirea) Domnul R. ar fi continuat să facă „poezie” dacă Teodora nu l-ar fi readus cu picioarele pe pământ. Cum? Simplu: făcînd o
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
și în colo, pe unii mai lin, pe alții mai brutal, dar pe aceeași scenă, în același spectacol al vieții, în care nu mai contează nimic, nici măcar principiile...” La care eu ți-aș răspunde: „De unde atâta pesimism, Pandelică? Tu, optimistul incorigibil, învingătorul, șeful, realizatul, unul căruia i se recunosc și acum meritele, cel puțin la unele serbări oficiale... Și așa mai departe!” Dar eu tac. Cu Pandelică alături. Am vorbit destul în viața de până acum. Unii m-au admirat, alții
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
nici modern.Sunt pseudo-poet.Scriu,mă publică și mă citesc singur.Nu vreau să mă prăfuiesc pe rafturile unei librării sau unei biblioteci. Ce se întâmplă cu Alinta? Cu mariajul ei? -E o situație tensionată.E dificilă,dar nu și incorigibilă. Are sentimentul că Jan n-a încercat mai mult...Văd că-ți place poezia. -Da.Imi plac versurile lui Minulescu din „Turism”:” O fată și-a pierdut cămașa/Prin fânul de curând cosit,”... -”Și-acum în poarta casei s-a
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
libretul psalmodiei nu conține aceleași refrene. Cu alte cuvinte, monodia nu e monotonă, iar monocromia devine policromă. Mai mult, litania e mai degrabă un cîntec de strană pe mai multe voci. Cauza e de căutat nu atît în monofagia autorului - incorigibilă și iremediabilă -, cît în monomania lui. El gustă același fel de mîncare, dar o face în diverse moduri. Și astfel își modulează obsesia pînă la a o preschimba într-o diversitate de tonuri epice. Monomania aceasta seamănă izbitor cu ceea ce
Defuncta ploaie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8721_a_10046]
-
rămîn pete incriminatoare ce-i maculează profilul scriitoricesc. Prodigios și contorsionat, muncit de un demon al voinței de afirmare în toate, omul de litere Camil nu numai că a vrut să se manifeste pretutindeni, dar, ca o însușire pledînd pentru incorigibila sa vanitate, a vrut pe deasupra să reușească în tot. Rezultatul e cel pe care îl știm azi: eșecuri incontestabile, dintre care poezia și filozofia sunt desemnate de specialiști ca părțile cele mai precare ale operei sale. Despre acest din urmă
Eșecul lui Camil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8746_a_10071]
-
și fără răsunet în prezent. În materie de neutralitate teoretică, cel mai atipic istoric pe care îl au românii în clipa de față este Lucian Boia. Este atipic din două motive: mai întîi, fiindcă este inclasabil; mai apoi, fiindcă e incorigibil. Nu cunosc autor care să nască mai multă nedumerire și să provoace mai multă contrariere. Începînd cu 1997, anul publicării volumului Istorie și mit în conștiința românească, Lucian Boia a tras după el trena unei nedumeriri mergînd pînă la consternare
Un autor inclasabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8858_a_10183]
-
de mijloc a interpretării ei. Indiferent de tema aleasă, Boia îi fixează pozițiile extreme și apoi, așezîndu-se între ele, le atenuează radicalismul creîndu-și un loc propriu din care să poată privi perspectiva. Locul acesta e definit mereu de o moderație incorigibilă. Este adversarul a tot ce poate să te ducă cu gîndul la ceva unic, compact, absolut, sigur și ferm în materie de înțelegere istorică. Tot ce poți spune despre el sunt cîteva poncife suferind de ambiguitatea convențiilor actuale: pluralism, democrație
Un autor inclasabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8858_a_10183]
-
dispărut este cât se poate de edificator în acest sens. De remarcat este faptul că realitatea literaturii este cu totul alta decât cea a vieții propriu-zise. Așa se face că pragmaticul militar, rătăcit în ficțiune, se transformă într-un naiv incorigibil: "... De fapt, lucrurile sunt mai complicate decât vă închipuiți. Fratele dumneavoastră a traversat o experiență specială, nu știu, nu găsesc cuvintele, dar din ce a scris reiese că... - Domnu' maior, exclamă din nou femeia, eu sunt profesoară de limba și
O moarte fictivă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9901_a_11226]
-
o spirală perfect ilogică se înscriu reacții de tot felul de la incandescența patriotică a podurilor cu flori până la declarații prin care șuieră viscolul unei ierni nesfârșite. Entuziasmul inițial s-a ofilit, optimismul îi mai încearcă încă doar pe câțiva sentimentali incorigibili (cei mai mulți dintre ei cu rădăcini basarabene), majoritatea românilor și-au îndreptat privirile spre Vest și sunt din ce în ce mai indiferenți la soarta celor pe care mai ieri îi numeau "frații noștri de peste Prut". Nu este mai puțin adevărat că și basarabenii practică
Republica Moldova sub microscop by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9254_a_10579]
-
personalitatea ar fi ceva culpabil: S-a vrut altul decît se știa. Și a devenit, în cîțiva ani, altul. Nu pentru sine, ci pentru ceilalți. Pe sine oricum nu se putea minți". Să fi fost Maiorescu un mincinos, un necivilizat incorigibil? Alexandru Dobrescu nu se îndoiește: "A învățat să se ascundă în sine și să se arate lumii comme il faut, adică manierat, curtenitor, protocolar", "și-a chinuit trupul și firea pînă au intrat în tiparele prestabilite", ca și cum totul la junimist
Un duel cu aerul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7732_a_9057]
-
Ofuscarea confratelui european e de înțeles, dar din multe puncte de vedere ilegitimă. "Cum adică, muzicile noastre, pline de armături solide, ca să nu mai spunem cât de impecabil lucrate, nu pot fi luate drept modele de acești yankey nestăpâniți și incorigibili? Cum se face că muzica noastră europeană, stilată și certificată de codul bunelor purtări nu obține viza decât temporară în teritoriile de peste Atlantic?" Modele, nicidecum. în cel mai bun caz niște edecuri pe care, făcând puțină ordine prin relativ succinta
O. K. by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9689_a_11014]
-
totuși, parcă mă simt mai comod în locul în care mă aflu eu acum, căci cei care m-au adus aici, dimpreună cu oamenii care gândesc precum cei care m au adus aici, sunt de o prostie cu totul înfiorătoare și incorigibilă. Iar asta mă întristează și, totodată, mă învrăjbește continuu. Văd în ei niște spirite atât de primare și cu totul fără valoare, atât de mărunte și aplecate numai către fleacuri fără vreo însemnătate oarecare. Am constatat că ei toți nu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Masa tăcerii dat operei lui. Ina se simți cuprinsă de o bucurie fără margini. Cum va ajunge acasă, le va spune părinților: De mâine ne mutăm în noua noastră locuință! Va fi suspectată de ai ei, desigur, drept o complotistă incorigibilă, dar dacă nu ea, cine ar fi trebuit să-l înțeleagă pe Alex!? Tăinui față de Alex aceste gânduri care, cu siguranță l-ar fi făcut fericit să le audă, dar va fi de față când ea va rosti acest verdict
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
iertare propriei lui mame și să-i promită că niciodată, niciodată n-o să mai facă una ca asta, în veci! Ce-o să ne facem, tăticule, cu așa un băiețel la casa noastră? Glumește? Vorbește serios? Dacă-s chiar atât de incorigibil, de ce n-o fi chemând caraliii să mă trimită la școala de corecție? „Alexander Portnoy, în vârstă de cinci ani, prin prezenta sentință, ești condamnat s-atârni spânzurat de gât până mori, pentru refuzul de a-ți cere iertare de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Wallace și Glen Taylor. Bine-nțeles! Căci ce altceva sunt acești Girardi dacă nu oamenii în numele cărora și pentru ale căror drepturi, libertăți și demnitate mă iau la ceartă, alături de viitorul meu cumnat, în fiecare duminică după-amiază cu babacii noștri incorigibili în ignoranța lor (care votează cu democrații și au o gândire de Neanderthal), cu taică-meu și unchi-meu. Dacă nu ne place aici, zic ei, de ce nu ne cărăm frumușel înapoi în Rusia, unde totu-i fain-frumos? — O să faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
scurt interes profesional o inflamație de pe obraz. Dar de fiecare dată țăranii erau mânați Înapoi de cei doi soldați, care-i loveau cu paturile armelor. Țăranii dădură Înapoi și trecură iar dincolo de linii, dar reveniră fără veste, Încăpățânați, stupizi și incorigibili. În sala de așteptare tăcere dura de destulă vreme. Dr. Czinner se Întorsese la sobă. Fata stătea cu degetele mari Împreunate și capul puțin plecat. Știa ce făcea - se ruga ca iubitul ei să se Întoarcă după ea cât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Hilfe, se recomandă el, Întinzîndu-i mîna. Cu ce să Începem? Cum fata tăcea, Rowe spuse: — Sora dumitale nu e de acord. — A, nu face nimic, pînă la urmă o să fie, zise tînărul. Așa se Întîmplă totdeauna. Mă crede un romantic, incorigibil, pentru că m-a scos din multe Încurcături. M-a scos și din Austria, rosti el cu gravitate, apoi urmă, cu o Însuflețire pe care nimic n-o putea umbri: Dar asta e o altă poveste. Să Începem deci cu doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
-se În fugă, abia atingându-se, fără a se gândi o clipă că În absența sa lucrurile s-ar fi petrecut cu totul altfel. Ochii săi luminoși erau umbriți din când În când de o ceață subțire melancolică, de visător incorigibil. Părea mai degrabă Încântat decât jenat că asistă la această scenă, ca și cum Împlinirea ei i s-ar fi datorat cumva Într-un mod miraculos chiar lui. Petru Însă Înțelegea că nu privirea candidă a intrusului Îl deranja, ci graba cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
totuși, parcă mă simt mai comod în locul în care mă aflu eu acum, căci cei care m-au adus aici, dimpreună cu oamenii care gândesc precum cei care m au adus aici, sunt de o prostie cu totul înfiorătoare și incorigibilă. Iar asta mă întristează și, totodată, mă învrăjbește continuu. Văd în ei niște spirite atât de primare și cu totul fără valoare, atât de mărunte și aplecate numai către fleacuri fără vreo însemnătate oarecare. Am constatat că ei toți nu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
vorbești: bâlbâită și nesigură, lentă și fără nici o legătură cu gramatica și sintaxa, nebărbătească, primitivă și chiar aproape subumană în ridicolul ei! Nemaivorbind de vocea ta, care dezvăluia nenumărate greșeli de pronunție. Foarte curând am înțeles că erai un debil incorigibil. Din punct de vedere natural erai, de bună seamă, imaginea mea, dar atât de crud deformată, încât tu, într-un sens mai profund mai adânc, nici nu îi aparțineai familiei mele. Când te vedeam stând pe dușumea și răsfoind banala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
viață, a cărei intensitate nu a scăzut odată cu trecerea anilor, poartă numele lui Descartes, din a cărui corespondență traduce regulat în vederea întocmirii unui volum de epistole carteziene, dar și numele lui Wagner, a cărui muzică o ascultă cu devoțiunea unui incorigibil credincios. În concluzie, un autor pe care îl citești atunci cînd vrei să te încarci cu spirit de fron-dă sau cu încrederea în judecata de mai tîrziu a istoriei.
În mijlocul cărților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7967_a_9292]