139 matches
-
ferestre și cu uși batante care abia dacă Îți oferă intimitate, stînd ghemuit deasupra unei găuri În pămînt, sînt o perspectivă destul de neplăcută. — La iarnă o să ne scîrțîie crivățul pe la coaie, zice cineva. Ne adunăm la ferestre și ne uităm increduli la priveliștea neispititoare. — N-o să vă scîrțîie, pentru că pînă atunci n-o să le mai aveți, rîde un caporal de undeva din spate. Adunarea afară! Măcar spălătoarele sînt În incinta dormitoarelor și uneori au și apă caldă. Uneori e mai bine
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
un locotenent-major mă cheamă În biroul lui să-mi dea un pachet. N-am avut ocazia să-l cunosc pînă acum și nu Înțeleg de unde vine aerul amical pe care mi-l arată fără reținere. Pur și simplu mă chiorăsc incredul la teancul de almanahuri și la pachetul de prăjituri de casă pe care le-a pus pe masa dintre noi. Tipul arată de parcă a aterizat dintr-o operetă. Are un păr blond, creț, nu e tuns foarte regulamentar, așa că două
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de frică. Pur și simplu a făcut pe el de frică, l-au ținut În infirmerie pe calmante o săptămînă și nu știau cum să-l facă să nu vorbească despre ce-a pățit. RÎd toți, iar eu casc gura incredul, mi se pare că fac mișto de mine. În tren, Îl Întreb pe locotenent dacă e adevărat ce au povestit. Se jură că nu e prima dată, dar că ar fi de preferat să nu mai vorbim despre asta. Apoi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
alta. Mă Întorc puțin să văd reacția bătrînei. Nu are una, e inertă. După cum arată, o mînă de om, mă Întreb dacă chiar au avut ce să scoată din ea. Se oprește o clipă la patul meu, dă din cap incredul, apoi o ia spre ușă: — Fie ai avut zile, fie ai capul foarte tare, strigă el mîndru ca un om cu datoria Împlinită. N-aveți nici pe dracu’, zice peste umăr, ieșind, dar o să mai stați pe-aci o vreme
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și pentru că are perspectiva unei vacanțe de Sărbători În spital - față de un Crăciun cu caporalul Porcescu, răcnind de pe biuta tunului celebra replică „Culcat - Salt Înainte!“. Așa că povestea lui apocaliptică, spusă pe acest ton vesel, pare o gogomănie. Țăranul Îl privește incredul, În timp ce se extrage de sub pătură și Își caută pantofii pe sub pat cu picioarele. Așteaptă să fie operat, dar boala de care spune că suferă nu cred că există În nici un manual de medicină. E bine că e Încrezător. Acum, ar
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
inimile, ne umple ochii de lacrimi. Cum e posibil așa ceva? Mă ridic și eu iute, Încercînd să nu-mi pierd bandajul de pe ochi. Chiar și babele par să fi Înviat, ceva se mișcă nedeslușit și molîu sub pături. Ne uităm increduli unii la alții și nu știm ce să facem. Ce facem? Sărim din paturi În timp ce alte voci ne spun să stăm pe recepție, să deschidem televizoarele. Vor fi știri și comunicate. Vor urma știri LIBERE. SÎntem toți În picioare, Moise
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
-ți Împlinești visele. PS SÎnt convinsă că România va fi bine, poate cu o stîngă socialistă care nu va mai naște dictatori. Noi toți sîntem de stînga aici, avem convingerea că ăsta trebuie să fie viitorul Întregii Europe. Monica privea incredulă scrisoarea. Ce dracu’ e asta? S-a Însuflețit ca proasta tîrgului... Bun, nu sîntem niște sărmani, dar nu putem să ne mai scriem? Și cum adică socialiști? Cum să fie de stînga? E nebună, nu știe cine a fost Ceaușescu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
are În vîrful capului ceva ce seamănă cu o carapace de țestoasă), ești foarte aproape, e-n continuare, aci, pe culoar cu noi. Fenomenal! Îl găsesc pe Rică la scrumiera de pe hol, Încon jurat de cîțiva bolundei care cască ciocul increduli: Rică le execută foarte abil scamatoria cu degetul arătător rupt și dezlipit (de fapt, e degetul mare mascat), strîngînd țigara Între buze. Mă vede pe deasupra capetelor plecate și Îmi face semn rîzÎnd. Cu vorbirea clară, puternică și un pic tărăgănată
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și eu. Gata, am ajuns, anunță Sam. Ruby era cât se poate de recunoscătoare. Își storsese creierii Încercând să găsească un mod de a para cu tact Întrebările indiscrete ale lui Buddy. —Deja am ajuns Înapoi la hotel? Întrebă Irene incredulă. Ruby se Întoarse și observă că rumega ca atunci când o Întâlnise prima dată. —A fost tare repede. N-a fost repede, Buddy? Adică, dacă ai fi intrat pe la podul George Washington, ne-ar fi luat de două ori mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
fiind așadar induși În eroare de un personaj care, după academicieni, ar fi un șarlatan, care nu a trăit cu adevărat toate experiențele, ci le-a inventat prelucrând literatura etnografică. Însă cu aceasta cădem În cealaltă variantă, a scepticilor, a incredulilor, cea a lui Culianu, spre exemplu, sau a altora care spun: „Castaneda nu este autor de non-fiction, cum scrie pe cotorul cărții, ci un scriitor de romane, iar cărțile sale sunt o invenție de la cap la coadă și nu pot
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
să-l socotim pe înțeleptul chinez un nebun, iar pe Alberti un găgăuță. Și poate să ghicim râsul stingher pe care-l va inspira, peste un secol sau două, privirea noastră de credulitate candidă pe care timpul nostru așa-zis incredul o așează pe ecranele lui. Sarcină exagerată și pariu periculos. Nu-mi scapă faptul că e o anumită înfumurare în dorința de a acoperi epoci, stiluri și țări atâtea teritorii lucrate deja cum nu se poate mai bine. Nu poți
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Dumitriu, „Între Scylla și Charybda”, RL, 1972, 51; Nicolae Manolescu, Două cărți de critică, RL, 1973, 9; Nicolae Manolescu, Cronicari literari, RL, 1975, 7; Culcer, Citind, 53-56; Nicolae Manolescu, Din nou despre poeți și critici, RL, 1979, 19; Gheorghe Grigurcu, Incredulul M. Nițescu, VR, 1979, 5; Al. Piru, „Poeți contemporani”, LCF, 1979, 29; Simuț, Diferența, 202-205; Ion Negoițescu, Criticul M. Nițescu, VR, 1990, 6; Borbély, Xenograme, 53-57; Dicț. scriit. rom., III, 477-479; Popa, Ist. lit., II, 1157. A.Tr.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288466_a_289795]
-
jubilație, și somație: "păzea, că ne-am intrat în drepturi!" E-atâta ostentație în acest fel de a se prevala de modicele concesiuni făcute lor de menghina funcționalului încât anemica reanimare se însoțește abundent de țipete guturale, ce-i sondează incredule realitatea neconvingătoare. Ondine întoarse capul spre un alt tablou, căci îi repugna aerul lor de trupeți în permisie. − Înțeleg că te-ai simțit diminuată, încercă Trees să pună punctul pe i. Și totuși, la un moment dat îmi scriai cât
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
se afundă regina în confuzia dintre condiția de autor și cea de privitor încât, pe nesimțite, taina operei fu silită să se refugieze în singurul loc rămas sigur - sub pielea permeabilă a intrusei, de-a lungul degetelor ei neastâmpărate și incredule, printre așteptările pulsatile ale trupului ei dornic să se abandoneze nesfârșitului joc de-a identitatea și diferența. Una din sclavele afectate iatacului său ar fi putut băga mâna-n foc că într-o noapte, răspunzând la chemările febrile ale mâinilor
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
se cristalizează cel mai adesea pe clișee mentale strict desemnate: eficacitatea pieței, misiunea culturală a serviciului public, necesitatea reducerii poverii fiscale pentru întreprinderi, moneda unică europeană ș.a. Or, certitudinea vizînd chestiuni atît de complexe, se sugerează în mod natural observatorului incredul existența unor mecanisme psihologice ascunse, cu care Marx, apoi Freud și Nietzsche, ne-au obișnuit. Dar dacă e nevoie de astfel de mecanisme ascunse pentru a explica principiile ideologice, e necesar, înainte de orice, de luat măsura singularității pe care acest
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
familie pentru cineast și pentru prietenul lui. Și, în calitate de buni vânzători, omul cel gras cu agenda-calculator și prietenul lui slab, cu voce categorică, ei, dar și dublurile lor omniprezente, nenumărate, trimiteau apeluri asurzitoare, îi înjurau pe indiferenți, îi blestemau pe increduli. Nu lăsau nici o clipă de liniște milioanelor de morți, reiterându-le chinul în fața camerelor de luat vederi, în paginile ziarelor, pe ecrane. În fiecare zi trebuia născocit ceva nou. Când era vorba despre chipul fals-pocăit al unui episcop care se
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
schimbat radical, unicornii nu mai au loc în ea. Inorogul lui Cantemir și cornul său miraculos În urma acestei discuții, profit de un lucru care se poate observa cu ușurință: exact în epoca lui Cantemir era în mare efervescență o atitudine incredulă legată de existența acestui animal mitologic. Mai mult decât atât, animalul pare a nu-i mai interesa nici pe literați 68. Mi se pare semnificativ faptul că secolul lui Cantemir gândește pe cont propriu lucrurile, punând problema cu totul altfel
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
de luptă împotriva extremismelor secolului XVII, scepticismul și fanatismul alimentat de prejudecăți. La capătul acestei bătălii a fost câștigat cogito-ul și prin el, libertatea, lumina rațiunii libere. Ca urmare a raționalismului său Descartes ar putea fi trecut în rîndul “filosofilor increduli” dar ar fi o greșeală, căci filosoful nu poate să nu creadă. Atunci cînd se numește raționalist pur, el își retrage credința la nivelul rațiunii, dar credința lui rămîne întreagă. El crede în principiile lui, are încredere în intelect. Cu
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
caldă, atât de împăcată cu sine încât se citește în ea toată bunătatea Pământului. Spre deosebire de mulți dintre noi, el chiar părea convins de Adevăr. După ce ascultă scurta lui povestire, provocată de mine, cei din jur își feresc privirile, înspăimântați și increduli. Eu unul l-am crezut. Ajungem la piciorul baldachinului, la întâlnirea atât de dorită cu sacrul. Moaștele „invitate” ale Sfântului Maxim Mărturisitorul se găsesc amplasate oarecum la „picioarele” raclei Sfintei Parascheva. De altfel, o studentă din ASCOR responsabilă cu evacuarea
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
medalii sau imagini miraculoase până la pietre și sol de pe colina unde se spune că a apărut Fecioara Maria. Aceste suveniruri sunt distribuite ulterior familiei, cunoscuților, prietenilor, fiind percepute ca adevărate purtă toare de loc sacru într-o lume secularizată și incredulă. „Vor avea rolul de evocatori de memorie a prezenței Fecioarei, fiind vorba de obiecte factuale, măsurabile, palpabile.” (Claverie, 2003 : 347) Obiceiul de a lua obiecte dintr-un loc de pelerinaj (inclusiv probe materiale, cum se procedează până în prezent la Prislop
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
la acest ultim punct cred că am întrezărit printre rânduri și „curajul” autorului care sparge cercul unei identități confesionale închise, prea puțin dispusă spre experimente ecumenice. Cartea conține mai multe relatări ale unor miracole operate la Mešugorje asupra unor pelerini increduli inițial, occidentali în marea lor majori tate, „pedagogia miracolului” fiind și în acest caz evidentă (Hasneș-Ciurdariu, 2006). Reacții la succesul repurtat de pelerinajul de la Mešugorje în rândurile credincioșilor ortodocși nu au întârziat să apară, cel puțin în mediul virtual, mult
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
fața vânătă, parcă tumefiată. Dintre celebrități, mi-a sărit în ochi Mihai Ralea, cel care avea să-și urmeze prietenul atât de curând. În mod deosebit îmi amintesc de momentul introducerii sicriului în criptă, de lumea răzlețită printre morminte, parcă incredulă, și de cei doi-trei oameni care s-au apucat imediat să pună cărămizile, să zidească, concentrându-se exclusiv asupra lucrului lor, decenți totuși, îndemnându-se aproape în șoaptă. * În vara anului 1964, după ce îndeplinisem, în vederea unei nesperate de mine (nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
un eveniment oarecare. Nu am trăit în direct niciunul dintre evenimentele sfârșitului de an 1989, însă le-am urmărit continuu prin intermediul media și al convorbirilor telefonice. Cum am perceput eu aceste evenimente? Cu un amestec de bucurie și de stupoare incredulă. Bucurie profundă în fața imaginilor locuitorilor din Leipzig, din Berlin, din Praga ce au ieșit în stradă pentru a-și afirma libertatea recâștigată. Stupoare incredulă și neliniște de asemenea: nu cumva, undeva, tancurile și mitralierele se regrupau pentru a ataca pe
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
convorbirilor telefonice. Cum am perceput eu aceste evenimente? Cu un amestec de bucurie și de stupoare incredulă. Bucurie profundă în fața imaginilor locuitorilor din Leipzig, din Berlin, din Praga ce au ieșit în stradă pentru a-și afirma libertatea recâștigată. Stupoare incredulă și neliniște de asemenea: nu cumva, undeva, tancurile și mitralierele se regrupau pentru a ataca pe neașteptate? Aveam în minte represiunea recentă din Piața Tiananmen din iunie 1989... Unde era subterfugiul? Ecourile perestroïkăi de la Moscova, incontestabilele flexibilizări în funcționarea economiei
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
Înseamnă dezbinare, schizofrenie, ci unitate intimă a umanității și divinității. O formulă memorabilă În acest sens: „El scuipa ca oamenii, dar saliva Lui era dumnezeiască, pentru că prin ea Îi făcea pe orbi să vadă”. Există două categorii de eretici: unii, increduli, neagă divinitatea lui Isus și-L reduc la umanitate. Alții, dimpotrivă, Îl amputează de partea umană, neadmițând decât divinitatea. Fariseii sunt protoeretici reprezentativi pentru prima categorie, ei Îl reduc pe Isus la uman, iar când trebuie să acorde un verdict
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]