87 matches
-
apoteoză îl cere. Înfruntarea dintre lordul Voldemort (Ralph Fiennes) și Harry Potter (Daniel Radcliffe) nu lasă loc îndoielilor, de câte ori se spune în film că nu mai există nicio șansă poți fi sigur că finalul va rezolva și micile disperări inerente, incredulități pasagere etc. Ceea ce mi-a plăcut la seria Harry Potter, este drept în primele episoade, a fost imaginea unui alt sistem de învățământ, însă nu de o alteritate prea îndepărtată de sistemul vechii școli engleze. Impregnată cu atmosferă victoriană puțin
Harry Potter, Peter Pan și sfârșitul copilăriei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5308_a_6633]
-
omenească uneori, ca la Ioana d’Arc împlinindu-se, simbolic, ca femeie, pe rug - îl duce pe Radu Stanca în magazia cu costume. Între istoria trăită și istoria povestită nu se semnează, ca în romantism, un pact de suspendare a incredulității, ci unul de suspendare a riscului. Cei care le-au trăit aievea toate câte balada ni le spune nu iau în seamă pericolele, fiindcă ele sunt substanța însăși a vieții lor, permanent amenințată, iar cel care le povestește e apărat
Evul Mediu întristat by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5828_a_7153]
-
coboară mai adînc în sufletul nostruť, fiind Ťo sfidare adresată tragicului imanent al soartei omeneștiť? Iar dacă așa a fost, Vasile Baghiu are toate temeiurile să persiste pe propria linie și să nu se neliniștească de audiența conceptului director". Inconformismul, incredulitatea, felul circumspect al criticului nu exclud, ci (eventual) potențează, precum un factor de intimă reechilibrare, postura afirmativă. Curios, dar nici o negație a lui Al. Cistelecan, conform științei noastre, nu are intensitatea de lumină voltaică a unora din susținerile d-sale
Un postimpresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11071_a_12396]
-
cărții de care ne ocupăm? Avem impresia că fie printr-o relativizare a plăsmuirii literare, care, oricît de iscusită și inspirată de bună-credință, n-ar fi capabilă a capta satisfăcător duhul dramatic al vieții, fie printr-o amară ironie prezumînd incredulitatea lectorului actual. Ambele explicații converg în fondul moral de modestie scrupuloasă, de ,om pățit" al autorului, reprezentînd un reflex al onestității d-sale caracteristice. Absolvent al studiilor universitare în 1953, dl Constantin Mateescu se vede confruntat cu un ,climat de
Adevărul unui "fals exercițiu" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11093_a_12418]
-
această oportunitate fără nici o nuanță religioasă, avînd astfel posibilitatea de a servi drept "țap ispășitor" global. Firește, de acest lucru îți dai seama doar detașîndu-te de tot spectacolul vizual, ceea ce, recunosc, nu-i tocmai ușor. Oricum, pentru a vă combate incredulitatea m-am hotărît să alcătuiesc o listă cu necazurile lui Harry Potter: 1. n-are mamă, n-are tată, iar familia adoptivă îl exploatează pe toate căile posibile (știm din episoadele anterioare); 2. suferă o varietate de mutilări: este bătut
Magicianul recent by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10689_a_12014]
-
în sine (o liotă psihologică) nu funcționează ea însăși decît ca o ironie, adică un mod invers al afirmării personalității. Să vedem cum anume. întregul discurs în cauză e clădit pe nisipurile mișcătoare ale unui relativism generalizat, ale unei lunecoase incredulități care exprimă fața modernă a scepticismului. Ataraxia urmărită de scepticii antici, realizabilă în concepția lor prin ,dedogmatizarea" vieții, a trecut în epoca noastră într-o anxietate generată tocmai de suspectarea certitudinilor, de treptata lor abolire. Răspunsul la acest vid al
Între slăbiciune și forță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11003_a_12328]
-
Poetului ca atare, fără determinări civile. Astfel încît dialectica factorilor antinomici nu mai apare ca o replică la un context limitativ, ci ca o expresie a expansiunii sufletești, ca o zbatere în doi timpi a vieții lăuntrice proiectate pe infinit. Incredulitatea se compensează prin entuziasm și viceversa, într-un mixaj ce produce tensiunea lirică. Poezia figurează un vîrtej static ai cărei vectori energetici se absorb reciproc. O șugubeață oralitate dozată cu grijă, o familiaritate dichisită scriptic alungă primejdia încifrării excesive și
Lucrătura versului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10985_a_12310]
-
său berlinez, a rămas totuși în forul său intim un neadaptat, un răzvrătit care n-a ezitat a sfida ordinea oriunde se izbea de rigorile ei, inclusiv ordinea superioară, cea metafizică. Temperamentul său terestru avea un dur, ireductibil sîmbure de incredulitate. Cartea d-lui Ion Vartic încîntă prin acea fantezie compensată care ia naștere din asocierea saturației livrești cu libertatea spiritului.
Caragiale între oglinzi paralele (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10863_a_12188]
-
așteptând sosirea cuiva. Era ceva nefiresc În nemișcarea lui. Parcă un lințoliu Îi acoperea trăsăturile, făcându-le nediferențiate. Bărbatul stătea În picioare, cu mâinile Împreunate la spate. Dante era stupefiat. Pe chipurile zbirilor care se Înghesuiau Împrejur Își citea propria incredulitate. Bărbatul părea să fie, În același timp, victima și martorul mut al crimei. Bargello se trase și mai aproape. Parcă Își căuta ocrotirea, asemenea unui câine Îngrozit de tunet. Dante parcurse grăbit ultimii pași. Smulse cu hotărâre torța din mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
științei și tehnologiei, în spirit secularizant și globalizant. Societatea postmodernă dezvoltă și o cultură postmodernă, adaptată perfect cerințelor ei. Dacă ne vom raporta la definirile care-i sunt date de către specialiști, vom arăta, împreună cu J. Francois Lyotard, că „postmodernitatea este incredulitatea arătată meta-istoriei” . Evident, analiza semantică indică succesiunea firească a postmodernității după modernitate, din care își extrage și sevele. Iar aceasta din urmă s-a definit în contextul mai larg al prefacerilor economice și sociale care au revoluționat mapamondul, odată cu marile
DESPRE MISIUNEA BISERICII IN POSTMODERNITATE P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364705_a_366034]
-
instant între cei doi, pe baza exhibării unei simple fotografii din copilăria lui Tony. Regizorul-scenarist Nae Caranfil ne cere să încheiem cu el un contract de ficțiune la puterea a doua: nu să ne suspendăm în mod voluntar și real incredulitatea, ci să ne facem că am crede. Să ne facem că luăm de bună marea dragoste dintre Tony și Kitty, cu toate că Laurențiu Bănescu și Maria Obretin, în ciuda eforturilor interpretative separate, nu fac nicicum „priză” ca iubiți. Cu toată bunăvoința, momentul
Cutremure de suprafață () [Corola-blog/BlogPost/339212_a_340541]
-
științei și tehnologiei, în spirit secularizant și globalizant. Societatea postmodernă dezvoltă și o cultură postmodernă, adaptată perfect cerințelor ei. Dacă ne vom raporta la definirile care-i sunt date de către specialiști, vom arăta, împreună cu J. Francois Lyotard, că „postmodernitatea este incredulitatea arătată meta-istoriei” . Evident, analiza semantică indică succesiunea firească a postmodernității după modernitate, din care își extrage și sevele. Iar aceasta din urmă s-a definit în contextul mai larg al prefacerilor economice și sociale care au revoluționat mapamondul, odată cu marile
BISERICA ORTODOXĂ ÎN FAŢA PROVOCĂRILOR LUMII CONTEMPORANE ŞI ROLUL EI SOCIAL – FILANTROPIC ÎN SOCIETATEA POSTMODERNĂ, SECULARIZATĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 100 din 10 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348223_a_349552]
-
nu a mai Încercat niciodată așa ceva -, ci a găsit Într-un sentiment adevărat grațiile timide ale unei fete de optsprezece ani. Acel „sunteți dumneavoastră” și tot ceea ce ea adaugă acestor teribile și delicioase cuvinte nu deformează nici un minut masca de incredulitate a lui Lauzun. Îi spune că „ Își bate joc de el”, iar ea răspunde cu mult mai multă Îndreptățire că, dimpotrivă, el „Își bate joc de ea”. Rolurile sunt inversate. De obicei, bărbatul convinge, iar femeia trebuie convinsă. De data
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
imensă producție nu rezistă azi decât, în primul rând, Candide și Scrisorile din Anglia, apoi celelalte romane și povestiri filozofice, Dicționarul filozofic, poate și Secolul lui Louis XIV și mai ales ceea ce s-a numit „spirit voltairian”, scânteietoare formă a incredulității, salutar antidot la prostia intolerantă și coercitivă. Nietzsche l-a numit pe Voltaire „grand seigneur des Geistes” (adăugând: „das heisst, genau was ich selbst bin”), ceea ce e desigur adevărat, dar poate nu chiar sută la sută: mult mai mult i
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
pe care o conservăm de la 9-10 ani - până la revoluție - de preșcolari și școlari care vedeau Într-un anumit fel, omagial sau fericit, să spunem, lucrurile. E o informație incomodă, problematică și care a trezit În persoana mea o reacție de incredulitate, de respingere, o reacție sensibilă care mergea pe partea negativă: nu poate fi adevărat, o resping, nu ține de ceea ce mă interesează pentru viitor. Pentru ca apoi să mă Întreb, pornind de la acest text, dacă trebuie Într-adevăr să fim Încărcați
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
ambidextru” al lui Gardner; „creodele” lui Waddington; „sistemele ergodice” (Birchoff, von Neumann, Hopf, Kolmogoroff); „cronogeografia” (Parks și Thrift); „lanțurile lui Markov”; „sfârșitul omniscienței” (Prigogine); „noua alianță” a științei și „noua vrajă” a lumii (Prigogine) etc. Lyotard (op. cit.) definește postmodernismul ca „incredulitate” față de „marile povești” (citește „mituri”) ale Cunoașterii. Această „incredulitate” pare să fi fost declanșată de compartimentarea excesivă a științelor și de disoluția coerenței epistemice. Adică de ceea ce, în termeni pozitivi, s-a numit „revoluția științifico-tehnică”. Postmodernismul reflectă, cu prioritate, aspectul
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Birchoff, von Neumann, Hopf, Kolmogoroff); „cronogeografia” (Parks și Thrift); „lanțurile lui Markov”; „sfârșitul omniscienței” (Prigogine); „noua alianță” a științei și „noua vrajă” a lumii (Prigogine) etc. Lyotard (op. cit.) definește postmodernismul ca „incredulitate” față de „marile povești” (citește „mituri”) ale Cunoașterii. Această „incredulitate” pare să fi fost declanșată de compartimentarea excesivă a științelor și de disoluția coerenței epistemice. Adică de ceea ce, în termeni pozitivi, s-a numit „revoluția științifico-tehnică”. Postmodernismul reflectă, cu prioritate, aspectul negativ al acestei revoluții. Este ilustrativă galeria de „morți
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
stat o clipă pe gânduri, și-a Împletit funia și s-a spânzurat. Autorul introduce În scenă un personaj inedit, soția lui Iuda, care trimite, pe de o parte, la obrăznicia soției lui Iov, iar pe de altă parte, la incredulitatea Sarei lui Avraam. Dar actorul principal din mica scenetă este cocoșul fiert. O fi același care a cântat de trei ori, fatal, În urechea lui Petru? Coincidența nu pare deloc Întâmplătoare. Foarte interesant e alt text inclus În Acta Pilati
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
să nu credeți În Mine; dar dacă le fac, chiar de nu credeți În Mine, credeți În lucrări, pentru ca să știți și să cunoașteți (gnote kai ginoskete) că Tatăl [este] În Mine și Eu [sunt] În Tatăl”. Fariseii Îi depășesc În incredulitate și obrăznicie pe descântătorii lui Faraon, pentru că aceștia recunosc, În cele din urmă, „degetul lui Dumnezeu” (Ex. 8,15) În săvârșirea minunilor (cele zece plăgi). Fariseii Însă, căpoși, nu cedează defel. Păgânii/egiptenii se dovedesc așadar superiori, Întrucât sunt mai
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
care să fie un loc de pelerinaj apreciat și un mediu pe care el să-l poată controla. Sampath își privi tatăl. Oare auzea bine? Văzând ce față făcea Sampath, domnul Chawla se umplu de iritare. — Ce privire ridicolă de incredulitate exagerată! Și-ai face bine să pui mâna să-nveți niște filozofie și niște religie, îi spuse. Oamenii o să se sature rapid pentru că nu ești în stare o discuție la un nivel mai profund. O să-ți cumpăr un exemplar din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
care să fie un loc de pelerinaj apreciat și un mediu pe care el să-l poată controla. Sampath își privi tatăl. Oare auzea bine? Văzând ce față făcea Sampath, domnul Chawla se umplu de iritare. — Ce privire ridicolă de incredulitate exagerată! Și-ai face bine să pui mâna să-nveți niște filozofie și niște religie, îi spuse. Oamenii o să se sature rapid pentru că nu ești în stare o discuție la un nivel mai profund. O să-ți cumpăr un exemplar din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
o cărare ca să coborâm, dar crusta nu suportă greutatea jeepului. — Nu văd altă soluție decât să înconjurăm sebhka și să așteptăm ca setea să-l oblige să se predea. — Să se predea? - vocea lui era un amestec de uimire și incredulitate. Un targuí care a omorât doi oameni nu se va preda niciodată. Ajamuk făcu un gest de aprobare, confirmându-i vorbele. Poate că o să-și aștepte moartea, dar nu se va preda niciodată. — E posibil, recunoscu. Dar e limpede că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
din lumea de jos - cum aș fi putut rezista fără să mă clatin? Trebuia să plec, să fi plecat, era o Întreagă nebunie, tocmai cădeam prins În jocul ce-l făcuse pe Jacopo Belbo să-și piardă mințile, eu, omul incredulității... Nu știu dacă alaltăieri seară am făcut bine că am rămas. Altfel, astăzi aș cunoaște Începutul, dar nu și sfârșitul poveștii. Sau n-aș fi aici, cum sunt acum, izolat pe colina asta În timp ce câinii latră departe, jos, În vale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
vreun fel din primul. Procedează ca un miop, metodic, nu cutează spre orizonturi. Când două lucruri nu se potrtivesc, să le crezi pe amândouă, cu ideea că există pe undeva un al treilea, ascuns, care le unește, asta-i credulitatea. Incredulitatea nu exclude curiozitatea, ci o Întărește. Neîncrezător În Înlănțuirile de idei, iubeam polifonia ideilor. E de-ajuns să nu crezi În ele, și două idei - ambele false - pot intra În coliziune, creînd un bun interval sau un diabolus in musica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
care templierii fuseseră trimiși la rug. Însă descoperisem foarte repede că, de când fuseseră trimiși la rug, o mulțime de vânători de mistere Încercaseră să-i regăsească pretutindeni, și fără să poată aduce vreodată o dovadă. Această cheltuire vizionară Îmi irita incredulitatea, și am hotărât să nu-mi pierd timpul cu căutătorii de mistere, menținându-mă numai la izvoarele de epocă. Templierii erau un ordin monahal-cavaleresc, care exista fiindcă era recunsocut de Biserică. Dacă Biserica desființase ordinul, și făcuse asta cu șapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]