62 matches
-
1980, revine asupra bogățiilor și subtilităților culturii populare, precum și asupra capacității actorilor de a rezista dominației culturale. Există "ei" și "noi". De asemenea, Michel de Certeau insistă pe modurile multiple de consum cultural, care nu pot fi reduse la o inculcare, intoxicare sau dominație. Când Bourdieu atacă industriile culturale, se înscrie în linia criticilor neomarxiști ai Școlii de la Frankfurt, negând populațiilor slab școlarizate orice capacitate civilizatoare și emancipatoare. El denunță cultura mediatică și televizuală, asimilând-o unei culturi dominate economic, "la
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
modelele dominante. Unele grupuri au moduri de viață autonome și refuză impunerea normelor. Habitus: folosit foarte frecvent de Bourdieu (dar provenit dintr-o lungă tradiție de gândire care începe de la Aristotel), acest concept trimite la dispozițiile dobândite (prin asimilare și inculcare), dar și la potențialitățile creatoare ale subiectului activ. Hermeneutică: știința interpretării, care urmărește să în-țeleagă conduitele (din punctul de vedere al valorilor care le orientează) și urmele obiectivate care le simbolizează. Ideal-tip: instrument metodologic care urmărește să organizeze diversitatea
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
Avem aici două efecte complementare ale dominației: violența dominaților sau supunerea lor sunt două fețe ale aceleiași acceptări a "legii celui mai puternic". Pe scurt, "calmul școlar" din aceste școli sărace nu este oare una dintre vicleniile rațiunii imperialiste, prin inculcarea precoce a supunerii? Această inculcare poate fi uneori brutală, violențele profesorilor, de care vom mai vorbi, fiind unul dintre marile simboluri ale acestei "învățări pe propria piele" care n-are nimic de-a face cu un stoicism voluntar; • această explicație
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
ale dominației: violența dominaților sau supunerea lor sunt două fețe ale aceleiași acceptări a "legii celui mai puternic". Pe scurt, "calmul școlar" din aceste școli sărace nu este oare una dintre vicleniile rațiunii imperialiste, prin inculcarea precoce a supunerii? Această inculcare poate fi uneori brutală, violențele profesorilor, de care vom mai vorbi, fiind unul dintre marile simboluri ale acestei "învățări pe propria piele" care n-are nimic de-a face cu un stoicism voluntar; • această explicație, căreia nu-i contestăm valoarea
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
de construcție socială a identității îl face Hobsbawm (1983:1) când introduce ideea tradițiilor ca invenții: "Un set de practici în mod normal supuse unor reguli, acceptate explicit sau implicit, și unui ritual sau naturi simbolice, prin intermediul căruia se încearcă inculcarea anumitor valori și norme de comportament prin repetiție și care implică o continuitate cu trecutul". Inventarea tradițiilor este "esențial un proces de formalizare și ritualizare caracterizat prin referire la trecut, prin impunerea repetiției" (Hobsbawm, 1983:4). Cu alte cuvinte, Hobsbawm
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
într-o formă sau alta în studiul său sunt: culturală în sens de conținut sau de elementele culturale: limbă, obiceiuri, simboluri, mituri, memorii comune ș.a. -, reprezentațională în sens de "granițe", de percepție sau imagine -, politică în sens de acțiune de inculcare a elementelor culturale și valorilor -, afectivă în sens de atașamente, emoții și biologică (în sens de ereditate); iar componenetele sale sunt: afecte, cogniții, reprezentări, practici, atașamente culturale ș.a. În general, se spune că esențialiștii accentuează ideea de suprastructură pe continuitate
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
acestui rapt mârșav din 1978, de la Paris, și a destăinuirilor din presă despre diferite episoade din viața sa privată. În acel moment s-a îndepărtat de lumea afacerilor (Toussaint, 1996). decât depozitar. Construcția acestor dispoziții necesită un efort sistematic de inculcare, absent în cazul descendenților lui Édouard Empain, în ciuda înnobilării acestuia. Dar există și alte cazuri, precum cel al lui Albert Frère, în care traiectoria economică și Un baron la înălțime Născut în 1926, la Charleroi, într-un mediu modest, Albert
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
care nu îi aparțin personal, dar care reprezintă proprietatea lanțului din care el nu este decât un inel. Datoria sa este să transmită patrimoniul, înmulțindu-l, dacă este posibil. Orice educație recurge la forme explicite și implicite de învățare și inculcare. În cazul familiilor din înalta societate, partea explicitului pare mai importantă decât în alte cazuri. Este adevărat că obiectivele care trebuie atinse sunt percepute și definite mai clar. În familiile comune sau mijlocii, modalitățile de structurare ale habitusului pot fi
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
limitele „posibilului”. Ajustarea nivelurilor de aspirații la circumstanțe îl definește pe consumator mai bine decât excrescența Peniei. Lipsa, acțiunea și ceilalțitc " Lipsa, acțiunea și ceilalți" O școală de sociologie a văzut în această ajustare a nevoilor la resursele disponibile forța inculcărilor sociale, încorporarea în indivizi a gusturilor și a aprecierilor de clasă care înclină să facă din necesitate virtute, să te facă până la urmă să iubești ceea ce ai, să întreții un raport realist cu posibilul 26. Acest model explicativ își are
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
și axiologice sunt inerțiale și au efecte remanente și atunci când contextul lor determinant a dispărut. Ba chiar uneori efectele lor sunt atât de puternice încât nu lasă loc insinuării valorilor noilor contexte. Școala are, în această privință, o funcție involuntară. Inculcarea reperelor explicative ale paradigmei unui domeniu, dar mai ales a paradigmei tutelare, de genul universului ceasornic a lui Descartes, pare să eternizeze un model explicativ, în orice caz acesta rămâne suficient de operațional pentru marea majoritate a societății umane. Ceea ce
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
macro-act de discurs, dat sau derivabil), pe de o parte, iar pe de altă parte, în recunoașterea unei grupări de propoziții în structură secvențială specifică. Această grupare poate corespunde fie unei structuri secvențiale dobîndite, din punct de vedere cultural, prin inculcare, familiară deci auditorului/cititorului, iar în acest caz vom vorbi de SUPRASTRUCTURĂ, fie unei structuri secvențiale date ocazional, nefamiliară deci, pe care o vom desemna prin noțiunea planul textului. Diferența majoră dintre suprastructură și planul textului constă în caracterul dobîndit
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
să intervină pentru a asigura funcționarea unei piețe libere și pe cel al lui M. Thatcher că valorile creștine sunt esențiale pentru funcționarea unei piețe și a unei societăți libere, atunci ajungem la concluzia că statul poartă responsabilitatea pentru asigurarea inculcării valorilor creștine. Consecința este controlul guvernamental asupra curriculum-ului școlar. Liberalii clasici respingeau controlul statului asupra curriculum-ului. În Despre libertate (1859), John Stuart Mill a declarat că educația controlată de stat "stabilește un despotism asupra minții". În contrast cu credința conform
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
Bourdieu, P., Passeron, J.C., 1977 191) și de capitalul cultural, care include "totalitatea bunurilor culturale transmise prin acțiuni pedagogice și familiale a căror valoare este în funcție de distanța între arbitrariile culturale inculcate în diferite grupuri" (Bourdieu, P., Passeron, J.C., 1977). Procesul inculcării, desemnat de Bourdieu drept muncă pedagogică, trebuie să dureze suficient pentru a produce o formație durabilă, respectiv un habitus, obiectivat în gândire, apreciere, acțiune și percepție ale individului. Productivitatea specifică muncii pedagogice se măsoară obiectiv prin gradul în care habitusul
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
nivelului de adaptare individuală la context (de ex. Baumeister, R. F. și Muraven; Côté, J. E. și C. Levine) sau o interacțiune reciprocă între individ și context (R. Lerner), până la sugestii mai radicale, anume că identitatea cuiva este numai o inculcare a împrejurărilor sociale și culturale. Baumeister și Muraven explică faptul că identitatea se formează pe baza adaptării sociale, culturale și de context istoric. Această afirmație nu presupune faptul că achiziția identității reprezintă răspunsul pasiv al indivizilor la contextele sociale, și
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
tăcere prin implicarea exacerbată în activități exterioare, neavenite, însă considerate prioritare. Aceste „impuneri“, puse de obicei în seama „contextului“ (im)propriu, s-ar cuveni re evaluate, întregul sistem de educație promovând același sistem de „valori impuse“ prin modurile neavenite de inculcare a cunoștințelor, în detrimentul cunoașterii. în consecință, este necesară, în „societățile de consum“, o reevaluare a mizei, a priorităților și a rolului educației. Atâta timp însă cât disciplinele umaniste sunt desconsi de rate și dezvoltarea cunoașterii este redusă exclusiv la dez
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
că nu este drept să se revolte împotriva propriului principe din nici un motiv". Păstorul Bisericii atunci cu atît va fi mai învestit cu spiritul ecleziastic cu cît va fi alesul Bisericii înseși și cu cît va fi mai consecvent în inculcarea în popor a supunerii, a obedienței, a îndurării pînă și a celor mai mari oprimări. Poporul va asculta de la el învățătura blîndeții pe care el le-o va oferi ca pildă, dacă văd în el un om imparțial, un sacerdot
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
potența distructivă a crezului etnicist, resurgența etnicului românesc a fost potolită prin introducerea în programele de învățământ a "educației civice" ca sedativ la adresa țâșnirilor etnicității. La fel cum construcția societății comuniste a fost acompaniată de eforturile noului regim politic de inculcare a unei "conștiințe socialiste" în locul conștiinței naționale, edificarea noii ordini democratice postdecembriste a inclus în proiectul său socio-politic amorsarea unei "conștiințe civice". Sub raport structural, aceleași procese sunt puse în mișcare, prin care constructorii politici ai noii ordini (fie că
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
gânditori precum Noam Chomsky (vezi CHOMSKY, NOAM), rolul jucat de marile companii media, mai ales atunci când ajung să domine piața culturală în forme apropiate de cele de monopol (ABC+CBS+NBC), este acela de a produce consens și conformism, prin inculcarea valorilor unei elite restului populației (Herman și Chomsky: xi-xiii). Un exemplu invocat de Chomsky și Herman în sursa de mai sus este programul Who Wants to Be a Millionaire la ABC (asta spun ei în volum, deși programul a apărut
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
care solicită, de preferință, numai unele din simțurile noastre. În această privință, McLuhan înțelege să rectifice maniera obișnuită de percepere a influenței mijloacelor de comunicare: ea se exercită întotdeauna acolo unde nu ne așteptăm. După el, nu este importantă această inculcare progresivă și mai mult sau mai puțin clandestină de idei, judecăți, valori: importanța constă în adoptarea progresivă și subterană a unui mod de înțelegere și pricepere, transmis o dată ce frecventarea mijloacelor de comunicare. • Comunicare și propagandă Mai curând moralist decât sociolog
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
potența distructivă a crezului etnicist, resurgența etnicului românesc a fost potolită prin introducerea în programele de învățământ a "educației civice" ca sedativ la adresa țâșnirilor etnicității. La fel cum construcția societății comuniste a fost acompaniată de eforturile noului regim politic de inculcare a unei "conștiințe socialiste" în locul conștiinței naționale, edificarea noii ordini democratice postdecembriste a inclus în proiectul său socio-politic amorsarea unei "conștiințe civice". Sub raport structural, aceleași procese sunt puse în mișcare, prin care constructorii politici ai noii ordini (fie că
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
mi-a mărturisit părerea sa că America și cultura ei Încă produc savanți și ingineri dintre cei mai creativi, cu toate că alte societăți adâncesc decalajul, prin devotamentul cu care sprijină predarea cunoștințelor științifice fundamentale și prin interesul de dată recentă În inculcarea unor abordări mai creative În sistemul lor de Învățământ. De aceea, a adăugat Stern, deși este extrem de important pentru tinerii americani să-și perfecționeze abilitățile fundamentale În matematică și științe, trebuie să luăm măsuri În această direcție fără a renunța
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
de un secol. Amintim prin aceasta că, deși rolul de liberator popular al școlii este incontestabil, el se spijină totuși pe un sistem de instruire organizat în profitul claselor literate din fiecare țară. În felul acesta școala devine startul de inculcare a conceptului de libertate autolimitată cerută de noul regim, în Franța procedîndu-se la crearea unui sistem de opoziție față de valorile vechi, sau de reinterpretare parțială a acestora. În Franța, artizanii învățămîntului public nu-și ascund ambiția de a-l folosi
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
armatei prusiene vor fi totuși frînate după 1871 de către diverși factori deunificatori. Cel mai important dintre aceștia provine din ostilitatea catolicilor și a Bisericii față de politica de Kulturkampf (lupta pentru cultură) promovată de cancelarul Bismarck. În esență, această politică viza inculcarea unui imaginar omogen inspirat de valorile protestante dominante în Prusia și Germania de Nord, bazîndu-se pe sistemul învățămîntului public a cărui extindere va provoca reacții comparabile cu cele din Franța, antrenate de separarea Bisericii și a Statului de dogma laicității
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
că nu străinii au fost cei care au distorsionat România, ci malformarea a fost internă, declanșând o implozie. Comunismul, de pildă, constată Tom Gallagher, a intensificat răul românesc, dar nu el l-a creat. „Tumoarea” românească nu ține nici măcar de inculcarea fanariotismului de-a lungul timpului și nici de înrădăcinarea acestuia, ci de altceva. Acest altceva își propune cercetătorul britanic să îl decamufleze, din păcate doar în capitolul introductiv, adică într-un spațiu limitat. Viciile românești ar fi astfel următoarele (ele
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
comunist din România arată că brutalitatea a fost ridicată la rang de politică de stat, în numele „luptei de clasă” și a provocat un reflex de lungă durată, o „banalizare” a răului, întreținută cu ajutorul aparatului poliției politice (p. 14). Scopul era inculcarea și menținerea fricii în rândul populației, intimidarea acesteia și administrarea fricii în mod ramificat și procentual. Securitatea a apelat la brutalitate fizică extremă în prima etapă a funcționării sale (1948-1964), optând apoi, în a doua perioadă (1964-1989), pentru o formă
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]