61 matches
-
indeterminării, Într-un univers postnewtonian) sau modelul cuantic relațional (acesta din urmă testând posibilitățile de extindere a teoriei cuantice spre o teorie gravitațională). Ca și În teoriile ficțiunii, În cosmologie este nevoie de o nouă formă de logică, bazată pe indecidabile (aici: propoziții asupra căror valoare de adevăr nu putem decide, a căror valoare de posibilitate trebuie Însă reținută și pusă În legătură cu indecidabilele derrideene). Această nouă logică ar putea fi logica toposurilor 1, În care observatori diferiți, care raportează corect ceea ce
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
gravitațională). Ca și În teoriile ficțiunii, În cosmologie este nevoie de o nouă formă de logică, bazată pe indecidabile (aici: propoziții asupra căror valoare de adevăr nu putem decide, a căror valoare de posibilitate trebuie Însă reținută și pusă În legătură cu indecidabilele derrideene). Această nouă logică ar putea fi logica toposurilor 1, În care observatori diferiți, care raportează corect ceea ce văd și adună maximum de informații accesibile, stabilesc o aceeași valoare de adevăr pentru propria situație de observare. O cosmologie a observatorului
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
același timp originalitatea istorică a paradigmei pe care o trăim este logica pe care ea se fundamentează, care nu mai este o logică dualistă (logica lui Ares), ci una care ia În calcul prezența observatorului, alterantă și alterată, care prețuiește indecidabilele și vede lumea ca o rețea de obiecte imposibil de descris În propoziții cu certă valoare de adevăr. Discursul larg al criticii literare (și mai ales al teoriilor receptării) este de mult conștient de relația de permanentă devenire și interdependență
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
ficțiune și fapt s-a modificat esențial. Plutim într-o lume de ficțiuni și de ficțiuni construite pe ficțiuni ș.a.m.d., într-un univers în care separațiile nete au fost înlocuite de evanescente zone de negociere și contaminare ontologice indecidabile. Reazemul tuturor acestor fabulații și fantasme s-a pierdut. Prin urmare, nu mai poate exista nici exigența minimă a adevărului. Putem spune orice despre orice și despre oricine. Paradoxal și ironic, chiar noțiunea de ficțiune a devenit ininteligibilă. 2. Problemele
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Data 5, ...am descoperit astăzi un dihor căruia naturaliștii au uitat să-i consemneze numele în nomenclatorul lor: timpul... noi suntem de fapt mirosul subțiorilor lui , duhoarea care-și întinde nări ca să se poată mirosi: deflorăm constant straturi, ipostaze, subsidaruri - indecidabil dacă conștient sau nu - care însă nu ne definesc, ci doar intercesează transgresarea spre o nouă dimensiune... în mod paradoxal, regăsirea înseamnă stagnare, conformism intelectual și - plasată sub stigmatul abrutizant al timpului - chiar regresiune, retrogradare... hipertrofia „izului” temporal ar trebui
Absconditus. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Georgiana Artenie, Antonela Vieriu, Madalina Tîmpău () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_945]
-
rezonanțe în memoria noastră sufletească. În rest, că tot am trecut cuminte de Paști, să ne fie de bine ! 19 aprilie 2012 P.S. La dilema din titlu văd că n-am mai ajuns. Ea rămâne pe veci, am senzația, o indecidabilă. Cine ar putea să cuantifice cu justă măsură cât este artă și cât știință, cât instinct și cât educație în alchimia inefabilă a bucătăriselii? Dar și cât este rafinament artistic al degustării, ori simplă îngurgitare, în actul (erotic? sacerdotal? ani
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Principia Mathematica (1903), înțeles ca model exemplar al oricărui sistem matematic, ordonat prin câteva axiome (termenii primitivi indemonstrabili, dar adevărați prin convenție) și reguli de deducție a propozițiilor logice. Gödel susținea că „în orice clasă de formule necontradictorii există propoziții indecidabile”, ceea ce echivalează cu a spune că orice sistem formal poate conține propoziții adevărate ce nu sunt nici demonstrabile, nici rejectabile. Existența astfel a unor enunțuri indecidabile într-un sistem axiomatic deductiv și necontradictoriu îi demonstrează incompletitudinea 1. Cea de-a
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
a propozițiilor logice. Gödel susținea că „în orice clasă de formule necontradictorii există propoziții indecidabile”, ceea ce echivalează cu a spune că orice sistem formal poate conține propoziții adevărate ce nu sunt nici demonstrabile, nici rejectabile. Existența astfel a unor enunțuri indecidabile într-un sistem axiomatic deductiv și necontradictoriu îi demonstrează incompletitudinea 1. Cea de-a doua teoremă a lui Gödel afirmă imposibilitatea demonstrării noncontradicției unui sistem clasic prin mijloacele sale interne finite (pe care Hilbert le postulase). Alături de teorema Löwenheim-Skolem din
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
antimecaniciste. În primul rând, fenomenul „salturilor cuantice” (tranziență discontinuă) a impus trecerea de la uzul categoriei de cauzalitate la cel al categoriei de probabilitate, înțeleasă nu ca semn al unei ignoranțe pasagere (cum credea Laplace), ci ca permanență epistemică. Există ceva indecidabil în statutul ontic al electronilor, care, fiind supuși unei radiații electromagnetice, îi dădeau lui Einstein impresia deconcertantă a unui comportament inteligent, ghidat de un „liber arbitru” (în alegerea impulsului și traiectoriei proprii). Două teoreme fundamentale, care aparțin lui Niels Bohr
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
inevitabila mediere lingvistică a oricărui tip de cunoaștere. Conceptul de „narativitate” îi permite lui Milbank să integreze „explicația” și „comprehensiunea” într-un cerc hermeneutic complet. Conflictele generate de medierea lingvistică a cunoașterii impun recursul de ultimă instanță la hermeneutică. Caracterul indecidabil al anumitor propoziții științifice nu ține doar de limitele unui travaliu epistemic, ci și de barierele de comunicare. Un argument puternic în sprijinul acestei idei îl propun avocații „gândirii slabe”1. Numeroși teoreticieni relativiști au subliniat componenta retorică a intenționalității
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
propagat de discipolii săi, odată cu secolul al XX-lea. Teoreticienii din această epocă au realizat faimoasa distincție între "enunțurile cu sens", susceptibile a fi adevărate sau false printr-o procedură de verificare și "enunțurile lipsite de sens", mai precis cele indecidabile, realizându-se, astfel, o demarcație netă între știință și non-știință. Această demarcație conceptuală constituia premisele realizării unui limbaj științific unificat, unde enunțurile și conceptele erau delimitate prin trepte progresive de înțelegere, ceea ce de fapt era îndeplinirea visului lui Carnap. Prin
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
unui întreg închipuit ca perfect, suficient sieși, și tocmai de aceea apt de a fi predictibil. Ieșirea din context are sens cel mult ca operație de primenire a contextului, căci astfel toată percepția conceptualizării s-ar întâmpla la o singularitate indecidabilă, aceea a infinitului (Penrose, 1999), ar trebui să devină contingent prin care să testăm coincidențele dintre idei și fapte. În cazul acesta, reperul logic este chiar esența reperului, iar conceptualizarea predicției este presupoziție nerațională, o presupunere venită pe calea inspirației
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
de postmodernism malgré soi: cea care rezultă dintr-o părăsire "soft", dar definitivă, a modernismului și a modernității, și o situare senină în afara lor deschisă marelui muzeu al culturii (Eliade); sau varianta "hard", polemică, încrâncenată pentru că este încă nedecisă și indecidabilă (Cioran). Pentru noi, românii, cele două tipuri de discurs sunt însă mai mult decât două moduri de a ieși din modernitate, ele sunt chiar două moduri de a concepe și trăi cultura"93. Astfel, opera lui Eliade se circumscrie discursului
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
va fi supus unor operații textual-discursive de "purificare" a prejudecăților, presupozițiilor și credințelor pe care el le aduce cu sine. Ilustrările relației teorie logos au multiple consecințe asupra scriiturii și interpretării. Acestea nu mai pot fi decât plurale, relative, localizate, indecidabile și cvasi-indeterminate. De altfel, jocul de limbaj este o metodă ce acționează în diversele straturi ale cunoașterii și ale domeniului social, precum și un instrument veritabil al analizei științei postmoderne. Sintagma jocuri de limbaj, preluată de Lyotard din Investigațiile filosofice ale
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
sfinxul are aparent uman, chipul. De altfel, artistul disociază himerele sale de ferocitatea naturii bestiale pe care o presupune corporalitatea lor animală, în atitudinea lor nu se mai regăsește nimic din ambiguitea sfincșilor decadentismului, sfincși cu chip de femeie, păstrând indecidabilul virtualităților punitive în reflexul seducției pe care o exercită prin feminitatea lor. Sfinxul paciurian degajă o extraordinară forță, amplificată de sculptura masivă, punând în evidență expresia unei înzestrări intelectuale deosebite și a importanței animus-ului, elementului masculin. Paciurea s-a folosit
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
eds.), Prestel, Munich, Londra, New York, 2000, p. 17. 6 În Trilogia cunoașterii, filozoful Lucian Blaga a numit acest tip de cunoaștere, "cunoaștere luciferică", o cunoaștere care nu numai că nu încearcă să epuizeze obiectul cunoașterii, ci mai mult îi potențează indecidabilele. 7 Francine-Claire Legrand, "The Symbolist Movement", în Belgian Art 1880-1914, The Brooklyn Museum, New York, 1980, p. 69. 8 Philippe Jullian, The Symbolists, traducere de Mary Anne Stevens, Phaidon Press Limited, Great Britain, 1973, p. 25. 9 Stéphane Mallarmé, Divagații. Igitur
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pentru a se refugia în împărăția extramundană a vieții mistice sau a fraternității de raporturi imediate dintre indivizi 126. Consecința dezvrăjirii este politeismul valorilor, coexistența dintre instanțe și alegeri ultime ale vieții aflate în conflict, al căror antagonism apare ca indecidabil din punct de vedere rațional. Isostenia valorilor conduce la deprecierea și, în sfârșit, la indiferența față de valori. Politeismul nu mai este politeism al valorilor, ci al deciziilor. Nici măcar arta nu mai este în stare să creeze noi valori împărtășite: în raport cu
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
acestea să-și afle disponibilitatea de a fi acceptate și aplicate au dispărut. Chiar și în acest caz trebuie să constatăm: Paradigm lost. Referințele tradiționale miturile, zeii, transcendențele, valorile au fost erodate de dezvrăjirea lumii. Raționalizarea științifico-tehnică a produs caracterul indecidabil al alegerilor ultime doar în planul rațiunii. Rezultatul este politeismul valorilor și isostenia deciziilor, aceeași stupiditate a prescripțiilor și aceeași inutilitate a interdicțiilor. Într-o lume guvernată de știință și tehnică, eficiența imperativelor morale pare să fie aceea a unei
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
incredibilă și ciudată fațetă a revoluției din România" (Silviu Brucan, op. cit., p.228). Totuși, cel supranumit "Oracolul din Dămăroaia" continuă să fie sceptic asupra posibilității ca istoricii viitorului să elucideze misterul. Iată cum problema originii terorismului românesc ajunge să fie indecidabilă, precum originea religiei, gnosticismului sau șamanismului. În materie de teroriști, noi, românii, i-am depășit și pe americani, consideră Brucan. Referința sa precisă este la celebrul asasinat al președintelui Kennedy "în care toți indivizii suspecți au fost asasinați și toți
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
de tip fenomenologic. Accentul cade, în Ateliers de sémiotique visuelle, pe emiterea - receptarea mesajului și pe intenționalitatea care propune indicatoare de lizibilitate mai puternice decât cele din semiotica tradițională. Este promovată ideea că expresivitatea picturii moderne, în manifestările ei glisante, indecidabile, de graniță, ar putea fi analizate cu mult mai multă suplețe. Se subliniază faptul că, dincolo de inventarul unităților segmentabile, în înlănțuirea care constitue textele plastice, există o textură de semnificanți vizuali care oferă posibilitatea unei lecturi mai eficiente decât simpla
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
sunt rezumă cea mai incredibilă și ciudată fațetă a revoluției din România"120. Totuși, cel supranumit "Oracolul din Dămăroaia" continuă să fie sceptic asupra posibilității ca istoricii viitorului să elucideze misterul. lată cum problema originii terorismului românesc ajunge să fie indecidabilă. precum originea religiei, gnosticismului sau cea a șamanismului. În materie de teroriști, noi, românii, i-am depășit și pe americani, consideră Brucan. Referința sa precisă este la celebrul asasinat al președintelui Kennedy "în care toți indivizii suspecți au fost asasinați
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
tehnologiei doar ca aparat de stat (Dominique Gonzalez-Foerster), oferind condițiile fabricării unor instrumente de explorare pentru a stabili noi conexiuni între genul documentarului și cel al ficțiunii printr-o reprocesare politică și ridicând problema incompletitudinii operei de artă ca rezultat indecidabil al mecanizării ori al intervenției umane (Liam Gillick), creând conflicte insolente și scoțând în evidență comedia burlescă care subîntinde relațiile de putere din interiorul sistemului artei (Maurizio Cattelan) ori locuind activ printre imagini și nu în fața lor, dezvoltând relații ludice
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
combinatorică a unui corpus extins de fenomene, obiecte și relații care ar putea fi numite cu cuvântul "artă". Relativitatea oricărui demers presupune o abordare extensivă și comprehensivă, de pe poziția activării unor habitusuri concurențiale, cu consecințe solipsiste sau tautologice, a conceptului indecidabil, deschis și indeterminat de "artă". Orice încercare de a spune ceva despre artă sfârșește, teoretic, în precizarea nominalistă că "arta este un nume" pentru ceea ce am putea desemna epistemologic ori în virtutea unei judecăți de gust. Dincolo de acest verdict teoretic există
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
algoritmică nesfârșită. Expozeul discursiv este o realitate logică presărată cu devieri de opțiune, cu sincope ale liniei despărțitoare între demersuri coerente punctuale, cu adăugiri de comentariu lămuritor sau de explicitări încărcate de virtualitate vizionară, cu încercări retorice aflate la granița indecidabilă a unei probabilități inevitabile. El este imaginea așezată și definitivată a parcursului întortocheat la care obligă dificultatea temei investigative și onorează această dificultate prin adiție personalistă legitimă la o derulare consecvent calculatorie. Aici conștiința de sine ajunge să servească bunei
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
clasică este regizat de o finalitate univocă, excitarea cititorului, și întreține relații agresive cu literatura, aceste texte mimează parțial și totodată minează economia acestei scriituri, îi alterează finalitatea, fără însă a o înlocui cu alta. Ele intră astfel în relații indecidabile cu literatura deschisă, ca și cu scriitura pornografică. Cartea lui C. Millet se încheie, semnificativ, cu un film care-i permite naratoarei să-și privească propriul corp: "Coapsele și gambele larg desfăcute se înscriau perfect într-un pătrat. Asta văd
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]